Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: desdemona din 01 Septembrie, 2005, 03:14:01 p.m.
-
vara asta au fost numai nenorociri in tara...case daramate..toata munca lor..toti banii au fost bagati in gospodaria lor..care in cateva clipe a fost stearsa,a disparut ca si cum nu ar fi fost niciodata..
orasul nostru a fost pazit de asa ceva,a fost ocolit,pana acum cateva zile...Apa a aparut,si spaima s-a instaurat aici in orasul mort.."unde niciodata nu s-a intamplat nimic"(sadoveaunu).
ne-au anuntat ca trebuie sa strangem tot,apa se apropie.Nu am intrat in panica...am inceput sa strang..hainele..si atat..cartile mele..biblioteca..doamne ce fac eu cu cartile?am atatea carti..cea mai importanta comoara...atunci mi-au dat lacrimile..nu ma interesau hainele,nici aparatele..nimic..dar cartile..pe mine astea ma durea.
peste cateva ore ne-au anuntat ca pericolul a trecut,ca in zona noastra nu vor ajunge apele,in schimb alte zone erau complet devastate.
urmatoarele zile m-am plimbat prin oras..eram curioasa sa vad catastrofele...oameni suparati...dar incercau sa mai salveze ce puteau.am vazut un batran..casa lui a fost daramata total..nu mai avea nimic
statea pe o bordura...pt 2 secunde am privit in ochii lui...Doamne cata tristete,cata suferinta.M-am inspaimantat,mi-au dat lacrimile.el nu se uita la mine,privea in gol.Avea niste ochi mari,albastri,vedeai viata in ei..suferinta...
vs
ma uitam in ochii ei..dar ea nu se uita la mine,nu vdea pe nimeni,nu auzea nimic,parca era in alta lume.Era in amintiri,isi amintea cat de frumos a fost si cat de trist este acum.Nu mai era cu el,cel pe care il iubise,cum nu a mai iubit de mult,cel care i-a dat fericirea..
suferea atat de mult...i se luase o parte din suflet..cred ca mai multe cuvinte nu isi mai au rostul aici..
acum intrebarea este:ce este mai dureros cand pierzi partea materiala sau o parte din suflet,iubirea,fericirea aceste lucruri abstracte?
-
Cred ca sunt amandoua dureroase...totusi pe mine ma doare mai mult a doua varianta...cand pierzi bani sau valori materiale le poti recupera...dar atunci cand pierzi o parte din suflet...atunci cazi si iti e atat de greu sa te ridici...atunci cand iti pierzi casa ca in exemplul cu batranul se mai poate construi alta...dar atunci cand pierzi un om pe care il iubesti...sufletul nu se mai poate construi...si ramane sfarmat pentru mult timp...si chiar daca se reface tot ramane ceva rupt,ceva stricat acolo...e doar parerea mea...
-
aceea era viata lui...in ea a pus tot sufletul?atunci atunci ce alegi?
astept opiniile voastre..eu nu ma pot pronunta...
-
Depinde unde ti-e sufletul: daca ti-e la bani, in lucruri materiale, te va durea sa le pierzi pe acelea. DAca ti-e intr-un om, vei suferi cand va veti desparti.
-
Cred ca durerea sufleteasca e mai mare in cazul acestor oameni.bani vor veni, ajutoare vor veni (eventual), casele se vor reface, dar suflete nu, sufletele vor ramane mereu marcate ....
P.S: daca ar mai fii trait Ceausescu, asa ceva nu s-ar mai fii intamplat, dar acuma digurile de aparare sunt aproape ca inexistente, in fiecare duminica oamenii circula cu masinile pe diguri, tasandu-le asa, un pic cate-un pic...Inainte nu se intampla asa ceva, digurile erau pazite... IN FINE.
-
si eu sustin mai mult partea sufleteasca...nu poate fi inlocuita.Dar daca ne gandim la acel batran,pentru asta a muncit toata viata,aceea il reprezenta...si nu neaparat ca tine la bani,dar nu are unde sa se duca,a ramas pe drumuri la 80 de ani...
-
A muncit intr-adevar...si acum il doare mult ca a pierdut totul in cateva zile...dar totusi cred ca e mai bine sa pierzi casa decat sa pierzi pe cineva pe care il iubesti...cel mai mult ma doare ca sunt atat de multi oameni in situatia lui...
-
dar el daca nu mai are pe cina sa piarda,nu intelegi era singur pe lume...
-
Poate nu era chiar singur...poate avea copii sau sotie sau persoane mai apropiate...si daca intr-adevar e singur...sufera mult...casa era tot ce avea...
-
suflet...versus bani?
Cand si ce este mai dureros oare???
Catastrofa naturala... pierzi doar BANII (a se intelege casa)
SUFLETUL pereche dispare cu BANII (a se intelege banii pt cumpararea casei)... PIERZI TOTUL
Daca ai taria si puterea sa invigi sentimente ca frustrarea, ura, mandria si sa consideri ca in ambele cazuri, aceasta a fost "VOINTA DOMNULUI"... NU AI PIERDUT NIMIC. DIMPOTRIVA! AI CASTIGAT!
Orice inceput are un sfarsit, tot asa cum, orice sfarsit inseamna un alt inceput!
semnat... (1/2)_suflet! :) zambesc! deci o iau de la inceput! :)
-
cine ar putea crede ca este atat de greu sa zambesti uneori.dar uite un zambet :)si un rasarit se naste in mine..zambiti dragii mei...puteti face sa rasara soarele
-
puteti face sa rasara soarele
Cum ? Tragandu-l de coada ?
-
pe acel om desii greu de recunoscut il durea intradevar sufletul dar, nu sufletullui i-a fost luat de ape ci materializarea lui,omul animal periculos cauata intr-o lume in schimbare aceea siguranta de unde sa poata oricand renaste asa ca mine ( ca un pheonix) , atunci cand cuibusorul i-ti este distrus fara un motiv anume , ei atunci apare sentimentul de vina , fiti atenti cati oameni nu zic Doamne de ce tocmai ei , deci se simt vionovati pedepsiti , nu intelg si asta face "pedeapsa" si mai aspra, mama , tata ne inavata ca sensul vietii e sa-ti faci o casa , o familie , un "acoperis deasupra capului" , ei cand esti lovit intr-o astfelde valoare ai impresie ca sensul vietii e inutil, iar asta e ceva ce mintea nu poate accepta. Ai intrebat ce e mai dureros , usor de raspuns cei pentru care fericirea inseamna materialul , le pierd pe amndoua atunci cand materialul dispare din viata lor, cei ce iubesc un sentiment nu pot sa piarda materialul pentru ca nu l-au avut niciodata........... ;D ;)
-
Situatia expusa de tine este foarte, foarte dureroasa..., iar eu deoarece sunt o persoana mai...copilaroasa iti spun cu sufletul deschis ca am plans..., am plans asa cum plang cand merg pe strada si vad oameni necajiti care plang disperati, iar in ochii lor vezi numai deznadejde si durere, neimpliniri si intrebari fara sfarsit...este...inuman...!!! Inuman pentru ei, inuman pentru noi cei care desi am vrea nu putem face nimic pentru ei decat sa ne oprim cateva clipe din drum, sa ne punem o mana pe umarul lor, sa le zambim si sa ne continuam drumul...
Aceasta situatie este grea deoarece acel om era....un batran...un batran caruia i s-a naruit munca de o viata, un batran care poate nu are bani nici sa isi ia medicamente, dar sa isi construiasca din nou o casa?! Unii spun ca vor veni ajutoare, ca i se va face casa...eu nu cred...deoarece oamenii nostri politici nu sunt atat de omenosi...eu nu cred in politica si nu cred in umanintatea oamenilor politici...Din punctul meu de vedere pentru ei sunt mai importante masinile din dotare, covoarele din sla parlamentului decat sa stie sa se opreasca macar o clipa in drumul lor sa vada cu adevarat acolo unde trebuie sa vada...in sufletul oamenilor!
Ar fi frumos ca de Craciun...Mosul sa le puna in piept o inima care sa stie sa bata...si sa le dea o constiinta care sa o faca sa fie calda si umana...ar fi chiar frumos!
Dar..., sunt sigura ca si pentru acel batran si pentru oricine dealtfel...pierderea unei persoane dragi este cea mai dureroasa...pentru ca oricat esti de puternic, oricat esti de bogat sau rece...niciodata, dar niciodata nu esti pregatit sa spui "adio" pentru totdeauna cuiva...este...sfasietor...este .............Doamneeee!!!!!! :'( :'( :'(
Nu!!! Eu as pierde orice..., dar absolut orice...si pe mine si ceea ce insemn eu...orice, orice ce tine de mine si de lumea materiala...mi-as da pana si cariera...personalitatea....caracterul...ORICE...., dar sa ma gandesc ca as putea sa pierd vreodata omul iubit...NU...nu pot...nici nu vreau sa ma gandesc cat de goala si rece si fara rost si insemnatate ar fi viata asta fara el...!!!
Eu vreau sa mor inaintea lui...sau poate deoadata asa cum ne dorim...nu pot nici sa ma gandesc ca el ar putea muri inaintea mea...as innebuni de durere sau mi-as continua viata ca o leguma fara zambet si culoare...si as astepta in fiecare clipa a vietii mele sa ajung la sfarsit...acolo unde el m-ar astepta sa ma ia de mana sa imi spuna "vino in sfarsit la mine draga mea"....NU...categoric pentru mine lucrurile materiale nu au valoare in fata celor sentimentale si in fata oamenilor!
Daca as fi cel mai bogat om de pe pamant si viata m-ar pune sa aleg intre TOT ce am si OMUL IUBIT...nu as ezita nici macar o clipa sa zic...EL!!!
Atata timp cat am incredere in mine ca si persoana, in inteligenta mea...atata vreme cat am doua maini si capacitatea de a lua hotariri...stiu ca orice este material se poate reface...poate nu la fel, poate nu usor, dar se poate reface...insa daca pierzi pe cineva drag...nimeni, niciodata nu va mai fi la fel...nimic nu va mai fi la fel!!!
La mine sufletul mereu va fi mai important si va avea castig de cauza in fata banilor...deci este intr-adevar "suflet ianintea banilor" !!!
-
[...] La mine sufletul mereu va fi mai important si va avea castig de cauza in fata banilor...deci este intr-adevar "suflet ianintea banilor" !!!
din pacate, nu mai exista multi oameni care sa poate spune si sa faca aceasta alegere. majoritatea (vorbesc din cei pe care ii cunosc), apreciaza mai mult banul decat sufletul unei persoane. ce pacat :(
-
Banii se fac, lucrurile se refac, dar sufletul..... sufletul meu cine il reface? Cine il poate convinge ca poate exista si altceva decat tristete, cand el vede in continuu numai suferinta, nepasare, fuga dupa bani(atat de distrugatori!!!de suflete) .Categoric eu aleg sufletul.Nimeni, nicicand ,oricat de multi bani imi va oferi, nu va putea sterge lacrimile din sufletul meu, astept totusi, poate incepe sa se vindece de tristete, de lacrimi, de iubire.Si nu sunt lacrimi numai pt sufletul meu ci pt multe suflete incercate (despre care vorbiti voi) ,pe care le-am ajutat cum am putut si eu.Cred ca , daca ai pe cineva langa suflet, poti sa treci peste orice , mai usor si cu mai multa putere si incredere in viata.
Sa fim recunoscatori ca avem suflete sa simtim , sa ajutam , sa fim alaturi de cei care nu mai spera nimic.Putin din sufletul fiecaruia poate invinge puterea banilor.
-
ai multa drepatate sunshine banii sunt distrugatori de suflete.
zilele astea am auzit un caz...care intr-n fel m-a lasat cu gust amar
Dupa revolutie,dupa cum stiu unii,multi s-au imbogatit.au existat multe sanse si multi au reusit.Asa s-a intamplat si cu o familie:BANI !!BANI!! ei aveau un fiu,si erau foarte ocupati cu afacerile,simtind ca-l neglijeaza ii dadeau multi bani,multi bani,ca sa compenseze intr-un fel una cu cealalta.Cum credeti ca se distra baiatul nostru?chema copii strazii intr-un loc cu noroi praf..arunca banii si privea cum se bat copii pt acei bani.aSTA ERA DRAGII MEI DISTRACTIA LUI,PLACEREA LUI,SI FACEA LUCRUL ACESTA DES.
ce parere aveti?eu am ramas fara cuvinte..
-
.....Cum credeti ca se distra baiatul nostru?chema copii strazii intr-un loc cu noroi praf..arunca banii si privea cum se bat copii pt acei bani.aSTA ERA DRAGII MEI DISTRACTIA LUI,PLACEREA LUI,SI FACEA LUCRUL ACESTA DES.
ce parere aveti?eu am ramas fara cuvinte..
... un idiot. dar asta e numai parerea mea
-
eu pun sufletul inaintea banilor...dar nu stiu ce sa zic... poate pentru batranul acela,casa era de fapt un fel de amintire a celor dragi pe care poate i-a pierdut...toata viata lui..70de ani s-au dus... in schimb,daca pierzi o persoana draga,mai mult de 20 de ani nu cred ca suferi.Stiu ca se zice ca o dragoste adevarata dureaza o vesnicie,dar eu cred k dupa o lunga perioada de timp uiti perosana iubita.hai nu 20,poate 40 de ani...dar pana la 70 de ani mai sunt inca 30 de ani pe care ii mai ai de trait...
-
este un subiect destul de delicat.In ciuda argumentelor aduse de voi,si cele aduse de mintea mea,nu pot sa-l uit pe batran,conditia lui;si ce este mai trist e ca nu este singurul.Poate par patetica,poate un raspuns mai taios ar spune si de ce nu-l ajuti daca tot iti este atat de mila de el,daca esti atat de revoltata.
Hai sa facem un mic joc...hai sa ne imaginam ca avem 70-80 de ani.Ce ne doare mai mult sa ramanem vaduvi sau sa stim ca am ramas pe drumuri?
-
pai...nu stiu ce sa zic...dupa 30 de ani de casatorie (presupunand ca m-am casatorit la 40 de ani) deja s-a stins acea scanteie :D si mai bine raman cu casa,fara o povara pe cap ;D ..glumeam!...
normal ca as prefera sa raman fara nimic,dar cu persoana iubita..dar nu ai precizat nimic de faptul ca acel batran ar fi avut pe cineva drag.Daca avea copii,nevasta sau alte rude,unde erau acestia in astfel de clipe triste?