Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: George Ene din 29 Ianuarie, 2005, 10:35:21 a.m.

Titlu: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 29 Ianuarie, 2005, 10:35:21 a.m.

D R A G O S T E A
în înţelepciunea LUMII

Din când în când e bine - vă propun, iată - să facem şi câte o "Baie de Înţelepţire", adică să închidem butonul "emisiilor de gaze de eşapament de la Hanul Vesel" (al aruncării cu neseriozităţi unii în alţii), spre a ne răcori în "izvorul pururea reîntineritor" al seriozităţii pline de învăţăminte.
Veţi fi mai câştigaţi, vă garantez.
Hai să pornim şi-o asemenea joacă!

Pentru început vă propun să vă aplecaţi frunţile peste cel mai frumos text care s-a scris vreodată despre DRAGOSTE. În eventualitatea că vă place spuneţi-vă, vă rog, opiniile. Poate-n felul acesta ne vom cunoaşte mai bine unii pe alţii şi, la o adică, ne vom preţui ceva mai mult…

Sfântul Apostol Pavel - extras din Prima Epistolă către Corinteni
(Capitolul13, versetele 4-7 în BIBLIE, NOUL TESTAMENT - Ediţia Cornilescu)

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul"…

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Lorelei din 29 Ianuarie, 2005, 10:46:02 a.m.

Cantec de dragoste la marginea marii
(Nichita Stanescu, volumul Clar de inima. Versuri de dragoste, 1973)

Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabiei lui Sinbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injunghie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga racii vii.

Iti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.

Nu stiu daca aceasta poezie o putem incadra la "Intelepciunea lumii", dar mie mi-e foarte draga, ultimele doua versuri mi se par desavarsite ca expresie.
E loc si pentru seriozitate si pentru veselie pe acest site. E bine sa devenim seriosi, dar e bine, din cand in cand, sa mai si radem. Acest lucru nu ne va impiedica niciodata sa apreciem frumusetea lumii, profunzimea si puritatea ei. Am sa revin si cu alte texte care imi plac si care apartin altora. Salut acest topic de care, poate, era nevoie.

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: viulian din 29 Ianuarie, 2005, 11:27:24 a.m.

"Tu esti cel care da si niciodata nu vei fi cersetor. Iar celalalt este tot unul care da. Si cand se intalnesc doi imparati, stapani ai propriilor inimi, apare o imensa bucurie. Nici unul nu e dependent de celalalt, amandoi sunt independenti si bine centrati pe propria indivitualitate, inradacinati in sine, fixati in propria fiinta, de unde seva iubirii urga la suprafata si infloreste in mii de trandafiri" - Osho

Un pasaj despre ce inseamna iubirea, lasand la o parte toate dependentele, tot socialul, toate indoielile si ratiunea care inhiba chiar daca sufletul zice altceva:
- acel "amandoi sunt independenti .. inradacinati in sine" tocmai acest lucru semnifica, faptul ca singurul responsabil pentru starea de bine este numai persoana in sine, nu exista agatari de exteror (de parerile altora, de asteptarile altora);
- "nici unul nu e dependent de celalalt".. doar dependenta aduce tristete in iubire, daca partenerii ar fi independenti cu adevarat, atunci totul ar foar o stare de bine foarte faina.

Mi se pare extraordinar cum doar in 3-4 randuri se poate exprima atat de clar esenta iubirii..

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Semiramis din 29 Ianuarie, 2005, 01:03:31 p.m.

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul"?

Geo draga,
adevarate vorbe ai citat! noi, oamenii nu am exista fara dragoste. dragostea pentru persoana de langa noi scoate tot ceea ce e mai frumos, infranand raul...dragostea ne face mai frumosi, mai blanzi. cand nu iubim, tristetea se mai amplifica un pic in jur...nascand golul. si iubirea impreuna cu anii care trec, cumuland sufletele celor doi, ajung sa se contopeasca lin, cu intelepciunea!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: viulian din 29 Ianuarie, 2005, 02:07:15 p.m.

Dragostea din intelepciunea lumii, sau intelepciunea din dragostea lumii ?

Asa-i ca se contopesc - acolo sus la apogeu - dragostea si luciditatea ?

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 29 Ianuarie, 2005, 07:29:19 p.m.

"Dragostea e răbdătoare,
Multă minte nu prea are
..................................
De-adevăr e bucuroasă
Când o laşi singură-n casă..."
 (Zis-a Rudy Valentino)

La care mă-ncumet să-i răspund astfel:

Ba e dragostea cu minte
Răbdătoare şi cuminte
Şi cum ea nu pizmieşte
Scuze, nici nu te-altoieşte.
Te-altoieşte Cel de Sus
Când o minţi, şi-n ce i-ai spus
Adaugi verzi şi uscate
Cu "Stai, mamă, o fi poate...",
Când te prinde cu minciuna
C-ai fost la servici, la... una.

Lasă-ţi dragostea în casă
Şi-ai să vezi ce-o să mai iasă!

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 01 Februarie, 2005, 09:41:09 p.m.

Pentru viulian

Dintotdeauna dragostea şi înţelepciunea n-au făcut casă bună, dragă Iulian, după cum nici înţelepciunea n-a făcut şi nu face casă bună cu dragostea. În materie de dragoste nu există decât o singură premisă: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e" - cum bine spunea Apostolul Pavel, în Epistola amintită.
Când înţelepciunea păşeşte alături de dragoste, prima o întreabă pe cea de-a doua: "Bine, bine, ne căsătorim, dar tu cu ce vii, în plus, în mariajul nostru?" La care dragostea, naivă cum e, îi răspunde printr-o sărutare (dacă n-are ce să-i răspundă).
Când dragostea păşeşte alături de înţelepciune o întreabă, invariabil, unul şi acelaşi lucru, de fiecare dată: "Spune-mi, te rog, tu mă iubeşti, Steaua vieţii mele?" La care înţelepciunea nu prea răspunde prompt, dimpotrivă mai mereu amână răspunsul.
Probabil că tu vei protesta vizavi de dialogul închipuit de mine. Foarte bine: protestul tău îmi va da dreptate, căci, de fiecare dată excepţiile confirmă regula.
Cât priveşte formularea ta, sper că-ţi dai seama că, VIAŢA, aşa cum bine o ştim şi-am receptat-o fiecare dintre noi, ne arată că acel cuvânt de legătură, "din", nu se poate susţine, pentru că nici una dintre cele două substantive (noţiuni), legate cu această prepoziţie, nu o poate conţine pe cealaltă, pentru că una dintre ele, şi-anume "înţelepciunea" nu reprezintă altceva decât "capacitatea omului de a raţiona la rece, ori chiar rodul acestei capacităţi", aşadar un calcul, în vreme ce cealaltă, "dragostea", e un sentiment, şi-atâta tot - acestea fiind, în fond, două contrarii care se exclud.
Titlul dat de mine topicului vrea să sugereze felul în care sentimentul "dragoste" e reflectat în concluziile (despre viaţă) ale umanităţii.

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: viulian din 01 Februarie, 2005, 09:58:42 p.m.

Dar daca cumva tu esti exceptia la regula afirmata de mine, mm ? ;D

Uite, merg pe directia descrisa de tine: nu te contrazic - caci m-ai trivializa drept o exceptie - nici nu-ti dau inca dreptate pana cand nu-mi lamuresti o intrebare..

Subiectul este Iisus - asupra caruia putem cadea de acord ca era plin de dragoste.. Totusi cf. ideii sustinute de tine el ar fi fost cam lipsit de intelepciune (si chiar am putea gasi dovezi, cum ca n-a fost egoist si sa fuga sa se salveze stiind ce i se va intampla, ci si-a acceptat soarta). Este asta foarte intelept, ce a facut el ?

As vrea sa stiu care este de fapt paradigma din care privim lucruruile totusi. Vorbim cumva de dragoste = excitatie, flirt, dependente, agatari de celalat si intelepciune = ratiune rece ?

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Semiramis din 01 Februarie, 2005, 10:57:50 p.m.

dragostea si intelepciunea pot face casa buna in ceea ce-l priveste pe Isus.
Isus a fost intelept?
Isus a gandit si a stiut ca prin sacrificiul sau ni se vor ierta toate pacatele noastre, trecute, prezente si viitoare, de la primul om la ultimul om (cu fiecare pacat, il mai rastignim o data pe Isus).
a fost intelept.
Isus ne-a iubit?
una din invataturile lui Isus a fost "iubeste-ti aproapele asa cum Eu v-am iubit pe voi" ( adica pana la actul suprem, sacrificiul de sine).
a iubit.
intelepciunea si dragostea pot face casa buna...atunci cand e armonie intre ele.

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 02 Februarie, 2005, 12:26:20 a.m.

Dragă Iulian, spre lămurirea ta, iată, îţi răspund simplu, prin numai trei cuvinte care fac parte din înţelepciunea românească, imbatabilă: "Dragostea e oarbă!" Spre deosebire de dragoste, fii sigur că înţelepciunea nu e oarbă. Aşadar, ele nu-şi seamănă cu nimic una alteia. Punctum.

Isus? Isus a fost un om bun şi poate şi un filosof naiv, nimic mai mult.
Motivele răstignirii lui au fost eminamente politice.
În Evanghelia lui Marcu, în Capitolul 15, Versetul 2, citim următoarele (citez):
"Pilat L-a întrebat: "Eşti tu Împăratul Iudeilor?" "Da, sunt!" i-a răspuns Isus".
Nimeni nu l-a întrebat pe Isus dacă e, cumva, Fiul lui Dumnezeu, au ba.
Pedeapsa primită, adică răstignirea lui pe cruce, a fost treaba lui, şi n-are absolut nici o legtătură cu... "iertarea păcatelor oamenilor" din vremea lui, şi cu atât mai puţin a păcatelor noastre, a celor de azi. Or, dacă vreţi, între "răstignirea lui Isus" şi "păcatele noastre" e o legătură cam ca "între ştampila primăriei şi coada vacii". Astea-s prostii... ideologice, dragilor! De ce ideologice? Pentru că religia a fost şi este ideologia supuşeniei oarbe, promovată dintotdeauna de popi şi de către toată tagma lor instituţionalizată mult mai târziu (după răstignirea lui Isus, "iluzionistul"), şi-anume după Sinodul Ecumenic de la Niceea, din anul 325 e.n., când popii şi Constantin cel Mare au avut nevoie de un "personaj" pe care l-au pus în centrul noii religii, denumită şi mai târziu "creştinism", ca ei să-şi legitimeze practicile, versus foloasele.
Faptul că Isus propovăduia "iubirea aproapelui" era o necesitate vitală în vremea lui, când romanii îi exterminau pe capete pe evrei. Prin aceasta Isus-politicianul a dorit să-şi convingă semenii că se pot salva numai prin adoptarea unei asemenea atitudini de toleranţă, de supunere şi chiar de "iubire" faţă de opresorii romani, ca-n felul acesta să le "moaie inimile", să nu mai fie cruzi cu evreii, care le erau semeni şi lor, desigur, dragă Semi.

Şi pentru că tot sunt la "Capitolul Isus", vreau să vă mai spun că dacă lui Isus i-ar fi fost zdrobite oasele cu roata şi-apoi i-ar fi fost tăiate capul şi corpul în 4 bucăţi, spre a fi atârnate la cele 4 porţi ale Cetăţii Alba-Iulia, aşa cum i s-a făcut lui Horea din Albac (fruntaşul românilor răsculaţi din Transilvania anilor 1784-1785), ideologii creştinismului n-ar mai fi avut tupeul să susţină (aberaţia cum) că Isus a-nviat şi-apoi s-a urcat la... "Cer" (Apropo, unde-o fi cerul ăla?) Prostii, iubiţilor! Poveşti de adormit copiii!
Dragostea despre care citim în Epistola lui Pavel (care a fost un intelectual, nu un Papă-Lapte) e dragostea-sentiment sincer, cea care se naşte înlăuntru inimilor şi pe care se poate structura indestructibil toate celelalte sentimente umane pozitive: prietenia, recunoştinţa, respectul, chiar şi iubirea sexuală...
De-aia se şi spune că "Dacă dragoste nu e, nimic nu e!"
...Uite că, spre deosebire de Isus, cel care "s-a sacrificat", pasămite, pentru noi, din prea mare "dragoste pentru semeni" - deşi nimeni nu i-a cerut-o vreodată, eu chiar vă iubesc!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: viulian din 02 Februarie, 2005, 11:38:39 a.m.

Geo, in primul rand ma bucur "de cunostinta", pana acum eu nestiind raportarea ta la misticism.

Nu iti impartasesc punctul de vedere, pentru ca este unul rational, iar ratiunea este - din punctul meu de vedere - cea mai oarba. Iti da falsa iluzie ca totul este sub control, perfect explicabil.. ceea ce nu este deloc adevarat, omul traind de fapt pe un vulcan afectiv (probabil iti e familiara notiunea de inconstient) pe care ratiunea nu-l poate patrunde decat daca afectivul este OK.

Semnatura aleasa de tine este in conformitate cu stilul tau: "atata poti, cat stii".. Intrebarea mea este, oare stii cat poti de fapt ? (oare stii ce esti in stare sa realizezi cu tine ca fiinta?). Pentru ca afirmatia in sine implica autolimitarea. Odata ce ai stabilit cat stii, vei functiona doar in acel cerc asumat.
Abordarea rationala insa este constransa sa nege existenta lui Dumnezeu, si asta din NEputinta ei de a-l vedea..
Rational nici macar iubire nu exista, caci iubirea e doar o pornire sexuala (animalica).. Sau in cel mai "profund" caz iubirea este de fapt o agatare oedipala de parintele de sex opus, si gasirea unei relatii care sa repare acel conflict. De aici dependentele, de aici suferinta, agonia oarba de care zici tu.

Apropos, in citatul dat de tine din biblie, spune ca "iubirea [...] se bucura de adevar". Pai cum se bucura de adevar, daca e oarba ? Daca e oarba, atunci bajbaie prin intuneric, si nu se bucura adevar, nu ? :)

Deci cumva sunt doua alternative pentru a putea intelege iubirea:
1. este cea mistica, spuna frumos de maestrii spirituali.
2. este cea triviala/oedipala - care starneste exaltare DAR cu obsesii, disperari, gelozii (si nu are nici o legatura cu cea de la punctul 1).

De exemplu, ti s-a intamplat sa iubesti si sa intelegi/accepti persoana cealalta fara ca ea sa-ti sfatisfaca iubirea? Sau ti s-a intamplat sa iubesti si sa si urasti in acelasi timp si sa vrei razbunare?

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 02 Februarie, 2005, 09:29:18 p.m.

Ce-mi transmite IULIAN, astăzi, la ora 11:38:39 ?

1) Geo, in primul rand ma bucur "de cunostinta", 2) pana acum eu nestiind raportarea ta la misticism.
3) Nu iti impartasesc punctul de vedere, 4) pentru ca este unul rational, 5) iar ratiunea este - din punctul meu de vedere - cea mai oarba. 6) Iti da falsa iluzie ca totul este sub control, perfect explicabil.. ceea ce nu este deloc adevarat, omul traind de fapt pe un vulcan afectiv (probabil iti e familiara notiunea de inconstient) pe care ratiunea nu-l poate patrunde decat daca 7) afectivul este OK.

8) Semnatura aleasa de tine este in conformitate cu stilul tau: "atata poti, cat stii".. 9) Intrebarea mea este, oare stii cat poti de fapt ? (oare stii ce esti in stare sa realizezi cu tine ca fiinta?). Pentru ca afirmatia in sine implica autolimitarea. Odata ce ai stabilit cat stii, vei functiona doar in acel cerc asumat.
10) Abordarea rationala insa este constransa sa nege existenta lui Dumnezeu, si asta din NEputinta ei de a-l vedea..
11) Rational nici macar iubire nu exista, caci 12) iubirea e doar o pornire sexuala (animalica).. Sau in cel mai "profund" caz iubirea este de fapt o 13) agatare oedipala de parintele de sex opus, si gasirea unei relatii care sa repare acel conflict. De aici dependentele, de aici suferinta, 14) agonia oarba de care zici tu.

15) Apropos, in citatul dat de tine din biblie, spune ca "iubirea [...] se bucura de adevar". Pai cum se bucura de adevar, daca e oarba ? Daca e oarba, atunci bajbaie prin intuneric, si nu se bucura adevar, nu ? Smiley

Deci cumva sunt doua alternative pentru a putea intelege iubirea:
1. este cea mistica, spuna frumos de maestrii spirituali.
2. este cea triviala/oedipala - care starneste exaltare DAR cu obsesii, disperari, gelozii (si nu are nici o legatura cu cea de la punctul 1).

De exemplu, ti s-a intamplat sa iubesti si sa intelegi/accepti persoana cealalta fara ca ea sa-ti sfatisfaca iubirea? Sau ti s-a intamplat sa iubesti si sa si urasti in acelasi timp si sa vrei razbunare?

                                1

Ce-i răspund eu, tot astăzi, dar după amiază, la timpul notat mai sus:

1) Şi eu mă bucur, Iuliane! Că nu-i de colo să cunoşti un om de "5 stele" (verzi!), care va să zică un mareşal, ori poate un generalissim (cum era numai Iosif Vissarionovici Stalin) când tu n-ai decât 3 stele roşii-roze, fiind aşadar numai locotenent-major, după gradele sovietice!
2) Fii atent, Iuliane, că te suspectez de necunoaşterea termenilor cu care operezi. (Şi n-ar fi pentru prima oară!). Raportarea mea la misticism, e de două ori o eroare pentru tine: a) misticismul reprezintă o practică a fanatismului religios extrem, aşa cum e dovedită de misticii din Tibet, ori de anahoreţii de prin grotele Muntelui Athos, ceea ce nu e cazul meu, cu atât mai mult cu cât eu, prin tot ceea ce ţi-am scris (în mesajul postat anterior), ţi-am dovedit că sunt liber-cugetător; b) Normal era să spui (să te scuzi!) că n-ai cunoscut (şi să te bucuri că acum cunoşti!) raportarea mea la religiozitate. Or, asta ar fi cu totul altceva!
3) Foarte bine! Nu te obligă nimeni să-mi împărtăşeşti punctul de vedere!
4) Ce-ai fi vrut: să-ţi prezint un punct de vedere iraţional? Crezi că ţi-ar fi folosit un asemenea punct de vedere? Adică ţi-ar fi fost de folos să bat câmpii? Că asta fac cei care prezintă puncte de vedere… iraţionale. A, tu ai vrut să mă menajezi, pentru că de fapt ai fi vrut să-mi spui că nu împărtăşeşti punctul meu de vedere eminamente raţional, logico-dialectic?
5) Fii serios, Iulică, punctul de vedere raţional cu privire la nonexistenţa sfinţilor şi a sfinţişorilor e cel pertinent - sobru, izvorât din cunoaştrea multimilenară a omenirii - e adică acel punct de vedere care nu face nici un fel de compromisuri vizavi de realitate (unde nu există niciun sfinţişor!).

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 02 Februarie, 2005, 09:34:44 p.m.

                                      2

Dacă n-ar fi acest punct de vedere (raţional), tu, marele programator al site-lui (iar eu te recunosc ca atare, fii mândru de asta!) n-ai fi putut face ceea ce faci, chiar dacă te-ai fi rugat "divinului", timp de 100 de ani, să te ajute în acest sens.
6) Un om care afirmă ceea ce ai afirmat tu în fraza kilometrică marcată de mine cu pct 6, are mintea extrem de neorganizată (asta ca să nu spun că habar n-are pe ce lume trăieşte). E varză tot ceea ce scrii tu în acea frază, dragă prietene! "Vulcan afectiv"? Ce-i aia? Inconştientul reprezintă amalgamul trăirilor noastre, captate clipă de clipă şi apoi structurate de-a lungul vieţii trăite, care (ca să mă refer şi la "vulcanul tău afectiv" - ca să-ţi dau oarecare dreptate!) mai răbufenşte, din când în când. Şi ce-i cu asta? Uite, ca să ştii, totuşi: inconştentul se suprapunepe pe infrasubconştient, iar acesta nu se mai suprapune pe nimic, pentru că "sub el" se află lumea cuantică: particulele elementare în veşnică mişcare, apoi golul care se casă acolo, în profunzimea aceea, mai precis prin aceea că acolo există spaţiile dintre particule (care le asigură, aşadar, condiţiile de mişcare). Ei bine, acolo ar cam fi, după părerile unora (dar şi după opinia mea) Dumnezeu, şi nicăieri în altă parte. Îţi spun asta pentru că, din câte am citit recent, se pare că Isus a avut dreptate când a spus că (citez): "Împărăţia lui Dumnezeu e în voi". (Scrie asta într-una din Evanghelii. N-am timp să caut acum, dar o voi face şi-ţi voi spune).
7) "Afectivul"? Iar arunci vorbe fără să le cunoşti conţinutul. "Afectivul" e un termen generic şi reprezintă ansamblul trăirilor noastre din momentul vorbirii (scrierii). În "afectiv" intră: afectele (care sunt stări psihice difuze), senzaţiile, percepţiile, memoria, trăirile - stările intime ale propriului organism, dar şi acelea pe care le adăugăm în "clipa de faţă", conştiinţa, sentimentele, temperamentul, caracterul, moralitatea proprie, reacţiile psihice cu privire la locul în societate şi reacţiile individuale la acest loc şi multe multe altele. Ce să fie "OK!", în cazul… "afectivului"? Să nu fii nebun, vrei să spui? Hai să fim serioşi, dom'le!
8) "Semnătura" (că văd că aşa aţi botezat-o voi!) e un citat în latină din marele empirist englez Francis Bacon, care scria asta cu privire al cunoaştere, în anul 1620 (Unde erai atunci, Iulică? Nu te aflai nici măcar pe "ţeava puştii" vreunui oştean din Marea Armată - a lui Napoleon, că aşa-şi numea marele strateg Armata!). Păi sigur, iubitule, că "atâta putem cât ştim", pentru că, de pildă, oamenii ăia simpli, de la ţară (pe care eu îi iubesc şi-i respect), nu ştiu decât să se închine, ori să facă ce pot prin curte, în vreme ce tu ştii să butonezi şi să faci programe (şi ce programe: de 5 stele… "verzi" - "să le vezi şi să nu crezi!" Na, c-am dat-o pe poezie!), iar eu ştiu să fac ceea ce am învăţat. Când vom învăţa să pilotăm nave extraterestre, o să fie OK! (cum zici tu) şi-atunci să te ţii: poate că-l vom căuta împreună pe Dumnezeu-Treime, şi poate că  vom da şi de "Fiul Lui Prea Iubit", dacă fi-va să fie el pe undeva…
9) Întrebarea ta, marcată de mine la pct. 9, e o nebuloasă, iar eu nu comentez lucrurile nebuloase. Exprimă-te clar, dom'le, şi-om sta de vorbă, după aceea!
10) Să fim serioşi: abordarea raţională urmează paşi riguroşi şi nu e constânsă de nimeni, cu nimic. Ea derivă din cercetări laborioase, din concluzii ştiinţifice ferme, aşa că nu se exprimă după ureche, cum au făcut-o reprezentanţii religiei, de-a lungul veacurilor, sacrificând pe rug o serie întreagă de minţi luminate, ca după aceea, mai încoace, urmaşii acelor papi şi ce-or mai fi fost ei, adică reprezentanţii actuali ai bisericilor să dea fel de fel de enciclice pentru iertarea păcatelor înaintaşilor lor, neîncrezători în ştiinţă şi-n roadele ei.

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 02 Februarie, 2005, 09:38:35 p.m.

                                  3

11) Iar te-am prins că nu ştii să te exprimi, dragă moderatorule! Auzi vorbă la el: "Raţional nici măcar iubire nu există." Cum vine asta? Ar fi bine să spun, adică, astfel: "Numai iraţional există iubire"? Fir-ar ea de "limbă română a nepricepuţilor", care, iată nu ştiu a o vorbi! Raţional ori neraţional, omul trăieşte şi iubeşte, că d-aia-i om. Vrei să spui că numai animalele, care nu procedează raţional că n-au cum, numai ele… iubesc? Cum aşa? Nu înţeleg ce ai vrut să spui, dragă prietene!
12) Tu eşti însurat, sau ai o prietenă, o iubită? Dacă da, fii drăguţ şi citeşte-i fetei tale propoziţia aceasta, în extenso, şi roag-o să-ţi spună ce a-nţeles. Vax Albina, Iulică! Mamele noastre nu ne-au făcut prin iubirea de tip "pornire animalică", ci ne-au făcut într-un moment de tandreţe, de infinită dăruire, poate şi de dragoste pioasă, semănând cu cea pe care unii o au pentru Dumnezeu… Am ciudata impresie că nu respecţi Femeia, care, după opinia mea e mai Dumnezeu decât însuşi Dumnezeu. Dar, asta-i altă treabă, care-ar cam trebui discutată!
13) Am înţeles: te referi la "Complexul Oedip". Numai că tu îl ştii după ureche, precum cântau lăutarii din Ferentarii de altădată. Iartă-mi, te rog, lipsa de modestie, dar n-am timp să ţi-l explic acum, cu argumentele lui Freud, ale lui Binet, ori ale lui Adler - c-aş face-o cu plăcere. Poate o lansăm ca temă, spre dezbatere.
14) Ce "agonie oarbă"? Eşti confuz, dragă Iulică.
15) Cartea Cărţilor, Biblia, se scrie cu literă mare…
Te rog să mă crezi că am obosit scriindu-ţi. Eu zic să mă opresc aici, că simt că nu mai pot face faţă confuziilor tale…"intelectuale".
Îmi pare rău de tine, dar cred că în viitor am să te evit, pentru că ai multe lacune în "ceea ce ştii şi poţi", şi-n plus eşti foarte pătimaş. Eu am crezut că a fi moderator înseamnă să fii as în "problemele pe care le arunci pe piaţă"… Or, cu privire la situaţia creată deja de către tine (care ai intrat aţos în textul meu, precum Ivan cu oiştea-n gard), dă-mi voie, te rog, să mă abţin. Pune-te-n locul meu, şi-ai să-mi dai dreptate -  probabil mai târziu, dar şi mai târziu ar putea fi bine, pentru tine, totuşi…

Un singur lucru îi rog pe stimaţii mei cititori: să nu mă judece greşit, printr-o interpretare simplistă a tot ceea ce am postat în aceste pagini. Adevărul e că în această lume nebună, supraplină de atrocităţi împotriva semenilor, care se manifestă zi de zi cu tot felul de răbufniri ucigaşe, cel mai adesea motivate şi religios, cred cu tărie că trebuie să ne salvăm. Iar salvarea nu ne poate veni decât de la unitatea în jurul Bibliei, şi chiar a acestei entităţi numite de noi Dumnezeu, care deşi nu există, trebuie, ori va trebui, iată, să-L reinventăm, spre a ni-L adăuga pe Steagul Unităţii, că altfel nu vom putea merge mai departe ca oameni simpli, dar mai ales ca Umanitate.

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: George Ene din 02 Februarie, 2005, 11:48:20 p.m.

Spune-mi, mă, eşti Rasputin?
Hai că-mi placi, să n-ai noroc!
Valentino-Valentin,
Vin' pe plută, că ai loc!

Sau, poate, eşti Casanova
Ăl de-a răsturnat prostia
Să adune sus, la prova,
Toată lumpen-puşcăria?

Fii atent şi stăi cuminte,
Fii pe pace, rabdă blând:
Pluta merge înainte,
Nu mai fii aşa bolând!

Nu fă valuri săltăreţe
Că n-oi fi tu Kamadeva -
Zeul indic prins în beţe?
...Să n-ajungi cumva în Neva*!

----------------------------------------------
*) Rasputin, călugărul-diavol, care a dus de râpă familia ţaristă a Romanovilor, a fost găsit mort, în Neva - fluviul care străbate Petersburgul, în imediata vecinătate a Palatului de Iarnă...

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: viulian din 03 Februarie, 2005, 12:38:22 a.m.

Bine Geo, faca-se voia ta 8)

(nu am sa iti sterg posturile care intre noi toti fie vorba sunt atacuri la persoana - probabil te-ai consola explicandu-ti ca n-am "suportat" si de aceea am "abuzat" de pozitia de moderator). Sa ramana asa.. O sa inchid topicul insa.

Seara faina!

Titlu: Răspuns: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: DIANA din 05 Februarie, 2005, 06:03:03 p.m.

Imi cer scuze ca intervin atat de tarziu in discutie. Cu toate astea, vreau sa exprim doar cateva idei legate de mesajele de aici.
1. Activitatea de moderator nu are nimic in comun cu mesajele postate la unul sau altul din topicuri, subiecte, etc. Asa ca iti sugerez sa nu te mai legi, draga Geophilos, de acest aspect pe forum! Daca ai ceva de reprosat felului in care este moderat forumul, te rog sa o faci prin mesageria privata. In rest, suntem utilizatori ca oricare din voi si asa vrem sa fim perceputi.
2. Ceea ce spune Apostolul Pavel despre dragoste sunt tocmai atribute ale intelepciunii. Asa ca e o mare contrazicere intre ideile tale, Geo!
3. Nu vreau sa ma leg prea tare de parerile tale legate de crestinism. Vreau doar sa iti sugerez sa iei imaginar toate crucile de pe sabiile romanilor ce au luptat de-a lungul veacurilor impotriva atator popoare care vroiau sa ne faca sa ne inchinam lui Allah, si vezi ce ramane, ce se intampla cu istoria si cu poporul nostru! Ori, sa negi credinta propriului tau popor, cred ca e un fapt antipatriotic de cea mai joasa factura! Iar a-l compara pe Isus cu niste derbedei, niste huligani ca Horea, Closca sau Crisan e strigator la cer!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Maria din 08 Aprilie, 2005, 10:09:30 p.m.

      George, ce-i dragostea in intelepciunea ta? Iisu,filosof naiv? 
   Acest Iisus, ,,filosof'' numit de tine, vindeca multe suflete, asteapta si se roaga si pentru cei ,,nebuni'' sa isi gaseasca calea.
      Ce ai tu bun, filosof al mintilor bolnave?  Iti tine de cald batjocura? Ti-a imbogatit viata in bine batjocura fata de tot ceea ce este sfant?
     Pentru tine ingerii sunt androgini, tinutele preotilor sunt perverse, ingerii doar ridica fustele femeilor si le lasa ,,grele",...dar tu, cine esti?
       Pentru ce patezi memoria parintilor tai, ingropati crestineste?
  Afla draga George, ca dragoste-ai buna, indelung rabdatoare si nu pizmuieste. Vreau sa adaug si eu ceva: Dragostea nu-i in carti, are nevoie de respect, n-are nevoie de cuvinte perverse.
                     Cu speranta in sinceritatea ta,
                                  maria
       

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: un_suflet din 09 Aprilie, 2005, 06:01:16 p.m.

Nu de mult, am raspuns unei intrebari, la care care niciodata nu ma gandisem...pana atunci.
Intrebare: "Care este diferenta dintre IUBIRE si DRAGOSTE?"Si mi-a iesit raspunsul asa....nu stiu de unde!:)
"IUBIREA implica doar SUFLETUL... DRAGOSTEA include si TRUPUL! IL poti iubi pe Dumnezeu, viata, copii, semenii, natura...dar nu este DRAGOSTE...este doar IUBIRE!"  
Raspunsul meu, a fost "declarat" castigator si contrazice zicala "Daca dragoste nu e...nimic nu e!" Cand vorbim de intelepciune si de dragoste...parerea mea, este ca amandoua au la baza "IUBIREA LUMII"!
Si uite asa, impreuna invatam...sa fim mai buni....sa ne iubim...si sa ne indragostim unii de altii! :)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Robert. din 09 Aprilie, 2005, 07:43:47 p.m.

 :) Istet raspunsul tau, dar mi-e greu sa-l accept. Nu ca as avea altul, dar nici nu sunt convins ca aceasta e diferenta dintre iubire si dragoste. Biblia chiar da cateva explicatii despre cam ce este dragostea si parca nici una nu tinteste direct la atractia fizica, daca am priceput eu cat de putin raspunsul tau. Desi s-a redat de multe ori chiar pe forumul nostru, reiau acest citat, cu scuzele de rigoare pentru repetitie:

"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

M-am amuzat singur (desi e adevarat pe undeva) incercand sa ma gandesc ca aici sunt referiri exprese la momentul "iubirii trupesti". :D (Cel mai tare mi s-a parut partea cu "nu se lauda singura"!!! ;D ;D Asta da! Insa nici "dragostea nu invidiaza" nu e departe!!!! ;D)

Citim insa in continuarea acestui fragment din Scriptura: "Dragostea nu va pieri niciodata." Sa implice contextul partea trupeasca a iubirii? Incheierea e si mai si: "Acum dar raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." :)

Apostolul Pavel, autorul acestor citate, era necasatorit si asa a ramas toata viata, cu toate astea el spune: "daca n-as avea dragoste, nu sunt nimic."
Si inca: "daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic." Sa faca el aici referiri la dorinta de a cunoaste "femeia"? :) Mai ales ca zice ca si-ar fi ars si trupul degeaba. ;D


Daca mai putem spune ceva in aceeasi linie, sa zicem ca citim si ca "Dumnezeu este dragoste", desi El nu are un trup ca al nostru. :)


Sunt doar intrebari din mintea mea, nu zic sa inapoiezi acum premiul. :D Dar ce ai zice daca mi-as incheia mesajul prin cuvintele: "Ti-am scris cu toata dragostea." In mod normal n-ar trebui sa fie nici o problema si asta ar fi tot un semn de intrebare cu privire la diferenta dintre iubire si dragoste. Conform ei, corect ar fi sa scriu: "Ti-am scris cu toata iubirea." Cum e insa mai nimerit s-o fac? :) Ca de scris, ti-am scris! ;D

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: un_suflet din 11 Aprilie, 2005, 03:42:55 p.m.

Multumesc Robert! :) Cum mi-ai scris....asa a ajuns la mine! Adica....din suflet... cu zambetul pe buze!
Poate am avut eu dreptate la momentul acela....pentru ca nu ai participat si tu la concurs :)...poate tu ai dreptate in ceea ce spui...important cred ca este, ca orice fiinta sa primeasca si sa ofere la randu-i... una din doua :))
Cat despre "premiu"...nu l-am ridicat...am oferit posibilitatea celor care au initiat concursul de a-l darui acelora care au puterea de a simti... dar nu au avut "inspiratie" sa se exprime...
Si...eu acum cum sa inchei?:) Oare cum ti-am scris?:) Ca zambesc...asta se vede deja!
Ti-am raspuns draga Robert cat si voua dragi cititori....cu sufletul impacat si multumit ca aici "am intalnit" oameni cu SUFLETE MARI...care SIMT IUBIREA...sau DRAGOSTEA oricare ar fi asemanarea sau diferenta dintre ele... :P :)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Singur si trist din 11 Aprilie, 2005, 04:20:17 p.m.

Am si eu o intrebare pntru tine, Robert: Daca Dumnezeu e iubire si noi iubim in Dumnezeu de ce totusi iubirea dispare?Sau se raceste , cum spun unii? Sau iubim in continuare, dar undeva in suflet ne aducem aminte de acel "cineva" ca ne- furat cu frumuseteai , inteligenta ei sau doar cu acea privire calda, voce blajina? Pentru ca trebuie sa acceptam ca iubirea este ea si trup si suflet. Noi alegem pana unde iubim.ce este de fapt iubirea?...un act de vointa sau un sentiment ce iti copleseste sufletul?

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Robert. din 11 Aprilie, 2005, 11:45:25 p.m.

 :) Curios! Din cinci mesaje scrise pana acum, "singur si trist", trei sunt in topicuri deschise de mine si aici tot de mine "te iei"! ;) Ma minunam si eu!

Noi nu iubim tot timpul "in Dumnezeu" caci daca am face-o iubirea nu ni s-ar raci. E vina noastra asta.
Iubirea te si copleseste fara sa o cauti dar o si poti obtine, cautand-o. Poate o sa intru in mai multe amanunte mai tarziu. Pana atunci iti zic bun venit aici, tu si toata iubirea ta pentru Dumnezeu! :)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Singur si trist din 14 Aprilie, 2005, 10:56:29 p.m.

Ei Robert, Robert....  :)
Nu prea sunt de mult timp pe site-ul acesta  dupa cum poate ai observat dar mi se pare ca...  iti cam tragi plapuma pe partea ta :))
Am inteles ca acesta e un site de discutii libere, nu o campanie electorala sa spui ca jumatate plus unu inseamna ca te-am "ales" pe tine :) .Am ales topicuri deschise de tine pentru ca subiectele sunt unele care dintotdeauna mi-au trezit interesul si mi-a placut sa discut pe margianea lor si am fost placut surprins sa vad ca am gasit pe acest site si altii care sunt interesati de astfel de subiecte. Nu pot decat sa sper ca vom despica firul in patru... sau... in mai multe... :).


Unii spun ca am un mod ciudat de a-L percepe  pe Dumnezeu, iubirea si relatia mea cu El. Eu as vrea sa cred ca e cea mai normala relatie, si cred asta.Asa ca astept continuarea sau "amanuntele" pentru a putea spune mai multe si eu.

Si adresez din nou intrebarea: Ce este iubirea pentru voi, un act de vointa sau un sentiment ce iti copleseste sufletul?
Mi-ar place sa aud si argumente pentru ceea ce credeti. Merci.

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Maria din 14 Aprilie, 2005, 11:46:38 p.m.

  Ca este un act de vointa sau un sentiment ce copleseste sufletul, rezultatul este acelasi.Atat vointa cat si sentimentul de coplesire sunt laturii ale psihicului manifestate prin actiunii constiente in realizarea unor scopuri.Deci dragostea in intelepciunea lumii,este  partea  psihologica de-a judeca lucrurile.
    Ta'man  deasta-i si spune ,,dragostea in intelepciunea lumii".Diferita in trairii si-n simtirii trebuie sa ramana libera si reala in analiza fiecaruia dintre noi.Am uitat a spune ceva; iubirea nu dispare niciodata in cursul vietii,...capata alte valente si transformari,cand ii vorba de persoane,...privindu-l pe Dumnezeu ea trebuie sa ramana constanta.Eu nu cred ca cei ce stiu a iubii stiu si a ura,...poate doar ceva bazdacii pe moment.Oamenii posedati de ura n-au iubit niciodata.Dragostea si iubirea merg mana-n mana.

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Singur si trist din 17 Aprilie, 2005, 12:34:46 a.m.

Crezi ca vei putea iubii pe cinecva doar pentru ca vrei, pentru ca te-ai hotarat, pentru ca ai vointa in acest sens? Poate ca da , dar totusi sansela sunt mici. Iar eu m-am trezit doar iubint o femeie care multi zambesc cand ne vad impreuna cand isi amintesc cum as fi dorit eu sa fie. Rezultatul, deci, nu poate fi acelasi decat cu cateva exceptii, desi amndoua sunt procese psihice afective sau constiente. Cat despre ceea ce ai spus si anume"Eu nu cred ca cei ce stiu a iubii stiu si a ura,..." eu am trait aceasta experienta. :( Aceea mi-a facut astazi un foarte mare rau si nu din iubire. A fost prea mare raul, durerea si de prea lunga durata ca sa fi venit si macar din durere ( de iubire nu incape loc :() ramane astfel ura sau razbunarea care are aceeasi pricina. :(

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 17 Aprilie, 2005, 12:37:29 a.m.

mai baiatule....tu esti traumatoizat de felul in care arata ea...dar ai spus undeva ca te intelegi foarte bine....si de ce iti pasa daca rad sau nu cei din jurul tau???pe mine una, ma oimori cu zile!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Robert. din 17 Aprilie, 2005, 10:23:34 a.m.

 :) Suflet trist, vestea buna e ca da, iubirea e si un act de vointa. Absolut! Spre exemplu, in viata oricarui cuplu intervine la un moment dat o scadere in dragoste. Destul de curand ai sa vezi cum intr-o dimineata te trezesti uitandu-te straniu la cea de langa tine si intrebandu-te ce ti-a placut la ea, fiindca n-o mai gasesti atragatoare. E semn ca iubirea accea de inceput, plina de visare si poveste, bazata mult si pe atractia fizica, s-a dus si trebuie inlocuita cu una matura si adevarata. Aici intervine vointa de care vorbesc si intelepciunea.

Imi trebuie mai mult timp ca sa detaliez subiectul acesta foarte bun si am inceput sa fac asta in topicul "Pierdut si gasit". Crezi ca o sa ai suficienta rabdare? :)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 17 Aprilie, 2005, 04:23:20 p.m.

RebecKa, mincinoaso mica!!!!!!!!!
mai baiatule....tu esti traumatoizat de felul in care arata ea...dar ai spus undeva ca te intelegi foarte bine....si de ce iti pasa daca rad sau nu cei din jurul tau???pe mine una, ma oimori cu zile!, asta numesti tu, limba romana? In plus mai ai tupeu sa te lauzi la altii ca esti studenta la litere RUSINE!!!!!!!!!!!!!!!!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 17 Aprilie, 2005, 04:41:31 p.m.

BLA BLA BLA  8)
Ba chiar ma dau mare cu subiectul asta nu? :P

Titlu: Baieti, show!!!
Scris de: Robert. din 17 Aprilie, 2005, 04:44:24 p.m.

Lupta intre fete in noroi, fratilor! YES! :o :D



 ;D ;D

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 17 Aprilie, 2005, 04:48:09 p.m.

Robert, pervers mic ( te mai intrebi de ce dai CHICX?)  ai vrea sa fii tu arbitru????? Esti destul de barbat incat sa ramai impartial? Poti fi obiectiv????? Te bagi? Te tine???? ;D 8)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 17 Aprilie, 2005, 04:50:04 p.m.

si bineinteles, deja ma poti proclama castigatoare ;D
si nu ar putea fi in ciocolata macar??

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 17 Aprilie, 2005, 04:53:26 p.m.

LAUDA DE SINE NU-MI MIROASE A BINE! 
Daca esti la fel de bazata la bataie cum esti la gramatica, dar , mai bine ma abtin!
Sa fie in ciocolata daca asta vrei, Ciocolatico!!!!!!!! ;D 8)
Te astept....sunt dupa blocuri...

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 17 Aprilie, 2005, 04:55:08 p.m.

ai dreptate, te voi lasa pe tine...sa castigi o batalie,dar sa nu uiti ca razboiul e al meu.... >:(

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Robert. din 17 Aprilie, 2005, 04:59:51 p.m.

 "imartial" si "obictiv"!!! ;D ;D ;D

Sunteti la egalitate!

Apropos de semnatura Rebeckai, si eu tot aia spuneam cand am chemat baietii aici! ;D

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 18 Aprilie, 2005, 01:26:02 p.m.

Ce ce spuneai? Eu nu am fost pe faza!  ::)

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: un_suflet din 18 Aprilie, 2005, 02:19:38 p.m.

Aloo!!! "dupa blocuri" stau eu si...p'acolo s'arunca cu petarde...nu cu ciocolata...ca as merge si eu cu gura cascata, poate... poate m-o nimeri fro' bucatica...
Ce faceti fetelor?...orice-ati face....daca e de bine si e cu ciocolata....vreau si eu! :P :))
Baieti! priviti-ne! :))

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 18 Aprilie, 2005, 07:01:44 p.m.

Pai cred ca am face un 'trio' de exceptie! Am ajunge la stirile de la ora 5!!!! Titlu ' 3 nebune-n ciocolata si o tona de spectatori' heheheheh ;D

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 18 Aprilie, 2005, 09:04:06 p.m.

si ciocolata sa fie una de calitate,ca de nu....ce rost mai are?
pai avem sau nu valoare>?
bagam si o manea,ne tinem si cu mana de inima si gata.....facem un videoclip...ne vedem la CNN mai bine...

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: un_suflet din 19 Aprilie, 2005, 11:40:46 a.m.

Mai! stirile de la ora 5... nu prea le vede toata lumea! mai mult pensionarii si copii....:)
Mai bine sa ne puna ..."LA PAGINA 5"... ca acolo se uita cu interes numai barbatii...femeile mai mult de curiozitate si de oftica :) Iar ca titlu....hmmm...

"Acum la pagina 5!
Si privesti, dar si mananci...
Ciocolata daca vrei,
Fete glazurate trei!"

Atunci sa vedeti "tiraj" la vanzarea de...ciocolata! :)
Ce zice-ti, facem si noi un ban cinstit?

Ooooopssss! Acum am vazut topicu'....ce treaba are asta cu dragostea in intelepciunea lumii ???

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 19 Aprilie, 2005, 04:17:43 p.m.

Pai, noi ne luptam pentru DRAGOSTE, ca nu suntem intelepte nu e vina noastra, e vina naturii si a lui Robert ca ne-a provocat si acu a fugit mancand pamantul!!!
RUSINE SA ITI FIE ROBERT!
Ai declansat al III-lea razboi mondial si fugi? Lasa ca punem noi Interpolul pe urmele tale!

Titlu: Pentru "copiii" veseli!
Scris de: DIANA din 19 Aprilie, 2005, 07:12:16 p.m.

E draguta joaca voastra si schimbul de replici, insa deja s-au abatut mult de la tema initiala. Va rog sa respectati discutia inceputa si sa "va jucati" in alte parti ale forumului!
Multumesc pentru intelegere!

PS: acest mesaj e valabil pentru toate subiectele prin care va jucati, schimband astfel firul discutiei!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: HERRA din 20 Aprilie, 2005, 02:18:55 p.m.

Vreau sa imi cer scuze, in fata Dianei si a tuturor celor pe care i-am suparat cu povestile noastre stupide! Dar, nu va faceti griji, nea-m facut un loc special de dat cu capul. Inca o data mii de scuze!
Va sarut!

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: un_suflet din 20 Aprilie, 2005, 03:03:29 p.m.

Si mie mi-e rushine si imi cer scuze la randul meu....da' daca Herra a fost prima...a mai primit o "stea"....eu... nu mai fac :-[

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Singur si trist din 20 Aprilie, 2005, 10:05:46 p.m.

S-a cam pierdut firul...si m-am trezit eu sa il gasesc sau sa il inod ;D Oricum, rebeka, ca te-ai luat putin de mine :) :-[, nu mi-e rusine cu ea. O iubesc si o voi iubi mereu, spusele mele de atunci venea drept raspuns  la ceea ce spuneam despre indoiala , nesinguranta.ieri nu credeam ca ceva mi-ar putea distruge iubirea , azi nu mai stiu. Totul e prea frumos sa fie adevarat. Asa am impresia uneori. :( Si asta pentru ca atunci cand sunt singur, acea umbra imi intuneca sufletul. Si mai ales amintirea unei altei "ea".


 Sunt un om foarte rabdator, Robert, si deschis la nou. Poate voi afla ceva nou, care sa ma ajute.

Titlu: Re: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII
Scris de: Guardian|Angel din 21 Aprilie, 2005, 11:19:08 p.m.

nu m-am luat de ine in sensul rau...incerc sa te ajut doar..imi cer scuze daca te-am facut sa intelegi gresit si daca te-ai simtit altfel decat trebuie,numai din a mea vina....scuze!

Titlu: DRAGOSTEA ÎN ÎNŢELEPCIUNEA LUMII poveste naiv-inteleapta
Scris de: cv din 27 Februarie, 2006, 02:13:28 p.m.

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!"
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?"
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit,
primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda:"De ce sa ma ascund, daca pana l a urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu
indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate
pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori.

"Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze.Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.