Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: sicily din 20 Februarie, 2005, 09:40:14 p.m.
-
Tocmai am citit mesajul tau. Melancolie, teama, dor, toate ma apasau simultan, Stau si iti citesc toate mesajele de pe telefon, de cand ne-am cunoscut. Sunt toate la locul lor. Zambesc, dar sunt posomorat. Cred ca stii motivele. Ieri, de ziua indragostitilor, a fost o zi deosebita pentru mine, pentru ca, in sfarsit am invatat semnificatia acelei zile. Pentru mine acea zi era pierduta undeva in neguri indepartate.
Dar nu sunt de acord cu ea, pentru ca acea zi trebuie sa fie zi de zi, nu DOAR odata pe an. Zi de zi trebuie sa iti arati dragostea, respectul si sentimentele fata de persoana pe care o iubesti.
Ufff...m-a apucat o melancolie fata de vremurile apuse. Ma gandeam cu jale la locurile de basm pe unde am umblat. Este destul de trist sa stiu ca m-am plafonat in aceasta directie, ca nu mai stiu sa calatoresc asa de mult. Imi aduc aminte cu mult drag de apartamentul din Catania, care avea un balcon superb. Obisnuiam de multe ori sa scot un scaun pe balcon, sa privesc marea, sa ma pierd in ea, sa privesc oamenii care stateau seara pe balcon.
Acolo am simtit cu adevarat ca traiesc...ca mi-am gasit locul cu adevarat. Cu toate ca de multe ori s-a pus problema banilor, care se terminasera destul de repede, ceea ce m-a facut sa imi capat iar increderea in mine a fost caldura oamenilor si bunatatea lor. Bunatatea lor a facut sa imi gasesc un serviciu, si sa vad altfel lucrurile...sa nu simt lipsa zilei de maine...
Aveam de facut acolo facultatea, care era intr-un capat al orasului, iar serviciul in celalalt capat. Viata de acolo m-a calit extraordinar. Acolo am avut o schimbare de 180 de grade a comportamentului si a atitudinii. Am inceput prin a intelege mentalitatea de acolo, apoi oamenii. Am petrecut nenumarate ore prin parc, stand de vorba cu oameni de diferite natii, ascultam problemele lor, intensitatea trairilor lor...intr-un mod ciudat parca ma atasasem de ei.
Ei m-au invatat sa iubesc, sa-i iubesc, ei mi`au aratat ca viata este cel mai de pret lucru de pe aceasta lume. Ultimile 2 luni de sedere acolo au fost destul de criminale... ma trezeam in fiecare dimineata la ora 5, ca sa ajung la 6 la serviciu, terminam in jur de ora 3, ma duceam acasa, faceam un dus, si fugeam la facultate, (pe jos) pana noaptea tarziu... Toate erau in locatii diferite ale orasului... Of Doamne, cand ma gandesc cat am umblat pe jos, si cate besici mi-am facut la picioare. Nu cred ca as mai putea sa trec cu brio prin ce am trecut. Simt ca anul 2004 au fost 5 ani la rand.
Unde am lucrat a fost destul de greu, dar mi-a intarit calit caracterul foarte mult. Am lucrat intr-o piata de legume si fructe, lucru cu care ma mandresc. Ma mandresc, pentru ca acest job mi-a oferit foarte multe oportunitati. Invatasem relativ repete dialectul sicilian - o limba asemanatoare cu araba-, un dialect foarte dificil. Aici am invatat sa gatesc chestii care nici cu gandul nu visam, aici am fumat pentru prima data droguri, aici mi-am facut cei mai sinceri si devotati prieteni...
Sicilienii sunt, cred, cele mai prietenoase persoane pe care le-am putut intalni. Degeaba se spune ca romanul este ospitalier, daca trage doar foloase de pe urma ospitalitatii .Sicilienii sunt fratii si familia ta, indiferent de natie sau religie, sunt prietenii tai si te ajuta neconditionat...
M-am integrat destul de repede in familia lor, si m-au privit ca pe fratiorul lor mai mic... Afacerea era condusa de tata si cei 2 baieti ai lui, Salvadore si Sauro. Cei doi au devenit in cel mai scurt timp fratii mei, pentru ca le-am capatat increderea lor. De multe ori dupa terminarea programului, baietii gateau niste paste delicioase la ei in garaj, si stateam de vorba la o sticla de vin. Uitasem ca sicilienii sunt cei mai iscusiti bucatari :P
Mi-au demonstrat prietenia lor, cand m-au ajutat cu bani, cand aveam probleme, cand fosta mea prietena era in spital acolo, si spitalizarea costa destul de mult, cand aveam probleme cu niste golani(se dusesera baietii cu pistoalele la acei indivizi, impreuna cu mine, i le-au pus la tamplam si le-au spus ca daca mai scot un sunet sau misca un deget cand ma vad, se intampla ceva urat...eu oricum, m-am stapanit destul de tare, dar tremuram ca varga...), cand le-am facut facut bucati scooter-ul(era 7 dimineatza, si ma plictiseam teribil, asa ca mi-a clocit mintea sa ma plimb cu scooterul baietilor, cu toate ca nu am mers niciodata cu asa ceva. Era un scooter Honda, cu multi cai putere...distractia a durat mai putin de 10 secunde, pentru ca am accelerat brusc, si m-a aruncat de pe motor, iar acesta s-a lovit cu putere de un zid...Consecinta? scooterul de aproape 8000 de euro stricat destul de rau, iar eu, cascador, m-am julit peste tot corpul...cap, picioare, maine..si acum am semnele de buna purtare, cu care ma mandresc :P)
Toate aceste chestii m-iau aratat ce inseamna prietenia...ufff...sunt atatea lucruri care le-am facut, sunt atatea locuri angelice pe care le-am vazut, ca uneori ma doare...
-Continuare-
-
e bine ca poti avea astfel de prieteni,dar ia gandeste`te ca atunci cand baietii au pus pistolul celorlalti baieti ti se putea intampla si tie....da sunt prietenosi sicilienii,dar in acelasi timp si forte prietenosi...cat despre cat de buni bucatari sunt....sunt de acord cu tine in totalitate...ma bucur ca ai aflat totusi ce inseamna prietenia...chiar si intre straini...te pup
-
Lasand la o parte oamenii de acolo, mi-au ramas impregnate puternic in minte peisajele orasele arhaice, stillul arhitectonic, structura... Catania a fost construit pe baza eruptiilor vulcanice de pe Etna. Toata soseaua din Catania a fost construita sub forma de cuburi destul de mari, facute din roca vulcanica. Fiecare oras sicilian are o poveste incredibilia. Fiecare monument, fiecare statuie, fiecare biserica sau catedrala, isi are povestea ei, povesti adanc inradacinate in constiinta sicilienilor...Santa Agata, piaza Duomo, centrul istoric si cultural al catanezilor...totul este puternic constientizat.
Ce pot sa mai spun de orasele adiacente...de Siracuza, cu urechea lui Ahile, si cu portul si ancorele plasate acolo, de somnul de 4-5 ore pe bancile de acolo, de catedrala catolica in forma de piramida, ce predomina tot orasul....
Ce mai pot spune de Acitrezza si Acicastello, cu castelele lor, uitate de in negura vremurilor, si cu plaja lor de roca, de inaltimile versantilor de acolo, de unde puteai privi marea ore in sir...
Ce mai pot spune de Agrigento, cu nenumaratele lor ruine grecesti, acele temple dedicate zeilor, de vaile care te amuteau la privirea lor, de nenumaratele catacombe...
Ce mai pot spune de vulcanul Etna. El a fost de nenumarate secole si va ramane deasupra tututor... deasupra Siciliei, deasupra sicilienilior. El este muntele, el este simbolul, el este binecuvantarea... De el se leaga prea multe amintiri, prea multe intamplari...prea multe prietenii...
Ma ustura ochii...mi-am propus sa te duc acolo, draga Alexandra, indiferent de probleme. este o promisiune...este ora 4 dimineata...zambesc cu drag catre tine, si catre vremurile apuse....cred ca voi incerca sa atipesc putin, pentru ca sunt destul de obosit...sper sa merg mai mult cu trenul, sa iti astern si in continuare gandurile, pe acel carnetel, drag mie.
Te sarut dulce, draga Alexandra !