Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Lorelei din 10 Mai, 2005, 07:34:20 p.m.

Titlu: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Lorelei din 10 Mai, 2005, 07:34:20 p.m.

Iata o intrebare la care nu am gasit inca raspuns. Ni se intampla de multe ori sa ne dorim un lucru (sau, mai grav, o persoana) din simplul motiv ca nu il (o) putem avea. Adica in situatia in care l-am avea nu ne-ar incanta foarte tare, dar pentru ca nu avem acces ne trebuie teribil de mult. Mai mult decat atat, se intampla uneori ca pana la urma sa obtinem lucrul (persoana) si sa-l aruncam la gunoi, ca nefolositor sau nedorit.

Oare ce se ascunde in spatele acestui tip de comportament? De ce reactionam uneori asa? Sau voua nu vi s-a intamplat?

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: DIANA din 10 Mai, 2005, 07:39:43 p.m.

Ai dreptate, Lorelei! Asa se intampla mai mereu: ne dorim cu ardoare un lucru, suferim cand nu il obtinem, ne inchipuim cat de folositor, chiar indispensabil este, iar cand il avem suntem dezamagiti si il aruncam la gunoi.

Parerea mea la tot fenomenul asta e ca trebuie sa lupte si "uciga-l toaca" cu ceva, sa ne ia mintile si sa ne faca vulnerabili si la alte rautati ale lui!  :)

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: |ngerMorT din 10 Mai, 2005, 08:33:30 p.m.

Eu cred ca tine de felul omului de a fi...omul vrea sa cunoasca tot, este curios din fire...si daca nu poate sa aiba un lucru pe care si-l doreste, va sta poate toata viata gandindu-se cum ar fi fost daca l-ar fi avut...dupa asta se ghideaza, fara sa se mai gandeasca daca va mai vrea acel lucru si dupa...cred ca nu poate realiza asta oricum, nu poate sa-si dea seama pana cand faptul nu e implinit deja. Mai e si dorinta de a arata ca poti, ca nimic nu te doboara pe tine...ca daca vrei, poti...e ceva ce simti ca trebuie sa-ti demonstrezi tie..sa simti pt putin gustul dulce al succesului...Nu e tocmai ceva frumos...in special cand sunt si alte persoane in "jocul" tau...dar eu zic totusi ca avem acea scuze ca nu putem stii de la inceput daca vom mai ramane sau nu cu "premiul"...asta vedem la momentul cu pricina...deci, parca nu suntem chiar asa rai, nu? :) ;)

 :-*

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Paul din 10 Mai, 2005, 08:47:02 p.m.

Eu cred ca e o "boala" foarte grea necazul asta. Inclin sa fiu de parere cu Diana. E vre-un soi de manevra a celui de jos menita sa ne ia gandul de la alte treburi importante.

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: un_suflet din 11 Mai, 2005, 11:55:53 a.m.

Evit cat pot sa adresez intrebari de tipul "de ce?"...Se spune ca la intrebarile simple raspunsul ni-l da Dumnezeu. Totul este sa stim sa-l "auzim, vedem, simtim, percepem"....adica mult mai mult decat folosirea celor 5 simturi...
Al 6-lea simt este cel mai important, cel care ne da toate raspunsurile necesare... la intrebari...vitale. :)
Intr-o explicatie mai scurta..."tot ceea ce este interzis...incita!"
Depinde de puterea fiecaruia de discernamant de a continua sa iti doresti acel ceva...imposibi, interzis, imoral..etc...daca persista in "dorinta"...sau "se resemneaza" cu fruntea sus, pastrand aceeasi demnitate, caldura, bunatate si iubire in suflet... :)

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: L.bayron din 11 Mai, 2005, 11:06:12 p.m.

a ne dori lucruri pe care nu le putem avea este ceva normal si vine de multe ori ca un fapt de protectie a psihicului  impotriva esecurilor mai ales cele pe care consideream ca nu le putem controla , asta este o consecinta a greselii pe care o face de multe ori omul atunci cand asociaza detinerea unui obiect( de catre altcineva) sau o anumita relatie a unei persoane cu alta(nu noi ;))  cu implinirea atat sufleteasca cat si materiala , considerand astfel ca principala surssa de fericire a altora este detinerea obectului respectiv sau relatia aceeia (ex : pai normal ca e fericit ca are bani sau normal ca e fericit ca uite ce prieten/a are,sau ce masina are normal ca e sigur pe el), omului ii este de obicei greu sa priveasca in complexitate de cele mai multe ori in plan constient mintea functioneaza ca o masina individualizeza o problema si o rezolva prin solutia optima , ei atunci cand problema este una difuza ex: sentiment , mintea nu vrea sa accepte ca are o problema(protectia sinelui) si atunci se resemneaza cautand o explicatie in afara una pe care sa o poate accepta(explicatiile sun mult ma lungi credeti-ma dar nu am nici timp nici spatiu sa le dau curs aici)......
 Ce va sugerez eu sa constientizati ca obectele capata "viata" numai pentru ca noi vrem si nimeni nu e mai bun sau mai rau mai "scump" sua mai "ieftin" , noi ne creem pripriul sistem de valori cand veti realiza si ve-ti controla aceasta atunci credeti-ma totul din jur va va parea important si poate de ce nu la fel de valoros (asta in prima faza adevarata valoare ramnane viata si tot ce insemna ea.)  ;D   

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Robert. din 29 Mai, 2005, 10:10:54 a.m.

Am un coleg de munca ce si-a cumparat de vreo jumatate de an o masina noua (un Renault Scenic). Credeti ca s-a saturat de ea? Ei as! De vreo cateva ori pe zi trebuie sa ne aduca aminte ce masina are el. :) "Fratilor, uitati ce masina e parcata jos!"(a lui, normal), "Cum sta masinuta mea si se odihneste la umbra!" (a capatat si viata, cum zice baronu. :D Noi in schimb am dori-o "moarta" :P ca ne-am saturat!) Daca va ajunge vreodata omu s-o vanda, cred c-o si jeleste si iar nu scapam! (ca ala care murind de sete spunea intr-una "ah, ce sete-mi e! ah, ce sete-mi e!", pentru ca dupa ce, exasperati, ceilalti ii aduc apa sa bea, sa repete ca o moara stricata "ah, ce sete mi-a fost!" ;D De-ar fi stiut, mai bine l-ar fi lasat sa crape! ;D ;D)

Cunosc o familie care si-a dorit foarte mult sa aiba un copil si l-a avut intr-un tarziu, dupa mult chin. Apai si dupa 30 de ani, el e totul pentru ei. :)

Daca ma uit la ai mei, sotia m-a iubit enorm tot timpul si eu, pe copii, la fel. (observati exemplul unei subtile si absolut nevinovate eschive :D)

E drept, fratele meu imi spunea odata ca dupa ce si-a dorit mult un "cas" Panasonic, atunci cand l-a avut nu l-a mai atras. Dar asta nu inseamna ca l-a si aruncat, apoi. Ufff! :P

Incerc prin exemplele acestea sa arat ca "sictirirea" nu e musai sa se produca iar daca totusi apare candva, nu se arunca, se pastreaza, fir-ar sa fie! :P

Sper sa ne foloseasca ce-am spus, in gasirea raspunsului potrivit. :)
Mai cautam!

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: charlie din 29 Mai, 2005, 06:57:22 p.m.

Nu stiu daca se aplica in totalitate la mine, dar adevarul este ca si eu imi doresc mult sa obtin ceva, dar si sa "obtin" pe cineva... De ce sunt nesigur ca se aplica in totalitate.. pentru ce exista o foarte mica posibilitate sa reusesc  :) un procent poate chiar neglijabil
Daca voi reusi, sper totusi sa nu ajung in situatia sa nu imi mai fie de "folos"

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Lorelei din 30 Mai, 2005, 12:06:52 a.m.

Incerc prin exemplele acestea sa arat ca "sictirirea" nu e musai sa se produca iar daca totusi apare candva, nu se arunca, se pastreaza, fir-ar sa fie!

Hmmm... pana la urma ce nu se arunca si se pastreaza? "Sictirirea" sau ceea ce ai obtinut si de fapt nu iti mai trebuie? Si de ce sa se pastreze dom'ne? Ca sa nu ne simtitm vinovati sau de ce? Ai naibii oameni, ca pastratori mai sunt!!!  ;D ;D

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Mr. Pheonix ... din 30 Mai, 2005, 12:47:24 a.m.

 Eu consider  ca, valoarea unui om este direct proportionala cu valorile cu care se inconjoara, acest lucru consider ca este de actualitate si in zilele noastre . De aceea, ca parere personala consider ca , atunci cand ne dorim un lucru sau o relatie cu o persoana, greu de obtinut respectiv greu accesibila , acordam persoanei sau obiectului o valoare sporita putin hiperbolizata , astfel ca obtinerea rezultatului scontat ne ridica pe noi in ochii nostri si ne mareste doza de incredere in fortele proprii. Odata obtinute , situatiile se despart radical , cei care au iubit mai mult lupta decat rezultatul vor alerga spre o alta arena cu un gladiator mai puternic, ceilalti vor pastra obiectul sau persoana si vor savura laurii victoriei , care in timp va devenii o stare de normalitate.   

SA....FITI....SI....SA.....IUBITI  

   

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Guardian|Angel din 31 Mai, 2005, 11:43:19 a.m.

spre exemplu,mie imi plac provocarile....vreau sa lupt pentru a obtine acel ceva... si in general reusesc...uneori apreciez ceea ce cu greu am obtinut,alteori nu!
de ce?
Buna intrebare....

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: Maria din 31 Mai, 2005, 04:27:57 p.m.

    Cred ca de multe ori ne dorim lucruri care nu ne sunt necesar, si totusi alergam dupa ele ca apoi sa le punem in cutia cu amintiri. De cele mai multe ori lucrurile si de ce nu si sentimentele sau persoanele care le dorim ne si vin. Uneori suntem egoisti incercam sa fortam Mana Lui Dumnezeu cu cele ce nu ne sunt necesare si care nu ne multumesc dar din egoism noi le dorim.
    De ce oare noi oamenii nu ne dorim viata care ne este data? De ce oare nu-ncercam sa vedem si partea frumoasa din viata? Ca suntem liberi inca de la creatie, ca nu ne lipseste nimic, adica nu s-a stricat nimic in noi din cele cu care am fost dotati?
   Stau si-mantreb: viata asta-nseamna numai bani, averi, bijuteri, evolutii pe scari erarhice pentr-un renume?
     Viata nu-nseamna oare si MULTUMIRE?

Titlu: Re: De ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea?
Scris de: DIANA din 31 Mai, 2005, 08:02:58 p.m.

Ei, acum haideti sa nu privim nemultumirea ca pe un fapt 100% negativ!
Nemultumirea, dorinta de a avea, de a face mai mult sta, totusi, la baza evolutiei noastre. ;)

In alta ordine de idei, intr-o emisiune televizata, un preot spunea ca primul om, Adam, a fost pus in Eden, intr-un loc desavarsit, acolo unde tot ce facea era sa admire, sa contemple creatia lui Dumnezeu. Ei bine, spunea preotul respectiv, de cand a fost izgonit din Eden, omul incearca prin tot ce face sa ajunga inapoi la acea stare a lucrurilor, sa revina la faza de contemplare. Sa fie asta raspunsul nemultumirilor noastre?