Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Citate celebre => Subiect creat de: Lorelei din 08 Septembrie, 2005, 01:44:39 a.m.
-
"Singura cale de a scapa de ispita este sa i te supui. Rezista-i si sufletul tau va fi otravit de dorul dupa lucrurile pe care si le-a refuzat, de dorinta dupa ceea ce monstruasele lui porunci au facut sa para monstruos si neingaduit." (nu stiu autorul :))
Oare intr-adevar inhibarea unei dorinte (ispite) "otraveste" sufletul? Ce alegem? Ne supunem ispitei sau ne otravim sufletul? Exista si o a treia cale?
-
cum spuneam...poate va era dor... ;D
ispita...vorbeam candva cu o prietena ce-mi spunea sa traiesc, nu sa vegetez si mi-a pus in fata chiar acest citat. zambesc acum.
atunci cand lasi ispita sa te invaluie, cand inchizi ochii si fugi nebun s-o prinzi, deopotriva sufletul ti-e otravit si inaltat. caci nu stii daca regreti dupa ce te infrupti din ea. nu stii daca vei rani sau nu alte persoane dragi.
ideea e ca in final, cu o pondere de 90% alegi ispita. si din pacate 50% din cei ce-o aleg isi otravesc sufletul...ca de ce au facut-o.
oricum am da-o, tot nu ne iese.
si vegetam in continuare.
-
Inainte de a face o alegere "rationala" - sa-i spunem stabilirea unei "solutii" acceptabile in conditiile problemei - in mod normal treci prin urmatoarele etape importante: analiza si modelarea problemei, apoi determinarea solutiei. Aceasta ar fi calea rationala, care, in conditiile existentei informatiilor "necesare" si a aplicarii exacte a metodologiei garanteaza o solutie acceptabila.
Dar, in cazul de fata, este inaplicabil (deci am scris povesti pana acum ?).
Nu chiar. Asa ne putem da seama ca oricare cale am alege(a ceda sau nu ispitei/tentatiei/dorintei), nu vom stii niciodata, dinainte, daca am ales bine. Mai mult, nu cred ca exista "bine" sau "rau" (exista insa placerea - chinul?- alegerii). O a treia cale ? Poate ar fi: just enjoy the ride (scuze ptr engleza, dar pare mai coincis).
-
Hmm..... e..... intradevar interesanta intrebare ..... eu sincer cred ca ar trebui sa facem o mica distinctie intre inspita , dorinta si obsesie . Ispita se afla la fiecare pas din viata noastra fie ca ea se materializeaza in prietena sau nevasta vecinului , sotul sau prietenul celei mai bune prietene , masina ceasul o viata mai buna etc... sau orice altceva ce exista in lumea asta ....... sursa ispitei cred ca este dorinta , dorinata de a avea ceea ce nu avem si poate ceea ce nu de multe ori consideram a fii iposibil de a avea, Aceste doua impreuna chiar nu cred ca sunt foarte nocive pentru pshicul nostru , chai asa intrazni sa le numesc indispensabile , imi egreu sa vad pe cineva progresand fara dorinta si imi greu sa vad pe cineva doriind ceea ce nu percepe chiar si daca numai mintal . Acum ..cand mintea isi pierde ratiune , cand persoana in cauza face un capat de drum din ceea ce isi doreste si nu poate avea, cand lupta pentru a obtine atinge marginile absurdului cred ca putem vorbii de obsesie, care cred ca este una dintre caracteristicele omului slab ca si caracter care nu intelege ralitatile cateodata crude ale vietii , si care se ascunde dupa un ideal deseori fals pentru a nu da piept cu alte greutati poate mai mari ....acum sigur revin si zic ca pierderea ratiunii cateodat este si una din caracteristicile iubirii .dar..dar nu sunt primul care afirma ca intre nebunie si dragoste este o granita atat de fina ca de multe ori o trecem in numele unui ideal .... ma rog multe ar mai fii ...... concluzia traiti si laegeti ceea ce va spune inima si mintea dar orice ati face faceti-o in asa fel incat sa nu regretati .... ;D ;) :-*
-
Poate nu-i taman potrivit dar raspund tot cu un citat spus de Gheothe(,nu stiu daca am scris corect ); ,,daca cineva m-ar inchide intr-o temnita si m-ar intreba ce doresc sa am cu mine i-as raspunde Biblia''. Cred ca scriptura este ce-a care ne poate feri de ispia si cea care ne poate da dorinte frumoase. La fel de sigura sunt ca nici el, ca de altfel nici noi n-o facem din prima. Nu o facem din primii ani din viata si nici cand suntem la maturitate, o facem doar cand nu mai avem scapare din pricina,, dorintelor''. :'(
-
Nu exita ispite....exista doar frustrari. Daca oamenii nu ar fi atat de frustrati, nu si-ar pune nimeni problema ispitelor...ideea este ca ne formam intr-o societate care incurajeaza inhibarea dorintelor normale, de aici pana la frustrare nu e decat un pas si pe urma ispita isi face si ea aparitia.
Cred ca notiunea de ispita este legata si de notiunea de vina.... cel putin in citat... exista ideea ca trebuie sa te lupti cu ispita si ca acceptand ispita devii mai slab decat erai inainte. Si cine vrea sa fie slab?!
Cred ca este o idee falsa, careia abia acum ii recunosc falsitatea ... nu, nu in momentul asta, ma bantuie ideea de cateva saptamani ... dar parca nu am curaj sa ma opresc din vegetat! Daca imi gasesc curajul va anunt!
Nu e dovada de slabiciune sa cazi prada ispitelor, e dovada de slabiciune sa iti reprimi actiunile ... indiferent care ar fi ele si indiferent de motivele care te determina sa le reprimi.
Nu cred ca o persoana care actioneaza conform dorintelor launtrice este atat de usor de ispitit ca una frustrata.
PS: se scrie Goethe
-
Sa vina ispita peste mine! :)
-
Nu cred ca o persoana care actioneaza conform dorintelor launtrice este atat de usor de ispitit ca una frustrata.
Mmmm.. parerea mea e ca daca simti o persoana care actioneaza cf dorintelor launtrice, e chiar simplu sa gasesti cum s-o manipulezi. Mai greu ajungi la o persoana frustrata si intortochiata - unde merge doar daca pici pe tipar.
Ce parere ai ?
-
Tu crezi lucrul asta pentru ca te gandesti in felul urmator: daca unui tip ii plac la nebunie blondele voluptoase 110, 60, 90 ;D atunci va fi foarte usor sa il manipulezi daca el actioneaza conform dorintelor launtrice si nu se abtine (ii aduci cate una in fiecare seara si el va face tot ce ii ceri) :P
Eu zic altceva: obsesia tipului are legatura cu o anumita reprimare a lui in momentul formarii ca mascul feroce pe aceasta planeta :D
Daca ar fi facut atceva in loc sa reprime (si aici intra mult mai multe directii de actiune decat crede cetitorul acum ???) atunci acum nu ar mai fi avut obsesia asta si acum nu ai mai fi avut cum sa il manipulezi. Nu crezi?
Acum mai ramane si varianta tipului obsedat care reprima in continuare .... eu zic ca, daca insisti, reusesti pana la urma sa il manipulezi si pe asta.
Asta e un exemplu fictiv...orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare :P
-
Cred ca trebuie sa facem diferenta intre obsesie si instinct cand vine vorba de "dorinte launtrice" :)
De exemplu:
Unui caine daca ii e foame ii arunci o bucata de carne (de fapt doar ii dai cu ea pe la nas - il ispitesti) si va face tot ce vrei tu ca sa o aibe. Nu e musai o obsesie - e instinct. Daca e satul, nu-i poti face nimic, nici nu te baga in seama.
Daca e semi satul, va incerca o vreme sa isi obtina carnea, si daca frustrarea devine mai mare decat pofta, isi baga picioarele si pleaca.
Cred ca am inteles insa ce vrei tu sa spui: daca un om nu e obsedat, are un grad scazut de tolerare a frustrarii si daca nu ii oferi ce vrea, el nu sta - si atunci tie iti e greu sa-l tii salivand aproape.
Daca e obsedat - asta merge mana in mana cu o alta tona de frustrari care sunt ascunse in spate acolo - si atunci poti sa-l manipulezi fiindca el nu poate renunta si deci iti e usor sa il tii aproape.
Eu ma refeream la cat de usor gasesti modalitatea de a il ispiti, si nu la cat de usor este sa il tii frustrat :)
-
exista o diferenta intre nevoi ... de ex nevoia de mancare... si ispitele care iti inrobesc spiritul
-
Hâm! Aducand vorba de manipulare m-ati ispitit sa raspund :)
Deci: urasc manipularea, urasc oamenii care ispitesc doar ca sa obtina ceva ce nu isi doresc de fapt, ci vor doar sa arate ca pot, si le place sa manipuleze.
Oare intr-adevar inhibarea unei dorinte (ispite) "otraveste" sufletul? Ce alegem? Ne supunem ispitei sau ne otravim sufletul? Exista si o a treia cale?
Cred ca nefacand ceva ce iti doresti sa faci nu este o solutie tocmai buna. Te vei gandii mereu cum ar fi fost daca ai fi urmat aceasta dorinta care s-a materializat sub forma de ispita. Ce inseamna de fapt ispita? Imi doresc ceva, dar posibilitatea sa obtin este prea mica ca sa ma faca sa actionez? Da, o fi, dar daca nu incerci nici nu ai sa obtii ce iti doresti. Prefer sa incerc si sa "ratez" decat sa-mi "omor" viitorul gandindu-ma cum ar fi fost daca...
In limita decentei cel mai bine e sa nu ii rezisti :)
O viata avem, hai sa ne bucuram de ea!
-
ne sta in putinta sa alegem. punem in balanta, tanjim...din nefericire ce e bun nu e mult si ce e mult nu e bun, cam asa se intampla. ispita apare in momentul in care exista interdictia...daca ispitele ne-ar fi la indemana, nu le-am mai alege, nu am mai dori sa le atingem. cred ca pana la urma problema se pune de conjunctura, de tarie, de decenta, de omenie...nimeni nu ne ridica statuie pentru virtutile noastre, iar daca cineva o face lauda ne incalzeste prea putin.
-
Autorul e Oscar Wilde... Portretul lui Dorian Grey... superba carte.. v-o recomand...
Ispita... nu e oare o noua cale de urmat? o alta cotitura? Ne supunem... poate gresim, poate invatam ceva... refuzam... ne gandim cum ar fi fost daca...
va zic din experienta proprie... acum 4 ani mi s-a propus sa fac sex cu doua tipe.. amice... am refuzat... de ce? pasa proasta, lehamite, frica? nu stiu.. si sincer, acum regret... poate ca instinctul meu de barbat a fost mai putin puternic decat ideile romantice de atunci... acum? nu stiu.. am vazut multe, am trecut prin multe.. poate ca as accepta provocarea.. imi lasa un gust amar, voi merge mai departe castigand experienta... imi va placea... poate ma voi opri, stiind ca voi putea cadea in alta panta... sau poate nu...
ideea e ca nicidoata nu stii ce decizie vei lua... nu esxista norma: rezisti sau nu... depinde de fiecare... deinde de moment... depinde de ispita... unele sunt chiar placute... unele sunt etalogate drept :asa nu:...
pana la urma... cititi cartea... mie mi a placut la nebunie... e despre viata. despre placere... despre iubire.. e despre fiecare dintre noi... eu m-am regasit acolo...
la o scumpa revedere...