Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii vesele => Subiect creat de: Rudy Valentino din 10 Decembrie, 2005, 08:41:37 p.m.
-
Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: „Fato, unde vrei să dormi la noapte?”
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!
Pân` osmanul să-i dea verde, portofelul îi dispare,
O durere de dinţi (lipsă) din neanturi, brusc, răsare,
O durere criminală care creşte, creşte, creşte,
Cu viteză de Ferrari peste fălci i se lăţeşte
Săgetându-l înspre tâmple tenebroasă îl cuprinde
Şi din creştet până-n talpă ca o plagă se întinde,
Iar subit din tărtăcuţa-i se iţesc cucuie mari
Depăşind ca înălţime baobabii seculari.
La doi paşi de-osmanul nostru, o ţigancă mai bătrână,
Peste-o pungă cu seminţe tronând veşnică stăpână,
Observându-l că-şi blesteamă soarta crudă în pustiuri
Şi că lacrimi mari, tardive, curg pe barba-i, râuri, râuri,
Râde: “Spune bogdaproste că nu te-a târât prin lanuri,
Sau în vreo fântână seacă, prea departe de limanuri.
Mie mi-a ciordit din casă frigideru` şi-un covor,
E piranda lu` Şmenaru, nu e fată din popor!
(Dă şi mie, coane,-o sută, să mor io de mă prefac,
Merg ca martor şi la Circă, nu mă dau după copac)”
E snopit de tot osmanul, iar biştarii nu-i ajung
Nici de-o chiflă expirată şi oftează îndelung,
I-au şparlit din buzunare tot ce-avea, ultimii chiori,
Astfel o păţeşti când seara umbli beat cu capu-n nori.
Prins cu dreapta de o bârnă apărută-n drum, înaltă,
Îşi adună pălăria şi fularul laolaltă,
Ochii-i vineţi lăcrimează de durere (sau de vânt?)
Şi c-un icnet animalic se urni de la pământ...
În sfârşit ajunge-acasă, vila kitsch cu turle-n cer
Străluceşte de departe pe al urbei eşichier,
Alta nu găseşti de cauţi din Strehaia în Bali,
Străjuind intrarea, sumbru, bodyguardu` îşi zări,
Bâta lui de baseball, groasă, cu esenţe de alun
Te fereşte de belele chiar şi-n ultimul cătun.
- Bine mi-am găsit bârlogul, thanks, măritule profet,
Căci Allah e unul singur şi doar unul Mahomet!
Aşa murmurând osmanul, bucuria i se naşte
Când o haită de rotweilleri dă semnal că l-ar cunoaşte…
Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara, vultureşte,
Ilicit în zestrea ţării iar averea îi sporeşte,
Are-acum un supermarket, un hotel şi an de an
Dă petreceri grandioase cu bugete de sultan,
Nu îi stă nimic în cale, orice porţi i se deschid,
Ştie cui să-mpingă şpagă, demn vlăstar de Baiazid.
N-a uitat seara de care sumbre amintiri îl leagă,
Pe piranda lu` Şmenaru o visează noaptea-ntreagă,
Scos din minţi de dor, osmanul, a tocmit pe-ai lui spahii
S-o găsească, vie, moartă, ori în munţi ori în câmpii,
S-a sfădit şi pe la şatre doar cu bulibaşe mari
Ca să scotocească bine până-n codrii de stejari.
Într-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu c-un băţ,
Culturistul de la pază îl descoase cu dispreţ:
- What`s up, doc?
- Nimic mâncaţi-aş! Sunt venit hăt din Banat
De piranda lu` Şmenaru să îi zic la împărat!
Namila îşi dă acceptul iar ţiganul de la cort
Intră ţanţoş drept în vilă, etalând slinosu-i port.
- Ce-i ţigane? întreabă-osmanul, ai vreo veste să-mi închini?
Spune repede, nepoate, nu mă ţine ca pe spini!
- Ia-mă-ncet, pupaţi-aş ciocu`, nu vezi că-s abia sosit?
Dă un vischi mic la mandea, ca un semn de bun venit!
De-mi serveşti nişte friptane nu zic nu, ba să mă ierţi,
Oi fuma şi o mahoarcă chiar cu riscul să mă cerţi.
Am venit la tine, şefu`, cu un plan ce-am pus la cale
Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor tale,
Am nişte idei deştepte, dar rămâne între noi,
Nu vreau să se işte, coane, peste noapte vreun război!
- Tu eşti prea naiv, ţigane, la atâtea câte pot
Crezi c-o să mă-ncurc aiurea cu un găinar, c-un ciot?
Bă, tu n-ai habar în viaţă pe câţi zmei şaua am pus
Ocupându-mă de biznis de cu zori până-n apus,
Banul lângă ban, fârtate, se-nmulţeşte, se adună
Căci mă trag din seminţia ce-are-n steag o semilună,
Iarna mi-o petrec în Fidji, iară vara plec în Malta,
Top modele în jacuţi înşir una lângă alta,
Ieri am cumpărat în lizing câteva autocare,
Să le plimb, de-mi vine cheful, ba la munte ba la mare,
Banii de la proşti curg gârlă înspre mine, râuri-râuri,
Pot să fac din lapte ţuică, să scot apă din pustiuri!
Deşi fost-am o amibă pricăjită la-nceputuri
Astăzi euroii, falnici, îmi sunt paloşe şi scuturi,
Am colecţie completă de nunceakuri şi de săbii,
Chiar aseară, lu` bunicu, i-am donat vreo trei corăbii
Şi pe bune, bă ţigane, la câţi avocaţi am strâns,
În procesele penale sunt mereu de neînvins.
Dintr-un prăpădit sinistru ce tundea prin parcuri iarbă
Azi sunt rege-n astă urbe şi îmi râd, pe-ascuns, în barbă.
Zi-mi pe sleau care e şmenu`, ciripeşte de-ai vreun păs,
Ori vrei să te-ntreb de-a dreptul: “Mănânci, calule, ovăs?”
Nu mă face, că-mi pun zbirii să te-alinte c-un nunceak,
Orice-ai fi tu, mare mahăr, un ţigan sau un moşneag.
- Un ţigan? Da, barosane, dar ţiganul ce-l jigneşti
E mai şmecher decât alţii, nu-i uşor să-l mătrăşeşti!
Lasă ţâfna, fii cuminte, fi`ncă nici nu mă cunoşti,
Hai, adună-ţi toţi gealaţii, mercenari ce-i ţii ca oşti,
Omeneşte-mă, baştane, cu potol, ca pe-un oaspe,
Că sunt văr primar cu Ţeapă, care-şi zice şi Istaspe,
Ăla care vinde ciungă mai încolo, lângă pod,
Profitând şiret de granguri ca de ultimul nărod.
Deci, s-o prindem pe pirandă, astăzi, zău, nu ne mai scapă,
Şade-ntr-un bordel, la şatră, fără bec şi fără apă.
Însă treaba e cam naşpa, nu că vreau să te-nspăimânt:
Cinşpe cuţitari stau strajă la chilia-i de pământ!
Tu gorilele adună-ţi, hai s-o ştergem, val-vârtej
Ia şi-o trupă antitero (cică ăştia-s mai viteji)
O vrei grabnic pe pirandă fi`ncă pata ţi s-a pus,
Dacă-ţi etalezi şi muşchii poţi s-o legi pân` la apus.
În schimb, vreau să-mi dai de-a moaca, ce-ai p`aci, cupru şi fier
Ca să-l vânz la “Colectare”, să ajung şi io boier.
Jur! Să-mi moară puradeii şi borţoasa şi tot neamu`
Dacă ea până diseară n-o să-ţi spele, tandră, geamu`!
Însă, ca să nu te facă vreun guşter de poveste,
Nu uita să iei cu tine antiglonţuri d-alea, veste,
Ia-ţi şi-un tanc, că nu se ştie, de-or să-ţi stea în faţă zid
Să-i dobori ca pe popice, doar eşti neam de Baiazid!
În sfârşit osmanu-şi strânge mecenarii cu mult zbucium,
Fin`c-avea numai un fluier, n-apucase să-şi ia bucium,
Bine echipaţi cu bâte, lanţuri, săbii (chiar şi-o coasă),
După ce-au urcat în Jeepuri, pleacă-n noaptea-ntunecoasă...
Au ajuns curând la şatră. Osmanlâul face-un semn,
Toţi coboară din gipane, doar ţiganul, om nedemn,
Stă pitit după tufişuri, cu burtoiul la pământ,
Aşteptând deznodământul, ocrotit de ploi şi vânt.
Mercenarii, duri, atacă, vin ca boabele de grindeni,
Vin din faţă, vin din spate, vin en-gros de pretutindeni,
Cerul plin de nori mulatri se întunecă a ploaie,
Parcă ştie că la şatră se încinge o bătaie...
Osmanlâul fără scrupul e cuprins tot de turbare
Şi ordonă genocidul de la mic până la mare,
Mercenari din Legiune ce-au făcut prin Franţa oaste
Bat, metodic, tot ce mişcă, dau la cap şi sfarmă coaste,
Cuţitarii se-nfierbântă, se porneşte-o bătălie
Ca în “Cei şapte magnifici” când pe deal, când pe câmpie,
Ei căruţele cu corturi fără veste le răstoarnă,
Peste fân şi peste zdrenţe nişte motorină toarnă,
Totul arde, zici că-i torţă ce preschimbă-n lavă gerul,
Iară fumul asimptotic prinde-n funii roşii cerul,
Osmanlâul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare,
Ca Van Damme în plină formă dă din mâini şi din picioare,
Pârnăiaşii nu se lasă, ei din mături îşi fac suliţi,
Câte-un porc jegos guiţă, e răzmeriţă pe uliţi!
Mercenarii-şi umflă muşchii. Ordonaţi, vin în şiraguri,
Cad în roiuri nesfârşite, ca albinele în faguri...
În ăst timp, într-o chilie şade calm, netulburată,
Chiar piranda lu` Şmenaru. Încropeşte o salată,
Cu o coajă de banană şi un ou stricat în mână,
Pentr-o ciorbă ar traduce şi din greacă în română,
Iar pe masă, plin de larve, un borcan cu gem de prune
Vrea să-l dea cadou lu` sor-sa, când o fi să se cunune.
Osmanlâul observând-o a rămas încremenit
Parcă însuşi “Terminator” peste nas l-ar fi pocnit.
El rememorează iute amintiri una şi una
Până când, peste coclauri, adormită, iese luna,
Dar piranda, hoţomană, ca trezită brusc din somn
Face pe mironosiţa, descântându-l, blând, pe domn:
De ofelie privirea pironită-i pe o carte
Ce-a găsit-o-n tomberoane, aruncată, nu departe.
“Şed amu` chircit pe vine
(Aş hali nişte măsline)
Da`...îţi scriu, cu pix, o carte
Că-mi eşti, iubi, prea departe,
Să-mi trimiţi, pliz, o nuga,
Dacă eşti un cineva
Cel mai cel din branşa ta!
Cutreier poienele,
Îmi boiesc sprâncenele,
Doar m-o prinde-un cintezoi
Să m-arate şi-n Plaiboi,
Să-mi pozeze flamurile,
Io să-mi scutur ramurile,
Să-mi boţească penele,
Io să-i spăl izmenele,
Şi-ntr-un fel simandicos
Să-ntorc dosu` la Cristos
Că-i prea surd şi ofticos”
Când osmanul a văzut-o declamând precum rapsozii,
S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n jurul cozii:
- De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine caut?
(Şi-n timpanele-nfundate-i răsunau muzici de flaut)
- N-o să-i zic lu` mândra asta nici un “du-te mai încolo!”
Azi empatizez cu Rocky, mă împac şi cu Apollo,
Plec mai bine la Safari, poate-mi pică un mistreţ,
Poate scriu, dacă-s beat mangă, chiar şi un letopiseţ,
Suferinţele lui Werther le trăiesc mai toţi nerozii,
Să mă deghizez în Goethe, să m-afund în mâlul prozii?
Să-mi dezvolt musculatura la tăiat de brazi şi paltini
Ori făcând pe Moş Crăciunu` să-mpart daruri, după datini?
Ştiu, am folosit bazooka, terci e toată şatra voastră,
Văd că am produs ravagii, situaţia-i albastră,
Însă vreau să-ndrept greşeala. Mâna zânei o s-o cer,
O să-i dăruiesc pirandei cel mai trendy giuvaer!
Nu contest c-au tăvălit-o prin tufişuri toţi tembelii,
Poa` să facă şi trotuarul drept în faţa cafenelii!
Se retrag toţi mercenarii. Cuţitarii cu-a lor suliţi
Pleacă la ciordit poşete. E iar linişte pe uliţi...
Ca pe o marionetă dirijată ferm de funii,
Pe osman piranda-l ţine prins în plasele minciunii,
Ea l-a luat de soţ pe fraier. Naş Patriciu, liberalul
Cel curat ca o fecioară şi mai pur decât cristalul,
Cel ce bea doar apă plată şi nu intră-n cafenele
Le-a făcut cadou un Maibach plus o geantă cu lovele.
Stând la masă în bodegă beau un Heineken şi cuget,
Care dintre personaje e mai ticălos, mai buget:
Matracuca lui Şmenaru cea expertă-n şiretlicuri
Ori osmanul ce avere a făcut vânzând nimicuri?
Cel care văzând în stradă o monedă veche, calpă,
O ridică brusc de parcă n-ar avea pingele-n talpă?
N-ai să vezi un ins ca ăsta, cu fairplay să recunoască:
”Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu ochi de broască”
Cămătarii plini de-osânză îşi trimit cu ranga solii
Să recupereze grabnic de la vreun naiv, toţi polii
Şi ascund, pe la chindie, părăluţele-n scufie,
Căci aşa le este datul, singura filozofie,
Banu-l fac lovind cu pumnul, însă n-au prea multă minte,
În vocabularul zilnic zac timide cinci cuvinte,
Prin senate, parlamente îşi găsesc prea lesne locul,
Când politica e curvă ei sunt peştii ce-i fac jocul,
Iar apoi stau la oglindă, îngâmfaţi, să se admire,
Bat obrazul ca tovalul pretinzând că e subţire,
Ciorditorii, pârnăiaşii, toţi au sânge de roman,
Fi’ndcă au cerşit pe vremuri chiar în hală, la “Traian”,
Au uitat că ani de-a rândul scotoceau doar prin gunoi,
Astăzi ei sunt stâlpii ţării, iar gunoiu-l ducem noi!
Bani întoarce cu lopata orice fel de stârpitură,
Dacă ai tupeu cu carul te agiţi şi dai din gură,
La alegeri toţi ca unul te votează, idioţii,
De ciolan când vine vorba din neant sar patrioţii,
Toate feţele de pernă, papagalii şi guşaţii
Au ajuns să-şi facă zestre pe cocoaşa bietei naţii...
Suntem noi fanii lui Guţă? Manelişti inculţi şi fameni
Au inoculat prostia în dovleacul multor oameni,
Indivizi cu stil de grotă, nesimţite creaturi,
Scot doar kitsch-uri maneliste din mirositoare guri,
Prăvălesc pe capul nostru doar ruşine şi ocară,
De-aia tineri de valoare fug cu traista-n băţ din ţară.
Ne-a ajuns câţi inşi bezmetici injectaţi cu drog în vene
Din merţane opulente fac la stop semne obscene,
Dacă ştii să pupi temeinic şi cu râvnă drept în dos,
O s-ajungi, fără tăgadă, dintr-un cerşetor un boss!
Dive strâmbe şi grăsane se dau bine cu pomadă
Şi călcând ca raţa-n străchini ies în Jeep la promenadă,
Le-nsoţeşte vreun ministru cu figură de copil
Care etalează ţanţoş cât chibritul, un mobil,
Au uitat aceste fee cu mişcări de curtezană
Că dormeau iarna trecută în metrou pe la “Romană”...
Iarăşi deşteptat din gânduri sorb nervos din berea rece
Şi mă-ntreb când nebunia ce ne mistuie va trece,
Când parlamentarii noştri cu promisiuni aruncă
Urmăresc binele ţării ori o halcă roz de şuncă?
Românaşul e un haplea, lesne e a-l înşela,
Un cioban fugit din stână greu se poate cizela,
De-aia stăpânesc acuma cioflingarii peste ţară
Şi o jecmănesc cu sete, fie iarnă fie vară,
La alegeri, asta-i soarta, ne-am făcut un obicei
Să instaurăm la cârmă numai loaze şi mişei,
Care zâmbitori, dar sadici, au o singură pornire:
Să ne lase-n aia goală pân` să prindem noi de ştire!
N-au de gând eroi să fie, să rămână-n veci prin cronici,
De cei mulţi îi doare-n spate, îi sfidează cruzi, ironici,
Chiar de vine don Becalli şi-o să dea cu barda-n ei,
Tot or să rămână-n urmă alte turme de mişei...
Dacă-ţi faci o socoteală şi stai bine să aduni
Tot mai bine-i în Canada că e joi sau că e luni!
-
Da, micutule m-ai impresionat. Am tot fost amenintata cu ea dar... merita. Felicitari, maestre!
Dupa o perioada de multiple nimicuri (scuze, eu sunt cam sloboda de gura si adevarul e: ai batut campii!!) reusesti sa ma impresionezi.
Daca dai masa cu care te-ai laudat si esti si bucatar bun ma inscriu pe lista: fane cu vila :D
-
Ok, eu dau mustarul, tu dai micii si berea! ;D.P.S: My place or your place 8).?Merci de comment, micutzo!
Kiss your hands
IAGO
-
:D your. Ai promis friptura facuta de manutele tale :o
aduc... pentru mici carnita ;)
meriti cu adevarat laude. nu glumesc, parol
-
Woow .. ii super .. chiar meriti laude .. tine-o tot asa .. pupicei .. :-*
-
Ma alatur si eu celor care te felicita, Iago! E absolut geniala parodia ta! Am citit-o inca de ieri si m-ai inspirat sa incerc si eu o parodie, ca sa mai zambeasca lumea chiar daca nu sunt comparabile.
Scrisoarea a V-a (parodie)
M-a făcut mama cu dorul să iubesc pe veci muierea
Să-i cânt nurii, frumuseţea şi să-i preamăresc puterea,
Chiar de uneori, cu toane şi năduf, îmi scoate ochii
Cum că nu-i ajung biştarii şi de farduri, şi de rochii...
Încă de la grădiniţă am pus ochii pe femeie
Şi-alergam educatoarea pe afară, pe alee,
Îmi plăcea c-avea o fustă din mătase roz, în dungi,
Părul ondulat cu drotul, ochii mari şi gene lungi
Şi-mi plăcea că avea bluze, mai ales în zi de vară,
Din acelea cu en-coeur-uri, de-i dădeau nurii pe-afară.
Îmi era ca o vestală-n slujba mândr-a sfintei mode
Şi-i cântam pe două note şansonete, rockuri, ode.
Avea zâmbet de fecioară, între noi şi ea copilă.
Nu ştiam pe-atunci legenda cu Samson şi cu Dalila.
Mai târziu, învăţătoarea cu copiii avea haz,
Mă făcea s-ascult la lecţii rătăcindu-mă-n extaz,
Că gropiţe-avea în unghiul ucigaşei sale guri
De ieşeam mereu la tablă tremurând din-cheieturi.
Era-naltă şi subţire şi-avea viaţa împlinită
Că avea un soţ cu stare şi că se simţea iubită
Şi-avea doi canişi cu plete ce plezneau de-atâta bine
Şi se gudurau la glezna-i fără teamă şi ruşine.
Dacă vorba-i e plăcută şi tăcerea încă-i place
Numai ea să tot vorbească, dar în clasă lumea tace!
Nu că este de mirare, când prin firea-i alintată
Mă făcea să-nghit la noduri, ruşinos precum o fată
Şi să uit tot ce-nvăţasem, de la mână pân' la gură,
Să simt brusc că toată pielea-mi este sursă de căldură,
Să visez că lumea toată e formată din femei
Şi c-am devenit, miracol, unul dintre semizei.
Peste câţiva ani, când puful îmi crescuse pe obraji,
Mă visam, ca liceenii, doar al dirigintei paj.
Când fustiţa e cam mini cum mai poţi să mai înveţi?
Declinările latine să mai aibă vreun preţ,
Când din toate mai aproape îţi sunt doinele de jale
Scriind versuri pe sub bancă pentru visul vieţii tale?
Nopţile stăteam de strajă cu lacrima nezvântată
Şi în mână c-o ţigară de m-a prins o dată tata
Şi prin casă-n miezul nopţii a-nceput să mă alerge
De-am mâncat ţigări - cu pâine ca să nu mi se aplece.
Ah ce vremuri! Câte-un Playboy consultat la repezează
Prin toalete sau prin parcuri într-o oră de chiuleală.
Făceam versuri puerile, frumuseţii un prinos
Şi oftam ca un Romeo, încruntat şi serios.
În zadar mă luau amicii la vreun bar sau bairam,
Că de dorul frumuseţii pe picioare mă topeam
Şi stăteam mereu în casă, doar cu luna la poveşti
Cu privirea rătăcită şi cu coatele-n fereşti.
Bântuit de insomnie, eu o invocam: "Consacră-mi
Pe prinţesa vieţii mele, că m-am săturat de lacrimi!"
Ce să înţeleg că rostul e aşa cum se cuvine,
Eu-pârlitul dintr-a zecea, să se uite ea la mine??
Ca un demon ce se fierbe neputând s-audă plânsu-şi
Şi muşcandu-şi mâna dreaptă şi mâncând din sine însuşi
Mă zbăteam robit de dorul ce şi-acum în mine geme
De a ridica femeia pe-nălţimile supreme
Pân’ ajunge-n culmea dulce, tremurând, a altor sfere...
Dar ajung din înger dracul, repetând a sa cădere,
Când, curtând cu frenezie câte un fotomodel,
Primul lucru ce mă-ntreabă e ce am în portofel
Şi cum să nu muşc din mine lăsând inima să-mi moară
Când eu ştiu că pe acolo bate vântul de-astă vară
Şi mai ştiu că, adorate, dragele de top modele
Strâng de peste tot, când umblă, toţi baştanii după ele?
Ce-aş mai crede-n providenţă, ce-aş cânta şi ce-aş renaşte
Mistuit de focul propriu ca un Phoenix dintre moaşte
Să mă lase măcar una să-i sorb nurii cu nesaţiu
C-aş compune ode, frate, mai ceva decât Horaţiu
Şi-aş ajunge din pârlitul fără nici o simpatie
Cel mai mare şi mai tare specialist în poezie,
Aş pluti, cum zice bardul, pururi tânăr şi ferice
Şi de orice întristare într-o clipă m-aş dezice
Şi cu patimă adâncă ce-aş mai face-o să m-adore
Cu un vers atât de tandru şi rime multicolore
Dezgheţând cu sărutarea sentimente efemere
De s-ar duce după altul când o face plopul pere,
Căci de piatră de-ar fi încă s-a-ncălzi de-atât amor
Şi-ar uita de diamante şi de yahturi cu motor
Şi de vile şi de banii ce stau s-o înnebunească
Şi ar învăţa pe dată ce înseamnă să iubească
Un sărac cu burta suptă ce i-ar da şi lumea-ntreagă
Chit că e cam rupt în coate şi-are mintea cam oloagă,
Ce-ar hrăni-o doar cu vise şi luceferi luminoşi,
Având singură avere un palton şi doi galoşi.
Că la o aşa iubire măgulite toate sunt
Când le spui că sunt zeiţe pogorâte pe pământ.
Dar să nu lungim povestea, că mi-am luat şi eu femeie
Cu un trup de baiaderă şi cu chip de dumnezeie
Cu picioare lungi, frumoase, dar ce-i drept, un pic naivă
De m-a acceptat pe mine, cu averea-mi în derivă.
Dar să vezi, îţi jur, amice, fost-am doar un paravan
Pentru-n snob cu punga largă şi talent de curtezan,
Ce sedus de ochiu-i galeş şi de pasu-i mărunţel
A adus într-o clipită tot bănetul după el,
Nu ca mine, doar cu versuri sau cu un covrig cu mac.
Un arab cu bani, un fante ce n-a fost pe veci sărac,
Cu vreo şase-şapte vile şi cu contul sănătos
Îmbrăcat la patru ace numai de la Hugo Boss.
Aşa c-am văzut divorţul ca pe-o glumă, ca pe-un joc
Ca să nu-mi mănânc ficaţii şi să-njur ca-n iarmaroc.
Şi-uite-aşa, rămas cu soacra, rag ca un măgar sadea
Şi mă-mbăt în orice seară de-s de basm în mahala,
Căci, în gândul meu demonic, mai să mă călugăresc!
Simt în fiecare clipă cum în piept căţei îmi cresc.
Şi cum dorul mi-e năprasnic mai că văd al meu amor
Cuibărit în mama soacră ce, picior peste picior,
Se hrăneşte cu confeturi şi fumează numai Kent
Şi îmi spune că venit-a şi factura la curent
Telefonul şi căldura şi c-aş fi cam de prisos -
De n-aduc un ban în casă, ce folos că scriu frumos?
Aşadar, m-a făcut mama să mă ţin după femeie
Ca un câine plin de purici pe a dragostei alee,
Chiar de uneori de foame mai leşin sau văd în dungi.
Încă mă îmbăt cu vise, încă scriu poeme lungi,
Dar în minte încolţit-a o idee, bunăoară
Să dau spargere la bancă şi-am să fiu boier la vară
Şi-atunci să te ţii, fârtate, îmbrăcat ca după modă
Şi cu bani în buzunare să mai scriu câte o odă
Şi s-asezonez oferta cu dolari, cu toată mila,
De-am să uit, în Caraibe, că a existat Dalila.
-
Super .. Gordius .. ii super .. :-*
-
Intr-adevar, Gordius, o parodie de zile mari!Ai incercat s-o postezi pe Europeea sau pe Agonia?Felicitari, amigo!!
Cu respect
IAGO
-
Uneori, Iago, e nevoie doar de gand :). Hai sa lasam agonia si europeea, sau sa le las eu ca eu sunt ala carcotas :). Multumesc mult pentru apreciere si ma bucur ca a rezonat oleaca in tine. :) Eu asta vroiam... in tine si in cei ce poate mai citesc pe aici :).
Bafta, prietene! Tine-o asa! Esti pe val, ai o inspiratie si un condei demne de toata lauda! Ai grija de tine!
-
ei ei .. cei doi carcotasi .. Iago si Gordius ;D .. tineti-o tot asa ,, va pupic dulce dulce :-*
-
gordius ma uimesti..e minunat :)
-
eu am pierdut-o pe a mea da promit ca o sa va fac alta ...
era ceva de genu:
iata vine-un sol de pace cu un aro de teren
si-nauntru ce sa vezi? ... minunatul ben laden
.......
felicitari oricum pentru gordius si iago ... a mea era mult mai scurta ... bye bye
-
Dacă o parodie poate primi superlativul de SUPERB, atunci, Rudy şi Gordius, voi amândoi îl meritaţi din plin! Mă înclin. M-aţi lăsat fără cuvinte... :-X
-
Gordius era un poet de exceptie...Pacat ca, din motive necunoscute,a disparut din peisaj :(,Lumi Cris, multumesc pentru prezenta.
Kiss your hands
Rudy
-
Citisem parodiile, dar am descoperit ca nu am comentat nimic!
Super misto =D> (less [appreciation] is more)
-
Iulian, ma bucur sa te stiu printre cititorii mei.Multumesc.
Cu prietenie,
Rudy
-
Rudy draga..pe mine nu m-ai uimit cu nimic, si asta doar ptr ca eram deja constienta de talentul tau!
Esti unic, inconfundabil si incomparabil...dar cred ca stiai asta deja nu? :laugh:
Te imbratisez!
Si nu iti urez sa o tii tot asa, ca stiu sigur ca o vei face!
Dar, cred ca iti pot spune..multumesc!(imi era dor sa citesc ceva ataaat de bun:P)
-
O surpiza extrem de placuta prezenta ta cu un comment in pagina mea.Thanks a lot,micutzo!
Kiss your hands,
Rudy
-
"Gordius era un poet de exceptie..." - de aici si tachinarile ;).
Gordius este un poet de exceptie, chiar daca a disparut din peisaj, dar ... ma bucur ca macar tu ai ales sa ramai. E bine sa te stiu prin preajma si sa te recitesc mereu la ore mai putin albe...
Cat despre parodie...face toate zambetele si reverentele Maestre drag :)! (ca si mai toate poeziile tale)
cu drag :-*,
Rami
-
Multumesc mult pentru prezenta ,Rami si apreciez faptul ca intotdeauna reusesti sa vezi numai partea frumoasa a lucrurilor urate !(Asta fara legatura cu ceea ce am postat aici, ca sa nu nastem iar polemici inutile!) ;D
Kiss your hands,
Rudy