Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Colţ de jurnal => Subiect creat de: Lord_Saladin din 22 Septembrie, 2005, 01:39:24 p.m.
-
Buna,
Incep banal.Ca de obicei, pentru ca nu stiu cum sa incep, chiar si cand vine vorba de tine...
E greu sa-mi leg cuvintele, e greu sa fac din vise, ganduri, simtiri si trairi vorbe pe care sa le pot scrie aici, in aceasta simpla forma, pentru tine.
Nu stiu cine esti.Dar daca stau sa ma gandesc, ce putem stii cu certitudine in aceasta viata ? Prea putine...
Te astept, te astept de poate prea multa vreme.Si mi-am pierdut rabdarea printre ararii luceferi ce strabateau cateodata cerul inimii mele... Apareau, se nasteau, si apoi piereau, in eternul ciclu al vietii si al mortii , in acest cerc pamantesc inchis de unde numai dragostea curata ne poate scoate.In inima mea ai ramas doar tu, ascunsa, ca un ecou al unui posibil viitor in care, imbratisati, vom privi spre cerul luminat de razele palide ale lunii, si il vom regasi in ochii nostri ce se vor privi cu multa iubire...
Te tin ca pe un ecou, ca si pe o speranta.Iti scriu ca si cum ai fii deja langa mine, desi imi esti departe acum.
Cine sunt eu ? Un om, un simplu om...
Cine esti tu ? Un suflet...
Oare cine suntem (si vom fii) noi ?
P.S:daca tu crezi ca merit atentia ta... contacteaza-ma... iti voi scrie aici, in acest spatiu dedicat iubirii, in fiecare zi data de la bunul Dumnezeu, cate-o poezie, cate-un gand, pana in clipa in care drumurile noastre se vor incrucisa...
-
Sunt o stea pe bolta rece,
In vantul vremii care trece,
Sunt nimic, si-n gand, desarte
Vise , imi ucid prin soapte,
Temeri de cristal nescrise,
Potopite-adanc in noapte.
Intind gemand catre coroana,
Lumii ce se-ntinde-n zare,
Spre-ale Negurii izvoare,
Nazuinta-n chip de-oglinda,
Vremii care naste-moare,
Pe divina lumii tinda...
-
Unde-mi esti iubire,
Sa-mi ningi zapada alba,
Cu mana ta cea dalba,
In vant de siroire.
Cerne-mi fulgii de iubire !
Unde-mi esti iubire,
Sa-mi versi un foc din hrana,
Sufletului gand de mana,
Parjolita prin simtire,
Simte-ma si da-mi iubire !
-
Priveam din cer, spre steaua-suflet,
Din vise-n cer, din umbra-n cuget,
O mana-ntins-am spre visare,
Dar n-am aflat pe cer un Soare...
Cerul meu, e noaptea-n praznic
Far-un gand-vestmant, navalnic,
Far-un crin de roua rece,
Viata-mi gand, iar gandul trece...
-
N-am atingeri fine-n vise,
Doar ramuri care-mi bat in vant,
Spunand al vremilor cuvant,
Peste crestetele ninse.
N-am imbratisarea-n soare,
Am doar moartea-n luna rece,
Am oglinda-n vant ce trece,
Sus, spre stele calatoare.
N-am soptirea cea de taina,
Am doar izvoare-n cer ascunse,
De gand profan stand nepatrusnse,
In apele ce imi sunt haina...
-
Unde sunt eu....
Prin negura de vise,
Prin slove-adanci nescrise,
Prin zbor ucis de vreme,
In pasarea ce geme.
Prin vanturile-vesti,
Din vise de povesti,
In lacrimi de pustie,
In mantii de stihie...
-
Pe rau, curgand-adanc spre vale
Din munti inalti cazand spre poale,
Prin reci acorduri , vie-moarta,
Un chip de vis,un chip de soarta,
Ce cade-n brate muritoare
Iubind-traind un vis-uitare,
Ce vantu-l tulbura-n izvoare,
In hram de vis care nu moare.
Eu stam privind pe-a vremii tinda,
Sa-mi curga-n gand o piatra-oglinda....
Dar stam amarnic, piatra-n cuget,
Far de vis de zana-n suflet.
-
Spre cerul instelat de stele,
Prin zeci de vise-randunele,
Nazuind tot spre inalturi,
Lumii far,luminii falduri,
Se ridica-n cer departe,
Printre-a noptii line soapte,
Pagini stranse de unire,
Prinse-n vraja de iubire...
Ce trista-i steaua fara stele,
Cerul far` de randunele,
Visul lumii ce-o coboara,
In adancuri, si-o omoara...
-
Stateam plangand pe-un vechi pridvor...
Din barne vechi si-mbatranite,
Privind spre focul arzator,
Din zari de zori nemarginite,
Pe-un plai de noapte priponite,
Dincolo de-un vis de dor,
Prin aripi zvelte impietrite,
Stateam plangand pe-un vechi pridvor...
-
de ce ai renuntat sa ii mai scrii?
-
Pentru ca am realizat ca nu exista...
-
Exista, dar , probabil, tineretea ta le sperie.Sa am eu cu 10 ani mai putin, nu ezitam o clipa sa iubesc un suflet atat de pur, atat de singur, o iubire unica .Chiar nu le inteleg pe fetele astea! Pana la urma tind sa-ti dau dreptate, dragul meu ,stii la ce ma refer, de ce nu sunt iubite femeile.
Chiar te-ai nascut prea tarziu.Ingerul meu ,de asemeni, s-a nascut prea tarziu(pt mine :)) ,voi ati fost bine veniti in generatia pieselor de muzeu, care sufera acum , dupa iubire, dupa tandrete, pe care tu o oferi cu atata disperare si (din pacate) nu o doreste nimeni , nu o merita nimeni.
Dar, poate peste 10 ani, se va naste o iubire si pt tine.Asteapt-o, atunci vom fi doua piese de muzeu in cautarea iubirii renascute(pt tine caci eu...... raman cu visele). :-*
-
Of, draga mea...
Stau si masor cuvintele in trairi si trairile in ganduri, dar imi vine greu a ma desfasura...
Ce sa spun ? Intr-adevar , m-am nascut cand nu trebuia.... stiu ca nu trebuia sa ma fii nascut acum, dar omului nu ii este dat sa se masoare cu viclenia sortii..
Tu, Sunshine, trebuie sa continui sa lupti.... eu iti pun acum in mana o sabie ascutita... tu alegi, te vei taia cu ea, sau iti vei croi cu ea in drum ?
Croieste-ti un drum, caci nu e prea tarziu... ai avantajul generatiei, avantaj pe care eu nu il am.Ai avantajul sufletului mare, al frumusetii interioare si al profunzimii... adevarat iti spun ca daca tu vei voi sa lupti, vei gasi izbavire...
Stiu ca e greu ce iti cer acum, ca e greu sa rupi un lant , dar trebuie !
-
Nu trebuie sa incetezi niciodata sa incetezi sa-i scrii...poate ca exista si tu nu stii...poate ca in fiecare zi iti citeste poeziile si gandurile catre ea...si asteapta,sa vada cat de mare e dorinta ta de a o intalni.Nu o dezamagi:arata-i ca nu te lasi batut atat de usor,si poate ca intr-o zi va avea curajul sa iasa la iveala...arata-i ca o doresti,ca vrei sa intre in viata ta...nimic in viata aceasta nu e usor,dar apoi gasirea sufletului pereche..... :-*
-
Nu cred draga mea only_u ca a incetat vreodata sa ii scrie...Iubita visurilor lui i-a fost mereu in preajma intr-un fel sau altul...i-a tinut sufletul pe palme...i-a sarutat ochii tristi si i-a luat lacrimile pe buze pentru a i le transforma in surasuri...i-a ridicat genunchii din colbul vietii...l-a alintat in vise si l-a purtat in campul lui de flori unde isi zambesc si alearga asemeni unor copii uitati de timp si rau...unde inimile lor canta libere iar privirile nu uita sa se sature.
Cred ca i-a scris mereu in sufletul lui..., iar ea va stii sa apara sa ii culeaga cu anii astepatrii ei fiecare tristete, fiecare lacrima, fiecare regret sau indoiala iubindu-l cu toata puterea lui de a spera si visa...purtandu-l in lumi de magie...unde se aud sirenele cantand si dansand neispititoare langa oameni...unde zanele iti pun flori la ureche...
Cred ca iubita visurilor lui i-a umplut mereu penita sufletului lui frumos cu cerneala iubirii si lacrimilor ei de asteptare...si l-a rugat sa o cheme...visand-o..!
Eu cred ca va stii sa-l auda si sa vina...!
-
???Sa auda si sa vina????Dar , oare nu e deja acolo? Eu asa credeam.Asa am inteles. ::)
-
:)...da este...si ma bucur din tot sufletul meu pentru ei...merita amandoi sa cunoasca adevarata iubire si sa fie fericiti...clipele nu dor atat de tare atunci cand le pierzi, dar te golesc atunci cand sunt si nu le traiesti...!
Sper sa cunoasca amandoi o iubire de basm...o iubire a implinirilor...o iubire de "sufletel si sufletica"...pentru ca acolo unde doua suflete cunosc implinirea si iubirea...nimic nu le poate sta impotriva...! :)
-
si eu asa am inteles! ;D
si Doamne cat de mult ma bucur pentru ei...inca o data Dumnezeu a demonstrat ca iubirea este cel mai de pret dar pe care ni l-a dat,a demonstrat ca exista..
Sper ca fericirea sa le bata din nou la usa,si ca o vor primi cu drag si nu o vor mai lasa sa plece..niciodata :-*
-
Fericirea a pierit....
A venit si a pierit precum vantul caldut din toiul iernii, care pare sa aduca primavara, dar defapt aduce, norii grei ce isi vor cerne zapada grea si rece asupra pamantului
Mi-a ramas durerea, o durere de nesuportat...
Lacrimi...
Din nou lacrimi...
Mi-a batut la usa dragostea, am primit-o, i-am deschis portile, dar vantul cel aspru si greu al sortii, mi-a rapit-o, nu inainte insa de a-mi lasa un strop de fericire, un strop de lumina in viata, pe care il voi purta, cu siguranta, pana la moarte....
S-a taiat, sa ales, s-a impartit...
Dar a si ramas...
Poate ca Dumnezeu a vrut asa...
Poate ca acele legi divine si omenesti, enuntate de milenii si evuri, au un mod al lor de a actiona, un mod taios, puternic si aducator de durere....
Pierd tot, dar raman totusi bogat, caci am strans o parte, am pus un soare in inima mea, soare ce va fii acolo mereu..
-
Eu cred ca sunt multe fete care te-ar iubi daca te-ar sti cu adevarat. Mie una mi-ar placea la nebunie sa iubesc un astfel de baiat,dar sa ma iubeasca si el :) Scriei iubitei viselor si intr-o zi,cand te vei astepta mai putin,sigur o vei (re)intalni. Poate only u are dreptate.Daca iti citeste in fiecare zi gandurile si suferinta pe care o ascunzi in suflet? iti dai seama ce dezamagire va avea cand va vedea ca ai renuntat la speranta?
Aceasta scrisoare este mult prea frumoasa pentru a se sfarsi aici...
Durerea este mult mai usor de suportat atunci cand o transformi in versuri si ritmuri,in poezii (care sunt minunate).