Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii vesele => Subiect creat de: Rudy Valentino din 27 Noiembrie, 2005, 02:38:44 p.m.

Titlu: Balena c-un toc de argint(parodie)
Scris de: Rudy Valentino din 27 Noiembrie, 2005, 02:38:44 p.m.
parodie dupa "Mistretul cu colti de argint" de Stefan Augustin Doinas

Un stripper bronzat practica vanatoarea
De foci cu parai si prin "Net"-uri trecea,
Umfland, arogant, pectoralii cat zarea
Tasta plin de verva, spre plebe zicea:

-Hai, ba, sa momim din genuni nepatrunse
Balena c-un toc de argint, dubios,
Ce-si tine cu grija sub tzoale ascunse
Grasimea, acneea, piciorul paros...

-Amice, ranji un pigmeu mai obraznic,
Balene din astea nu gusta urzici
Si chiar de le prinzi la un suc, e zadarnic,
Te lasa golas, in chiloti si tarlici.

Dar stripperul, calm, butona inainte,
Visand clandestin, ametit de licori,
Balene nababe, lipsite de minte,
Ce-ti vara-n bermude bistari sclipitori.

Pe chat-uri, istet, el lansa mii de poante;
-Priviti cum se-agata, spontan, doar c-un semn,
Balena c-un toc de argint.Adelante!
Veniti s-o-ncoltim, nu mai stati ca de lemn!

-Amice, de goange-s satul pana-n gat,
Ranji iar pigmeul cascand nataflet,
Dar stripperul spuse-ncruntandu-se:-Zat...
Si mausu-i sclipi ca un slip, indraznet.

On line pastoreste suncoase alaiuri:
-Priviti cum inhat, veritabil hingher,
Balena c-un toc de argint, prin coclauri,
Veniti s-aratam c-avem muschii de fier!

-Amice, mai bine-ti pui streangul de gat,
Zicea scarpinandu-si podoaba de pret
Pigmeul, flegmatic, dar el spuse:-Zat,
Hai, du-te sa pasti un pogon de nutret!

Si iar indemna pe a net-ului creste:
-Priviti cum se zbenguie, nu sta deloc
Balena c-un toc de argint, face teste,
Apoi, tupeist, spre pigmeu:-N-ai un foc?

-De cat ai zbierat nu te doare in gat?
Privea, cas, pigmeul, scobindu-se-n nari,
Iar el raspundea, incordandu-se:-Zat,
Nu vezi ca n-ai bani nici sa-ti cumperi tigari?

Dar stand el asa si sorbind dintr-o Fanta,
Atent sa nu-i scape vreo morsa pe chat,
Veni o balena zurlie cu geanta
Si brusc il pocni peste crestetu-i plat...

-Ce ma-sa, mai frate, ma umple de stima
Oprind vanatoarea-mi in plin apogeu,
Ce gest criminal m-a lasat fara rima
De vad stele verzi si dovleacu' mi-e greu?

-Amice, balena ce-o cauti, imensa,
Te-a prins si ti-a tras-o artistic in rat,
Hai, fa-ti testamentul si lasa-mi dispensa,
Dar el i-a raspuns, zvarcolindu-se:-Zat!

Da bipuri la fane, nu sta ca o mira,
Pe Conex, pe Orange,pe Zapp, da din plin,
Sa dai pana crap sau cartela expira!
Pigmeul dadu, doar pe Conex, putin...

Poezia parodiata:

Mistretul cu colti de argint
de Stefan Augustin Doinas

Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.