Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Lorelei din 17 Ianuarie, 2005, 05:59:54 p.m.
-
ploua amar şi scund, ploua dement
şi leneş şi murdar şi nesătul
ploua-n sughiţuri gândului... destul!
pe-obrazul meu ploua... ploua absent
din gene streaşini lungi am adunat
ploua căprui sub gânduri şi arcade
ploua păgân şi tâmp, ploua-n cascade
din ochiul gol... şi trist... şi vinovat...
ploua nebun şi nu părea să steie
de zile-ntregi ploua cu stropi de gând
dar vechiul vis, sub tâmplă apunând,
mi s-a părut că naşte curcubeie.
-
iubesc ploaia. nimeni nu o iubeste mai mult decat o iubesc eu, cu fiorul ce-mi duce gandul la zilele de vara, atunci cand cineva si-a dorit-o mai mult decat mine.
si-atunci, sirena a inceput sa ploua, haotic, otova...
ma-nneaca setea...de necunoscut. ma-mbie sa vreau sa aflu. si ma plimb in picioarele goale asteptand un semn.
tu, dragule cu ochi albastri ce imi pierzi ploaia in ceea ce visezi, da-mi o bucatica din lacrimile ce curg din cer si invata-ma, sunt de bucurie sau de tristete?
-
Las-să plouă, fată dragă,
Ce atâta supărare?
Pe-aşa timp cu ploaie deasă
E mai dulce-o sărutare!
Stai o clipă! Las-să plouă,
Poate creştem mari o dată!
...Vai de mine şi de mine,
N-am văzut aşa o fată!
Am glumit cu sărutarea...
Şi-apoi, ce-ţi tot pasă ţie
Că insist? Nu vede nimeni
Că va fi sub pălărie.
:-*
-
Pe ascuns, sub palarie
langa "streasina" maiastra
ascunzand in pieptul ierbii
mai mereu o floare-albastra!
-
ce pălărie, geo, ce pălărie? nici cea mai mare dintre ele nu vă va putea ascunde, micul cerber, aici de faţă vede tot. :o
semnat: cârcotelul care a rămas să cârcotească singur... :'(
8)
-
Mare Ţi-e minunea, Doamne!
Cine şi ce poate crede:
Când să zici că totu-i bine
Sare Semi şi... ne vede!
Ploaie bună, ploaie rară,
Fă-te, dar, perdea mai deasă,
Să nu ne mai vadă nimeni
C-aşa-i lumea: curioasă!
Cârco-n sus şi cârco-n jos,
Se deschid ferestre multe:
E de-ajuns să vadă unul
C-apar şi urechi... s-asculte!
Spune ăla, zice ăllalt -
Pun pe foc atâtea paie
Că şi timpul se opreşte.
Şi cu el şi-această... ploaie!
-
george, te rog, nu opri ploaia!!! las-o sa curga, gata tac...sunt cuminte...serios! nu-mi porti pica...nu?
hihihi :P
ps m-ai facut sa rad...de nu mai pot. ma dor toti muschii...abdomenului...hihihi
-
Semi dragă, să n-ai teamă:
Nici vorbă de supărare!
Ploaia e, la o adică,
Prilej de... continuare.
Şi-apoi n-am, Doamne fereşte,
Interesul s-o opresc
Tocmai când trece prin ploaie
Cea pe care-o preţuiesc.
-
geophil si carcotita,
plaoia mea e ploaia voastra
si de-o dam pe veselie
inventam o floare-albastra
si sub tija ei inalta
sarutarile se fura
si de-or fi in poezie
pot fi chiar... fara masura!
geo poate sa tresara -
ca silabe-s inegale - :)
carcotita insa dulce
le-o primi cu drag in cale
le-om primi dara cu totii
de-s prinos de poezie
serioasa au glumeata
si cu multa fantezie!
-
Întâi şi-ntâi, daţi-mi voie să-l felicit pe iniţiatorul şi inspiratorul (aşadar şi patronul) nostru din Timişoara pentru noua estetică şi noua configuraţie ale site-ului, care sunt, după opinia mea, reuşite depline.
Bravo, bravissimo, stimate şi dragă Domnule J.S., mult prea anonimule şi discretule Prieten al nostru, al tuturor îndrăgostiţilor, care, iată, te urmăm şi te iubim, pentru că dacă nu te-am iubi n-am posta aici, spre Cinstea Ta şi Gloria Nepieritoare a Poeziei Româneşti de Dragoste - să ne trăieşti şi să ne trăiască!
Şi-acum, cu voia dumneavoastră, să ne adresăm prietenei noastre Lorelei:
Bine-ai revenit prin ploaie
Fată dragă, inspirată!
Îmi făceam griji pentru tine:
Te şi vedeam... înecată.
Că-n iuţela ta cea mare
M-ai lăsat în ploaie mască.
Mi-am şi zis: măi, fata asta
Prea mă crede gură cască.
Aziţi vorbă la dânsa:
Cică scriu în... "inegale".
Da de unde? Lunecasem
Pe trei coji de portocale.
Ce să-ţi spun, dragă poeto:
Eu mi-am revenit pe dată,
Zi-mi că ai fugit de mine
Ca să te prind iarăşi, iată.
Numai că de data asta
N-ai să-mi scapi aşa uşor -
Până stă această ploaie
Te sărut. Ori de nu, mor!
-
nu vreau sa te supar dragule georgelule, insa eu suspectez ca dulcea despetita iti va luneca printre degete ca un peste ( de unde i se trage si numele, chiar daca e doar pe jumatate)...asa ca nu mai da astfel de ultimatumuri, pentru ca sincer, nu vrem sa te pierdem...
-
plouă...de dimineaţă plouă, neîncetat, în acelaşi ritm... stropi mari lovesc băltoacele din drum şi e atât de multă apă în jur încât am impresia că plouă de jos, din pământul rece care parcă s-a făcut cer. totul e gri, trist şi rece. păşesc în ploaie, cu teamă. privesc în jur dar nu te vad...ridic privirea şi las picăturile să mă-nvăluie. zâmbesc, pentru întâia oară zâmbesc în ploaie şi sunt fericită: astăzi nu plâng eu...astăzi mă săruţi tu...
-
sub obrazul fardat
ploaia a stat
vechile vise
se cer rescrise
trist se preumblă
iris în umbră
dorul de ducă
nebun mă apucă
să fug în lume
să-mi uit de nume
sub ’naltă tâmplă
dor se întâmplă
dorul de ducă
foc mă usucă
să caut nume
jos pe la mume
ploaia să steie
născând curcubeie
-
aş vrea să fiu ploaia ce moare în adâncimile unei prăpăstii fără fund,venind din tăriile cerului şi căzând în abisuri ceţoase...e lunga agonie. şi-aş vrea să renasc din haosuri pentru a lua-o de la capăt. pe acorduri de pian să curg în ritmuri lente, fără a şti ce mă aşteaptă jos, pe stâncile-ascuţite, dar ştiind un singur lucru...totul o va lua de la început, la nesfârşit.
şi-aş vrea în picătura de apă care sunt eu, să se adune toată esenţa lacrimilor din lume, cele vărsate în tristeţe si singurătate. aş fi mult mai grea decât suratele mele şi aş pica mai iute...şi aş dănţui în aer precum o mireasă de vânt, liberă şi fericită.
şi uneori mi-aş dori să poposesc dimineaţa pe o floare şi să-mi trag răsuflarea în aşteptarea soarelui, mi-aş dori să potolesc setea unui flăcău prea obosit şi mi-aş dori în apa mea să-şi limpezească chipul o prea frumoasă fată, scăldându-şi preafrumosul trup...şi mi-aş mai dori...
dar nu, eu aş fi osândită să cad, să cad mereu...nimic să nu mă oprească...iar durerea mea să n-aibă sfârşit...
şi mi-aş dori să mor, zdrobindu-mă de-o piatră!
-
Salutare! Salutare!
Abandonez poezia
Că sunt ud până la piele
Şi-am pierdut şi pălăria.
Dar stau pân-s-opreşte ploaia
Să văd unde-i... autoarea.
Dac-o prind, n-o să-mi mai scape
Până nu-mi dă... sărutarea.
Sper să cad cu ea la pace
Şi să-i treacă supărarea:
Pentru-acest măreţ spectacol
Chiar că merit sărutarea
.........................................
...Alexuţa şi tu, Semi,
Dragi poete răbdătoare,
Nu zâmbiţi, că dup-o ploaie
Mai vin şi-altele, cu... soare:
Şi-atunci să vezi... alergare!
-
poezia se opreşte…
şi-a plecat şi supărarea
inima nu poa’ sa tacă
deci – primeşte sărutarea!
aşadar cădem la pace
ei, aşa a fost să fie!
renunţăm la floarea-albastră
poate chiar la pălărie ;)
şi în rime ori în stihuri
iată, zice autoarea,
că în văzul tuturora
dăruieşte sărutarea!
:-*
-
Catre Geo:
raul dara, s-a-ntamplat!!!
caci sirena te-a sarutat,
eu ma las de carcotit,
nu sunt buna de nimic!
draga Geo, am glumit. nu ma las de carcoteala. scurta bucurie...hihihi
-
Vă mulţumesc, fetelor dragi.
Promit să vă scriu după ora 3 (în noaptea asta), fireşte dacă m-or mai ţine curelele...
-
Draga Geo, ce sa zic?
mai ca te-as certa un pic!
uite ce ne-ai facut noua:
ai plecat si... nu mai ploua!
;)
-
Pentru Lorelei, închinare:
Lorelei, poetă mare
Cu succes în provocare:
M-ai topit cu-a ta cedare,
Când mi-ai dat o sărutare.
Pentru mine-i sărbătoare.
Ba, aş zice, o-nălţare:
…După dulcea-ţi sărutare
Nu mai sunt un… oarecare!
Te felicit, fată-floare
Pentru tot ce-ai scris - splendoare! :-*
Pentru Alexia, îmbărbătare:
Alexuţa, ai răbdare:
Câte stele sunt pe zare
Tot atâtea-n calendare
Zile-s pentru… sărutare! :-*
Pentru Semiramis, o urare:
Ţine-o sus şi tot mai tare
Cu această… "cârcotare",
Tot un fel de moderare,
Care e stimulatoare:
Pentru poezia mare
S-avem parte fiecare
Măcar de o sărutare! :-*
-
Nici n-ai fost un oarecare
altfel n-aveam sarutare
pentru tine. poate-o floare
dar nicicum o provocare! :D
cu-ale mele sarutari
sunt zgarcita. doar in prag
le ofer pline de zambet
unui drag prieten drag ;)
-
Plouă-n zâmbete şi soare
plouă-n vers de sărbătoare
plouă-n flori si-n ganduri bune
să tot plouă-aşa în lume!
Pentru Geo
Mulţumesc de-mbărbătare
ştiu că trebuie răbdare
să primesc o...sărutare
de la cin' mi-e drag mai tare! ;)
-
Floare-albastră, floare-albastră,
Boţ de aur şi de miere,
De alean şi de durere,
Trece, iată, vremea noastră.
Şi cum n-am nici o putere
Viaţa mea cu tine piere...
-
intr-adevar, ne trece vremea, ne trec gandurile, ne trec ploile...si ne mai ramane un dram de iubire in amintirea lacrimilor cerului. care arareori de-acum, ne mai zambeste-n curcubeu...o sa re'nvat sa pasesc spre lumina, cu ceaţa in par si roua pe gene, in cautarea altor timpuri si a altor iubiri mai putin amare si mai putin de neatins...caci tare am mai obosit. dar pana atunci, am sa stau cuminte, in asteptarea zorilor ca-mi pot aduce ploaia.
-
Ati putea dragilor artisti sa scrieti si o poezie in care ploaia nu mai este doar un context sau un indiciu despre starea sufleteasca, ci chiar subiectul in sine ?
Nu mi-o luati in nume de rau va rog, stiu ca arta se intampla de la sine, spontan, si nu "la comanda" :D
Dar imi veni sa iau apararea ploii ce pare a fi folosita simbolic drept "tristete" sau "context pentru o mica nebunie" sau.. "in spatele perdelei", accentul cazand de fiecare data pe starea spirituala a celui ce simte ploaia, si nu pe ploaia in sine..
Multumesc :)
-
Ploaie proastă, ploaie mută
Îţi dedic o poezie
Picuri vorbele permută
Într-o nouă erezie.
Ploaie hâdă, ploaie slută
Lipsită de fantezie
Costelivă şi trecută
Îţi dedic azi poezie.
Ploaie tâmpă şi acută
Te zidesc cu o mistrie
Aşa şleampătă şi mută
Fix la mine-n poezie!
Multumit? ;D
-
plouă-n gânduri făra milă,
plouă în zenituri
şi plouă în nadir.
plouă pretutindeni,
fulgerat e cerul
si răpita-i steaua
sub care mai iubeam...
o sa mă omorâti cândva cu poeziile voastre...
-
Plouă cu duminici, plouă pe hotare
Căci plecat-ai Doamne, gândului blestem,
Plouă pe Golgota, dulce desfătare,
Cerului îi plângem ultim recviem.
Plouă-n rugăciune, scrâşnet de morminte,
Dulce reverie, pasul meu apus.
Plouă cu păianjeni, plouă în cuvinte,
Peste stinse patimi, pânzele s-au pus.
Plouă-a desfătare, crunta nebunie,
Golul îmi rămâne veşnic partener,
Doamne, dă-mi iartarea gândului, târzie,
Să mă-nalţ în ploaie trist şi efemer!
ps: cu drag din partea semiramisei (pe albastre ceruri) si a lorelei-ei (pe purpurii saruturi), pentru toti cei ce iubesc ploaia.
-
paşii mei sunt albaştri
paşii tăi poartă
nesfârşite lumini
plouă peste margini de gând
diguri s-au surpat peste noapte
castelul de nisip a rămas neterminat
ţi-aduci aminte?
plouă absent şi fără curcubeie
doar plouă
-
Ore de scrum te poarta in tacere
spre un colt de suflet intristat.
Aici razele de lumina din zambete culese,
nu au puterea sa patrunda.
Aici doar ploua, marunt,
si stai infrigurat;
sperand sa nu vina un viscol de-amintiri,
si ea sa vada,
sa-si dea seama;
ca aceste clipe de ploaie din viata ta...
incet se transforma in zapada.
-
astazi nu mai ploua. cerul imi plange...de dor de curcubeu.
stele moarte isi astern nisipul prin iarba inalta.
maine va nige. cu ganduri de gheata peste buze calde.
albe violete infloresc stingher, la poalele inimii mele.
toate mi se intampla, atat de mult, pentru ca tanjesc a ploaie.
-
cat am asteptat ploaia asta...atat de mult, incat am uitat cum cum se ploua.
intre timp am cunoscut un strop de apa, apoi cateva pasari calatoare ce-au spus ca nu se vor mai intoarce...a fost liniste o vreme.
acum, ploua cu aburi, ploua cu dor, peste mainile intinse. peste ochi care nu au mai plans de foarte multa vreme.
de s-ar opri ploaia asta ce-mi susura-n palme! se frang cerurile pe noi, carsind indurare. stropi de clestar cazand in cercuri mute au obosit sa mai cada in crunta deznadejte, metamorfozandu-se in stropi albastri de lumina si intorcandu-se rotund dupa soare...
poate ca n-o sa mai ploua. spre seara.
-
Astept ploaia...ploaia rece de primavara, cea care vine timida si lupta cu frigul iernii pe care o alunga. Off, imi vor pleca fulgii... Imi vei trimite, oare, stropi de ploaie la fereastra sa-mi mai cante de iubire? Imi vei mai saruta genele cu picaturi de apa? Vor plange norii pentru fiecare clipa in care nu esti langa mine?
-
P L O A I E BINEFĂCĂTOARE
Ploaie binefăcătoare
Peste gânduri roditoare,
N-a murit iubirea noastră:
Ploaia bună, ploaia-albastră.
Te vrea iar, cu-nfrigurare,
Rana-mi ce în piept mă doare:
S-o-nveleşti în stropi de rouă,
Cu mantia ta cea nouă.
Vor veni zile cu soare,
Că şi iarna-i trecătoare…
Inima-mi ţi-e tot fereastră,
Ploaie bună, ploaie-albastră
-
Ploaia asta imi aminteste de o scena dintr-un film (cred ca Va place Brahms?) in care eroina principala e la volanul masinii si incepe sa planga... si din instinct da drumul la stergatoare. Mi s-au parut geniale imaginea si flerul regizorului de a surprinde o stare...
-
Culmea e că şi eu tot de scena aceea mi-aduc aminte.
Avea - dacă-ţi mai aminteşti - Ingrid Bergman, ceva dumnezeiesc în blândeţea ei, care se completa (sau o completa pe ea) cu peisajul, cu ploaia aceea mângâind parbrizul, catifelată, cu prietenul ei, tandru şi el, ca însăşi ploaia şi ca blânda Ingrid...
Nu şterge, fată mică, de pe parbrizu-ţi ploaia!
Ea seamănă cu tine, iscată din văpaia
Iubirii, acunsă tandru în tot ce te-nconjoară.
Şi fii atentă cum conduci, frumoasă căprioară!
-
Picătura mea de soare,
Picătura mea de rouă,
Cum e vremea? Plouă, oare?
…Ia te uită cum mai plouă!
Se răstoarnă ceru-afară
Şi mi se prelinge-n gând.
Poate ne vedem diseară.
…Pa, iubito, pe curând!
-
Alerg prin mine. Ma ascund in umbra stropilor de ploaie ce mi i-ai adus in suflet. Mi-e teama si as vrea sa te strig dar...am uitat sa vorbesc. Cuvintele si-au pierdut rostul. Nici macar ecoul lor nu se mai aude...
Alerg prin mine. Ploaia si dorul de tine ma insotesc. Intind bratele spre TINE, insa nu esti...nu MAI esti. Imi spun ca sunt singura dar...picaturile de apa imi mangaie parul. Sunt degetele tale cu care ma alinti...
PLOAIE si DOR...deci inca EXISTI!
-
ploua astazi...ploua linistit. ploua cu amintiri.
m-am plimbat cu gandul aiurea printre fulgere, cautandu-le. dar n-am gasit decat tunete ratacite printre ploile altor iubiri.
o sa mai caut si la noapte, numai daca cerul isi va prelinge lacrimile tarzii, printre stele, printre luni si meteori de jar.
mai ploua-mi, Lorelei, caci maine nu stiu ce este...
-
PLOAIE CU CÂNTEC
Mai demult, cândva,-ntr-o vară,
O măruntă ploaie rară
M-a prins într-un câmp arat,
Încât am ajuns în sat
Tam-nisam, într-o clipită…
O femeie zgribulită,
Sub bazma ferindu-şi ochii,
Mi-a făcut semn să m-apropii:
Ia te uită ce salvare?
Mi-am zis eu plin de mirare.
Am intrat. Mi-am dat pe dată
Seama că era o… fată!
M-a poftit, cum spun, în casă,
Mi-a întins apoi pe masă
O piftie, ceva vin,
Şi mi-a zis de vreau să vin
Mai aproape, lângă ea.
Mi-amintesc că-mi povestea
Că e singură, că-i tristă
(Şi-a scos din sân o batistă
Şi-a-nceput să plângă dusă
Într-o lume veche,-apusă:),
Că părinţii şi-a-ngropat,
C-a rămas fără bărbat,
Care, vai de mama lui,
A plecat. C-a fost cam şui
Încă de când l-a luat,
Că amar s-a înşelat,
Că de-ar fi fost om cu carte
Ar fi avut şi ea parte
De-o iubire arzătoare -
Să-şi afle în ea răcoare
Sufletului chinuit,
Că-i e dor de un iubit
Cam ca la televizor:
Să-l simtă dominator,
Să o frângă chiar şi-n două,
Pe-o aşa vreme, când plouă…
Hei, vorbea vinul în ea
Şi aprinsă dragostea…
Nu ştiu când m-am pomenit
În zbateri, neprihănit,
Când afar', pe-o lună nouă,
Cerul se rupea în două.
Doamne, ce ţi-e şi cu ploaia,
Când ne mistuie văpaia
Pe-o aşa vreme nebună,
Şi gazda-i atât de… bună!
-
ploua incet, linistit
pe paru-ti de frunze
sarutul de foc
ploua in ropot
in suflet de apa
privirea albastra
ploua din piatra
iubirea uitata
nici azi n-a apus...
-
Plouă barbar,
Când des, când rar,
Dar plouă iar.
Plouă matol,
Plouă domol,
Plouă în gol.
Plouă-n clăbuci,
Plouă cu nuci,
Peste uluci.
Plouă ciudat
Şi încruntat
De astă-dat'.
Plouă parşiv,
Plouă lasciv
Şi primitiv.
Plouă tăcut,
Ca un făcut -
Şi-o să strănut.
Plouă de sus
Peste apus,
Căci stele nu-s.
Plouă în zbor,
Plouă cu dor
De somn uşor.
Plouă păgân,
Plouă hapsân
Că-ţi intră-n sân.
Plouă frumos
Şi caraghios,
Până la os.
Plouă în maci
Şi plouă-n draci -
N-ai ce să-i faci.
Plouă pieptiş
Ca un tăiş
Peste tufiş.
Plouă pelin
Plouă cu chin
De lacrimi plin.
Plouă tărcat
Ca un arat
Adevărat.
Plouă cernit
Trist, părăsit
Ca de iubit.
Plouă cam şui
Plouă hai-hui
De peste grui.
Plouă din plin
Şi din senin,
Plouă cretin.
Plouă urât,
Posomorât -
Plouă, şi-atât.
Plouă absent
De sentiment,
Plouă dement.
Plouă dement,
Impertinent -
Trist argument.
Plouă zglobiu
Plouă candriu
Plouă-n pustiu.
Plouă fudul
Plouă credul
Şi e destul!
Plouă boem
Ca un blestem
Peste poem.
Plouă pe plai
Încă din mai
Cu Lorelei…
-
Ploua ascuns
si nepatruns
ca un raspuns
Ploua amar
lacrimi de jar
lacrimi amnar
Ploua nebun
ochi de lastun
sub iris brun
Ploua in zare
ganduri amare
se scurg fuioare
Ploua albastru
ploua maiastru
gandul sihastru
Ploua sub tampla
vis se intampla
ce ruga simpla!
Ploua siroi
unu ori doi
ploua in noi
-
niciodata nu a plouat ca in ziua ce abia a trecut. a plouat cu stropi minusculi, tematori. ploua parca a...ramas bun. nefericit ramas bun, caci am plect. stiai... e trist, o stiu, insa alte ploi ma cheama pe intinsul altor meleaguri. caci locul meu nu mai era aici...adio tu!
-
Ploua...printre ramuri, ascunse de ochii tai, stau gata sa pocneasca alte cuvinte...
Ploaia cade, sterge uratul, pustiul si spala ranile mainilor mele... Maine am sa renasc, intr-un zambet...Am sa ma intorc la tine mirosind a primavara. Asculta soaptele mugurilor... Nu pune intrebari. Lasa ploaia sa te sarute si aerul asta sa-ti inunde simturile...
Acum stii unde sunt?
-
mai ploua, Lorelei?
-
Ploua peste chipul luminat,
ploua peste aripi,
peste mare,peste plaja,
ploua peste calea ferata,
ploua in jurul lui..
ploua incet dar sigur...
se vesteste o furtuna...
-
Ploua marunt si trist de la o vreme
sub fruntea inalta inaltand curcubeie timide
albastra desfatare scunda si clipa pitica
duios se asterne peste toate
uitarea
-
Despre o altfel de ploaie
Plouă pe geam în lungi torenţi
Oprindu-mă să văd afară
Ci doar să simt adânci tristeţi
În suflet cum mi se strecoară.
Plouă pe masa mea de scris
Stropind în jur din mici băltoace.
Doar să oftez, în mine-nchis,
Asta e tot ce pot a face.
Plouă pe foaia de caiet
Pe care albă-o ţin 'nainte
Şi astfel, ploaia scrie-ncet
Ce-am vrut să spun eu în cuvinte.
Plouă în mine hohotit
Ş-apoi, din mine, plouă-afară.
N-am ce să fac, aşa-s sortit,
Căci nu plâng astazi prima oară.
-
mai ploua-mi o vreme cerule, asa cum mi-ai plouat si astazi, caci toate amintirile mele despre cei ce i-am iubit si despre cei ce m-au iubit, s-au agatat de fiecare picur ce mi-a curs pe frunte!
mai ploua-mi si in noaptea asta!
imi ploua a dor de nu stiu ce. imi ploua a curcubeie intinse peste mare. a frunze imi mai ploua.
mi-e dor...
-
Mai ploua o vreme
cu cate un dor aruncat printre gene
cu cate o frunza ratacita hoinar
in parul tau
in lungile despletiri de odinioara
ploua sub bolte de gand
arcuite intrebator
peste toate tristetile si dorurile noastre
ramase neincepute sau neterminate
-
caci bine mai spui tu...neîncepute doruri şi neterminate tristeţi. dă-ne sufletului lacrima să plângem ispita şi şoapta şi iubirea. păgână, rătăcirea ne aşteaptă dupa lumină. pe mine încă mă mai cheamă. pe tine?
-
Plouă din nou
în oraşul albastru
ploaia e o chestiune de nuanţe
se desface-n culori sub irisul trist
ca-ntr-o prismă transparentă
dansuri de curcubee sub gene
se-mpletesc rogvaiv
mai sus decât norii de pluş
desenaţi în oraşul albastru
ploaia e uneori doar o urmă de pensulă
doar umbra de-o clipă a zilei de ieri
singură cânt în oraşul albastru
peste care plouă din nou
cu toate curcubeele indiferente
ghemuite sub tâmplă.
-
plouă amarnic pe marea cea mare. caci plouă a furtună, plouă a nesiguranţă, plouă a iubire furată, rătăcită, regăsită...şi iar interzisă. şi valurile cu muget se aruncă pe ţărm, murindu-mi la picioare. cu tristeţi îmi plouă vântul, cu amăgiri îmi şuieră nisipul...plouă. şi iubesc nepermis.
-
Ploua a plans, a glas tanguit...Ploua a suflet mut, a ganduri nespuse, a vise ingropate in ceata... Ploua a mine...
-
plouă şi astăzi, încă mai plouă. deasupra norilor şi printre ei mai zâmbeşte soarele nebun de ploile ce nu mai contenesc. e bună ploaia. chiar de vă întristează, e verde în jur, iar ploaia tot verde.
Lorelei, nu ai mai plouat de ceva vreme în oraşul albastru cu despletiri rogvaiv în prag de înserare. nici irişii nu s-au mai făcut din căprui, violeţi. unde ai fugit de ploaie, unde?
-
Ploaie, cu nume de fată,
Doar tu ne-ai unit odată...
Vântu-ţi poartă trena lungă
Până-n inima-mi s-ajungă
Stropi de rouă, stropi de soare:
Ploaie cu nume de floare...
:-*
-
Ploua acum?...sau mi se pare
Ca cerul vrea sa ma doboare
Simt pe umeri o povara
Dar dc in asta vara?...
-
sirena cu parul nedespletit, a chemat din nou ploaia. fara preget, cerul a plans.
-
mai ploua...e ora serii si tot ploua
ma uit la cer...nu cred sa se opreasca
prea curand
dar am s-adorm gandind la ploaie
si am sa numar picurii in gand
mai ploua...e noapte si n-a incetat
eu m-am trezit si intind mana-n pat
ca sa te simt.., sa te privesc...sa te respir,
sa te sarut
si sa te picur cu iubire...sa te mai "plou"si eu
barbatul meu iubit...
mai ploua...dimineata te-aud cum faci cafea
zambesc si stiu ca iarasi ploua ploaia mea
scot capul fericita pe fereastra
si las toti picurii din palma-n casa
pe fata ta...
zambesti...si...nu mai ploua-afara
e soare cald...e vara, primavara...
se-aude inima cum bate ca nebuna
si-alearga peste cer... si iti saruta mana
iar daca ploua ce?...priviti ce curcubeu!!!
mi-a nascut peste suflet dragul meu...
-
o sa ninga curand...... :-*
-
ploua in sufletul meu,
ploua si imi este greu,
sa te stiu departe,
suferind in noapte.
:-* :-* :-*
-
Mai ploua-mi in palme cu flori de cires si ploua-mi pe umeri cu gandurile tale adunate deasupra inimii... Ploua-mi cum vrei tu, numai nu lasa norii sa-ti intunece privirea. Mai ploua-mi pe suflet si vor inflori nuferii...
-
Nu mai ploua demult in orasul albastru. Doar uneori, ca o amintire dintr-un alt timp, ploua tacut sub lungile streasini ale privirii...
-
"ploaia îţi ţese firele lungi pe geam..."
este vorba despre ploaia altui anotimp al altei lumi.
bine te-am regăsit Lorelei!