Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Rudy Valentino din 28 Noiembrie, 2005, 08:43:42 p.m.
-
Sunt prăbuşit din iaduri, stârv, pe trepte,
(Şi amintirea clipei îmi e vagă!)
Deşi a vrut nea Hades să mă tragă,
Din şale ruginite să mă-ndrepte,
Degeaba râde Persefona, bleagă,
În moarte sunt şi întâmplări nedrepte,
Când sforăi, n-aştepta să te deştepte,
O diva-ncolăcită ca o plagă.
N-o să retez cocoşii-n zori, de creste,
Cel mult, răzbunator, voi da un brânci,
Simţirilor posace şi agreste,
M-au erodat iubirile adanci,
Şi-acum, căzut în colaps, fără veste,
Lovesc cu tigva, chior, de sumbre stanci...
Poezia de la care s-a pornit:
Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte
de Adrian Munteanu
Scârbit mă simt de pasul meu pe trepte
În tremur lung şi-mpleticire vagă,
Trudind steril piciorul să şi-l tragă
Din lut cleios spre cer să se îndrepte.
Cu hohot râd de răsuflarea-mi bleagă
Întretăiată în căzniri nedrepte
De cel ce vrea suind să se deştepte
Din somnul lui, molipsitoare plagă.
Genunchi zdreliţi de-acel îndemn spre creste
În sângerare stau urcând pe brânci,
Întrezărind obârşiile-agreste.
Cămăşi de foc se rup prin râpi adânci.
Când am ajuns pe culme, fără veste,
Sleit de chin, m-am prăbuşit pe stânci.