Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Em'sSoul din 26 Noiembrie, 2004, 09:43:13 p.m.
-
"Se spune ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata.Noi trecem prin timp."(G. Ibraileanu).
De cand am citit cugetarea asta tot stau si ma gandesc...oare timpul trece prin noi sau noi trecem prin timp?
-
E adevarata in ambele directii :) depinde unde pui referinta..
Tu treci prin timp - in esenta existenta ramanand nealterata de micile chestii (la scara universala) care se intampla intr-o viata de om. E adevarat si invers, ca timpul trecere.. atunci cand privesti din tine..
-
In trecerea noastra prin timp noi nu lasam urme...insa timpul lasa urme adanci in trecerea sa prin noi.
-
Da.. insa mie imi pare ca lasa urme adinci doar pe fizic.. nu si pe spiritual.. caci poti fi la fel de "tanar" si la o varsta inaintata!
-
Nu numai fizic...in trecerea sa timpul ia cu el si copilaria,si viata,si pe cei dragi...
-
Timpul e doar un construct, o forma de justificare a diferentei intre cat de mult te iubeam ieri si cat nu te mai iubesc astazi. Intr-o buna dimineata, am sa ma iau de piept cu el, sa-i cer socoteala: "ma, lasa-mi secunda in pace, nu te doare ciocnirea ei rotunda cu secunda urmatoare?"
sunt pornita rau pe Timpul asta, si singura solutie e lupta corp la corp. :D
-
Si eu sunt la fel de pornita pe el...Am incercat sa fur o clipa si sa o suspend,sa traiesc numai acea clipa...insa timpul e agil si s-a prins imediat..
Deci:suntem deja doua pentru lupta contra timpului!
-
Iubire
lim ---------- ~ 0
Timp->INF Timp
Si oare 0 nu va insemna Moartea ? Imaginati-va putin..
Dar!
Ca sa tineti limita sub control (si sa nu scada periculos spre incremenire..) trebuie sa iubiti in fiecare moment.. Daca renuntati la iubire :( si va luptati - e clar graficul lui F(I, T) de mai sus...
Asa ca fetelor.. mai bine (zic io!) e sa nu preluati controlul luptei, ci sa cedati controlul...
COROLAR:
Multumiti existentei ca timpul nu e exponential :D . Sanse deci exista! Iubirea trebuie sa se meninta.. altfel: x_x
-
Prietene, pai daca ai facut limita sa tinda la 0... nu cedem nici un control! marim Delta (Iubi) exponential si facem graficul sa tinda asimptotic spre infinit! :D
-
Dupa parerea mea limita raportului dintre iubire si timp nu este egala cu 0,adica Moartea.Limita aceasta e mai de graba egala cu +infinit...
-
Dupa cate vezi - suntem doua. :D Chiar daca ne omoara matematica! ;D
-
:D un plus de la mine Lorelei!!!
-
Iulian, prietene, esti asediat! Cand se pun fetele - nici matematica nu mai are legi! ;D
-
Am sentimentul eu, sau voi fetele doua ganditi doar abstract, neluand in considerare fortele de frecare care apar in viata de zi cu zi si care ... cam greu tin Iubirea aceea acolo sus incat limita sa dea plus infinit.
Teoretic e +infinit, asa e.. da practica... Si nu va luptati, caci cresteti forta de frecare cu concretul si.. x_x..
-
Limitele de care vorbeam in timp sunt matematice si nu fizice,deci nu ne confruntam cu frecarea...e o trecere strict ideala ;)
-
Pai si asa iti place tie sa ne-amintesti de toate cele!!! Dupa cate vad eu s-a pus lumea in general sa atace timpul: ca spre 0, ca spre infinit, pana la urma important e ca luptam. Stii cum zic invinsii (da' numai ei! ;D): lupta in sine e suprema victorie! :D
-
De ce ai pus acolo "cum zic invinsii!!" ? Trebuia sa ma lasi pe mine sa observ limita si sa dau replica cu ceva gen consolare sau o chestie ;D
Pana la urma timpul asta apartine multimii Q caci numarul de secunde din viata e finit..
Fetelor, ce parere aveti, incercam sa gasim o functie F, functia OM ?
Bagam acolo de toate! Timp, lupta, fizica, energie, discutam de toate ?
-
O sa incercam iulian...
Deviez putin de la subiect...imi explica si mie cineva care e treaba cu stelutele acestea(jr. member,full member,sr member)?Cum se ajunge la ele si ce semnifica?
-
Dap, scria undeva parca la Noutati, Comentarii...
100 - Full Member, 250 - Senior Member, 500 - The ONE. (cifrele - nr mesaje).
-
Functie literara: ca sa fie Om, langa O mare e nevoie si de m mic.
Lege fizica: Cu cat timpul trece mai repede, cu atat energia scade si forta de atractie creste pana la un punct maxim, de unde incepe sa actioneze forta de frecare si-atunci si forta de atractie incepe sa scada. :D
Lege matematica.
timp ! !
! !
! ! Om
! !
! !
!_____!!!!!_____ energie
Macar pentru impresia artistica si tot merit aprecieri! :D
-
Excelent!
Nota 10 - functia literara mi-a placut cel mai mult :)
-
Aplauze!!! eu o sa merg tot pe functii....
f(OM)=f(VIATA)+1/2f(SPERANTA)+2f(IUBIRE)+1/2f(DEZAMAGIRE)
Asa vad eu Omul matematic :D
-
Ma rog...tot cred ca am uitat sa inserez acolo doza de suferinta/timp...dar apoi devenea prea complexa functia si ..si asa e de nerezolvat...macar sa fie de inteles!
-
Pai fa-o complicata!!
Ce e simpla problema cu omu ;D - sa vedem realist unde ajungem :)
-
f(OM)=f(VIATA)+[2f(IUBIRE)compus f(SUFERINTA)]/TIMP
Functia noastra OM este egala cu Viata adunata cu Iubirea compusa cu Suferinta raportate la Timpul scurs.
...si tot la TIMP am ajuns...v-am spus timpul ma urmareste!!!Nu scap de umbra lui niciunde.
-
Pai din cate se vede , tipul apare ca sa potenteze ..
(mai corect ar fi ca punctual sa discutam cu deltaT). Adica daca se intampla intr-un timp scurt, e mai intens, intr-un timp mai lung -> mai putin intens.
Deci daca e prea intens, mareste timpul.. daca e prea putin intens, concentreaza timpul, nu ?
Din ecuatie nu poti sa-l scoti insa.. fiecare corp are niste specificatii "tehnice", si cumva mai mult i le poti inrautati - deci nu lupta cu timpul.. da-i pace lui.. incearca sa vezi de iubire si de suferinta si vezi acolo cat de usor sa iti fie sa iubesti, si cat de mult reusesti sa faci sa accepti suferinta.. Si timpul, incet, va dispare din preocuparile tale..
-
dar de ce de 2 ori functia iubire?poate la unii nu e chiar de 2 ori:) asa ca poti adauga un N in fatza si sa il pui cu semnu de aproximativ (" ~ ")
p.s. nu stiu daca e ilogic de zic dar cred ca si functia viata ar trebui sa fie supra timp ... ca din ea fac parte celelalte doua functii;)
=> f(OM)={f(VIATA)+(~n)*[f(IUBIRE)compus f(SUFERINTA)]}/TIMP
-
MMm... cred ca e fixata individual totusi - adica am face-o cu N asa de amorul generalitatii, dar in practica cred ca e mai mult o constanta..
Fiecare iubeste cat poate :)
-
:D cat poate si...cat vrea...
-
Dar cine da limita superioara a "cat de mult poti iubi?"
-> vointa
-> timpul
-> energia
Care e cea mai importanta oare ?
-
Inima
-
eu nu cred ca exista o limita superioara in "cat de multi poti iubi", adica exista un maxim??
-
iulian...mult...putin,tot de timp tine,dar dupa cum bine spune bke nu cred ca exista o limita unde poti ajunge cu verbul "a iubi"(gata..eu am dat-o in gramatica :D)
-
Gata si eu :D
Pace :) !
-
:-*
-
by the way...sunt jr member acum :P ;D
-
Vezi.. a trecut timpul si tu nici n-ai stiut! Tot vrei sa te mai lupti cu el cand pe langa insatisfactii, iti aduce totusi si bucurii si surprize ?
-
Ai dreptate...m-am lamurit care e treaba cu stelutele...dar cu plusurile...daca am numai plusuri inseamna ca nu am suparat pe nimeni?
Dar dupa cum un mare om a zis candva:"Rabdare,rabdare..."
-
cateodata iti vine sa te arunci pe geam... si pentru satisfactii tre sa suferi bine
-
Exista o faimoasa parabola budista. Buddha obisnuia sa o repete mereu:
Un barbat era urmarit de dusmanii sai. Acestia se apropiau din ce in ce mai mult; el chiar le auzea zgomotele copitelor cailor. Deja se si vedea mort! Si drumul pe care alerga ducea exact spre o prapastie foarte adanca. Pur si simplu nu avea ce sa faca. Daca se arunca in gol, cu siguranta murea; daca se intorcea, il prindeau dusmanii lui si il omorau. Singura alternativa era sa incerce sa coboare incet in abis - dar cand priveste in jos, vede ca in abis il asteptau doi tigri fiorosi.
Neavand ce sa mai faca, barbatul se agata de ramura unui copac, sperand ca poate astfel nu va fi vazut de dusmanii sai cand vor ajunge la marginea prapastiei. Problema era ca acea creanga atarna exact deasupra abisului. Era o dimineata foarte racoroasa si palmele deja incepusera sa ii inghete. Imediat a realizat ca nu va mai putea sa ramana agatat mai mult de cateva minute. Si-a dat seama ca moartea ii era mi apropiata ca oricand.
Si, dupa cateva clipe, vede doi soricei, unul alb si unul negru, care incepusera sa roada ramura de care el statea agatat. Acesti doi soricei reprezinta ziua si noaptea - timpul care macina in permanent radacina vietii. Barbatul era disperat: soriceii rodeau de zor la baza ramurii, iar in prapastie cei doi tigri il priveau pofticiosi.
Deodata, barbatul vede deasupra lui un stup de albine salbatice. In timp ce el se gandea ce ar mai putea sa faca, vede cum o picatura de miere este gata sa cada din stup. Barbatul uita complet de dusmani, de tigri, de soricei - pentru o clipa uita de toate - si mintea ii era atenta doar la acea pricatura de miere: isi deschide gura si mierea ii ajunge pe limba... era atat de dulce.
Asta e situatia in care traiest toti oamenii stupizi. Cat de dulce este mierea! Dar cat de mult poate dura acest gust ? In curand moartea te va inconjura din toate directiile. Insa asa traiesct toti oamenii - doar pentru placeri momentane, pentru sex, mancare, bani, prestigiu, putere... doar pentru cateva picaturi de miere.
....
Observa-te in permanenta. Ce faci in fiecare zi ? Pana acum ce ai realizat? Cum iti este viata? Ai facut intr-adevar ceva real, ori ai trait in vise? Ai incercat sa te apropii de etern? Sau ai fost prea preocupat cu efemerul? Te-ai gandit macar vreodata la adevarul final ? Or te-ai complacut zilnic in aceleasi obiceiuri? Dimineata te trezesti si alergi la piata sau la serviciu, apoi seara te arunci in pat si adormi... acelasi cerc care se invarte la infinit. Si acelasi lucru se va intampla milioane de vieti. Cand crezi ca te vei plictisi ? Cand vei incepe sa fii mai atent la viata ta ?
-
Da Iulian...iti multumesc pt parabola...m-ai pus mult pe ganduri...
-
Erai deja pusa pe ganduri, si m-am gandit ca poate parabola de aceea o sa-ti ofere o idee.Acolo e o solutie ascunsa cumva.. daca te indrepti spre etern (pe calea care o alegi tu) este bine..
Misticii zic ca timpul nu-l pierzi, nu e al tau.. de multe ori poti sa te gandesti ca de fapt n-a trecut timpul deloc, caci spiritual esti tot unde erai acum o luna, acum un an.. esti la fel, cu acelasi probleme, ganduri, frustrari.. doar fizic a trecut timpul, spiritual nu prea :(
-
Hmmm, am dat-o din paradigma matematica in paradigma mistica! Oameni bun, noi normal nu mai stim sa vorbim (scriem, ma rog :D)? ;D
-
O singura concluzie. Nu conteaza paradigmele, cand sunt duse la extrem. Acelasi adevar ;D
-
uita-ti ce am mai gasit acum:"Cea mai mare iluzie a omului este ca timpul trece; noi trecem si el pare ca merge."
Rivarol...asta iar m-a afundat in gandire,dar pe de o parte mi-a mai lamurit din intrebarile la care nu aveam raspunsuri concrete.
-
Emilia, n-au rezolvat filosofii inca problema timpului! Tu crezi ca o rezolvam noi intr-o seara? Ne jucam numai! Fereste-te de intrebari fara raspuns!
-
Un piiiiiiiiic de ajustare pretty please :) ..
Fereste-ti _mintea_ de intrebari fara raspuns!
-
Mi-am amintit motto-ul lui Blaga la "Mirabila samanta" si m-am gandit sa relansez topicul.
"Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire, - si totusi, te rog: opreste, Doamne,
ceasornicul cu care ne masori destramarea"
Mm? Ce ziceti? Care este relatia intre timp si iubire? Iubirea se degradeaza in timp sau, dimpotriva, devine din ce in ce mai puternica?
-
Iubirea nu stie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaste numai prezentul. Inima nu are nici o notiune a timpului.
-
iubirea se degradeaza in timp...in timpul care trece pe langa noi. se degradeaza atunci cand suntem prea obisnuiti unul cu celalalt; cand ne este teama ca unul da mai mult, ca unul primeste mai putin; cand nu ne pasa cum aratam in fata celuilalt; cand nu il sarutam atunci cand ne vine; cand nu mai facem lucruri impreuna; cand nu mai stim sa oferim o floare; cand se intampla sau nu se intampla toate nimicurile existente.
iubirea se cimenteaza in timp...in timpul care trece prin noi. se cimenteaza atunci cand vorbim si nu ne mai saturam de acest lucru; cand venim acasa si primul lucru pe care-l facem e sa ne imbratisam cu toata simtirea; cand ne privim copii si ne dam seama ca seamana cu celalalt si nu cu noi, iar asta ne umple de fericire; cand ne uitam in fata impreuna insa ne venim in intampinare separat, zambind, cand suntem noi doi.
de frica tuturor relelor ce mi se pot intampla, in clipa asta "Doamne, te rog, opreste ceasornicul cu care ne masori detramarile...!!!!"
-
S ar putea ca tocmai in intrebarile fara raspuns sa gasim ceea ce ne lipseste, tocmai aceasta e frumusetea lor, ca nu au nici un raspuns, si cu cat este mai bine pusa cu atat ea ne releva ceva, poate chiar adevarul, uneori intrebarile isi au raspunsul chiar in ele, totul e sa stim din ce perspectiva le putem privi.
Timpul nu exista pt ca in iubire nu iti mai pui problema timpului. Simti ! Traiest !i esti fericit ! Asa ca iubirea nu are nici o legatura cu timpul. Timpul este o iluzie formata din amintiri pt ca este singurul lucru pe care il avem, altfel viata noastra ar fi goala de orice continut.
De altfel s ar parea ca si oamenii de stiinta incep sa fie tot mai mult de acord ca orice parere asupra timpulu este incompleta si ca ar trebui sa schimbam ceva din toate teoriile pe care le avem asupra timpului.
-
Ne masuram totul ...in timp. Acum fac asta, acum cealalta...Acum zece ani eram copil, acum sunt tanara...Masuram, mereu masuram. M-am gandit de multe ori la cum ar fi viata fara aceasta raportare. Voi nu? Am sa va povestesc eu cum vad viata atemporala. ;)
-
incercam intotdeauna sa categorisim notiunile care nu sunt materiale, in bune/rele, frumoase/urate. o facem in functie de dorinte. timpul trece prea greu, dilatandu-se atunci cand nu iti place cum il petreci. se contracta si devine prea putin atunci cand faci ceva cu placere. subiectivi si viciati.
timpul ne trece. il numim "timp" pentru ca nu am putea-o face altfel. pentru noi timpul e cel care trece. numai la asta ne gandim. dar la timpul ce a trecut, cu bucuriile lui si cu amintirile frumoase? am observat ca din intamplarile, trairile trecute, in timp mai pastram doar amintirea celor frumoase...e un sistem de autoconservare?
"pe timpul meu" - folosim acesta expresie ca sa aratam vremea tineretii...gresit. timpul meu este atat timp cat eu ma aflu in viata. si intr-adevar e timpul meu, pe care il gestionez asa cum vreau, cum am nevoie, cum il simt.
iubesc timpul. imi aduce atatea minunatii, bune sau rele, tot minunatii sunt. e vremea mea. numai a mea.
-
Nu pot defini timpul.Timp "este" ca un film ce nu se poate derula inainte sau inapoi.Cred ca mai corect ar fi fost sa definesc filmul dupa timp si nu invers..
-
Iubire
lim ---------- ~ 0
Timp->INF Timp
Si oare 0 nu va insemna Moartea ? Imaginati-va putin..
Eu n-as fi convinsa ca limita asta chiar tinde la zero. ::) Stim despre timp ca tinde la infinit, si trebuie sa studiem un pic si iubirea, sa vedem unde tinde ea. Presupunand ca si iubirea tinde la infinit, atunci am avea de calculat limita din infinit pe infinit, care este, din cate am invatat la liceu, caz de nedeterminare! Deci, dragi forumisti, nu se poate afirma ca aceasta limita tinde la zero. (q.e.d) ;)
-
Adevarat, adevarat ;D
-
Timp reprezinta o variabila nedefinita nu? Adica infinit?:))
-
Eu as corecta limita lui Viulian si as zice mai degraba ca timpul tinde spre zero...
Iubire
lim -----------
Timp->ZERO Timp
Si acum sa presupunem ca lucram in planul ideal, caz in care iubirea tinde spre INFINIT. Atunci avem
INF INF
lim ---------- = lim ---------
Timp->ZERO Timp Timp->ZERO ZERO
ceea ce reprezinta un caz de nedeterminare. Cine vrea sa rezolve limta? ;D
-
Am fost in weekend la o excursie la Campulung Muscel, si ghizii mei au fost doua persoane in varsta..
Discutam cu ei despre frumusetea peisajului (sus pe baraj la Pecineagu, dupa cam o ora jumate de urcat cu masina pe un drum forestier).
Pe scurt, discutia era despre regretul fata de timpul pierdut in care nu s-au bucurat de micile bucurii ale vietii. Constatau, acum, nu neaparat cu regret [caci deja realizasera] ca odata ce se strange latul, incepi de voie de nevoie sa apreciezi, caci mai ai doar putin si n-are rost sa pierzi si acest timp.
Sfatul era ca totusi sa pricepi din timp si sa nu uiti de astea, caci la final s-ar putea sa regreti..
Si ma gandeam io.. cum fir-ar sa te poti gandi, cand ai atatea griji, atatea probleme... cand esti tanar si ti se pare ca dupa suficient efort, o sa le rezolvi pe toate dar in acelasi timp.. timpul trece cinic.
E inca timp...
Mi-e inca timp..
Nu stiu, probabil doar sa ma resemnez cu adevarat, sa nu mai am nici o speranta, sa imi asum esecul total, stiind ca nici o dorinta de-a mea, indepartata, nu va fi vreodata satisfacuta. Nimic. Si atunci... eliberat de 'tirania' dorintelor, sa imi ramana bucuria fiecarei zile.
Dar nu pot :( nu inca. MAI AM!
Dar cat ? Spre final, probabil as accepta de voie de nevoie, ce sa fac, si as deveni apt sa ma bucur. Dar pana atunci.. ce conteaza un rasarit, un alt rasarit, un peisaj ? Nimic.
Ooof. Si timpul trece. Ce sa fac, ce sa FAC ?
-
"Ooof. Si timpul trece. Ce sa fac, ce sa FAC "
Mergi mai departe"timpul "le rezolva pe toate.Dar ce este TIMPUL?Cred ca "mecanismul "vietii,fara timp nu am exista.Asta e parerea mea.Totul ar fi static...
-
am inventat impul pentru a ne măsura îmbătrânirea sau pentru a cuntifica durata aşteptării a ceva mai bun sau mai rău sau cine ştie. teoretic totul e efemer, torul are o durată de viaşă bine stabilită.
aşa e iuliane, nu prea ne bucurăm de mărunţişurile care ne îmbogăţesc viaţa, ne întristăm de mărunţişurile care ne apar. nu ştiu dacă ste o reţetă anume sau ţine de fiecare individ. dar din păcate timpul ne trece.
-
Timpul nu are o existenta obiectiva, independenta de corpuri si fenomene. Acest este abeceul teoriei relativitatii lui Einstein. (asta am invatat la scoala).
Despre energia cinetica stim ca ea produce miscare si da nastere notiunii timpului.
Ce sa putem spune despre uriasul domeniu al energiei potentiale?! Ca asta zace inactiva. Pai sa ne inchipuim o lume care ar poseda numai energie potentiala. Aici, nici cea mai slaba miscare, nu ar fi nimic de masurat. Nu? Ar fi un univers fara timp.
Ajutati-ma, oameni buni! :o
Si inca o "traznaie" - doua pe care le-am citit:
Sa ne inchipuim o racheta care zboara cu o viteza aproape de cea a luminii. Noi, locuitorii Pamantului, care inregistram bataile inimii astronautului am constata ca ele au incetinit. Desi pentru astronaut ele raman la aceleasi valori, nu? (Unde este timpul aici?)
Pe o planeta aflata, sa zicem, la aproximativ 2000 de ani - lumina de Pamant ar exista oameni de un ordin mult mai inalt decat al nostru, cu telescoape care le-ar da posibilitatea sa vada Pamantul si locuitorii lui. Ce ar vedea ei astazi? Pai ar vedea, se pare, pe Decebal si pe Traian fata in fata pe un camp de razboi. Nu? Chiar va rog, ajutati-ma, ca am pierdut notiunea timpului! :-\
-
...Ooof. Si timpul trece. Ce sa fac, ce sa FAC ?
Sa te impaci cu timpul Iulian :).
Sa inveti sa il "intorci" in favoarea ta...nelasand nici o clipa sa treaca in zadar dupa care apoi sa iti para rau..."si a mai trecut si azi fara sa..."!
Fa ca fiecare zi a ta sa fie speciala prin ceva si timpul va stii sa ramana si sa zambeasca!
Timpul nu ne e dusman decat atunci cand noi il lasam sa treaca visand la ce a fost si nu la ce este sau ce ar putea fi!
Lasa timpul sa treaca prin tine fara teama !
-
Nup, timpul... nu cred ca ma pot impaca cu el.
E ca un politist. Cel care trece pe rosu, sau sta pe loc, la verde - io sunt. Cu mine ar trebui sa ma impac. Politistul taxeaza doar iresponsabilitatea mea. Degeaba ma impac cu el, regulile... timpului, eu le calc.
Si care ar fi regulile, exista oare un "Cod al timpului" - niste norme ceva, ca sa nu mai fiu in ilegalitate ?
Habar n-am. Si mai trecura 5 minute..
-
:)...si eu ce am spus? ;)
poate doar cu alte cuvinte.
-
Timpul...un cuvant omniprezent in vietile noastre.Pentru voi ce reprezinta timpul:un prieten,un dusman,ori un simplu cuvant ce-l auzit in treacat de la cei din jur?a fost vreun moment in viata cand Timpul era singurul aliat,sau dimpotriva?
-
Timpul...
Cred ca pana la o anumita varsta reprezinta un simplu cuvant.Pe masura ce inaintam cu anii realizam ce inseamna cu adevarat.Eu una consider ca timpul este un aliat ,dar in acelasi timp si un mare dusman al nostru.
Odata cu trecerea timpului omul se maturizeaza ,aduna cunostiinte ,trece prin experiente care vor lasa o mare amprenta peste viata sa ,devine mai intelept astfel si in acest caz putem vorbi de timp ca un aliat .Dar in toata aceasta perioada in urma omului la fiecare pas se afla o fantoma ce fura secunda cu secunda bucatele ,bucatele din viata fiecaruia dintre noi.Inca de cand venim pe lume suntem urmariti numai ca ,asa cum spuneam ,numai de la o anumita varsta reusim sa intrezarim inamicul din urma noastra .Il stim acolo ,dar nu exista sansa de a-l invinge.
A fost un moment din viata cand imi doream sa stearga cineva ,cumva zilele toate acele zile goale din calendar ,insa in acelasi timp realizam ca ceea ce-mi doresc nu este neaparat spre binele meu. Chiar si asa ,uneori nu tinem cont .Cert este ca nimeni ,niciodata nu va grabi timpul asa cum nu va avea puterea sa-l opreasca .Avem noi uneori impresia ca sta in loc sau ca fuge prea repede,insa am spus bine ,avem doar impresia.
Sunt multe de spus despre timp .As vrea sa mai adaug ca mie timpul imi pare ca e mereu impotriva mea. Atunci cand imi doresc sa se opreasca ,parca zboara sau invers.El trece pentru mine asa cum trece si pentru voi .Avem aceleasi ore ,minute si secunde ,doar ca fiecare il traieste si il simte diferit .
-
Timpul? La inceput ne pare un cuvant ciudat. Defineste o notiune invizibila. Notiunea capata "vizibilitate" atunci cand ne privim chipul in oglinda. ;) Si atunci incepe o goana nebuna dupa cremele antirid, care sa tina piept zilnic timpului. :laugh:
Cand avem un plan de actiune, timpul apare sub forma unui "cal inaripat" care ne poarta spre "visul" nostru. Cand asteptam, timpul se transforma intr-o "broasca testoasa" care se misca greoi, ori sta nemiscata.
Era o gluma care spunea: Durata unui minut depinde de ce parte a usii de la baie te afli. :)
In realitate, timpul trece pentru fiecare dintre noi. Hai sa-l sarbatorim ca pe un prieten si sa ne bucuram impreuna cu cei dragi! :)
-
Un singur lucru e clar...timpul, nu va putea fi niciodata invins..asa ca cel mai bine e sa ne aliem cu el, sa invatam sa credem ca orice lucru exista cu un scop, asa e si cu timpul..daca s-ar opri in loc, poate ca nu am realiza ce frumos este..dar dupa ce trece, raman amintirile...amintirile unui timp frumos, sau urat, sunt ale noastre, si nu ni le poate lua nimeni...timpul, daca am sti cum sa il folosim, ar putea deveni cel mai bun prieten, ptr ca e cu noi, mereu, si la bine si la greu!
-
"Ah, timpule de adolescenta,
daca te-as prinde-ntr-un mugur
de mar de Adam,
n-as mai cere nimic
de la nenorocita asta de viata.
Dar,timpule de matur,
am sa te-trec cu picioarele -ntepenite"...
G. Gheorghiu
"Timpul e fara de sfarsit,ca viata insasi."
"Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip,dar noi nu simtim fuga asta,mai ales in unele clipe supreme.-V.Hugo
-
Timpul... Complicat cuvant. Sunt total dezorientata. Cum sa-l masor? Ani, clipe, sau vesnicie? Capitulez si ma declar invinsa. M-am incalcit in itele lui. :D
-
Pe mine a inceput sa ma deprime trecerea timpului... Cumva anii vin si trec, griji mereu, dar ... parca nu am ajuns sa traiesc acea fericire suprema de care ma simt cumva in stare.
Si incep sa ma gandesc, oare chiar exista asa ceva - sau e doar o proiecte a mea, si ar trebui doar sa umplu timpul cu o gramada de chestii ?
Am gasit un film pe youtube, cu un nene care s-a filmat in fiecare an, din 1977 incoace de revelion. A pus filmuletele cap la cap.
35 years Backwards thru Time with Sam Klemke (Time Lapse) (http://www.youtube.com/watch?v=K2xTBHyfOks#)
L-am privit si m-am deprimat ... o viata de om, oare o fi gasit el adevarata fericire ?
-
Hmmm, de ce te-ai deprimat? Eu vad ca nenea arata f bine in 2011, i se citeste pe fata implinirea, mi se pare mai frumos ca in tinerete ::),are o familie(cred ca d-na e sotia) si faptul ca a trecut prin atatea etape grele ale vietii( ce burta avea!!!) si ,ajuns in 2011 ,este tot cu zambetul pe buze si plin de viata ne arata ca viata merita traita, orice ar fi. :)
Zilele trecute ii povesteam fiului meu despre nazbatiile pe care le faceam cand mergeam vara la tara ,la bunici si matuse, mi s-a parut ca au trecut 200 de ani de atunci, asa de indepartata vad copilaria .Totusi imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Si cat de frumos ne-am trait copilaria! Apoi fericirile si tristetile tineretii. Acum invatam sa imbatranim frumos si sa avem cat mai multe bucurii, am invatat sa nu mai gresim .
Singurul lucru care ma deprima odata cu trecerea timpului este faptul ca nu mai exista acea copilarie lipsita de griji , astazi toti copiii viseaza sa faca bani multi si sa aiba masini scumpe. In urma cu 30-40 de ani toti copiii eram egali, acum ala e fiu de avocat, celalalt de om de afaceri, altul de medic etc. Pt ei timpul trece rapid .
Nu trebuie dacat sa mai si traim in fiecare zi nu sa ne gandim numai cum sa facem bani mai multi a doua zi. Pe cuvantul meu ca nu as renunta la o zi petrecuta cu familia mea in favoarea banilor.Poate par exagerata dar am vazut atatea cazuri de oameni care au uitat sa traiasca facand bani ca apoi sa se imbolnaveasca si banii sa nu-i ajute cu nimic...Nu mi se pare normala gandirea "muncim sa avem ce lasa in urma".De ce? Si cei care vin din urma ce sa faca? Sa se bucure de ce au primi si atat?Trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa ne bucuram de fiecare clipa si sa simtitm ca traim,asa grea cum e viata asta .
Cred ca atunci cand ne incearca depresiile ar trebui sa privim in urma la tot ce am realizat .Nu cred sa fie om pe lumea asta sa nu fi realizat ceva! Un examen luat, o floare planata,o simpla mangaiere pe frunte a unui copil tot realizare este.
Hai, Iuliane, tocmai ca timpul trece atat de repede,trebuie sa te bucuri ca mai ai atatea de facut!Nu stii ce ? Viseaza cu ochii deschisi, asta te va intineri si iti va aduce zambetul pe buze. Ce rost are sa ne intristam ca trece timpul? Odata cu el avem alte trairi ,alte bucurii, alte tristeti.Nu mai cautat atat fericirea, ea exista langa tine, in fiece lucru marunt. Uite, de exemplu, cand sunt plecata de acasa o zi, cand ma intorc si le aduc fiilor mei macar o ciocolata,ma simt fericita. Pt ca asa le arat ca mi-a fost dor de ei .Sau cand o sun dimineata pe mama si simt din glasul ei ca e bine, atunci sunt fericita ca va mai trece o zi stiind ca am parintii alaturi,cand vad copilasii ca merg la gradinita, le sorb fiecare zambet cristalin si sunt fericita ca ,iata,sunt sanatoasa si pot iesi din casa sa ma bucur de frumustile din jurul meu.
Hai,Iulian, zambeste!