Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Semiramis din 17 Decembrie, 2004, 04:10:15 p.m.
-
O, Narcis, frumosul meu,
- Spuse lacul unduind -
Lasă-mă să mă surprind
Pe sub pleoapa ta de zeu!
Lacule, eu te-aş lăsa,
- Spuse Narcis gângurind -
Dar naiadele de mă prind,
Or să-mi fure liniştea.
Că de mult mă urmaresc,
De eu pace nu mai capăt
Şi-am păşit acuma-n treacat
Unda dulce să-ţi privesc.
Şi scrutând din umbra lacul,
Narcis lunecă uşor,
Neştiind îl înfaşor'
Şi-l cuprinde blând adâncul.
...........................
Lacule, bătrân ca noaptea,
Tu pe Narcis ni l-ai luat.
L-am zărit îngândurat
Când muri plângându-şi soarta.
O, naiadă, fată dragă,
- Glăsui bătranul lac -
Eu lui Narcis ce să-i fac
Când se aplecă în grabă?
Că a vrut sa se privească
Unda de mi-a tulburat,
Si râzând, el mi-a furat
Oglinda din ochi maiastră.
Mie-mi pare cel mai rău
De îl plâng acum cu jale,
Ca privirile-i domoale
Frumuseţea-mi izvorau.
-
In sfarsit o poezie semnata Semiramis! Gheata e sparta! Abia astept urmari. :-*
-
Interesantă poezia ta, dragă Semiramis (era să zic "dragă Semiramida"... :D).
Prima strofă, cel puţin, e perfectă. Şi-a doua ar putea fi la fel, dacă ultimele două versuri ar păstra măsura (de 7 silabe), pentru care - zic eu - acestea ar putea fi, foarte bine, exprimate astfel:
"Dar naiadele mă prind,
Şi-or să-mi fure liniştea."
Strofa a treia schimbă măsura, alternând 7 cu 8, respectiv 8 cu 7 silabe, ceea ce (atenţie!) deranjează, pentru că schimbă ritmul, adică impune altă cadenţă. Probabil că lucrată atent (ceva mai mult), această poezie ar putea fi luată drept etalon în multe privinţe - în primul rând prin subiectul ales, dar şi prin tratare.
...Am imresia că am citit în acest site una sau două poezii scrise de tine în vers alb, despre care am impresia că-ţi e mai la îndemână (versul alb - vreau să zic), pentru că nu e atât de constrângător ca "versul clasic" (care urmează rime şi măsuri foarte stricte).
Şi-ncă un lucru, pentru că tot am ocazia spre a mă adresa tuturor. Vreau să vă rog, stimaţi colegi, să vă instalaţi cu curaj caracterele româneşti de literă, aşadar să scrieţi în româneşte - nu doar pentru că e mai frumos, ci pentru a fi mai "acasă", adică spre a ne înţelege mai bine.
Revin şi-ţi urez succes, dragă Semiramis!
-
merci draga geophilos,
puteai sa ma apelezi si semiramida, e acelasi lucru :) , nu ma suparam...tot ale mele sunt gradinile... ;)
e unica tentativa a mea de cocheta cu poezia...prefer sa le citesc pe ale altora. darul nascocirii de rime nu-l am...nici versuri albe...va urmaresc pe voi in schimb...
iti multumesc inca o data!
:-*