Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: Lorelei din 12 Februarie, 2005, 08:50:51 p.m.
-
Motto: "et la mer et l'amour ont l'amer pour partage"
amarul îl impart deopotrivă
şi marea şi albastrul înlăcrimat al ochilor tăi
târzie aruncare de pe faleze de gând
în neant
şi iarăşi urcuş către tine…
maree se desprind şi se-nalţă
la marginea patimilor mele stinse
de marea amară a ochilor tăi
-
marea imi plange...atat de amar si de albastru.
fluxul nu poate re'nvia zambetul ce pescarusii mi l-au dus in zare. caci iubesc iar. si dragostea ma doare.
refluxul imi pleaca despartind valul de tarm. oare data viitoare va reveni la mine cu aceeasi pasiune muta, cersind in noapte stele?
vino inapoi...ba nu. pleaca!!!
am un dor de duca si as fugi departe, spre tarmuri dulci de basme...golind de hauri lumea. de ape dezlantuite sub vuiet de cascada am obosit...si iar ma-ntorc, luand-o de la capat. caci iubesc din nou. pentru o clipa.
imi plange marea...Doamne... si ce-mi mai plange!!!!!
PS iti multumesc Lorelei...
-
Poarta-ma pe brate
pe valuri de matase
picteaza-ma albastra
si adu-mi pescarusi
vreau sa rasar in zori
din undele-ti sarate
sa stapanesc in pace
adancurile-ti toate
sa ma aduci la maluri
sa las in reci nisipuri
cuvinte, doruri mute
si tainice iubiri
sa ma astepti maree
pe tarmul tau, de vin!
-
de cealalta parte a intunericului, imi tac amarul zambet, caci valurile toate nu le mai disting nicicum. te stiu venind cu picioarele lungi si goale, pe marginea nisipului, pana ieri ud. mareea nu a fost astazi pe aici...a uitat sa treaca.
am un dor de duca tot mai rar...si-mi ascund pasul prin tufele de trandafiri salbatici.
mai trece o moarte pe langa mine si incerc sa mai fur bucata din viata altcuiva. si totul mi-e albastru, de val, de ploaie si de dor.
poate maine o sa fie furtuna...pe marea amara a ochilor mei.
-
Motto: "L'on s'abîme en l'amour aussi bien qu'en la mer...
Car la mer et l'amour ne sont point sans orage"
Furtuni de visuri albastre -
marea ochilor tai -
ma cufund in abis
si ma-nalt si ma strig
singura la un capat de mare interzisa
maree ridicand a jind dupa luna
si amara, amara, amara...
-
si marea si dragostea ma cheama, cu lungile gene fluturand a furtuna.
de ieri dimineata, inainte ca luna sa adoarma, am luat calea lunga a infinitului, calea departarii...spre valurile altor ape pierdute de pe alte pamanturi.
ti-am spus vreodata ca lumea incepe si se termina odata cu tine? ti-am spus?
privesc acum la marea portocalie a apusului, apus ce imi zambeste tandru, din funduri de abis, abis care te inalta si ma striga..tanjesc la maree, sa ma acopere, sa ma legene, sa ma adoarma.
mai chema-ma!
si crede-ma cand iti spun ca te iubesc!!!
-
TU...
mareea mea
ce-n noptile de dor
la mine vii
sa ma saruti,
sa ma alinti,
sa ma iubesti...
in zori,
ca un blestem
iei pasii mei cu tine...
si pleci...iar pleci
iar NOI
tacere-nisip
ne prefacem...
-
Din maree până când
Vrei să tragi învăţătură,
Când vezi apa că te fură
Să te tragă în afund...
(Ca joaca unui... bolând!)?
-
de cealalta parte a noptii, lumina imi leagana tampla. si inchid ochii a visare.
nimic nu e mai frumos iubire, decat unduirea inspumata a valului, ce se retrage zilnic si inainteaza a doua zi, pentru a se retrage.
asa cum tu ma chemi, iti pleci ochii pentru a ma striga iara...ma iubesti, nu?
e rece marea, caci soarele inca nu a sarutat-o astazi. imi ingheata degetele oprindu-mi-le-n ea. cat ma vrei cu tine?
-
"e rece marea, caci soarele inca nu a sarutat-o"
Ca valurile reci si-nvolburate, sufletul se zbate in zori in neputinta de a ramane langa tine...
Mi-e frig uneori, imi ingheata visele precum degetele tale care alinta marea... In fiecare seara te duc sa innoptezi in stele, iar in zori iti netezesc nisipul pentru cand vei veni...
Astept sa-mi saruti sufletul...
-
suflet drag, sarutat de talazurile buzelor mele atat de stinse...m-astepti si-acum...veni-voi cu razele lunii, s-alin frigul lasat de linistea pescarusilor. mai esti?
-
Aceleasi valuri, doar mangaierea e mai tandra, mai calda... Imi saruti pasii din nisipul ud si rece, culegi urmele si le aduni in adancurile tale... Mareea - dragostea neobosita, perpetuum mobile al inimii...
-
mareea se retrage incet........ dar lacrimile tale in continuare uda tarmul....... , un pescarus singuratic se invarte ca un corb ratacit , soarele cu rautate i-si scunde magia si noaptea i-si revarsa spre noi reveria,,,,,....... cu toata taria rog valurile vietii ce nasc fericirea sa-mi dea nebunia sa-ti spun TE IUBESC ;D ;D ;) 8)
-
ca marea-n furtuna printesa din flori , iubesti nebunia si viata din noi , pe nisipul plapand pasul tau e un vis , ........aievea apari si dispari parca un etern paradis calcand pe iubire si peste tot ce e scris ....... misterele tale ne fac sa iubim ........ iubirile tale ne fac sa murim (mareea )
-
floare de lotus plansa de maree, adusa impreuna cu stelele stinse din amurg...nu plange moartea...maine marea se va retrage spre castelele ruinate si-ti va saruta picioarele.
-
de la o vreme, marea a uitat să-şi grăbească valul către ţărm. îmi plânge amintirea de dor şi de tristeţe. a trecut mult timp de când pescăruşii nu au poposit pe geamanduri.
marea îşi piaptănă firele de nisip în tăcere, ca într-o clepsidră uriaşă, mânuită de vreun gigant orfan. sau poate părăsit aiurea. şi care acum se răzbună ţinând mareele departe.
a început furtuna pe marea neistovită a tâmplelor tale. ochii mei nu mai sunt albaştri. doar astăzi au căpătat lucirea amurgului. să fie călăuză rătăciţilor.
-
mareea s-a întros, mişeleşte, astă-noapte. m-a surprins cu dor nebun de care nu pot scăpa. numai că mareele se schimbă, nu sunt niciodată la fel. vin altele...când credeam că marea s-a oprit.
şi iarăşi plânge cerul pe apa amară a ochilor mei...nisipul este răscolit. degeaba îl nivelez, cu mâinile goale, cu inima mea. mi-e tare dor. şi e-ntuneric...
-
Am pierdut marea căpruie a ochilor tăi. Să fi trecut de-atunci un secol? Nisipurile s-au mistuit în timp, transformându-se în clepsidre mari, care măsoară soarele, nopţile şi iubirile neîmpărtăşite. Mi-e ploaie iar şi vântul îmi mână gândurile, strunindu-le precum o herghelie de cai sălbatici. Dacă le urmez, poate că voi găsi valurile mării tale singuratice...