Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: George Ene din 31 Decembrie, 2004, 09:08:20 p.m.
-
MICA MEA IUBIRE MARE
Mica mea iubire dulce - nesperata mea salvare,
Te-am ascuns adânc în mine, în al inimii abis,
Să-ţi simt focul până-n ochi-mi plini de tine-n al meu vis
Împletindu-ne-mpreună în durere şi-alinare.
Prea-mi eşti dată cu destinul – dar din stele şi din soare,
Mica mea iubire sacră, pură şi nevinovată:
Lumea mea de dor şi taină într-un lujeraş de fată
Purtătoare de miracol, tinereţe şi vigoare.
Îţi sunt rob - vezi-mă bine - la frumoasele-ţi picioare,
Dar voi trece precum ziua, c-aşa-i trecerea, pustie,
Pe când tu vei creşte veşnic înălţată-n poezie:
Monument de prospeţime din iubirea ce nu moare.
Te-oi simţi peste milenii cum alergi: floare în floare,
Împletind stropii de rouă şi de soare-ai nemuririi,
Şi voi tresări-n ţărână, greu, sub platoşa simţirii,
Într-un geamăt de furtună, într-a mării respirare,
Mica mea iubire mare…
-
ferice de tine! faci parte dintre talentati...
-
ferice de tine! faci parte dintre indragostiti...
8)
-
Vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi adresat.
Să ştiţi că şi dumneavoastră, precum şi toţi colegii noştri (care publică pe acest site) puteţi scrie poezii la fel de reuşite, ba chiar şi mai reuşite.
Pentru aceasta nu trebuie decât să ţinem seama de experienţa marilor poeţi, care poate fi rezumată prin ceea ce numim, îndeobşte, autoexigenţă liber consimţită, care constă în aceea că:
1 Luau foarte în serios munca de creaţie, cu rezultatul ei numit poezie, căutând să surprindă în creaţiile lor esenţa vieţii proprii, ori esenţa vieţii altora;
2. Citeau foarte multă poezie, de orice fel, dar mai ales căutau să înţeleagă ce aduce nou fiecare poezie citită. Pentru aceasta, de cele mai multe ori reciteau de câteva ori poeziile care le cădeau în mâini, până când "intrau în atmosfera lor", mai bine spus până le sesizau structura, funcţionalitatea şi finalitatea (scopul - învăţămintele pentru cititori);
3. Încercau să dezvolte subiectele (temele) poeziilor citite, mai bine zis încercau să le treacă prin filtrul personalităţilor lor. Şi, aşa cum a consemant de multe ori istoria literaturii, reuşeau să rescrie multe teme şi subiecte, altfel de până la ei.
...Aşadar, n-ar fi de mirare să constatăm că putem reuşi şi noi să recreăm ceea ce am citit, ba chiar mult mai bine - aşa cum spuneam la început.
Vă sărut mâinile, fetelor dragi!
-
Iată şi altă cadenţă pentru "Mica mea iubire mare"
Mica mea iubire mare
Îi spui când oferi o floare
Altei flori, care ţi-e dragă
Că-ţi poartă iubirea-ntreagă.
Ori când eşti topit de dor
Până-n roua ochilor
Şi-i şopteşti cu încântare:
Mica mea iubire mare.
Ce ziceţi, o continuăm?
-
Mica mea iubire mare
N-are luna, n-are soare
Are dor, durere multa
Si-o lacrima nenascuta.
O pastreaza intr-o doara
Ca de-a fi-ntr-o zi sa piara
S-o dea marii mele reci
Marii mele-albastra-n veci...
-
Mica mea iubire mare
Nu e chiar o oarecare…
Poate m-o fi părăsit,
Că pe site n-a mai venit.
O aştept de-o zi, sau două,
Poate-o lună, poate nouă.
Ce să fac? Aşa păţesc
Mai mereu de când iubesc.
Îmi mai trage perşul una,
Mai uit şi eu de vreuna -
C-aşa-i viaţa: o surpriză
Când nu are omul priză!
Că şi priza e, se ştie,
Tot un fel de loterie:
Câştigi? Pierzi? Dar dă cu zarul
Şi nu părăsi bazarul,
Umblând tot după himere
Până când iubirea-ţi piere
Şi rămâi sărac cu duhul
Încât ţi se duce buhul
"Că faci nazuri, tu bărbat
Cam trecut de însurat,
Că şopteşti la fiecare:
Mica mea iubire mare!"
Zice lumea! Las-să zică:
Să nu-ţi pese, măi Georgică:
Cine-o fi să fie, vine
Şi-o să dea ea peste tine!
…A-mi găsi fata iubită,
Care mi-a fost hărăzită,
Vă spun: nu-i o întâmplare,
Şi nici ea o… oarecare -
Mica mea iubire mare!
-
Mica mea iubire mare
Sa nu fie-o aratare
Cu un ochi in palma stanga
Si,de mana dreapta,ciunga
Mica mea iubire mare
Urata la-nfatisare
M-am trezit de dimineata
Strangand-o cu drag in brate
Ce-ntamplare,ce ciudat!
Cu cine m-am insurat?
Si cine ma striga tare,
Mica mea iubire mare?
-
Exploziv-ule,
Despre frumos şi frumuseţe, numai de bine!
…Îmi place însăilarea ta. Poate că mai lucrată, deci mai lustruită (până la esenţă!), te-ar salva, să nu ne pună-n situaţia de a-i tot căuta (ghici) "intenţiile", încât ar putea ieşi ceva a-ntâia…
…În iubire, totul e posibil. Probabil că ştii proverbul românesc: "Nu-i frumos ce e frumos, ci-i frumos ce-mi place mie!"
Dar mai există şi-un alt fel de a vedea frumuseţea.
Iată-l:
Câinele,-a văzut o fată:
"Carne!" a zis, căscându-şi dinţii.
Şi-şi priveau părinţii fata:
"Floare!-au zis, plângând, părinţii.
Şi-a văzut-o un călugăr:
"Bestie!"-a strigat ascetul.
Şi-un poet văzut-a fata:
"Înger!" a şoptit poetul.
Femeile-s carne, cadavre, un secret -
Aşa gândesc un câine, un popă, un poet!
(Din vechea scriere indiană Rig-Veda, 25,28)
Traducerea George Filosescu, Ploieşti
-
george...,draga,ce bine ca existi tu,.......dar ce bine ca existam noi cei care recitam versurile tale.Noi ,acestia din urma si din-ntai, punem aripi versurilor tale.Ce s-ar face poetii fara noi recitatorii?Sunt sigura ca versurile lor s-ar umple de praf, pe un raft din viata lor.
-
Maria, draga mea porumbiţă cuvântătoare,
Tu ai dreptate, dar dreptatea ta nu-i tocmai mare,
Pentru că dacă poeţii, vezi tu, n-ar fi fost ei mai întâi,
Recitatorii n-ar fi fost deloc, ca treaba fără căpătâi.
Dar dacă sunt poeţii, sunt, iată, şi recitatorii.
Precum dacă e zborul, vedem în zbor şi cocorii…
-
Mica mea iubire mare, de ursite dăruită
Cu blândeţea lunii noaptea, caldă ca al zilei soare,
Tu mă însoţeşti în lume: mamă, soră şi iubită,
Tu mi-eşti viaţa şi sfârşitul – mica mea iubire mare.
Când simt inima că-mi bate şi când razna mi-o ia gândul
Sub icoana ta cea sfântă caut, scumpo, alinare
Şi-mi revin mereu îndată şi puternic mi-e avântul
La chemarea ta de suflet, mica mea iubire mare.
Prin străini întotdeauna pasu-mi ţine calea dreaptă
Căci în piept mă arde dorul şi-amintirea ta mă doare
Ţară-Mamă, Ţară-Soră şi Iubită înţeleaptă,
România mea Divină – mica mea iubire mare!
-
Se-nfiripa o idila
Tu imi furi o-mbratisare
Eu rosesc ca o copila
Mica mea iubire mare.
Tu m-alinti cu gingasie
Eu te-ascult cu incantare
Patima ti-e-atat de vie
Mica mea iubire mare.
Si un vis pierdut in noapte
Prinde-acum din nou culoare
Printre stele sa ma poarte
Mica mea iubire mare.
-
Saga zice că-n vechime
Un calif din Tars-a-rare
A pus ochii pe-o copilă,
O frumoasă răpitoare.
Cum în basmele persane
De spus noaptea, la culcare,
Stă scrisă povestea-ntreagă,
Poate citi fiecare
Cam ce a făcut califul,
Planul său în aplicare
Să şi-l pună, că-l turbase
Mica lui iubire mare...
Vorba e că chiar azi-noapte
Tot calif din depărtare
M-am visat. Trăiam aievea
Tot aceeaşi întâmplare.
Numai că fata aceea
(Fără-de-asemănare),
Erai tu, Fatyma noastră –
Mica mea iubire mare!
-
Eiii...acuma chiar ca rosesc... :)
-
Sunt superbe.Continuati ,imi place sa le citesc.
MIca mea iubire mare
A venit de la plimbare
Iar acum vrea sa adoarma
Mica mea iubire mare.