Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Lorelei din 28 Februarie, 2005, 10:44:05 p.m.
-
Am auzit adesea expresii de genul: "ce, esti copil?" sau "ce copil esti!" sau "barbatii sunt de fapt niste copii"... Ce inseamna a ramane copil? Nu neaparat in expresiile propuse. Ce credeti ca inseamna in general a ramane copil? Cum poate un adult sa ramana copil? In ce masura dezvoltarea lui ca adult il poate ajuta sau impiedica sa ramana copil? A ramane copil este un lucru bun sau rau?
Prea multe intrebari? ;D ;D ;D
-
"Atunci cand nu mai esti copil, ai murit de mult" - Brancusi
expresia "a fi copil" se refera la imaturitate. la puerilitatea adultilor, incapacitatea de a actiona justificat, argumentat de cunostine si experiente...
brancusi se refera, cred, la faptul ca nu ne pastram inocenta si candoarea...sinceritatea si impartialitatea, nu ne pastram instinctul de a alege din start frumosul si iubirea. nu mai simtim fragilitatea unei flori, fragilitatea unui sentiment, fragilitatea unui zambet.
nu mai suntem copii. atat si nimic mai mult.
-
incapacitatea unei persoane de a-si asuma raspunderi sau consecintele anumitor fapte....are in general o singura scuza: inocenta infantila...mereu dam vina pe copilul din noi atunci cand simtim nevoia sa evadam,sa vedem lumea cu alti ochi, sau cand nu vrem sa vedem un adevar care stim ca doare...copii sunt protejati de acea nestiinta ,de acea inocenta si candoare....dulce si suava...ce inseamna sa ramai copil??? Inseamna pentru mine, personal, sa stiu sa traiesc si sa iubesc sincer si neconditionat....
-
Rebeka,
raspunsul tau imi pare un pic contradictoriu: pai ori lipsa de responsabilitate ori candoare si daruire neconditionata? Oare atunci cand nu vrem sa vedem un adevar care doare chiar ramanem copii? eu cred ca atunci mai mult decat oricand nu suntem copii...
-
Privind lucrurile din perspectiva mea, consider ca adevarul doare numai atunci cand iti pasa cu adevarat...asadar, incercand sa fiu copil atunci cand imi pasa...uit...stii cum sunt copii care se plictisesc imediat de o jucarie, dupa care au plans foarte mult sa o aiba nu?
Oricum, imi mentin spusele...si voi face tot ce pot, sa-l tin aproape p-asta micu`(copilul :P)
-
la un moment dat am primit o diploma pt "cea mai copil- copila"..pentru ca alesesem aceasta cale..de a fi copil si nu vroiam sa par mai mare decat sunt,in ciuda colegilor mei.Eu intotdeauna am fost in urma celor de varsta mea..cred ca si acum tot asa sunt ;D
eh..acum sa ma rezum la intrebari..toti avem o parte de copil..altfel nu s-ar putea..
cand cineva spune ca ne comportam ca niste copii,noi avand o varsta considerabile sa refera la un comportament imatur..nu accepta argumente rezonabile.cam asta ar fi daca am ingramadi toate ideile in cateva cuvinte.copii nu complica lucrurile..la ei toate sunt simple..asa dorim si noi adeseori..
dar uneori avem nevoie de o doza de copilarie..asa poate ne-am relaxa,am acceptapovesti..vise pentru intrebarile care ne framanta.este mult mai usor decat niste raspunsuri dobandite prin calcule matematice.
Copilarie este numita cea mai frumoasa perioada din viata...ar fi pacat sa nu pastram ceva din ea pe totparcursul vietii.
-
Copiii nu pto ramane niciodata...copii. Asta daca nu sufera de vreo forma severa de dementa. E prea multa candoare fortata in ceea ce vedeti dumneavoastra stimabililor in conservarea copilariei. Nu confundati rogu-va "a ramane copil" cu "a ramane tanar". Puterea de a te increde in viata si acel plus de energie atat de caracteristic atunci cand esti necopt sunt singurele lucruri admirabile ce ar trebui sa se regaseasca in fiecare adult de mai tarziu.
-
Stimabile, ;D ;D
eu ma refeream la acea candoare si mod de a privi lumea si frumusetea ei inepuizabila pe care unii dintre noi si-o pastreaza, din pacate prea putini, iar altii nu. Deci nu la entuziasmul si vitalitatea specifice tineretii, ci la inocenta si forta interioara de a privi lumea dincolo de regulile si normele impuse de social si care te forteaza sa devii "Adult".
-
Evident, trebuia sa zica ea ceva... :D
Eu spun ca acestea-s fantasmagonii. Este imposibil ca cineva sa-si pastreze trasaturi ale personalitatii de copil intr-o asemenea masura incat sa-i devina segmente determinante ale conduitei viitoare. Vezi ca dumneata confunzi candoarea sugarului cu virginitatea suspect de mult trambitata alla Britney Spears si frumusetea interioara cu vreun factor auto-denigrant ce-l obliga pe individ sa se apere astfel in fata unei realitati ce nu-l reprezinta. Primul ca fi discutat probabil in Brokeback Mountain 2 cat despre al doilea e doar un mecanism defensiv.
P.S. O rog pe ante-"stimabila" sa nu mai scrie decat in cunostiinta de cauza ;D ;D
-
Ante-stimabile, e clar, esti departe de a fi ramas copil ;) Noi astia care am mai ramas vorbim, deh, "in cunostinta de cauza". :D
-
;D
Evident, evident!
Doar ca citind intr-un moment de maxima relaxare dintr-o carte de "Psihologia multimilor" a unuia, un oricare...am aflat ca majoritatea covarsitoare a oamenilor care si-au lasat urme pe acest pamant au fost...NU copii ;)
In rest, iubim copiii da' nu-i putem suporta ;D!
-
Intr-adevar copilaria e un lucru fantastic...poate chiar perfect!Copiii nu stiu decat sa viseze,sa-si doreasca lucruri posibile de obtinut...copiii nu se complica,nu judeca,nu se streseaza,nu ranesc...nu sunt constienti de ceea ce se intampla in jurul lor!E atat de frumos sa fii copil...si poate ca uneori ne putem permite sa fim copii,sa ne comportam voit ca atare ...insa cred ca Lorelei s-a referit la altceva: s-a referit la cei iresponsabili,inconstienti,...cei care involuntar se comporta inadecvat varstei pe care o au.E vorba despre acele persoane...carora nu ne place sa-i numim "prosti"...cred eu!Nu spun ca, copilariile sunt o dovada a prostiei;nu atat timp cat sunt voluntare si sporadice..insa cand despre o persoana adulta se spune ca se comporta asemenea unui copil(in general),sau gandeste ca un copil,inseamna ca are o inteligenta redusa...Este un alint de fapt,pentru cei ami putin inzestrati!
-
Este foarte just ce spui tu only u. Cum la fel de bine spune si Lorelei.
Problema este alta: oare un copil daca ar putea conceptualiza cum va fi cand va creste s-ar dori sa nu mai creasca? Am strania senzatie ca nu. Si-ar dori in primul rand sa aiba acces la intreaga mobilitate corporala pe care s-o exploateze la maximum pentru a fi capabil de gestica noastra atat de complexa. Si-ar dori sa fie bagat in seama iar parerea sa sa nu mai fie un simplu amuzament ci o solutie viabila de luat in calcul. Si-ar dori sa stie mai multe lucruri sa poata interactiona cu altii, sa-i inteleaga si sa guste bucuria intelegerii de sine. Si-ar dori sa aiba bunuri materiale deopotriva cu posibilitatea de a le achizitiona, chiar daca in prime faze aceste placeri ar insemna achizitia de jucarii Power Puffs sau Scooby Doo ca mai tarziu sa se transforme, pentru copii-femeie, cumparaturile intr-un sport ;) Si-ar dori in egala masura sexul dragii mei si tot ce deriva din asta.
Si-ar dori sa fie...mari.
Iar dupa ce fac toate astea si au contextual un raspuns si o semnificatie pentru orice situatie apar altele:
Nu si-ar mai dori sa aiba datorii la intretinere si sa fie amenintati cu evacuarea, familia cu 5 copii. Si-ar dori sa nu se teama sa se imbrace cu fuste de 12 cm. si sa iasa pe strada ca sa arate cu mandrie propriul corp si sa riste ca la un colt de strada 3 indivizi sa-i puna mana la gura si s-o traga in spatele unui bloc si sa-i provoace turbarea imposibilitatii de a se lupta fizic cu ei in timp ce ei o au iar, si iar, si iar...
Si-ar dori sa existe sanse egale pentru toti, nu numai pentru tinerii de parlamentari sau angajati ai Politiei astfel ca absolventii de facultati ce-au trait in Bucuresti in Caminele Agronomiei cu bursa sociala 5 ani sa nu-si continue viata pe un post de laborant remunerat cu 3.300.000 lei vechi...
Si-ar dori iubire si nu tradarea partenerului care prefera sa-si bage mana, si nu numai, sub sutienul si intre picioare alteia atunci cand tu esti gravida si ai starile generale de rau atat de caracteristice acestei perioade din viata unei femei si ai avea nevoie de afectiune...Sau si-ar dori sa ramana langa el fata ce-o iubeste si sa contiune relatia si nu sa se bage in masina directorului de la nu stiu de firma si sa se opreasca intr-o camera de hotel, casatorit fiind respectivul, unde, contra unei contributii modice, sa reimprospateze placerile unui sot poate prea plictisit de propria-i sotie dupa 25 de ani de casatorie...
Si-ar dori sa fie respectat si sa aiba dreptul la a avea dreptate.
Iar cand toate astea si restul dramelor umane isi gasesc loc in vietile lor, oamenii...
Si-ar dori sa fie...mici.
-
Daca ne gandim la ce inseamna a ramane copil din punctul de vedere al responsabilitatilor, atunci ce spui tu, Ingerul meu drag, e corect. Insa mi se pare ca ai schimbat un pic, mai mult sau mai putin fortat :P, optica de abordare a acestui topic :)
Sunt de acord ca este regretabil ca cel mai mare pret pe care trebuie sa-l platim pentru a castiga un loc in randul "oamenilor mari" este chiar renuntarea la acea candoare si frumusete launtrica de care amintea Lorelei. In acelasi timp insa este evident ca exista oameni care reusesc sa-si pastreze copilul din ei si cred ca de la ei trebuie sa invatam. Nu ma refer aici la cei saraci cu duhul sau la ratati. Ma refer la acele persoane care ne ies in cale cateodata si ne ametesc cu vitalitatea si jovialitatea lor, in ciuda stututelor sociale de care dispun. Eu am intalnit cateva astfel de persoane pentru care port o adanca admiratie.
La fel cum a avea curaj sa iubesti a devenit o nebunie, tot astfel a-ti conserva spiritul ludic intr-o lume ca asta este un act aproape eroic!
Oamenii nu renunta la copilarie pentru ca vor neaparat, ci pentru ca trebuie! Primul si cel mai important factor care-i constrange este, asa cum spune Lorelei, chiar societatea. La aceasta se adauga evenimentele personale de viata care pot lasa urme adanci de nestres in existentele oamenilor.
Impresia mea este ca pe undeva copilaria cu intreg bagajul de minunatii si grozavii pe care le imblobeaza nu se impaca sub nici o forma cu traiul in societate, asa cum a ajuns el sa fie... Societatea de astazi (ma refer la cele capitaliste) alimenteaza visele oamenilor oferindu-le modele de urmat, dar suprima cretivitatea, adevarata libertate, miraculosul!
Poate ca ar bine din cand in cand sa ne plecam auzul catre copilul din noi, acela pe care l-am intemnitat cu mult timp in urma intr-un colt intunecat al inimii...daca n-o facem pentru noi, s-o facem macar in semns de dezaprobare fata de asa-zisa independenta de care dispunem ::) :P
-
Eu cred ca am ramas si copil :)
Adica da, mi-am insusit o gramada din comportamentele de adult, sociale, pot functiona foarte bine intr-o adunare serioasa, da' mi se intampla sa comand prajitura inainte de ciorba, la restaurant..
Din punctul meu de vedere a ramane copil inseamna a avea comportament care nu "da bine" cu tiparul adult, rational, retinut, cumpatat... care incepe sa danseze cand toti sunt seriosi, care face pe nebunul neputand fi controlat usor cu afirmatia "nu fa asa ceva, ca nu e frumos".
-
"Ce inseamna a ramane copil?"
Eu, cred ca a ramane copil, inseamna a nu uita sa te joci...
Deunazi, am intrebat o familie abia intoarsa din Paris, "care este amintirea pe care ati creeat-o pentru viitor?" Si am primit un raspuns super: "ne-am jucat". Au fost intr-un imens parc de distractii unde, odata platit biletul de intrare, nu te intreaba nimeni de cate ori vrei sa te joci intr-un loc, sau altul, iar ei asta au facut... S-au intors acasa la aceleasi griji, obligatii, responsabilitati...dar cu forte proaspete si mult mai "tineri".
Cand vreau o "descarcare a grijilor cotidiene de adult" simt nevoia sa fiu copil si merg in parc. Incep sa topai acolo unde gasesc desenat un sotron... ma dau in leagan...ma sui in balansoar avand "contra balans" 2 copii :P...imi iau o vata de zahar si o mananc asa precum copii :)...mestec guma si ma intrec la facut baloane care mi se lipesc pe nas...ma tavales prin iarba, respectiv zapada facand "ingerasi", oameni de zapada, sau bataie cu bulgari de zapada...
Daca intr-un bar algomerat, intreband un cuplu daca poti sta la masa lor, te astepti la un refuz, sau priviri nu tocmai imbietoare...in parc, orice grup de copii intrebandu-i daca te primesc in jocul lor, te vor accepta cu zambete si chicoteli...Totul este sa ai puterea de a fi copil, invingand orgoliul ca un copil "ar putea rade" de tine...
Nu avem dreptul sa le cerem copiilor nostrii sa "gandeasca ca noi", in timp ce noi "nu stim a ne juca cu/ca ei"...
P.S.: Apropo de iarna pe care o privesc prin fereastra...ma mananca talpile sa ies afara "sa ma joc". Fiul este "putin pedepsit cu suspendarea orelor de zbenguaiala" si in mine se da lupta dintre a fi copil si a fi adult... matematica sau oameni de zapada? Amandoua activitatile "poti fi facute si mai tarziu"... totusi, care merita a fi "frustrata"?
-
:D grea alegere. Cred ca... nu meritai pedepsita si tu dar... esti mamica ;) Mai devreme am facut poze cu ninsoarea si... chiar ma gandeam daca s-a depus cat sa ma pot tavalii sa fac ingerasi :)
Ma bucur ca mai sunt pe lume copii "mari". Si eu am inceput prin a vizita Viena dintr-un parc de distractie... mi-a amintit ce inseamna sa razi, sa privesti... mi-a dat energie cat sa pot colinda inca multe zile sa vad lumea oamenilor mari... altfel
Vata de zahar... yam yam ::)
-
a ramane copil inseamna in cel mai sincer mod de putinta a nu mai fi nevoit sa teatralizezi feluritele ipostaze din viata ta spre placerea altora.
a ramane copil inseamna a putea uita sa te trezesti dimineata devreme si sa nu te sanctioneze o zi intreaga ce urmeaza pentru asta.
a ramane copil inseamna a te uita la farfuria de ciorba si sa plimbi o lingura prin ea pana cand mamei i se va face mila de tine plimband-o dansa...ce bine e sa-ti dea altii sa mananci.
a ramane copil inseamna sa arunci cu suzeta sau alte nimicuri din astea in trecatorii ce te privesc cu entuziasm in spatele copertinei caruciorului tau de parca nu au mai vazut limbrici umani pana atunci.
a ramane copil nu are nimic de-a face cu dragostea...poate cu indiferenta de a te gandi la asemenea trairi.
-
A ramane copil...cred ca este cel mai bun lucru din noi...a ramane cu inima curata...in ciuda a tot ceea ce se intampla...
Eu sunt inca un copil...un copil...ceva mai matur...dar totusi...copil...si sunt mandra de asta
-
A ramane copil... cred ca inseamna sa primesti fara sa ceri, doar pentru ca pari simpatic si dragalas cuiva, si energia ta.. energizeaza la randu-i.
-
pai a ramane copil . . .un motiv pentru care mam despartit de iubita mea asta acu vreo luna dupa 7 luni magnifice a fost:| ESTI PREA COPIL pentru mine eu sunt mult mai serioasa decat tine !" CARE NU MAI SE CONSIDERA COPIL SAU CARE NU MAI ARE NICI O PARTICICA DIN EL COPIL !?? CHIAR DAK AI 20-30 ! ! NU MAI AI IN TINE COPILUL DE ALALTA-IERI !?
-
sa poti glumi , sa poti ierta,sa poti zambi sa poti raspunde afirmativ la provocari gen ...plecari cu cortul (a doua zi )cu doua joburi ::) nu e chiar simplu,dar am plecat si a fost minunat,jocuri copilaresti "gardiana zece" :D si multe multe altele ...e minunat crede ma ,daca nu as "fi ramas copil" as fi cedat de mult in fata greutatilor
hraniti copilul din voi :-*
-
foarte bine spus adina...sa poti ierta,este rolul principal,sa crezi ca poti schimba lumea,poti schimba ziua de maine,optimismul,zambetul.
toate partile noastre bune vin din copilul care am fost,ce este rau in noi am dobandit cu timpul, de la ceilalti.
eu cred ca voi avea tot timpul aerul inocentei si un zambet de copil,o bucurie pentru lucrurile marunte..asta imi este firea,dar nu imi pare rau.
asta sunt eu!
-
Înseamnă ca de fiecare dată când mă uit dimineaţa, ziua, seara în oglindă...să zâmbesc văzând dincolo de ea!
Înseamnă să nu ai prejudecăţi dacă vrei să umbli desculţ când te strâng pantofii ;D, înseamnă să nu roşeşti atunci când dansezi în ploaie sau sari şotron alături de copii (chiar dacă eşti îmbrăcat la patru ace ;D), înseamnă să nu te gândeşti ce zic ăia de la balcon când te apucă iarna să faci oameni de zăpadă, să te dai cu sani sau să te tăvăleşti pe jos, înseamnă să vrei să mai poţi să te joci pentru tine însăţi...păstrându-ţi mereu zâmbetul, candoarea, gingăşia şi nevinovăţia aceia de copil din tine!
-
A ramane copil inseamna poate a stii sa fii fericit fara sa te intrebi de ce .
Cumva ,a ramane copil inseamna sa stii sa lasi la o parte aceste teoretizari privind sentimentele -specifice pentru "oamenii mari" (vezi-ma pe mine in topicul :"Ce inseamna a fi fericit?";D si nu numai !)
Putin off topic :
Cat de frumos stie sa iubeasca un copil :care nu analizeaza sentimentele din suflet ,ci doar le traieste ! Sau cat de usor stie ca treaca peste o durere ,cat de usor stie sa ierte .Am observat plansul unui copil ,acele lacrimi pornite din suflet si tristetea pe fata sa ,dar in acelasi moment inseninarea subita de dupa... ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic ,ca si cand lacrimile ar fi sters totul.
E bine in cazul asta sa stii sa mai fii copil ,sa pastrezi toate aceste calitati pe care el le are ,sa-ti pastrezi frumusetea si puritatea sufletului.
Totusi cred ca in fiecare din noi se regaseste copilul de alta data -numai ca nu in fiecare zi ,ci doar in anumite momente din viata .