Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii vesele => Subiect creat de: Rudy Valentino din 04 Decembrie, 2005, 05:56:17 p.m.
-
Cu buze calpe, noaptea, mă devoră,
Prin vise gri şi dezarticulate,
Iar vânătăi proscrise zac uitate
Şi mă condamnă public în agoră
Tânjesc, sihastru, la singurătate,
Deşi gagica sigur mă adoră
Şi când îmi vede slipul mic imploră
Să ne topim în râncede păcate.
Rămân în urmă veşnicele semne,
Incizii înrămate-n vers de lut
Şi penitenţe mă străbat nedemne,
Sărutul ei năprasnic m-a durut
Pe când iubirea-mi scrijeleam pe lemne
Cu un briceag de oase nevăzut.
Poezia parodiata:
Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră
de Adrian Munteanu
Iubesc tăcerea. Glasul meu devoră
Silabe moi şi dezarticulate,
Consoane dure, în eter uitate,
Ce îmi târăsc fiinţa în agoră.
Nu ţin discurs. Prefer singurătate
Şi liniştea din oase mă adoră.
Când îl rostesc, cuvântul meu imploră
Iertări târzii de gânduri şi păcate.
Sunt biciuit de larmă şi de semne
Şi hăituit de câinele de lut.
Mă dezgolesc poftirile nedemne
Şi-n carne cuiul spaimei m-a durut.
Aprind pe rug un searbăd braţ de lemne
Şi mă arunc în flăcări, nevăzut.