Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Semiramis din 28 Ianuarie, 2005, 08:01:25 p.m.
-
dragii mei,
intotdeauna, de-a lungul vietii mele, mi s-a oferit ocazia sa discut despre acest subiect...evident ca cele doua notiuni care fac obiectul acestui topic, sunt doua caracteristici independente dar care se intrepatrund (ma rog, din punctul meu de vedere, asta este idealul).
eu una consider ca ne nastem inteligenti, insa destepti devenim.
va astept cu pareri! :)
-
e chiar interesant topicul tau...dupa parerea mea inteligenta si desteptaciunea sunt cam aceleasi lucruri.in mare sunt de acord cu tine.desi consider ca un om mai incet la minte nu poate deveni, oricat ar incerca pe parcurusul vietii,un om destept.dar in schimb un om comun poate ajunge prin studiu la istetime sau desteptaciune,cum vrei tu sa-i zici.oricum consider ca iti trebuie putina deschidere de minte pentru a trece acest prag.
-
nici o parere, nimic? de la nimeni?
si eu care credeam ca va veti bate pe topicul asta.... :-\
-
Pai daca vrei pareri ar trebui sa definesti cele doua concepte, mie nu mi-e clar care e diferenta. deci ce inseamna una ce inseamna alta in conceptia ta? Si apoi vedem daca subscriem au ba :)
-
pai nu vreau sa influentez... ;D vreau pareri proaspete si proprii. :P
-
Mie mi se par INTELIGENTI acei oameni (in cazul meu,copii... ;D) care se prind la glumele mai "grele" (la care iti trebuie minte ca sa-ti dai seama de partea amuzanta). Sunt unii carora le zici o gluma mai "inteligenta" si se uita ca matza-n calendar la tine pentru ca nu au inteles.Din astfel de lucruri marunte iti dai seama daca ii merge mintea sau nu cuiva.Mai sunt cei amuzanti.Dar amuzanti in adevaratul sens al cuvantului,care sa spuna acele glume inteligente.Nu o sa vedeti niciodata un prost sa spuna vreo gluma tare.(adica sa radem CU el,nu DE el). precizez ca nu ma refer la bancuri,pe care le reproduci pur si simplu,ci la acele glume spontane.Pe scurt oamenii inteligenti sunt oamenii care au acele "sclipiri" de moment.
Acum ar mai fi si oamenii DESTEPTI.aici mi se pare cam dificil...pentru ca am impresia ca e acelasi lucru cu "inteligenti" desi nu e chiar asa...nu stiu daca poti fi destept fara sa fi inteligent... Desteptaciunea parca ar avea ceva in plus :) cum ar fi cultura generala,sau pricepere intr-un anumit domeniu...nu stiu sigur...cam dificil pentru mintea mea... :D
sunt curioasa sa vad parerile celorlalti...eu nu prea m-am descurcat
-
ne nastem fiinte inteligente.
intai exista instinctul bebelusului. apoi istetimea copilului. intervine desteptaciunea pe care eu o consider inteligenta instruita. intr-un final, numai cei alesi, ating intelepciunea...
;)
-
Inteligent nu poate fi oricine...Destept...daca are ambitie...poate fi oricine...
Pt ca te nasti cu inteligenta...pe cand *desteptaciunea* o acumulezi in timp...
Cunosc persoane care nu sunt destepta(au fost lenese la un moment dat...cand ar fi trebuit sa acumuleze),dar sunt extrem de inteligente...le merge mintea super...
-
Hmmm....Interesante concepte. Si uite si parerea mea:
Inteligenta presupune cultura generala, scoala vietii. Inseamna sa poti sa te adaptezi la cerintele vietii, sa fii capabil sa inveti din greselile trecutui si sa te perfectionezi, ma rog, sa tinzi catre perfectiune. Inseamna sa fii capabil sa gusti o gluma buna, nu ma refer aici la un banc trivial, ci la ceva spontan. S-a mai vorbit de asta aici si sunt perfect de acord.
Dsteptaciunea se poate obtine doar intr-o anumita directie. Esti destept daca termini o facultate cu 10, esti destept daca faci un OZN. Dar poate in viata de zi cu zi...nu prea te descurci.
Cat despre intelepciune....Cred ca un om care e cu adevarat intelept a gasit o metoda sa imbine inteligenta cu desteptaciunea.
Si pe final, o vorba de duh "crocanta" : Trebuie sa fii inteligent ca sa poti sa ajungi cat de cat destept, dar iti trebuie si multa desteptaciune ca sa fii inteligent...
-
Inteligent nu poate fi oricine...Destept...daca are ambitie...poate fi oricine...
Pt ca te nasti cu inteligenta...pe cand *desteptaciunea* o acumulezi in timp...
inteligent poate fi oricine din moment ce te nasti cu inteligenta...destept poate fi oricine care acumuleaza. sunt de acord, ne putem naste mai mult sau mai putin dotati, ca doar inteligenta nu e un dar dat asa...ca si cum ai primi obligatoriu doi ochi. mai conteaza bagajul genetic, parinti, bunici etc. educatia isi spune cuvantul in primii ani, cand acumulam o mare parte din ceea ce va deveni baza...
asa ca nu cred ca "inteligenta presupune cultura generala, scoala vietii", nici macar desteptaciunea nu presupune asta...dar vom mai vedea.
cam atat pentru moment.
-
E unul şi acelaşi lucru.
Concret, în DEX, la articolul INTELIGENT (care derivă de la INTELIGENŢĂ), scrie următoarele (citez): adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. Care denotă inteligenţă. Din fr. Intelligent, lat. Intelligens, -ntis.
Iar INTELIGENŢA e capacitatea de a înţelege uşor esenţialul.
Intelectualii îşi caracterizează odraslele cu aprecierea „inteligenţi” (în mod subiectiv, ori obiectiv), în vreme ce majoritatea oamenilor – mai ales cei de la ţară – zic copiilor lor „deştepţi” („Mânca-i-ar mama de deştepţi!”).
INTELIGENŢA e o noţiune din arsenalul psihologiei. A fost studiată de filosofi, dar mai ales de psihanalişti, şi mai încoace de către cercetătorii moderni ai psihicului uman (şi animal. De ex., despre cioară se spune că e o pasăre inteligentă, că e, adică, deşteaptă. Adevărul e că adj. "deştept" nu se acordă decât omului, şi doar peiorativ animalelor).
Cel care, în secolul trecut, a adus o contribuţie salutară în lămurirea conceptului de INTELIGENŢĂ a fost cercetătorul şi profesorul elveţian de limbă franceză, Jean Piaget (1896-1980), care a demonstrat că INTELIGENŢA (naturală) urmează schemele Naturii, ce oferă o broderie ordonată de relaţii, structuri şi funcţionalităţi, atât în micro, cât şi în macro, pe care embrionul (uman, în cazul nostru) şi le imprimă încă in vitro (aşadar încă din clipa în care începe concepţia), încât odată cu creşterea şi evoluţia omului, schemele realităţii, profund asimilate – adică „introduse” în fiinţa noastră – ies indubitabil la vedere, şi ne apar ca... „DEŞTEPTĂCIUNE”. De aceea „ordinea învăţării”, practicată în sistemul francez de învăţământ, ţine seama de asimilarea inteligentă a realităţii (= după Natură), spre a o putea supune şi reforma potrivit cu nevoile omului.
Într-un cuvânt, INTELIGENŢA (= DEŞTEPTĂCIUNEA) reprezintă o anumită capacitate – ori un mod specific – de a vedea, de a pricepe şi de a face cu uşurinţă ceea ce alţii văd, pricep şi fac ceva mai greu...
Există teste de inteligenţă, care măsoară şi deci dovedesc foarte exact acest fenomen (în cazul nostru concept)...
-
draga Geo... ;D
stiu ce scrie in dex...insa totusi, inteligenta se rezuma in facultatea de a gandi si de a vorbi...educatia conteaza si pune bazele...inteligenta este cea nativa, care prin antrenament devine ceva palpabil. corect, exista teste de verificare a IQ-ului, dar asta nu ne ajuta decat la stabilirea capacitatii si usurintei unui om de a intelege, inmagazina etc.
-
Absolut perfect, Semiuţo!
Cred că ai pus punctul pe i. Aşa e.
Vezi, câteodată noi complicăm prea mult un lucru, zicând: "De ce să fie simplu, când e mai bine să fie complicat?"
Şi-apoi ne gândim că dacă tot l-am complicat, hai să-l facem şi complex. După care o luăm de la capăt cu teoria...
Şi constatăm, precum câţiva filosofi germani din secolul al 19-lea, care s-au oprit în faţa unei uşi şi au început să filosofeze (să lanseze teorii cam cum s-ar putea intra pe acea uşă), când a venit omul simplu, a apăsat pe clanţă, şi a intrat.
Pupici! :-*