Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: George Ene din 10 Decembrie, 2004, 10:53:17 p.m.
-
GENEZĂ
Fetele cuminţi ale bărboşilor daci,
plecaţi la războaiele cu romanii,
au învăţat de la mumele lor
să le acorde învingătorilor
toată atenţia -
să nu cumva să se pună rău cu duşmanii.
Şi mai de frică, mai din dragoste,
aceste fete ascultătoare şi viteze
i-au îmblânzit pe războinici,
i-au şi cucerit prin bunătatea, hărnicia
şi frumuseţea lor,
după care le-au pus pe umeri fii şi fiice,
şi pe capete, mai către bătrâneţe,
câte-o căciulă miţoasă de oaie,
încât foştii vajnici învingători,
de bună voie şi nesiliţi de nimeni –
poate şi spre a se deosebi de ceilalţi romani,
şi-au zis “romani cu căciulă”, adică români,
cu â din a.
Şi nu şi-au mai schimbat acest nume
în veac, să nu-şi supere soaţele,
poate şi ca recunoştinţă
pentru grija pe care acestea le-o purtau,
pentru mâncarea bună cu care-i întâmpinau
pe când veneau de la feluritele lor treburi
şi, mai ales, pentru statornica lor iubire.
Şi-uite-aşa, în casele bărboşilor daci,
luate cu japca de “romanii cei fără de căciulă”,
au locuit, de-a valma, urmaşi după urmaşi:
fiii, nepoţii, strănepoţii şi străstrănepoţii
femeilor dace şi-ai “romanilor-căciulari”
cunoscuţi şi recunoscuţi de către toată lumea,
de-a lungul Istoriei,
cu numele de ROMÂNI.
-
Satul de zambetele caste ale Evei,
Adam se plimba ganditor.
Raiul ii parea cam fad
Pe alocuri si cam linistit.
E vremea pentru putin entuziasm! - isi zise -
Dar Eva nu stia decat sa tricoteze.
Remarcand aceste indeletniciri domestice,
Adam incepu sa tricoteze si el
Gand nou.
Amarul nu ma va ajunge
Nu! Niciodata!
Un strop de nebunie imi trebuie
Macar atat, un strop.
Iesit din gradina pe langa un mar
Decorativ
Adam se gandi, se razgandi si iar se gandi...
Isi facu planul si-l desfacu...
Uneori nu e vreme de planuri... deci
Numaidecat porni de-a-ndaratelea
Mergand cu grija pe la marginea gradinii:
Auzi - zise adresandu-se sarpelui -
Rogu-te, ia citeste domnia ta intrebarea de la unu vertical....
?
-
Sarpele: "Unu vertical pe fata, unu vertical pe dos..."
-
AŞA DA, LORELEI!
În pofida câr-co-…daşilor (într-ale poeziei, care, în plus, văd c-au început să glumească pe seama mea - cum că mă insinuez în subiectele tale şi nu numai), îmi permit să te felicit pentru poezia cu titlul de mai sus, pentru că o socot prima poezie bună semnată de tine - fireşte din câte ţi-am citit până acum (…şi, spre ruşinea mea, ţi-am citit cam puţine, e-adevărat!).
Pe marginea poeziei tale, dar şi spre a-mi explica propria poezie ("lipsită de imagini poetice, dar clară ca lumina zilei"), îmi îngădui să notez cele de mai jos pentru că am simţit nevoia (aşadar şi lipsa) unui aparat critic care să încerce (măcar să încerce!) să abordeze condiţiile, deci şi exigenţele poeziei adevărate.
De ce o fac? Păi dacă tot nu abordează nimeni acest subiect (complex), mi-am zis "să sparg eu ghiaţa" - pentru început, după care sper să "intri în joc" şi tu, şi ceilalţi colegi bineintenţionaţi…
Şi ca să fiu scurt (ca-n poezie) vă declar "cu mâna pe inimă" că eu cred cu tărie în cele trei calităţi ale poeziei, care, după cei mai mulţi autori (pe care n-am să-i citez din motive de spaţiu), ar fi următoarele:
1. Claritatea. O poezie bună trebuie să nu se abată de la tema enunţată, iar pentru aceasta trebuie să fie cristal (şi nu vitraliu) în privinţa exprimării ideii (ideilor) şi/sau a subiectului.
2. Concizie. O poezie bună e aceea în care totul e cizelat până la esenţă, încât nu putem schimba nici măcar o virgulă (nu mai zic de un cuvânt) - ca-n exemplul lui Eminescu, genialul, singurul poet universal din câţi cunosc…
3. Citibilitate, recitabilitate. O poezie bună poate fi citită cu uşurinţă, dar mai ales poate fi recitată cu plăcere. Citită, dar mai ales recitată, poezia trebuie să (şi să ne) transmită fiorii unor stări sufleteşti general-acceptate (adică să ne emoţioneze)…
Dacă tot am spus cele de mai sus, aş vrea să mai adaug doar atât: că o poezie bună trebuie să se adreseze în primul rând "simţirii" - antrenând mai ales trăirile cititorului (ascultătorului), făcându-l să vibreze - şi mai puţin raţiunii… Concret, cititorul de poezie să nu fie pus în situaţia să se întrebe: "Ce-o fi vrând să spună poetul prin aceste versuri, care sunt o înşiruire de metafore ori de asociaţii verbale, fără legătură imagistică şi nici logică, între ele?". Problema poeziei e că ori e înţeleasă şi place… "din prima", ori rămâne să fie descifrată cu creionul în mână, întocmai ca un… rebus. Or, după opinia mea, "rebusistica" ne înseamnă poezie şi nu va ajunge niciodată să emoţioneze cu adevărat pe nimeni. De aceea susţin cu toată fiinţa mea noul val al antipostmodernismului în poezie, care recomandă să renunţăm la imaginile neinspirate şi la metaforele chinuite, spre a subordona întregul travaliu poetic numai şi numai mesajului artistico-ideatic (aşa cum intuise şi proceda, în mod genial, marele Marin Sorescu).
Închei aici şi rămân pe recepţie, pentru a vedea şi alte opinii.
În fond, învăţăm experimentând individual, adică experimentăm învăţând unii de la alţii. Şi-apoi, nu se ştie niciodată ce poate ieşi din această activitate febrilă de… stup, găzduit cu amabilitate de către acest site excepţional.
-
Nu, nu, nu! M-ai inteles gresit, geophilos! De altfel nici nu puteai intelege ce voiam eu sa spun aici! :) Era o replica pentru Lorelei, continuare a unei discutii intre noi. Doamne fereste, nu sunt tocmai eu carcotas in ale poeziei! :D Tii minte tema cu iubirea dintre "mâţă si cotoi"? ;)
Apoi nici Campina nu e asa departe de Ploiesti! Cum sa imi ironizez eu vecinii?! :)
-
Ufff, nu, geophilos se referea la o "discutie" mai veche a propos de o alta poezie, in care altii au fost protagonistii... ;D
-
Deci nu ma mai îmbăt! :P Bine ca nu m-am apucat sa ii raspund la intreg mesajul asta lung! ;D ;D ;D
-
Ei, da, eu as avea cate ceva de zis. Mai intai ca este discutabil in ce masura sensul poeziei trebuie sa se reveleze clar, nu sa-l descopere cititorul (imi place Barbu, ce pot sa fac? ;D). Iar in ceea ce priveste criteriile propuse sunt deopotriva atacabile si insuficiente. In al doilea rand, nu stiu daca e cazul sa facem la "Poezii de dragoste" critica literara. Nu ca nu este binevenita atunci cand este (haida de, cum sa nu fie binevenita cand iti spune omul ca poezia ta e buna!? ;D), dar sunt oameni care scriu aici cu sufletul si fara sa le pese nici de metrica, nici de talente, nici de critica. Stiu ce inseamna o critica negativa si cum te poate afecta si pentru cine se simte in stare sa se masoare cu Poezia sunt site-uri de poezie slava Domnului destule. Eu una sunt deschisa criticii pe textele mele, inclusiv criticii negative care adesea e mult mai profitabila. Dar nu m-as incumeta sa comentez pentru altii. Multumesc de aprecieri, geophilos (desi se revolta orgoliul in mine legat de "prima poezie buna scrisa de tine" ;D ;D ;D). Glumesc. Astept oricand comentariile tale, in ciuda car-co-dasilor care nu sunt rauintentionati, te asigur, le place numai sa mai zambeasca din cand in cand! :D Ca si mie, de altfel.
-
:) Eu imi facusem griji, pe bune! Ma gandeam ca, ia te uita, frate, ce subtil am putut fi, cand scriind de "unu pe faţă, unu pe dos" am vrut a spune ca geophilos se insinueaza in subiectele tale! :D
-
Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru ego`ul omului... Doar cele dificile il incita pe acesta. Marile provocari ale egoului insa sunt lucruri imposibile.
-
Culmea e că în artă plac incomparabil mai mult lucrurile simple... Am participat la dezvelirea statuii lui Nichita Stănescu, în centrul Ploieştilor, unde am avut ocazia să aud o profesoară de Limbă Română spunând că "Nichita a fost un poet de doi bani". "De ce spuneţi asta?" am întrebat-o. "Pentru că are multe poezii în care numai el ştie ce a vrut să spună!". Or, eu la asemenea aspecte ale poeziei m-am referit, şi nu la poeziile confraţilor de la LoveTime.Ro, care sunt mai degrabă "domestice" (clare şi destul de bine centrate pe temă). Barbu? Păi, Barbu e limpede ca lumina. Mie mi se par imposibile poeziile promovate de Marin Mincu et co., la cenaclul "Prometeus" şi pubilcate într-o vreme în cotidianul "Ziua"...
Într-adevăr, există multe site-uri de poezie, dar respectivii membri îşi ies din ei prin infatuare, încât, scuze, nu merită...
Şi-apoi, vă rog să mă credeţi că nu doresc să supăr pe nimeni prin opiniile mele privitoare la poezie. În fond, în această junglă de... "poeţi", susţinută de tot felul de interese şi prietenii, acest site, cu câteva sute de cititori, reprezintă un cenaclu mai mult decât viguros, ci şi o mană cerească pentru noi, ceea ce ne impune nu doar respect, ci şi datoria de a-l proteja cu grijă, şi nu în ultimul rând de a-l promova prin creaţii valoroase, care să-i sporească continuu prestigiul.
-
pentru cei ce nu au inteles, carcodasii poeziei, sunt carcotasii de zi cu zi: semiramis si d3rb3d3u, asa ca Robert, nu ai fost tu suficient de subtil, ci nu erai tu personajul... ;D.
dragut, oricum!!!
cei din urma vor fi cei dintai!!! am zis!
Va pup!
-
:-*
Esti pe viatza ta stimata Semiramis....