Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Lord_Saladin din 21 August, 2005, 02:27:41 p.m.
-
Sa zicem ca ai o mare iubire in viata, o iubire careia te daruiesti total, trup si suflet...
Credeti ca dupa aceea se mai poate iubi la fel de intens, sau poate mai intens ?
Mai poti iubi la fel de intens odata ce ai in tine amintiri frumoase ale unei alte iubiri minunate trecute ?Poti iubi la fel de intens chiar daca 10 % din inima ta apartine fostei sau fostului ?
Eu zic ca nu, voi ce ziceti ?
-
da..eu sincer cred ca se poate...pt ca fiecare iubire are ceva numai al ei...si de fiecare data cand iubesti spui ca iubesti mai mult ca data trecuta ..de ce?pt ca e altceva..alta personalitate..alt suflet...chiar daca mai pastrezi in suflet amintirile frumoase..ele au un loc special...nu au legatura cu iubirea de acum...iar daca ti se pare ca cealalta dragoste nu se compara cu aceasta inseamna ca nu iubesti cu adevarat acum....sper sa se inteleaga ce am zis :-* ;D
-
Oooo, daaaa! Surprinzator la prima vedere, sufletul nostru are capacitatea de a se reface si de a deveni chiar mai puternic, mai plin de iubire pe parcursul experientelor nefericite. Hai, Lordule, fruntea sus!
-
Buna Lord_Saladin...imi place tema asta de discutie...sunt de parere cu tine...daca ai iubit o data intens,pur,curat...nu cred ca apoi va mai fi la fel...adica vei iubi dar nu cu aceeasi intensitate...nu vei avea aceeasi implinire sufleteasca...vei cauta mereu sa compari persoanele care intra in viata ta cu ea pe care ai iubit-o prima data...cea caruia i-ai daruit totul...dar din pacate s-a terminat...am mai zis-o si o mai zic...amintirile dor cel mai mult...si totusi exista...
Poate nu am dreptate,dar asta e parerea mea...ce e drept cam pesimista...dar asta cred eu...aveti grija de voi...
-
Ai dreptate lonelyness, amintirile dor. Oare de ce nu pastram in sufletul nostru amintirile frumoase care ne aduc aminte de trecut cu placere? Eu asa cred ca ar trebui sa procedam, sa uitam de amintirile neplacute si sa le indepartam pentru ca ne ranesc si sa le pastram pe cele frumoase (parerea mea). ;D
-
Referitor la intrebarea lui Lord_Saladin, eu cred ca in viata iubesti o singura data cu adevarat. Daca tu te daruiesti unei persoane, trup si suflet si mai tarziu iti dai seama ca nu e cea/cel pe care tu o/il iubesti cu adevarat :-\ (chiar daca ai amintiri placute-asta nu inseamna ca e jumatatea ta), bineinteles ca ai sanse de a iubi mai intens :D
-
da aveti dreptate..amintirile dor...mai ales cand nu mai esti langa acea persoana..nu mai este a ta..dar oare nu amintirile ne maturizeaza...nu ele sunt singura noastra avere...este ceea ce este mai de pret..pt ca este numai a ta..amintirile sunt numai si numai ale tale......cel putin eu asa cred ;D :D :-*..aveti grija de voi
-
Pusei intrebarea ca am observat pe la unii si la unele obiceiul de a se avanta ai a intra in noi relatii cand inca mai aveau ganduri de nostalgie catre fostele si fostii lor...
Si nu mi se prea pare cinstit...
-
Intr-adevar...amintindu-ti suferi...si suferind te maturizezi...insa e destul de neplacut atunci cand esti cu o persoana sa iti amintesti de altcineva care a facut parte din viata ta...pe care ai iubit-o cu adevarat si careia te-ai dedicat in totalitate...si uneori preferi sa uiti tot ce te leaga de persoana pe acre ai iubit-o intens...si totousi daca ain uita si asta...ce ti-ar mai ramane mai ramane?sper ca m-am facut inteleasa... :-*
-
iti inteleg punctul de vedere...
dar pune-te in ipostaza "victimei"... adica tu stai cu el, il iubesti, ii oferi toata, si el mai are pastrat un 10% pentru fosta sa prietena...
nu zic acuma sa ne stergem cu buretele amintirile.... dar la inceputul unei noi iubiri, e bine sa se faca eliberarea totala de trecut...
-
Da,Lordule ai dreptate...nu e nevoie sa ma pun in ipostaza victimei pt ca deja am fost...stiu cum e sa stai cu cineva si el sa se gandeasca la altcineva...am fost si am suferit mult...si acum fac si eu o victima...nu e vorba de razbunare in nici un caz...doar ca am crezut ca o sa imi fie bine...ca o sa uit amintirile cu fostul...dar probabil m-am inselat...si ma urasc pentru ca ii fac rau...pentru ca la mine e mai mult de 10%...stiu ca nu e cinstit ce fac...am crezut ca o sa uit totul si o sa incep ceva nou...dar am gresit...din nou am gresit...
-
dar probabil m-am inselat...si ma urasc pentru ca ii fac rau...pentru ca la mine e mai mult de 10%...stiu ca nu e cinstit ce fac...am crezut ca o sa uit totul si o sa incep ceva nou...dar am gresit...din nou am gresit...
" complexul diavolului"
-
Dah...poate ai dreptate...ti-am zis ca mi-e greu si nu vreau sa-l fac sa sufere...prefer sa sufar eu in locul lui...el nu a gresit cu nimic...te rog ajuta-ma...zi-mi ce ar trebui sa fac in cazul asta...sa mai astept un timp poate se va schimba ceva sau sa pun punct?mersi oricum
-
lonelyness....te inteleg...sincer cred ca ar trebui sa pui punct..dar gandeste-te ca daca te desparti de el oare nu ii vei simti lipsa?..toti spun fii liber..fii fericit...urmeaza ce iti spune inima...dar daca nici ea nu stie...imi inchipui ca esti intr-o mare incurcatura si ca esti derutata...dar nu iti este bine nici tie nici lui...astept raspunsul tau :-*pup
-
Esti femeie, fata...
A cere unei femei sa se lepede de trecut e tare greu...
Defapt, oricui ii este greu sa se lepede de un trecut....
Indraznesc sa cred (iertata-mi fie obraznicia), ca fie ai avut relatii intime cu cel dupa care tanjesti, fie a fost intaia ta iubire... Si in cazul acela, il vei pastra in inima, fie ca-l vei pastra cu nostalgie, cu indiferenta sau poate cu ura...
O sa iti ia foarte mult timp sa-l uiti... Insa ai sa-l scoti din inima cand ai sa realizezi ca nu a meritat sentimentele tale (acuma eu nu cunosc ce s-a intamplat intre voi de v-ati despartit, dar ai mentionat la un momentdat ca tanjea dupa fosta, ceea ce nu era corect din partea lui, si ceea ce arata ca voi doi nu ati avut o relatie chiar asa de "perfecta" ).
Parerea mea.
-
Da desiree...o sa te tin la curent cu ce voi face...deocamdata sunt confuza...de 3 zile mi-am inchis telefonul...nu mai vreau sa mai stiu nimic...parca fug de lume...parca fug si de mine...lumea imi spune ca m-am schimbat prea mult...si totusi nu sunt indiferenta...ai grija de tine...si sper ca tii minte ce am vorbit noi cu mereu...te pup
Bineinteles Lord_Saladin ca oricui ii este greu sa uite trecutul... nu am avut o relatie perfecta...doar m-am amagit eu sa cred asta...nimic nu este perfect...abia acum am realizat asta...dar acum nu trecutul meu ma intereseaza...nu mai vreau sa traiesc in trecut...prezentul ma doare...nu obisnuiesc sa fac oamenii sa sufere...urasc asta... si totusi acum astya fac...si ma urasc si pe mine...ai grija de tine si va multumesc la amandoi pentru sfaturi...
-
Sa fii iubita.
Nu te invinovati.Prin insasi natura ta de femeie, ai inscris in codul moral si sufletesc sa nu uiti prima iubire (si astfel sa faci rani in jurul tau).
Sa nu te invinovatesti.
-
Iti multumesc,Lordule...mesajul tau m-a facut sa ma simt mai bine...si totusi nu vreau sa fac pe nimeni sa sufere...trebuie sa iau o decizie...si tu sa fii iubit...sa fii fericit...
-
Sa iti ajute Cel de Sus mai mult decat mi-a ajutat mie.
-
ei lasa lasa lordule,ca nu numai Dumnezeu te ajuta sa treci peste asta...trebuie sa te ajuti si singur....sa stii ca poti iubi la fel daca nu si mai mult decat ai iubit prima data....trebuie doar sa iti doresti sa uiti...si sa o faci....nu e corect sa te avanti intr-o relatie atunci cand vrei doar sa uiti...insa daca inima apartine fostului sau fostei 10 %,atunci mai raman 90 % din inima sa daruiesti cuiva care simnti ca nmerita...si daca merita mai mult,garantat ii dai si p`aia 10 %!pupici!
-
O sa ne ajute pe amandoi lordule...trebuie sa credem...trebuie sa speram...e tot ce mai putem face...ai grija de tine si sper ca esti mai bine acum...zambeste...maine va fi mai rau...
-
Si-arde lumanarea, cu-o trista palpaire,
Luminand taramul cel fara de iubire,
si ducand cu ea, mireasma cea amara,
lasand fumul molatic in urma sa-i rasara.
acum este lumina, dar maine intuneric,
acuma totul trece, dar maine este vesnic
astazi sunt o trestie cazuta in noroi,
iar maine bantui lumea, in chip negru de strigoi.
-
...este greu de răspuns...şi este dureros...pentru că....
ţi-am văzut lacrima
închisă într-o raclă de sticlă,
iar tu unicul Lord al castelului
din ţara iernilor o apărai cu străşnicie
cu sărutul sufletului tău
sperând că va veni cineva
să guste măcar o dată
lacrima...
în care luceau mii de speranţe,
dureri,...incertitudini
întrebări suspendate
între "am fost sau n-am fost"
între dor şi uitare
între ură şi adorare
între ceasul care vrea să bată a treia oară
iar tu să devii strigoiul zăpezilor crunte
dar ai vrea să fii salvat de iubire
măcar cu-adevărat întâia oară
îţi aperi cu disperare amintirea
ce sapă adânc în durere privirea
pierdută departe în timpuri nu moarte
ci pline de vară
fără de iarnă în sufletul tău
ce-şi plânge şi-şi cântă iubirea
din care ar vrea să mai aibă măcar un ecou
lacrima...
pe care ai fi dus-o
pe buze,
pe braţe,
pe gânduri,
pe suflet,
imposibil...
lacrima din pocalul durerii de ea...
"-Pofteşte iubito pocalul
şi gustă iubirea înfruptă-ţi fiinţa
şi bea-mă din ea!"
..............................................................
..."My Lord"...pun între ghilimele, deoarece Lordul meu....este unul...cel care mi-a născut în suflet visul şi sufletul însuşi...cel care e Unicul Lord al sufletului meu...
...ca să răspund însă la întrebare eu nu cred că există decât o iubire...una singură....şi nu o spun pentru că sunt mai mult decât romantică, sau pentru că sunt perfecţionistă sau utopică,ci o spun pentru că eu chiar aşa simt
...probabil fiecare dintre noi a avut perioade în care o anumită persoană care ne trecea prin viaţă părea a fi persoana ideală...persoana care părea a fi cu adevărat cea mai potrivită..., dar nu trecea mult şi fiecare din noi realizam că nu este aşa...
...dar totuşi persoanele care au trecut prin viaţa noastră au lăsat ceva în urmă...o amprentă pe sufletul nostru...care li se potriveşte numai lor...ne-a lăsat o brazdă de durere poate pe chip...pe care va curge doar lacrima pentru ei...
...uneori, din diverse motive... vulnerabilitate, tristeţe, singurătate, societate, familie...avem tendinţa de a ne pierde în "iubiri mărunte"..., dar care defapt sunt nişte persoane pentru care vom avea mereu nişte sentimente profunde..intense, dar nicidecum nu de iubire
...de aceea de multe ori spunem: "nu cred că l-am iubit(o)"..."aceasta e adevărata iubire"..."nici nu ştiu ce am simţit"...da...sentimentele sunt profunde, iar nouă ne trebuieşte multă vreme să realizăm că nu am iubit ci doar am fost atraşi într-o himeră în care am dorit să fim iubiţi
...aici se găsesc din păcate foarte mulţi dintre noi blocaţi...stăm lângă anumite persoane pentru că dorim să fim cu cineva, dorim să fim iubiţi, dorim să auzim pe cineva spunându-ne "te iubesc", avem nevoie de a fi acceptaţi şi apreciaţi, alintaţi, ne place să găsim pe cineva acasă când venim de undeva...
...de multe ori închidem ochii şi nu vrem să vedem că persoana de lângă noi nu este ceea ce aşteptăm...ceea ce ni se mulează pe suflet...iubirea adevărată...sufletul pereche...pur şi simplu ne e teamă să vedem că nu suntem iubiţi aşa cum suntem noi..ne e teamă, pentru că suntem oameni, pentru că nu ne place singurătatea, pentru că suntem fiinţe sociabile...avem nevoie de cineva lângă noi...mereu...
...dacă persoana care e lângă noi se gândeşte la altcineva, atunci sigur acea persoană nu ne iubeşte, deşi poate se străduieşte să ne fie fidel(ă), se străduieşte să nu ne rănească, să fie aşa cum ne-o dorim..., dar nu va reuşi pentru că...iubirea şi sufletul îi va aparţine mereu unei alte persoane...şi...putem ori să o acceptăm aşa şi să ne mulţumim cu faptul că în felul ei are nişte sentimente intense şi puternice pentru noi, dar nu va fi a noastră în întregime niciodată..., ori să descoperim dacă persoana la care visează este într-adevăr cu adevărat iubire şi nu himeră după ceva mai altfel...mai bun,...ori o părăsim deoarece nu putem să ne mulţumim cu jumătăţi de măsură...pentru că şi noi ne dorim deasemena să fim iubiţi cu adevărat...cu profunzime...
...dar dacă cineva ne părăseşte pentru altcineva...dacă cineva este lângă noi şi visează la himere...nu ne iubeşte...nu este ceea ce trebuie să fie şi nu va fi niciodată...
...de ce?...pentru că iubirea este unică...o simţi cum te invadează...cum te sufoci de dor dacă fiinţa iubită nu e lângă tine...iubirea adevărată te face invincibil...te face să visezi lucruri despre care nici nu ştiai că există...îţi râde în momente în care te întrebi de unde are acea putere...te susţine să nu cazi...nu te părăseşte...nu îi este greu să te alinte în cuvinte deosebite în orice momente...şi va fi alături de tine până la ultima suflare...
...dacă ai avut în viaţă o astfel de iubire..., iar ea te-a avut pe tine...nu o poţi confunda şi nu o vei putea înlocui sau depăşi niciodată cu nimeni altcineva...este un sentiment unic şi inconfundabil
...iar dacă ea a existat cu adevărat nu poate să existe altcineva după ea lângă care să visezi, pentru că ea moare doar o dată cu tine şi cu persoana care te iubeşte
...în iubire numărătoarea se face în doi...nu poţi iubi atât de profund o persoană care nu ţi-a oferit şansa să o iubeşti...care nu ţi-a răspuns înapoi sentimentelor...pur şi simplu nu poţi...nu poţi iubi pe cineva numai pentru că există şi tu visezi că iubeşti..iubirea are ecou şi are răspuns...are foc şi are fum...are două suflete şi un singur sentiment...ea însăşi
-
In cazul meu s-a intamplat exact ce crezi tu , Lord Saladin.l-am iubit pe sotul meu, il iubesc in continuare dar, paradoxal, iubesc si pe altcineva.De ce ? Pentru ca nu m-am simtit niciodata iubita.Dar sa ne intelegem: iubirea asta noua este una platonica(da se poate si asa) si nu cred ca este impartasita.Dar sufletul meu are atata nevoie de iubire, incat se amageste in continuare si iubeste (prostul de el :-[) pentru ca nu are alta solutie. Eu nu pot trai fara iubire. In cei 36 si ani ai mei am avut multe iluzii desarte si m-am incapatanat sa iubesc.Asa sunt eu, plina de iubire dar nu am cui sa o daruiesc.
Daca ati inteles ceva ,ma bucur ,insa este un amalgam in sufletul meu si nu pot sa -mi revin .Dati-mi un sfat , sa iubesc, sa nu iubesc , sa renunt, sa caut in continuare(oare cand caci la varsta mea ce pot sa mai gasesc?) ???
-
Din pacate, sau din fericire (dupa caz), sufletul si inima nu asculta de sfaturi...nu poti sa decizi daca sa iubesti sau nu...sin astea nu sutn doar "vorbe", e cat se poate de adevarat...
Din moment ce te-ai casatorit cu barbatul cu care esti acum, ma gandesc ca totusi l-ai iubit candva, mai mult decat acum, pentru ceea ce este el, asa cum este el...incearca sa redescoperi ce ai iubit la el daca vrei intr-adevar sa ramai in aceasta casnicie...Pe de alta parte, daca nu te-ai simtit niciodata iubita, poate ca este pentru simplul motiv ca sotul tau nu stie sa-si exteriorizeze setnimentele intr-atat cat ai avea tu nevoie, nu pentru ca nu te-ar iubi...sunt o groaza de barbati carora le e greu sa se exteriorizeze si au nevoie de un imbold ca sa faca asta...poate reusesti cumva sa fie mai deschis si sa-ti arate mai mult ca te iubeste.
Iar daca nu va mai iubiti...nu stiu...e greu de dat un sfat in cazul asta...si ma gandesc ca ai totusi o experienta de viata mai mare decat a mea, si esti oricum in masura sa iei o decizie corecta!
-
Draga mea Sunshine...
"Intr-o seara mi-am odihnit sufletul si trupul obosit de tristete langa un barbat pe care stiam ca il iubesc, iar dimineata m-am trezit langa un strain...si m-am chinuit sa inteleg de ce..., dar nu am reusit. Am urlat de durere..., am strigat si am implorat, dar iubirea nu se mai arata...statea ascunsa...nu vroia sa mai apara...pur si simplu nu mai putea...sau pur si simplu nu a fost niciodata acolo. Am privit inapoi in timp si am vazut zambete, am vazut buchete de trandafiri, am auzit rasete, am vazut brazii de Craciun si ouale de Paste, dar...nu l-am vazut pe el niciodata acolo...parca ar fi fost ascuns intr-o ceata...parca nu ar fi existat...erau numa amintirile...cu muzica si culoare, dar fara el. Si....am plans...am plans pentru ca daca nu era el nu eram nici eu...nu era iubirea...nu era amintirea...era doar un vis, iar eu....ma trezisem!"
Vreau sa spun draga mea ca in viata sunt momente in care facem alegeri...alegeri proaste in momente bune si alegeri bune in momente proaste, dar oricum ar fi facem alegeri. Din pacate si in iubire facem alegeri...niciodata iubirea nu vine fara un sacrificiu...suna banal, dar asa este. Renuntam la un fost iubit pentru un altul, la o fosta iubita pentru o alta....renuntam la o logodna cu cineva ca sa ne casatorim cu altcineva, renuntam la sotul sau sotia noastra pentru altcineva...mereu trebuie sa facem alegeri. Nu e usor..., dar trebuie sa ne ascultam sufletul...mereu...el niciodata nu poate sa greseasca...nu are cum, iar atunci cand alegem ceea ce ne "simte" sufletul alegem bine.
Sunt momente in viata in care alegem sa fim cu cineva, dar poate nu suntem pregatiti cu adevarat nici pentru viata, nici pentru alegeri...poate alegem pentru ca tanjim dupa o siguranta sufleteasca, sau pentru ca atunci simtim ca asta ne dorim, asta ne reprezinta, dar de multe ori ne dam seama ca am gresit..., iar apoi constiinta, amintirile, obisnuinta, anii adunati...ne retin acolo, iar sufletul ni se inneaca in lacrimi, tristete, melancolie, durere...., iar cu timpul ne moare incet, incet, din nevoia infinita si minunata de....iubire. Toti vrem sa fim iubiti si toti vrem sa iubim...asta ne implineste...sa daruim un zambet si sa primim altul in schimb, sa strangem o mana si sa ne recompenseze printr-un fior, sa sarutam si sa fim sarutati, sa ne daruim si sa ni se daruiasca, sa simtim ca il respiram pe cel(cea) de langa noi si suntem inspirati de catre el(ea), sa simtim ca pasim cu el(ea) in suflet si suntem purtati de catre el(ea) in suflet...sa simtim ca traim doi in acelasi vis si suflet...asta ne dorim. De multe ori ne trezim la jumatatea visului si ne dam seama ca demult timp suntem singuri...visam doi, dar vise diferite..., iar asta nu e bine...desparte sufletele si iubirea se pierde...si atunci trebuie sa ne intrebam defapt...ce vrem? Putem sa visam mereu cu altcineva visul iubirii si sa ne trezim langa persoana de langa noi ca si cand ar fi pentru prima data...sa zambim si sa facem asta zi de zi, clipa de clipa pana ce"moartea ne va desparti"?....sau la un moment dat "polenizarea artificiala" a sufletului nostru se va sfarsi, iar noi vom muri in fiecare clipa incet, incet, pana ce vom deveni niste legume goale de noi insine, pentru ca....sa iubesti doi oameni o data...nu se poate...!!!! Se poate insa sa ai un sentiment puternic si profund pentru unul si iubire pentru celalalt, dar sa ii iubesti pe amandoi...nu se poate! Iar iubirea platonica...hmmm....e cea mai pura forma a iubirii draga mea..., dar eu iti doresc un singur lucru...sa iti dea D-zeu puterea si intelepciunea sa inchizi ochii langa tine si sa te trezesti tot acolo...pentru ca e cel mai important ... sa te descoperi ca si cand te-ai reaintalni cu un vechi prieten...iti doresc sa zambesti mereu, pentru ca niciodata nu vei stii de unde sare iepurele care sa se indragosteasca cu adevarat de zambetul tau, sa iubesti mereu profund si neconditionat, dar....sa nu accepti nici o clipa sa nu fii iubita si pretuita pentru ceea ce esti tu!!!
Eu spun...ca sufletul tau va decide singur ce sa faca, dar alegerea numai tu o sa o poti face, insa la iubire....nu renunta nici sa o cauti, nici sa o daruiesti, nici sa o primesti...niciodata! Iubirea este totul...restul este inconsistenta!!!
Ai un suflet frumos...trist, obosit, dar frumos....da-i ceea ce simti ca il face fericit si ... crede in dragoste si in puterea ei mereu, caci eu cred ca tu stii demult ce trebuie sa faci, dar sufletul tau e prea frumos si prea obisnuit cu durerea ca sa mai decida pentru el...
"Nu doresc sa reprezint totul pentru oricine, ci as dori sa insemn ceva pentru cineva anume." - (Javan)
-
Draga Ingerash...
din pacate viata este mult prea scurta sa ne-o irosim mereu dand imbolduri...unor persoane care de cel mai multe ori, ori sunt prea egoisti sa isi arate sentimentele, ori prea slabi, adica lasi. Imboldurile se dau la inceput ... cand poate nu exista destula incredere, cand nu ne cunoastem unul pe altul, dar sa iti irosesti atat timp din viata dand imbolduri...mi se pare inuman. Mereu exista "mitul femeii"...in care noi trebuie sa rabdam mai mult, noi trebuie sa intelegem mai mult, noi trebuie sa fim mai intelepte....de ce?...asta nu ne face nici mai bune, nici mai inteligente....ne face doar vulnerabile si triste, iar iubirea in mijlocul vulnerabilitatii...nu se numeste iubire...se numeste santaj sentimental.
Daca persoana de langa noi, nu simte ca si noi...ne distruge visele si zambetul prin raceala, prin lipsa cuvintelor tandre, prin lipsa ravaselor cu poezioare sau declaratii de dragoste...atunci nu ni se potriveste...si vom sfarsi prin a deveni niste persoane care uita sa zambeasca, care uita sa cante in culori si sa picteze in muzica, care uita sa danseze goala de cuvinte si raspunsuri in fata iubirii, care isi ucide in fiecare secunda sufletul prin intrebari fara raspuns si vise goale de realitate.
Asa ajungem sa traim intr-o viata care nu e a noastra, care nu ne apartine, iar noi doar inchiriem zambete si clipe..atat!
-
Scumpele mele, aveti toata dreptatea din lume. Drept sa va spun, abia anul acesta am bagat de seama ca sotul meu traieste clipa dar numai pentru el si cu altii.Cand au inceput sa ma cunoasca persoanele din preajma lui( poveste lunga) ma invitau mereu si stateau de vorba cu mine, iubeau spiritul meu de gluma si am vazut ca lui nu-i convenea. M-am retras discret, nevrand sa intervin in prietenia lor .
Asa este, nimeni nu ma opreste sa iubesc dar nu am iubit niciodata pe cine trebuie.Baiatul care m-a implorat sa nu ma casatoresc ma iubea sincer dar mi-a fost teama caci il cunosteam de putin timp(lasa ca il cunosteam pe al meu sot ???).
Ne-am iubit ( eu cu sotul) patimas 3 ani am facut greseala sa ne casatorim.De a doua zi s-a schimbat radical si am inceput sa sufar, putin cate putin, pana am ajuns sa cred ca asa e normal si cand m-am trezit ( acum) este tarziu si copiii nu au nici o vina.
Dar mai multe va povestesc in topicul"Vata mea??"
Va sarut si va multumesc pt sfaturi , sunt oricand binevenite. :-*
-
e nedrept sa incepi o noua relatie pentru a uita de amintiri...atata timp cat 10% din inima ta apartine fostului,inseamna ca exista o mica sansa de a-l ierta.Intradevar ca este foarte mica,dar exista.Si daca acesta se hotaraste sa incerce din nou,atunci este cu atat mai rau pentru partenerul actual... Dar daca te avanti intr-o relatie in care merita sa pui si suflet,atunci nu inteleg de ce restul de 90% si intr-un final si celelalte 10% nu ar putea iubi una si aceeasi persoana...
-
Fara discutie, poti iubi la fel de intens ca prima data , chiar daca ai impresia ca a fost marea ta iubire. Toata lumea crede asta odata ce iubeste.Daca se intampla sa ramana cu marea iubire toata viata, e normal sa nu caute in alta parte.Dar ce te faci cand marea iubire(a ta ) nu iti impartaseste sentimentele?Inseamna ,totusi, ca nu a fost chiar asa o mare iubire! Si , cu timpul, inveti sa poti iubi si , cine stie, poate mai intens si mai matur.
-
Fara discutie, poti iubi la fel de intens ca prima data
Si, cu timpul, inveti sa poti iubi si , cine stie, poate mai intens si mai matur.
Cu timpul inveti sa iti dai seama ce simti cu adevarat. Iti dai seama ca daca te simti bine cu cineva si esti atras fizic de persoana in cauza nu este neaparat iubire. Cred ca intr-adevar, cu timpul, poti invata sa iubesti mai intens si matur. Prima iubire este prima iubire si atat. Uneori nu este nici macar atat de speciala.. (din pacate).
-
prima iubire...a doua ...a treia...nu cred ca exista grad de comparatie intre ele!e fiecare data iubesti altfel si de fiecare data ai impresia ca va fi ultima....dar ne inselam!putine sunt cazurile in care prima iubire a fost si ultima...Cred ca e bine sa iubesti de mai multe ori pentru ca astfel in final ai mai multe sanse de a face cea mai buna alegere(experienta isi spune cuvantul) si de fiecare data simtim ca sentimentele sunt si mai puternice ca data trecuta; avem astfel posibilitatea de a trai clipe de neuitat si evitam monotonia ce ne otraveste sufletele!intr-adevar o noua iubire poate aduce cu sine si o noua suferinta!dar ce rost ar mai avea viata daca ni s-ar indeplini toate dorintele?daca am inceta sa mai visam?.....
-
Buna Lord_Saladin !
M-am gandit sa-ti raspund si eu ,vand in veder faptul ca intrebarea ta mi sa parut buna.Nu stiu daca te aflii in situatia pe care o descrii,dar iti pot spune cu siguranta ca DA; poti avea o mare iubire pe care tu o pretuiesti..si care din pacate se poate stinge;poti iubi cu aceeasi intensitate sau poate mai mare o alta persoana.Important este sa nu ne pierdem speranta si sa traim mereu in prezent si nu in trecut,cum spui tu de amintiri...Da ,ramanem cu amintiri e adevarat si nimeni nu ne impiedica sa nu ramanem cu ele, dar nu uita ca locul lor este in trecut, de aceea se numesc amintiri;)10% din inima ta poate apartine cui vrei tu pentru restul vietii.Fiecare iubire e diferita!!
Si nu uita: prima iubire e mai importanta ci ultima!!
-un pupic
-
intrebarea ce ai propus o e indreptatita.. ne confruntam (unii mai des, altii mai rar) cu situatia in care suntem cazuti in genunchi fara putere de a ne sterge urmele de pe pantaloni... si vine cineva si incearca sa ne ridice... ce e de facut? sa lasam in urma totul, ca si cum nu s-ar fi intamplat? NU... sa zabovim sa vedem daca persoana chiar vrea sa ne ridice sau a fost un gest fugar? NU... sa ramanem intinsi,, poate ca cel/cea care ne-a daramat va eni si ne va ridica... NU NU NU... atunci ce e de facut?
Solutia (parerea mea) e ca sa ne ridicam binisor,, sa acceptam mana intinsa... si sa o luam de la capat.. dar din punctul in care am ramas... sa invatam din greselile trecutului, sa nu regretam nimic, ca ceea ce ni s-a intamplat are ca ezultat pe cel care esti tu acum... si dca iti place cum esti acum, nu regreta nimic... iar daca nu ti place... schimba te... sau consulta un psiholog.. :)
intr-un cuvant? se poate iubi... poate la fel de mult... mie mi s a intamplat... am crezut ca am iubit cat puteam eu de mult... tipa a plecat intr o buna zi fara nici o explicatie... din relatia asta a iesit un roman.. va dati seama cat de mult am iubit o... dar.. acum iubesc mai mult... cand ma uit in urma ma gandesc ca de fapt aia nu a fost iubire.. a fost o pasiune ... fie ea mai mare sau mai mica, dar pasiune a fost...
se spune ca iubesti o singura data in viata... restul sunt doar incercari de a gasi iubirea...
si nu uitati.. orice sut in fund e un pas inainte... nu carecumva sa-l faceti inapoi ...
play safe!!!
-
Eu zic ca se poate,dar e foarte greu sa uiti ce a fost in trcut daca chiar iubesti cu adevarat...Dar daca ai pierdut iubirea inseamna ca nu te merita....Cand o usa se inchide sunt o mie care se deschid in urma ta....... ;)
-
:-[Lord, tu zici ca NU?? :o :'( ;)