Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: ONLY DESIRE din 12 Decembrie, 2005, 04:42:18 p.m.
-
Povestea mea nu e o poveste trecuta....inca o mai traiesc!Poate!Dar daca sfarsit nu are cu siguranta are un inceput si anume in primavara acesui an.Eu aveam o relatie destul de serioasa...de 3 ani,care insa era pe sfarsite dupa parerea mea...prietenul meu se schimbase foarte mult,devenise extrem de gelos de cand ma angajasem si timpul petrecut cu el devenise un adevarat cosmar.De ce nu ma desparteam?Pentru ca ma ameninta ca se sinucide...si il credeam pentru ca se schimbase atat de mult incat ma asteptam la orice din partea lui,mai putin sa ma loveasca.Asa cum spuneam eu lucram...intr-un loc in care aveam de-a face cu multi baieti.Si totusi nu m-am gandit nici un moment sa-mi gasesc pe altcineva...desi intalnisem in tot acest timp destui baieti draguti si care sa ma placa.pana intr-o seara...cand la locul meu de munca apare un baiat care avea sa schimbe ceva in mine pentru totdeaua.in momentul cand l-am vazut am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, o caldura imensa in tot corpul si parca se invartea totul cu mine.Nu-mi puteam explca atunci ce se intampla cu mine.Tipul era foarte serios,avea in jur de 27 de ani dupa parerea mea( de fapt
avea 25 de ani) ,impunator,cu o privire scrutatoare...si ... frumos.Daca cineva vreodata m-ar fi pus sa fac portretul barbatului perfect in conceptia mea cu siguranta ca i-as fi facut portretul acestui tip fara macar sa stiu ca exista.in clipa urmatoare m-am rusinat pentru reactia mea la vederea acestui tip pentru ca la urma urmei aveam prieten.Am incercat sa ma consolez cu faptul ca in mod cert pe cat de bine arata pe atat ignorant e.Am incercat sa-i evit privirea crezand ca poate asa evit...inevitabilul.Ceea ce nu stiam eu inca era ca inevitabilul se produsese:m-am indragostit de el din clipa in care l-am vazut...dar de acest lucru mi-am dat seama mai tarziu.Incercam sa imi fac de treaba ca nu cumva tipul sa intre in vorba cu mine.Erau multe persoane si fara sa vreau am devenit subiectull conversatiei lor....la inceput el a evitat sa faca vreo remarca la adresa mea pentru ca nu ne cunosteam.Apoi prinzand curaj a inceput sa participe si el la discutie facand remarci de genul:"da...e foarte tacuta fata!probabil ca nu o lasa prietenul sa vorbeasca cu noi".Aceasta remarca m-a facut sa rup tacerea.i-am raspuns ca prietenul meu nu-mi interzice nimic si ca nu vorbesc pentru ca nu am dispozitia necesara.in loc sa se supere pentru ca nu i-am vorbit tocmai frumos el a afisat un zambet larg,plin de satisfactie si ii spune altei persoane:"vezi ca totusi vorbeste?".
Din nou am simtit acea caldura imensa in tot corpul si imi era tot mai rusine de mine.Rupsesem tacerea si acest lucru a fisurat acel zid pe care mi-l construisem prin tacere pentru a ma apara de slabiciunle pe care mi le genera acest barbat(pentru ca singurul lucru care imi vine in minte in legatura e masculinitatea lui excesiva,care ma fascina).Dupa cateva ore in care tipul m-a analizat tot timpul..(.si avea o privire) cei prezenti s-au hotarat sa plece.el a ezitat un moment...s-a uitat la mine si a spus:"merg si eu cu voi...dak fata nu vrea sa vorbeasca cu mine!".In momentul acela nu stiu de ce,nu-mi explic nici acum,i-am spus sa vina mai tarziu ca poate o sa am chef sa vorbesc cu el.Atunci el s-a intors si mi-a spus zambind:"atunci o sa ma intorc".Si s-a intors si am stat de vorba 5 ore....nu-mi mai era nici somn(caci eram la tura de noapte),nici foame,nici sete....nimic.Nu-mi venea sa cred ce mi se intampla!imi era teama sa nu incerce sa ma sarute petru ca stiam ca nu voi avea puterea sa il resping!Asa cum ma asteptam el a incercat sa se apropie cat mai mult de mine cu scopul de a ma saruta,dar am evitat pe cat posibil acest lucru...desi intre noi exista o imensa tensiune(se vedea de la distanta atractia ce exista intre noi).Ne-am privit toata noaptea in ochi si desi vorbeam se cunostea ca fiecare nu-si doreste decat sa sara in bratele celuilalt.Dar a venit si dimineata si o colega a rupt magia....si el a plecat insa nu inainte de a-mi spune ca nu-i pare rau ca a facut o nopapte alba alaturi de mine.Eram bulversata,nu stiam ce se intampla cu mine...colega mea vorbea cu mine iar eu oricat m-as fi straduit, aproape ca nici nu o mai auzeam cand imi vorbea.Mai tarziu ,peste cateva ore,cand ma pregateam sa ies din tura...apare din nou tipul.Era foarte jovial,familiar cu mine de parca ne-am fi cunoscut de cativa ani.Nu am putut sta mult pentru ca venea sa ma ia prietenul meu...si am plecat nestiind daca il voi mai revedea.Peste cateva zile am aflat ca ma place si ca ar vrea sa fie cu mine dar nu vrea sa se bage peste prietenul meu.M-a luat prin surprindere...pentru ca nu am asteptam...era prea frumos ca sa ma placa pe mine.Am mai petrecut o zi impreuna la locul meu de munca,timp in care el imi arata tot mai mult ca simte ceva pentru mine:ma ajuta tot timpul,era extrem de amabil,cauta orice prilej pentru a sta langa mine...de cele mai multe ori distanta dintre noi era de 2-3 cm.Aveam in orice moment impressia ca o sa ma sarute..dar nu a facut-o.Eram sigura ca ma place...
intr-o zi prietenul meu a facut o scena de gelozie la locul meu de munca si de atunci atitudinea tipului s-a schimbat....era distant...am inceput sa aud vorbe ..ca el nu se baga in relatia mea,ca nu poate astepta pana cand ma despart de prietenul meu(desi eu nu i-am cerut niciodata asta...nici macar nu i-am spus ca o sa ma despart de prietenul meu).In final am hotarat sa-mi schimb locul de munca sa uit acest episod si sa-mi vad de viata mea.Locatia am schimbat-o dar patronul era acelasi(iar tipul se pare ca era un prieten al patronului).Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand in prima zi de lucru la noul meu loc de munca..l-am vazut pe El.Am incremenit.Nu-l mai vazusem de 2 saptamani si imi era mai bine....dar linistea mea avea sa ia sfarsit.in acea prima zi de munca el a ramas din nou peste noapte singur cu mine.Imi era frica de mine.....imi era teama ca nu am sa-l pot respinge.Nu m-am mai simtit niciodata atat de slaba...parca orice urma de vointa disparuse..iar eu sunt o fire extrem de ambitioasa si incapatanata.
S-a asezat langa mine si a inceput sa ma atinga....imi doream sa inceteze,dar nu faceam nimic in acest sens...corpul imi era inert sub atingerile lui..la un moment dat i-am spus ca nu are nici un efect asupra mea(cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata)...dar el nu a renuntat: a inceput sa ma atinga senzual pe spate,in lateral,pe gat....pentru a gasi puncte sensibile.desi tremuram probabil toata incercam sa fiu calma si sa sustin in continuare ca nu are nici un efect asupra mea.Atunci a inceput sa ma atinga si mai senzual...pentru ca in cele din urma sa ma sarute langa ureche.Am inghetat pur si simplu...nu vroiam sa simt ce simteam atunci..ssi imi era frica sa nu fie inceputul a mai mult...In momentul urmator m-am ridicat de langa el si mi-am cautat de treaba....a fost ultimul act de vointa din acea seara.dupa jumatate de ora am revenit,iar el era tot acolo..dar adormise(cu o zi inainte lucrase de noapte....avea 35 ore de cand nu mai dormise,si tousi el a ramas cu mine....)Dupa acea zi totul s-a schimbat...prietenul meu si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu mine si venea tot mai des la locul meu de munca.....iar El si-a pierdut sperantele....cred.Doar ne salutam...a inceput sa apara cu fete in prezenta mea....mi-am dat seama ca totul epierdut...ca L-am pierdut.
Dar nu a fost asa...totul avea sa se complice mai tarziu.....
-
Scrii frumos.. asteptam si continuarea :)
-
Asa cum a spus si Iulian .. asteptam cu nerabdare continuarea :-* ;D
-
Si spuneam ca atunci cand credeam ca totul s-a sfarsit,ca asta a fost totul:visul unei nopti de primavara....viitorul avea sa-mi rezerve multe surprize.Zilele treceau...relatia cu prietenul meu se schimbase(el incerca sa fie din nou ca inainte).Dar nimic nu mai putea fi la fel...ceva se schimbase in viata mea si desi incercam din rasputeri ,aparitia Lui m-a transformat.Cel pe care 3 ani il iubsem atat de mult si cu care vroiam sa ma casatoresc nu era acum decat o piedica in calea mea(in calea unei eventuale relatii cu El).Incercam sa ascund...de prietenul meu,de El, de cei din jur...de mine cel mai mult,setimentele ce deodata au incoltit in inima mea...si care nu-mi aduceau decat nefericire.Surprinzator sau nu eu am reusit sa-mi ascund sentimentele,dar El nu...caci o persoana apropiata prietenului meu a observat ca El ma place si i-a spus si prietenului meu acest lucru.Asa cum spuneam El devenise foarte distant,abia ne salutam,ne evitam in mod constant...si totusi cineva a observat ca El ma place.Si asta din cauza privirii lui care ma cauta tot timpul,care imi urmarea fiecare miscare...fara ca eu sa stiu.N-am crezut,eram convinsa ca El nu mai simtea nimic pentru mine...asta daca ar fi simtit vreodata..
Intr-o seara eram la munca si prietenul meu a venit in vizita....El era prezent bineinteles.La un moment dat El a venit la mine,m-a luat de mijloc si m-a intrebat daca l-am vazut pe varul lui;desi i-am spus simplu:nu,continua sa ma tina de mijloc,sa ma priveasca in ochi cautand probabil un nou pretext pentru a purta o conversatie cu mine...simteam cum ma topesc incet, incet in bratele lui si sub privirile lui si ca toti cei din jur vad asta.Nu am avut incotro si a trebuit sa-i dau mana la o parte si sa plec pentru ca prietenul meu vazuse intreaga scena si nu vroiam sa-l fac sa sufere.Peste putin timp El gaseste un alt pretext pentru a vorbi cu mine si anume ca prietenul meu il urmareste...insinuind ca ar fi gelos pe El(eu ma intrebam cum se face ca a observat ca este urmarit daca el insusi nu ar fi fost cu ochii pe prietenul meu?).Aceasta seara m-a determinat sa las locul de munca pentru ca era singura sansa de a trece peste asta....si nu mai suportam sa-l vad cu alte fete...asa ca am preferat sa nu-l mai vad deloc.
Cam doua saptamani nu am mai stiut nimic de el si desi imi doream atat de mult sa-l vad...am reusit sa ma abtin sa merg in vizita la fostul loc de munca unde l-as fi vazut cu siguranta.Relatia mea cu prietenul meu mergea tot mai bine,eu ma simteam tot mai vinovata pentru ce mi se intampla.
Dupa o luna prietenul meu a plecat din oras pentru o perioada.M-am simtit ingrozitor....inca il mai iubeam si stiam ca-i voi duce dorul.Credeam ca am uitat totul si ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa-l am pe prietenul meu alaturi.in ziua in care a plecat prietenul meu eu am mers la fostul loc de munca sa vorbesc cu o colega.M-am intalnit acolo cu un tip (alex) care ma palcea de mult timp,cu care eram amica...si am vorbit cam jumatate de ora.Eram dezamagita totusi ca nu l-am intalnit pe El...desi stiam ca daca l-as fi revazut mi-as fi facut mult rau.
Soarta totusi mi-a jucat o festa ziua urmatoare ca si cum ar fi fost datoare sa mi-l scoata in cale:dorind sa-i trimit un sms unei prietene sa vina la mine am trimis sms-ul din greseala unei alte persoane:Lui.Cum?Nu stiu...parca am fost oarba...Nu am asteptat foarte mult ca am si primit raspuns de la el.Mi-a spus ca ar vrea sa vina la mine dar poate mai tarziu pentru ca este la munca.Dorind sa rup orice legatura cu el i-am trimis un mesaj simplu in care-i spuneam ca i-am trimis mesajul din greseala si ca nu era pentru el.Dar el nu s-a multumit cu aceasta scuza...si mi-a trimis un alt mesaj in care ma intreba daca stiu cui i-am trimis sms-ul...pentru ca el nu e alex.Am ramas perplexa...nu intelegeam de ce aduce aminte de alex pentru ca el nu stia ca acel tip ma placea,desi erau prieteni.Asa ca n-am putut rezista si l-am sunat.Mi-a spus ca a auzit ca as fi cu Alex si vorbea foarte rece.M_am blocat initial,nu stiam de unde a auzit aceste aberatii...si incercam sa-l conving ca nu e adevarat.In cele din urma mi-am dat seama ca o colega invidioasa m-a vazut vorbind cu alex si a inceput sa raspandeasca vestea ca sunt cu el.I-am explicat ca nu am nimic de-a face cu alex....ai fara sa-mi dau seama m-am trezit vorbind cu El despre NOI.Mi-a spus ca o colega i-a spus atunci cand l-am cunoscut ca-l plac...iar el a marturisit ca sentimentul e reciproc.M-a lasat fara cuvinte,nu stiam ce sa-i spun,nu m-as fi asteptat sa-mi aud asta vreodata.Apoi m-a intrebat daca trec in seara aceea pe la fostul meu loc de munca.Am hotarat sa merg...pentru ca auzind de la el ca ma place,am luat-o de la inceput....nu rezolvasem nimic....nu-L uitasem!
Seara ne-am intalnit dar nu inainte de a fi instiintata de aceeasi colega invidioasa ca El s-a laudat ca in orice moment pot fi a Lui.Mainile au inceput sa-mi tremure,nu mai puteam spune nimic,eram paralizata....si asteptam sa vina.Eram hotarata sa il urasc..sa fiu rece...sa-l umilesc,asa cum a facut-o el.Dar cand s-a deschis usa si a intrat toate acele ganduri negre au disparut pentru o secunda...nu puteam sa-l urasc!El era foarte fericit,m-a luat de mijloc....mi-a vorbit atat de frumos incat pentru o clipa nu mai credeam ce mi se spusese cu cateva minute mai inainte.Dar am reusit sa par indiferenta...sa-l ignor asteptand momentul potrivit pentru a-i reprosa faptul ca m-a ranit asa cum nu o facuse nimeni pana atunci....L-am intrebat daca este adevarat ce mi s-a spus...si spre surprinderea mea nu a negat.Nu-mi venea sa cred ca poate fi atat de josnic...sa nu-i pese ca se joaca cu sentimentele cuiva.Dar apoi mi-a dat si explicatia:fusese o cursa intinsa colegei invidioase pentru a vedea cat este de josnica acea persoana(colega invidioasa il rugase sa ma seduca,iar ea sa stie toate detaliile pentru a-i spune prietenului meu...doar din placerea de a-mi face rau)...iar ea cazuse......El imi spusese ca s-a despartit de prietena lui(cu care fusese cam 1 luna)...dar intr-o dimineta m-a sunat cineva:fosta prietena care dorea sa stie ce treaba am eu cu el,ca a vazut mesajele de la mine in telefonul lui...si mesajele trimise de el mie.Daca in acel moment ar fi fost in fata mea El, nu as fi raspuns de cuvintele care i le-as fi adresat.El era in acel moment un gunoi in fata mea...un nimic...ma mintise ca nu mai are prietena...ma putea minti si in alte privinte.I-am trimis un mesaj in care l-am rugat nici sa nu ma mai salute si sa nu-si mai puna prietena sa ma sune.....M-a sunat imediat si mi-a spus ca s-a intalnit din intamplare cu "fosta" prietena si rugand-o sa-i tina telefonul aceasta i-a vazut mesajele...dar ca o sa aiba el grija sa rezolve si neintelegerea aceasta.Din nou ne-am trezit vorbind despre noi...facand aluzi..pentru ca in final sa stabilim sa mergem impreuna in oras....
Va continua..........
-
A insistat sa iesim chiar in acea seara pentru ca era convins ca o sa ma razgandesc...si nu a gresit cu nimic...ma puteam razgandi in orice moment,pentru ca imi era frica...imi era frica asa cum nu mi-a mai fost niciodata...eram atat de slaba in fata lui...putea face orice din mine daca vroia(noroc ca el nu stia asta) pentru ca nu mai eram eu;nu ma mai recunosteam.Am decis ca totusi de aceasta data nu va fi cum vrea el si..desi aveam un chef nebun sa-l vad...am lasat-o pe a doua zi.Asa cum se astepta pana in seara ma razgandisem:nu puteam sa-i fac asta prietenului meu!Am vrut sa-i dau telefon sa inventez o scuza,dar in momentul in care m-am hotarat sa fac asta a sunat telefonul(era El).M-am gandit ca s-a razgandit...si ma simteam cumva usurata.Dar nu a fost asa;ma sunase sa-mi spuna ca are treaba si sa ne intalnim mai tarziu decat stabilisem.Asa cum banuiam nu am putut sa mai spun decat:da....nu m-am indurat sa-i spun ca nu vreau sa ne mai intalnim.Acea seara a fost ingrozitoare pentru mine...nu stiam ce sa fac.Eram pusa in situatia de a alege:sa fiu cu el sau sa raman cu prietenul meu.A doua zi cu inima cat un purice am ajuns la locul intalnirii..El era deja acolo!Avea un efect asupra mea...cand il vedeam incepeam sa tremur toata..........Intalnirea a decurs normal,am vorbit foarte mult,mi-a marturisit oarecum ca m-a placut din prima clipa in care m-a vazut si ca asa cum banuiam in momentul in care mi-am schimbat locul de munca a inceput sa frecventeze si el acel local...pentru a ma vedea.De asemenea mi-a spus ca era hotarat sa vorbeasca cu mine in seara in care prietenul meu a facut acea scena de gelozie...sa vorbeasca...ma intrebam de ce nu-mi spune acum ce vroia sa-mi spuna atunci.dar mi-am dat seama ca intre timp se razgandise...nu vroia sa se bage peste o relatie de 3 ani.MI-a dat seama ca nu doreste sa fie pe locul doi ,ca vroia totul sau nimic(nici macar nu am insinuat ca as dori sa-mi continui relatia cu prietenul meu si sa fiu cu el in acelasi timp).
-
continuare...
Mi-am dat seama in acea zi ca pe masura ce il cunosc mai bine,ma fascineaza mai mult,pentru ca am uitat sa precizez ca singura speranta de care ma agatam la inceput si anume ca el sa nu fie pe cat de frumos pe atat de destept...mi-a fost spulberata:era destept,dezghetat,cu simtul umorului,galant,amuzant(nu am avut nici o scapare).Continua sa ma surprinda...imi placea cum gandea si imi placea ca este sincer(cel putin asa credeam pe atunci).Am plecat de la acea intalnire impacata oarecum cu gandul ca e timpul sa-l uit si nu aveam resetimente...dar a doua zi m-a sunat sa iesim din nou(ca amici).Ne-am distrat...m-a invitat seara in club.Eu l-am rugat sa nu fie prea amical cu mine caci colega invidioasa atat astepta...in 5 minute prietenul meu ar fi aflat totul.M-a ascultat si mai mult decat atat,toata seara s-a multumit doar sa se uite la mine cum dansez si sa faca 3-4 remarci;m-a deranjat pentru ca ma steptam la alta atitudine..dar el se comporta ca si cum in ultimle zile nu se intamplase nimic,ca si cum toate cele petrecute nu avusesera nici un efect asupra lui.Singurul lucru care m-a facut sa cred ca totusi il interesez a fost faptul ca in momentul in care un tip care dorea sa-mi afle numarul de telefonsi devenise mai insistent,El a venit din partea opusa a clubului si i-a spus tipului respectiv sa-mi dea pace.Dezamagita,totusi, am chemat un taxi si am plecat acasa.Eram zapacita,nu stiam ce sa fac,ce sa simt,ce sa cred...
A doua zi am vorbit la telefon cu prietenul meu si i-am marturisit ca imi place un alt baiat.Nu puteam sa-i ascund asta,nu putemm sa-l tradez mai mult decat o facusem deja.Ma gandeam ca asta o sa puna capac relatiei(nu stiam daca asta imi doresc)...dar prietenul meu,o persoana deosebita, m-a intrebat daca il mai iubesc; raspunsul meu fiind afirmativ a decis sa ne acorde o a doua sansa.Mi-a spus ca ma iubeste si mai mult ca inainte,ca putine persoane ar fi avut curajul sa recunoasca asa ceva...si ca sunt admirabila.Nu-mi venea sa cred ce aud;trebuia sa ma deteste..poate eu asa as fi facut daca era invers.A hotarat sa se intoarca acasa in cateva zile iar eu am hotarat sa evit cat mai mult sa-l intalnesc pe El...vroiam sa fiu fericita!
Intr-o seara am iesit la plimbare cu o prietena cu care nu mai vorbisem de 5 ani;care nu mai stia nimic despre mine,nu ma mai cunostea suficient de mult sa-si dea seama prin ce trec eu.Plimbandu-ne l-am vazut pe El iesind dintr-o masina;am inceput iar sa tremur...incercam sa trec mai departe ,sa-l salut si atat...credeam ca a iesit din masina sa mearga undeva anume!
I-am facut din mana si incercam sa raman calma in timp ce ma departam...dar cand eram sigura ca ce a fost mai greu a trecut ...ma intreaba de ce ma grabesc;nu-mi dadusem seama ca el m-a vazut inainte sa-l vad eu si a coborat special sa vorbeasca cu mine.M-am oprit...dar inima mea parca o luase la fuga in locul meu.Am vorbit lucruri banale,ca doi amici...si am plecat.Stiam ca totul este trecut,eram convinsa ca el a si uitat totul si ma priveste doar amical.Ce m-a surprins a fost ca prietena mea,deloc curioasa de obicei,m-a intrebat de unde il cunosc.Am incercat sa par indiferenta...dar ea ma surprinde si mai mult cu o alta intrebare:"te place,nu-i asa?si tu il placi!"Am ramas fara cuvinte...am putut spune doar:"de ce spui asta?".Iar ea imi raspunde simplu:"am vazut cum te privea...si cum il priveai,atat!am dreptate nu-i asa?".....Si avea!
Prietenul meu s-a intors acasa am fost o perioada fericiti pentru ca peste o luna sa ne despartim.Desi amandoi vroiam sa trecem peste ce se intamplase nu am reusit.
M-am angajat din nou la primul meu loc de munca!Am inceput sa-l vad iar pe El....si mi-am pus in gand sa fac orice pentru a fi cu el.Era sansa mea!Dar el avea prietena si parea sa tina la ea.Si totusi...de cand m-am angajat a inceput sa vina iar pe acolo...trecea de 2-3 ori pe zi,statea 5 minute si pleca...asa fara nici un motiv.I-am aratat ca inca ma atrage...El imi dadea sperante dar nu mai era ca inainte...nu mai parea sincer.In momentul acesta facea un gest care sa ma faca sa cred ca inca ma place...imi facea complimente,ma intreba tot timpul de ce refuz toti baietii care se apropie de mine...parea interesat de ce mi se intampla....iar in momentul urmator era total indiferent.
intr-o zi m-am hotarat sa vorbesc cu el sperand ca va fi la fel de sincer cum fusese cu ceva timp in urma.Am fost foarte dezamagita de felul in care a pus problema:s-a gandit ca ar fi bine intai sa vedem daca ne potrivim la pat...si apoi ...vom trai si vom vedea.Ma jignise din nou si de data aceasta nu aveam de gand sa mai trec cu vederea.Am spus clar ca nu sunt genul acesta de fata...sa-si ia gandul.
O luna nu am mai vorbit cu el,doar il salutam...si atunci evitam sa-l privesc..speram sa-si dea seama ca si-a facut o parere gresita despre mine.Dar a aparut o alta fata....frumoasa,indrazneata care sa-i ofere si care probabil i-a si oferit ce isi dorea...M-am imprietenit cu ea si imi povestea aproape totul.Se purta cu ea asa cum se purtase si cu mine:galant,atent...fermecator.Au iesit in oras....dar nimic ...o relatie nu aveau, desi ea nu avea prieten.Eu continuam sa-l tratez cu indiferenta...desi el cauta tot felul de pretexte petru a vorbi cu mine.Nu ntelegeam de ce nu vrea sa fie cu mine,chiar si fara sa tina la mine(nu ca mi-as fi dorit asta,dar pe toate fetele cu care fusese de cand l-am cunoscut,nu dadea doi bani...si lasad modestia la o parte le eram superioara...)
Dupa o luna mi-a trecut supararea,ma obisnuisem cu ideea....il tratam la fel ca pe toti ceilalti:amical.Dar el a inceput iar sa ma ia in brate,sa-mi faca complimente...s-a oferit sa ma conduca acasa.Mi-am dat seama ca incearca sa se joace cu mintea mea si am hotarat sa inversez rolurile.Asadar intr-o seara cad m-a condus acasa si,inainte sa cobor(aveam obiceiul propus de el..de a ne saruta pe obraz); m-am hotarat ca de aceasta data sa nu-l sarut doar pe obraz.Imi era teama ca ma va respinge sau mai rau ca nu-i va placea...dar nu ma puteam abtine;si totusi in ultimul moment m-am razgandit...dar fara sa vreau am nimerit in coltul gurii...in urmatoarea secunda deja ne sarutam...a reactionat foarte bine....Am crezut ca se va termina foarte repede desi nu-mi doream acest lucru...a fost un sentiment sublim...nici la acest capitol nu aveam ce sa-i reprosez.Eu incercam sa inchei pentru a nu fi pusa in situatia de a incheia El.Dar nu ma lasa....sarutul a durat in jur de 20 minute.Au fost 20 minute in care am fost sigura ca ma place....a fost atat de senzual si ma saruta ca si cum atunci ar fi fost ultima oara si ar fi vrut sa profite la maxim...si a fost intr-adevar.Eu deja nu mai eram prezenta..eram undeva printre nori...il doream mai mult ca niciodata.iar el ma privea cu atata dragoste.....nu-mi vine sa cred ca a mintit tot timpul si m-a facut sa sper ca simte ceva pentru mine.peste cateva zile in care nu a dat nici un semn, am vorbit cu el hoatarata fiind sa-l fac sa ma dezamageasca sa-l pot uita;l-am intrebat ce a insemnat acel sarut pentru el,daca i-a placut(iar el mi-a spus ca nu dura 20 min daca nu-i placea..)....si imi da lovitura de gratie:"nu ma pot arunca asa intr-o relatie serioasa!trebuie sa ma gandesc bine!".Stiam foarte bine ce inseamna acest lucru....asa ca inca o data am renuntat la ideea de a fi cu El.
Am mai petrecut doua seri in club impreuna...seri in care mi-a spus ca i-a fost dor de mine,ca-l innebunesc cand dansez(nu-i genul lui sa vorbeasca mult si prost...e foarte sincer...si nu exagereaza niciodata cu laudele).Deja eram obisnuita cu aceasta atitudine...stiam ca urmeaza sa ma aduca apoi iar cu picioaarele pe pamant asa ca m-am decis sa-l innebunesc:am dansat foarte aproape de el..sa imi simta corpul...sa-l fac sa ma doreasca!dansa din ce in ce mai lipit de mine,asa cum nu am permis niciodata vreunui baiat(care sa nu fie prietenul meu) sa se apropie...dar si aceste momente au trecut.
Intre timp ma intelegeam tot mai bine cu ex-ul...atat de bine ca ne-am hotarat sa ne dam o noua sansa.Asadar acum sunt cu cel care a tinut 3 ani la mine si inca mai tine.Si eu il iubesc...dar ceva va ramane mereu in inima mea...o neinplinire...o dorinta...o pasiune....
El, in momentul in care m-a vazut ca m-am impacat cu ex-ul si-a schimbat brusc expresia fetei...a devenit serios si m-a privit toata seara..iar cand a plecat mi-a facut din mana fara sa ma priveasca(iar inainte sa vada ca sunt iar cu ex-ul a venit special sa ma salute. .tocmai in celalalt capat al incaperii,care nu era tocmai mica).
Am ramas totusi cu o intrebare in minte:a simtit ceva vreodata pentru mine?daca da de ce nu a facut nimic?SAU POATE AU FOST DOAR NISTE ILUZII DESARTE CARE INCA NU-MI DAU PACE?poate ca o sa aflu raspunsul de la voi.
-
Uf... recunosc ca doream un final fericit :) povestii tale.
Am incercat sa inteleg.
El si-a afirmat mereu deschiderea fata de tine, dar tu ai fost agresiva, incercand mereu sa ii ascunzi (si chiar si de tine) propriile-ti trairi. Adica erai moarta dupa el, dar nu il lasai sa se apropie prea mult de tine. El te simtea, dar odata cu simtirea ii sosea si un feedback contradictoriu. Pai tu ce ai mai crede, daca cineva ar face asa ceva cu tine ?
Probabil in viata de zi cu zi nu iti este usor sa cedezi controlul, mai orice situatie trebuie sa fie dominata de tine. Dar in prezenta Lui, de unde calcule, de unde control, de unde putere? mai degraba voiai sa ii cedezi, sa fii fatis slaba; ceea ce te facea sa te simti tare nesigura si sa compensezi asta asta cu o atitudine rigida si inflexibila care sa iti redea ideea de control.
Cumva parerea mea e ca n-ai fost pregatita pentru o astfel de relatie... Te-a luat prea repede, prea intens, si foarte multa energie s-a dus in a iti pastra un cat de cat echilibru interior. Te considerai stabila, viata ta avea ritm, totul era aproape calculat siiii... si!
Te-a placut...
Faptul ca venea cu alte fete, era o mica parada. Te chinuia si el putin, probabil afectat de zgomotul infernal al motoarelor tale care incercau din rasputeri sa tina nava pe directia considerata optima.. ( scuze de metafora.. ).
Poate daca s-ar fi comportat mai dependent de tine - ti-ar fi fost mai usor sa zici da. Siguranta lui de sine te-a facut sa te indepartezi si mai mult - nu era un barbat usor de controlat, doar, nu ?
De cateva ori ai parut enervata de faptul ca el disparea cand aparea prietenul tau. Pai voiai sa stea acolo sa indure ? Poate il afecta sa te vada rece cu altul, decat calda cu el. Si insistand sa fii rece, si nu calda. Si atunci - de ce sa se chinuie ?
Deh, asta e... revino-ti si tu incet incet, caci data viitoare... vei sti ce trairi iti doresti sa traiesti :)
-
cred ca in sfrsit cineva a inteles cu adevarat la ce se rezuma exact aceasta poveste a mea.nici eu nu as fi putut sa explic mai bine!poate nici nu-ti dai seama cata dreptate ai(din pacate).am fost rigida cu El pentru ca nu vroiam sa fiu la fel ca toate celelalte...nu vroiam sa stie ce influenta are asupra mea...imi era frica sa nu profite de sentimentele mele...asa cum a si facut probabil la un moment dat.Dar ma intreb....atunci cand placi o persoana si nu poti fi cu ea,oare atunci cand nimic nu-ti mai sta in cale nu alegi oare sa fii cu ea?...maai nou am auzit chiar de la El(nu stia ca vorbeste cu mine) ca nu a fost indragostit de mine,ca il atrageam doar fizic...dar oare aceasta atractie fizica nu e suficienta pentru a fi cu cineva?sau era doar suparat din cauza faptului ca m-am impacat cu ex-ul si la fel ca mine si el incearca sa-si ascunda sentimentele de propria persoana?
sa-mi revin?!crede-ma ca asta incerc sa fac de 9 luni.....sssi poate ca voi reusi intr-o zi dar parca soarta nu ma lasa,nici sa fiu cu el dar nici sa-l uit..........atunci cand sunt convinsa ca mi-a trecut(ca in aceste momente de exemplu) se intampla ceva si Il scoate din nou in calea mea!Si nici El nu vrea sa ma lase sa-l uit;nu sstiu daca din orgoliu sau pentru ca simte ceva pentru mine...cert e ca atunci cand ne departam foarte mult face ceva sa se apropie de mine!voi reveni pe masura ce vor avea loc alte evenimente.........
-
Genul acesta de trairi.. e greu sa le poti clasifica - in sensul sa iti apara clar cata este nevoie sexuala, cata este compatibilitate, cata este rezonanta afectiva, cata este atractie... Adica ar trebui sa te cunosti foarte bine sa le vezi separat pe toate.
Cand el zice ca a fost _doar_ atras sexual de tine, poate o zice ca vrea sa induca in eroare, sau ca poate nici lui nu i-a fost clar sa inteleaga ce era cu acest magnetism al vostru si o rationalizeaza ca probabil ceva sexual (dar magnetismul... magnetismul este mai mult decat sexualitatea).
atunci cand placi o persoana si nu poti fi cu ea,oare atunci cand nimic nu-ti mai sta in cale nu alegi oare sa fii cu ea?
Ei bine, exista un soi de revolta asupra neputintei de a fi cu persoana respectiva, atunci cand iti doresti din tot sufletul sa fii cu ea si ea alege sa nu. Adica iti doresti ca persoana sa iti cedeze, stii ca rezoneaza fix ca tine, stii ca totul ar putea fi o bucurie extatica, dar daca apar piedici... incepi sa urasti persoana respectiva. Este aparare cumva impotriva suferintei. Nu poti sa stai mereu dorind, dar neprimind - si inundat in mesaje contrare. Te indepartezi... cam asta cred ca s-a intamplat in sufletul lui.
Sfaturi cum sa uiti de asta nu stiu... te vei satura la un moment dat si vei pune punct asteptarii. E tarziu sa repari ceva, sa poti sa regasesti acele momente initiale. Acea... inocenta sa-i zic, nu mai poate fi regasita - caci s-a adunat muuulta frustrare intre timp. A ramas doar amintirea ei.
De asta am si zis in mesajul trecut "data viitoare vei stii ce iti doresti" - convingerea mea personala este ca nu merge decat daca o iei de la zero, si faci ceea ce e natural sa se intample, nu ceea ce e corect sa se intample.......
-
Citind aceste randuri am avut impresia ca cel care le-a scris este El....sau chiar eu!intotdeauna am crezut ca nici el nu este sigur ce isi doreste de la mine!imi punea pamantul la picioare iar in momentul urmator imi arata ca nu insemn nimic pentru el...si un alt gand(consolativ probabil) si-a mai facut loc in mintea mea:daca nu dorea sa fie cu mine pentru ca ii era frica sa nu se indragosteasca(caci am uitat sa precizez ca a avut o experienta nefericita si si-a propus sa nu se ami indragosteasca niciodata...si e cea mai ambitioasa persoana din cate cunosc)?de ce cred asta ?pentru ca toate fetele cu care a fost de cand il cunosc au fost urate...dar urate(si cand spune "urate" ma refer la cele care nu au grija de ele; stiu sigur ca aspctul fizic e important pentru el si mai stiu si ca are gusturi bune...dar mereu evita contactul cu fetele care arata bine).
sunt constienta ca toate acestea vor fi doar niste amintiri,o imensa pasiune nematerializata......insa ceea ce nu ma lasa sa trec mai departe e aceasta incertitudine:m-a placut oare? sau a fost doar un joc pentru el?sentimentele lui pentru mine au existat doar in imaginatia mea sau au fost reale? :-*
-
E greu de zis daca totul e o iluzie sau nu. Din ceea ce ai povestit este clar ca exista atractie intre voi, un soi de magnetism care e greu de crezut ca este sexualitate pura. Si da, si eu cred ca e un bun punct de pornire pentu o eventuala relatie. Acum insa intra in joc cat esti tu dispusa sa risti. Ce vreau sa zic este ca din ceea ce scrii se pare ca stabilitatea este foarte importanta pentru tine. E un fel de a da vrabia din mana pe cioara de dupa gard. E clar ca renuntand la vechea relatie (care insa nu pare suficient de puternica, daca un asemenea personaj a reusit sa o zguduie asa tare) te arunci cu capul inainte intr-o chestie care poate nu va duce la nimic sau din care vei iesi eventual ranita. Sigur poate sa iasa ceva foarte fain, dar riscuri sunt mari. Si le resimti foarte bine simtindu-te fara control, vulnerabila. Acum eu una m-as arunca intr-o astfel de relatie daca as gasi tipul asta de atractie, cu toate riscurile asumate. Gandesc ca merita eventuala suferinta de dupa (peste care voi gasi eu intr-un final cum sa trec) pentru fericirea pe care o am "acum". Ce e fericirea? E o iluzie, nu poate exista decat fragmentar, nu mai cred de mult in fericirea care dureaza o viata. Asa incat uneori nu e rau sa furam un strop de aici, un strop de dincolo... Dar aici intervine subiectivitatea mea, care nu are atata nevoie de control si nici atata nevoie de siguranta. Pentru tine va trebui sa judeci singura ce este important si cat esti dispusa sa sacrifici sau sa risti. Nu pot decat sa-ti doresc sa stii ce faci, indiferent ce se va intampla.
-
ai dreptate...dintr-o astfel de relatie nu ar putea rezulta decat multe clipe fericite...si crede-ma ca am fost dispusa sa-mi asum acest risc;as fi fost dispusa asa risc otul ...dar cineva nu a vrut..si cu parere de rau trebuie sa spun ca poate chiar El nu a vrut!timp de 5 luni cat am fost singura nu m-a interesat nici un alt baiat...nu am dat sperante nimanui desi crede-ma ca am avut multi pretendenti(iar el stia asta).Si-a pus multi prieteni sa ma invite in oras(iar daca nu i-a pus el atunci nici nu a facut nimic sa-i impiedice sa ma invie)... a fost de fata cand am refuzat multi baieti...a inteles probabil ca doar la El ma gandesc!dar nu a facut nimic..desi initial am crezut ca are nevoie de timp pentru a ma analiza(intr-o conversatie pe mess mi-a spus ca vrea sa vada de ce sunt capabila...pentru ca mai apoi sa-mi spuna prin metafore ca putem avea doar o relatie sexuala).....m-am convins pe parcurs ca nu avea cum sa fie asa;nu-ti trebuiesc 5 luni ca sa-ti dai seama de ce este capabila o persoana...Tu ce parere ai?mi-ar prinde bine sa-mi dai niste sfaturi pt ca imi place cum gandesti
-
Pai sfaturi sincera sa fiu nu am. Dar intreaba-te totusi daca chiar simti ca voia numai sex de la tine si atat. Si mai intreaba-te daca nu era si asta un inceput de la care sa iasa si altceva. Si de ce te-a deranjat asa tare ca vrea sex? Mai intreaba-te de ce iti e teama sa fii si vulnerabila? Pari a fi destul de puternica sa faci fata unei caderi. De unde teama asta? Nu stiu toate datele problemei, nu stiu cati ani ai, care era relatia ta cu prietenul tau etc etc. Numai tu stii toate astea. Dar posibil sa fie asa cum zice si iulian, momentul ala sa fi trecut cumva. Important e cu ce te-ai ales din toata povestea asta? Ce ai invatat? Si ce vei face pe viitor.
-
intr-adevar am uitat sa specific varsta..am 20 de ani!i sunt constienta ca a trecut varsta la care o relatie se rezuma doar la saruturi....problema e ca nu-mi doresc o relatie bazata "doar" pe sex.Asadar nu ma deranja faptul ca el dorea sex..ci nu-mi doream ca el sa vrea "doar"sex.pentru ca as minti daca as spune ca nu-l doream...poate ca il doream chiar prea mult si de aceea ma tulburau atat de mult atingerile lui..si chiar simpla lui prezenta
cat despre faptul ca nu accept sa se vada ca sunt vulnerabila...experienta m-a invatat ca nu e bine si ca in final voi suferi mai putin.sunt realista si imi dau seama ca voi trece peste asta..peste ceva timp ce-i drept,dar voi trece....si asa cum am mai spus imi doresc sa stiu daca a tinut vreodata la mine sau nu, pentru a invata ceva din aceasta poveste.....si doar persone care nu au fost implicate pot fi obiective; avand mai multe pareri poate voi ajunge in final la o concluzie
-
Eu ma intreb daca tu chiar ai avea ceva de invatat daca ai sti ce a fost in sufletul lui. Ar putea fi consolator - adica daca te decizi ca "da dom'le, m-a vazut doar ca o bucata de carne" atunci ti-e mai usor sa faci fata vinovatiei ca nu ai actionat la momentul potrivit. Ti-ai spune "a, am stiut eu de ce am fost reticenta" si te-ai mai calma ca pana la urma a fost bine ca nu i te-ai dat, si ca nu are rost astfel sa mai regreti etc.
DAR.
Problema mie mi se pare la faptul ca tu refuzi sa accepti sa fii vulnerabila. Sunt multe de zis filozofic, ideea este insa ca daca fugi de vulnerabilitate, nu vei fi niciodata cu adevarat puternica. Ziceai de extreme... Abia cand vei fi linistita cu punctele tale slabe, abia atunci vei fi cu adevarat puternica. Pana atunci, oricate povesti din acestea vei avea, de toate vei fugi si vei incerca sa vezi numai punctele slabe ale celuilalt ca sa iti justifici fuga. Dar fuga.. fuga e a ta, din tine vine, din cauza trairilor a caror intensitate nu o poti controla. Nu e de la celalalt..
Deci..
Vezi ce e cu tine, si ce e cu nevoia de a domina barbatul, si de a avea controlul (dpmdv feminitatea nu inseamna asta, feminitatea inseamna receptivitate, caldura - nu inseamna agresivitate si control...). Cand iti vei intelege punctele vulnerabile, si vei fi ok cu riscurile care apar de acolo, abia atunci vei fi puternica. Deoarece indiferent ce s-ar intampla, nu mai ti-e frica..
-
De ce spun ca invata voi ceva daca as sti ce a simtit pentru mine?voi invata pe viitor sa nu-mi mai fac iluzii,sa-mi dau seama cand cineva e sincer pentru ca asta a fost problema mea:nu am stiut sa-i interpretez gesturile pentru ca apoi sa stiu ce fel trebuie sa ma comport eu.am preferat sa fiu reticenta fata de El la inceput,sa nu-i arat ce simt din respect pentru prietenul meu ....apoi cand eram singura, situatia s-a schimbat:asa cum am mai spus ii aratam cu orice ocazie ca nu-mi e indiferent,ba chiar mai mult am si avut o discutie in care am recunoscut ca il plac dar ca nu sunt genul de fata careia ii plac aventurile(si acestea era adevarul....nu imi plac....mi-a trecut prin cap sa incerc si asa ceva,dar nu pot;nu concep ideea de a avea relatii sexuale cu cineva care nu are sentimente mai profunde pentru mine,care sa ma respecte) iar la o alta discutie cand l-am intrebat cum ma vede el pe mine si mi-a raspuns"cu ochi buni" i-am spus clar sa nu se joace cu sentimentele mele caci timpul il va face sa regrete(spunandu-i ca se joaca cu sentimentele mele nu i-am aratat oare ca sunt vulnerabila in fata lui?)
deci aceasta vulnerabilitate de care amintiti intr-adevar am incercat sa o ascund...dar la inceput,pentru a nu face rau celorlanti si in special celui care ma iubea sincer si cand inca eram convinsa ca o sa-mi treaca!atunci cand a fost vorba doar de mine,nu mai erau alte persoane implicate nu am mai facut nimic sa o ascund....aproape toti cei din jur si-au dat seama ca simt ceva pentru El iar eu nu am negat niciodata....nu-mi mai pasa daca tipul ar fi putut fi atat de imatur incat sa incerce sa profite de sentimentele mele(ajunsesem sa cred ca o sa-mi dau seama daca se intampla acest lucru)....pentru ca stiam ca o sa pot trece mai departe!si asa cum mai spus aproape ca am trecut...mai sunt cateva lucruri de lamurit totusi;pentru mine cel putin...... :-*
-
Asa cum am promis am revenit cu noi relatari...........saptamana trecuta,cand imi incepeam povestea...eram foarte linistita,impacata cu mine!Credeam ca e inceputul uitarii!
Aseara insa am dscoperit ca nu era asa!Nu l-am uitat inca si probabil nici n-o voi face prea curand!
ne-am intalnit intamplator intr-un club;eu eram cu prietenul,El cu prietena!Am fost surprinsa sa-l vad(dupa 3 saptamani) si cred ca si el a fost!In momentul in care l-am vazut intrand am incetat sa mai respir!A trecut pe langa mine fara sa ma priveasca macar(probabil ca nu m-a vazut-era foarte aglomerat) si crezand pe moment ca doreste sa ma evite nici eu nu am facut nimic sa-i atrag atentia!....Dupa putin timp a trecut din nou pe langa mine,dar de aceasta data m-a luat de mana si m-a intrebat zambind ce fac!I-am zambit si eu si i-am spus bine....abia dupa ce i-am raspuns m-a privit in ochi...si a plecat!A stat in locuri din care ma putea vedea cu usurinta si il puteam vedea la randul meu....m-a privit pana in momentul in care prietenul meu m-a sarutat!Cand m-am uitat in locul in care era pentru a-i vedea reactia....disparuse!Si nu l-am mai vazut toata seara!
Nu l-am uitat!
-
am citit aceste randuri si m-am regasit in ele...foarte mult.Poate cand veti vrea am sa o spun,pana atunci as vrea sa-ti spuna draga only ca te inteleg foarte bine,stiu prin ce treci...si incertitudinea asta te omoara.Ar fi trebuit cu timpul sa il uiti..asta ar fi aratat ca este doar o atractie...dar uite ca nu este asa.In legatura cu intrebarea ta..daca au fost iluzii desarte,as vrea sa cred ca nu este asa..el ti-a aratat ca este interesat de tine,ca il sapa o gelozie,s-au cel putin impresia asta mie mi-a lasat-o.Este un tip orgolios,si caruia ii place sa stie ca poate avea orice,cand nu este asa ii starneste curiozitatea si o dorinta mai mare de a poseda acel lucru..acea persoana..Ce ai de gand sa faci in continuare?astept cu nerabdare raspunsul :-*
-
Draga desdemona ma bucur ca am gasit pe cineva intr-o situatie asemanatoare(imi pare rau ca treci prin asta dar bine ca ne-am gasit aici si poate ne ajutam reciproc).Tu ai citit toata povestea mea?mi-ar placea sa-ti cunosc si eu povestea ca sa stabilim o legatura mai puternica.poate reusim amandoua sa tecem peste asta! :-*astept raspunsul tau
-
astept raspunsul tau :-*
-
Intr-adevar povestea ta se aseamana foarte mult cu a mea.Ma bucur pentru tine c ai reusit sa treci peste si sper sa o pot face si eu intr-o zi.La fel ca tine si eu am decis sa ma despart de persoana care si-ar fi dat viata pentru mine si pe care de altfel si eu o iubeam...si pentru cine?pentru El...pentru ca nu vroiam sa ne stea nimic in cale!Insa eu nu sunt convinsa ca am avut norocul tau,si anume de a-mi fi impartasite sentimentele!Nu l-am putut avea...tot ce mi-a ramas de la El sunt amintirea unor clipe fericite si un sarut pe care-l nu-l voi uita niciodata,un sarut care a spus mai mult decat avea sa-mi spuna el vreodata...Stiu ca acum e prea tarziu,ca nu mai pot face nimic pentru NOI si incerc sa ma bucur pe cat posibil de clipele petrecute cu prietenul meu.....dar nu stiu de ce,am o presimtire...ca povestea noastra nu s-a incheiat si ca e departe de a se incheia (nu-mi doresc asta...dar asta simt si o spun cu toata sinceritatea).Am sentimentul ca El nu va iesi din viata mea prea curand si ca mai mult decat atat,Noi vom fi impreuna intr-o zi.Nu am mai simtit asa ceva niciodata(desi am iubit mult si am suferit la fel de mult) si nici nu ma bazez pe asta......vreau doar sa-l uit!
draga desdemona mi-ar place sa vorbim mai mult despre povestea ta .....poate imi dai adresa ta de e-mail sau ti-o dau eu pe a mea!
Astept nerabdatoare raspunsul tau! :-*
-
Mai mult ca niciodata sper ca Mos Craciun sa nu ma uite anul acesta!Imi doresc un singur lucru:sa-mi regasesc starea de echilibru, sa-L uit si sa o pot lua de la capat!De ce oare imi este atat de greu?Parca o parte a fiintei mele se incapataneza sa nu ma lase sa-l uit!E ciudat sa lupt cu mine ,dar simt ca asta mi se intampla in acest moment!
-
acum asta imi doresc de la Mosu...starea mea de echilibru...de liniste...de stabilitate.Sa se termine zbuciumul.Stiu foarte bine cum e sa lupti cu tine..ne asemanam mai mult decat credeam.tot ce trebuie sa facem e sa nu ne pierdem speranta...
De ce iti este atat de greu?Poate pt ca il iubesti..
-
Imi e teama sa rostesc aceste cuvinte cand vine vorba de El.Imi e teama ca pot deveni realitate....chiar daca poate undeva in subconstient stiu ca asta simt....prefer sa nu ma pronunt!Poate ca e vorba de acea "aparare" despre care vorbea iulian.Nu mai vreau sa sufar...vreau sa-L privesc in ochi si sa nu simt nimic,absolut nimic...vreau sa-mi neg sentimentele pe care le am pentru el,ba chiar mai mult sa le anulez....Dar NU POT....cel putin nu inca! :(
-
Iata-ma la sfarsitul anului si la sfarsitul acestei povesti:mai matura,mai trista,mai nefericita poate!Sper ca anul ce e pe punctul de a incepe imi va readuce linistea si ca voi reusi sa inchei acest capitol:El.Imi doresc sa fie fericit,sa-si gaseasca jumatatea si sa se regaseasca pe el insusi;iar daca...daca...simte ceva pentru mine,ii doresc sa ma uite caci povestea noastra s-a sfarsit!
Cu lacrimi in ochi scriu finalul povestii mele si va multumesc celor care ati avut rabdarea sa o cititi si chiar mai mult celor care mi-au dat sfaturi.
Sper ca nu a fost o poveste banala si ca v-a captat interesul!
-
Da, a fost interesanta (pentru mine, cel putin) :)
Imi pare rau ca nu s-a terminat cu bine, ca a fost multa suferinta, da' ... asta e. Poate n-a fost sa fie. Nu inca, cel putin, nu cu el poate. Vezi tu :)
-
Multam' Iulian!Esti o persoana deosebita si ma bucura faptul ca povestea mea ti s-a parut interesanta! ;)
-
DA-povestea ta a fost interesanta,foarte..si stii ca mi-a captat interesul,asa cum a facut-o si firea ta.
Iata! acum este un nou an..un nou inceput...acum al cui inceput este?
-
Ma bucur draga Desire ca povestea mea ti-a captat interesul si cu atat mai mult ca si firea mea a facut-o.
As vrea sa-ti raspund la intrebare,dar nu as fi cinstita daca as face-o acum....pentru ca pe El nu l-am mai vazut de mult,si nu as obiectiva.Dar sper ca in nici intr-un caz acest inceput de an nu mi-a adus un nou inceput al unei povesti....cu El,sau cu amintrea lui mai bine spus.
Dar dupa ce il voi revedea prima oara cu siguranta voi sti sa-ti raspund la intrebare.Si inca o data iti multumesc ca-mi esti alaturi! :-*
-
Draga mea...eu am citit si am recitit de zeci de ori povestea ta...m-a intristat, dar m-a si bucurat. M-a intristat pentru ca suferi foarte mult si ai suferit si m-a bucurat pentru ca ai aratat puterea ta de caracter...faptul ca esti o femeie puternica si buna...ca ai un suflet cald si plin de iubire. Pastreaz-o draga mea...si nu te grabi sa o daruiesti decat atunci cand vei simti ca cel care o primeste stie iubi la fel de frumos si stie sa primeasca iubirea iubind.
Nu stiu ce sa iti spun...mi-e teama sa nu gresesc , dar ia-o ca si o opinie, nu ca si un sfat...singurul sfat pe care trebuie sa il asculti este cel pe care ti-l da sufletul tau...ceea ce simte el mereu va fi bine.
Eu personal cred ca ceea ce este intre tine si prietenul tau nu este corect sa mai continuie...nu cred ca intre voi sunt acele sentimente frumoase care dau aripi, care iti umple sufletul de bucurie si care te face sa te comporti ca un copil numai la gandul ca va veni de la servici si va zice : "iubiii sunt acasa"...:). Daca fiorul acesta lipseste si clipele trec doar intr-o directie...nu este bine...nu este corect nici fata de tine nici fata de el. Poate cel mai bine ar fi sa va indreptati fiecare pe drumul lui...macar sa ramaneti cu amintirile frumoase...sa nu ajungeti intr-o zi ca departarea si raceala din lipsa de sentimente adevarate sa va cuprinda si sa va departati asemeni unor straini.
In timp si relatiile in care exista foarte multa iubire se erodeaza....certuri, lipsuri, probleme, copii...iar o relatie care nu are nici macar un fundament solid in iubire...nu are nici cea mai mica sansa sa reziste in timp fara sa ucida tot ce ai mai bun in suflet...cu timpul te ucide si pe tine..incet, incet.
In ceea ce-l priveste pe acest barbat...nu stiu ce sa spun...probabil te-a placut si probabil a simtit ceva pentru tine, dar categoric nu atat de mult incat sa si ramana. Mai mult ca si sigur nu a fost pregatit pentru o relatie pentru care ar fi trebuit sa lupte din tot sufletul..tu aveai pe cineva, el nu putea accepta situatia, dar nu putea nici sa astepte ca tu sa te decizi...a fost o situatie dificila as spune eu...destul de dificila.
Poate cine stie insa...? Viata ne rezerva destule surprize...! Poate in timp isi va da seama de ceea ce simte si se va intoarce sa "sparga" zidul pe care l-ai ridicat tu in fata lui...si se va intoarce ca sa arate ce are de daruit si ca sa ramana. Poate viata va va scoate din nou unul in fata celuilalt si veti avea puterea sa discutati despre ceea ce a fost si ceea ce ar putea fi. Viata este destul de plina de intortocheli si niciodata nu stii ce te poate astepta...eu am o vorba...zambeste mereu vietii...niciodata nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau pentru ca niciodata nu stii de unde sare iepurele...asa ca...niciodata sa nu spui niciodata! :)
Va ramane multa vreme in sufletul tau....sentimentele frumoase nu dispar usor...dureaza...uneori devin adevarate cosmare...nu putem face nimic din cauza lor...nu putem sa ne regasim, nu putem sa inaintam...doar stam si suferim in propria carapace....fara sa simtim viata...fara sa ne lasam usa sufletului intredeschisa....de parca nu am vrea nici macar sa fim gasiti si salvati.
Dar..., poate in timp vei gasi calea sa te intorci la tine ca si cand te-ai intoarce la un prieten vechi...te vei recunoaste si te vei regasi...iti vei gasi calea catre sufletul tau si vei da sansa unei persoane care sa te vada asa cum esti tu...sa te aprecieze si sa te iubeasca intr-atat incat sa vezi ca iubirea adevarata poate sterge orice urma...orice amintire...ramane numai frumusetea si caldura vietii.
Intr-un cuvant...mereu in viata ceea ce nu te poate ucide...te face mai puternic!...Eu iti doresc insa sa fii puternica fara sa mai simti vreodata durerea pe care iubirea o poate lasa in urma...iti doresc sa iti dea D-zeu puterea de a-ti asculta sufletul si de a merge mereu in directia pe care ti-o indica el..., iar la capatul directiei mereu sa fie un inger care numai printr-un zambet sa te faca fericita si sa stii ca esti cea mai iubita femeie...asta iti doresc eu!
-
Iti multumesc draga mea Allia ca esti alaturi de mine si apreciez sfaturile pe care mi le dai!Le multumesc tuturor celor care mi-au citit povestea si care m-au sprijit cu sfaturi si pareri!Nu aveti idee cat conteaza pentru mine parerea voastra!Ma ajuta mult...si sper ca in final cu ajutorul vostru sa trec si peste asta!E un fel de terapie pentru mine...
Revenind la ce spuneai tu draga Allia,iti multumesc ca ma consideri o femeie puternica...puternica poate ca sunt,dar femeie...nu prea.In primul rand am doar 20 de ani'iar in al doilea cred ca tocmai situatia in care ma aflu ma face sa raman o adolescenta inca....o adolescenta care viseaza ca intr-o zi baiatul mult dorit o va iubi!Nu reusesc sa il uit...sa-mi controlez sentimentele!Ar trebui sa pun punct si sa spun "o.k....baiatul nu ma place,asta e...viata continua"..asa ar face o femeie.Dar eu nu pot....E de ajuns sa il vad o data si orice urma de vointa imi dispare.Astazi de exemplu l-am vazut cu ajutorul unei camere web(el nu stie ca l-am vazut) si mi-au dat lacrimile!Am inceput sa plang ca o toanta!Nu inteleg de ce.....ma doare probabil ca nu a fost sa fie!
In ceea ce priveste destinul,posibilitatea ca soarta sa ne aduca din nou fata in fata..iti dau mare dreptate. Exact acest lucru nu-mi da pace:senzatia ca nu s-a terminat,ca povestea noastra va continua si ca viata ne va pune din nou fata in fata!E chiar ilar...dar asta presimt...ca lucrurile nu vor ramane asa!
Prietenul meu.....!Prietenul meu e o persoana foarte speciala,acea persoana de care vorbesti si tu...care ma face sa ma simt cea mai iubita femeie din lume,care imi pune lumea la picioare si care nu ar ezita nici o secunda sa-si dea viata pentru mine.A dovedit cat de mult ma iubeste cand a hotarat sa ramana cu mine dupa ce i-am marturisit ca-mi place de El.
Stiu ca nu e corect fata de el...dar am ajuns sa cred ca asa e mai bine si pentru el:doar sa-i fiu alaturi!Nu ar suporta sa ma piarda..singurul lucru care l-ar face sa renunte la mine ar fi sa il insel(sa ma culc cu un alt barbat)...iar eu nu am sa fac asta,pentru ca nu merita.
Il iubesc mult,nu as suporta sa-l vad suferind,ma atrage si il doresc...nu e un cosmar sa-i fiu alaturi zi de zi!Stie sa ma faca fericita...atat timp cat nu-l vad pe El!Pentru El simt altceva.....e ceva foarte puternic...mai puternic decat mine,ma stapaneste...e o slabiciune!Nu pot sa-l uit...nu pot sa-l urasc....Stiu ca timpul vindeca totul,dar prezentul nu conteaza?Nu conteaza ca noaptea nu mai am somn din cauza Lui si ca am uitat sa mai zambesc(singurul care ma mai poate face sa zambesc e prietenul meu).Am devenit o leguma...o persoana care nu doreste decat sa uite!
De ce nu am facut mai multe pentru a fi cu El?Din teama.....mi-a fost frica sa nu ma raneasca...ca nu cumva sa ma insel in privinta sentimentelor lui pentru mine....ca nu cumva El sa nu simta nimic pentru mine!Am gresit,oare?Nu voi sti niciodata....acum stiu doar ca,asa cum spuneai si tu Allia,ca sentimentele lui...daca ar fi existat,nu au fost destul de puternice...asa ca la ce bun sa fi fost mai putin rigida fata de El?
In prezent nu pot decat sa astept ziua cand voi uita si astept in continuare sfaturile si parerile voastre!Ma vor ajuta mult......
-
Draga Des...iti eram datoare cu un raspuns la intrebarea ta!L-am vazut...pentru putin timp...si reactia mea a fost una cat se poate de surprinzatoare:mi-au dat lacrimile! Era atat de trist...nu e fericit!De ce nu e?As fi si eu poate!Are totul:cariera,bani,o familie care il iubeste,prieteni....dragostea ii lipseste....Ma doare sa-l vad trist...si mai ales sa stiu ca nu eu sunt motivul tristetii lui!Ma doare sa stiu ca l-as fi putut iubi asa cum atat de mult isi doreste si ca l-as fi putut face fericit!Ma doare ca soarta nu mi l-a scos mai devreme in cale....
Si ca sa iti raspund la intrebare....acest nou inceput de an mi-a adus un nou inceput alaturi de prietenul meu....
-
La multi ani,dragul meu!Nu-ti voi spune personal, dar iti doresc tot binele din lume si sa fii iubit(macar atat cat te iubesc eu)...Nu mai fi trist ca ai pierdut apusul caci lacrimile te vor impiedica sa vezi rasaritul....Fii fericit si ajuta-ma si pe mine sa fiu....la multi ani inca o data!
completare:
Aceste cuvinte le scriam ieri dupa-amiaza....seara avea sa-mi aduca o surpriza:as fi avut ocazia sa-i spun Lui aceste cuvinte !dar nu am facut-o!De ce?
pentru ca nu ne-am spus nimic...nici macar"buna"!Cand am ajuns in club cu prietenul meu,El era acolo:m-a privit de cand am intrat pana cand am ajuns la masa prietenilor nostri!Nu era singur,era cu Ea..prietena lui (si spunea ca e doar o amica...ca nu sunt impreuna).Am mers intr-un loc de unde il puteam vedea si ma putea vedea!S-a uitat un timp la mine...si El si prietenii lui,apoi El si....prietena lui!Nu reusesc sa-l inteleg,ce poate fi in mintea lui?Prietena lui a stat numai cu ochii pe mine si El la fel cand nu-l vedea ea!la un moment dat si El si prietena lui au disparut...stateau dupa un pupitru de unde el nu ma mai putea vedea.mai venea din cand in cand sa danseze cu sora lui si ma privea peste umarul ei!Apoi a inceput sa se plimbe prin club....nu i-am dat ocazia sa ma salute,si nici el nu a facut-o:a salutat-o pe prietena mea care era la 5 m de mine si pe mine nu(ce-i drept era si prietenul meu langa mine,dar si cu el se saluta deci n-ar fi fost o problema).
Tot timpul vorbeste cu cei din jurul lui despre mine:prieteni,colegi,rude...nu stiu ce le poate zice....."o vezi pe tipa de acolo?e moarta dupa mine!dar eu nici nu o bagam in seama!" (numai la gandul ca le spune asta innebunesc...nu pot sa cred ca e atat de josnic).E foarte ciudat:prietena lui sta numai cu ochii pe mine si asemenea lui atunci cand e cu cineva vorbeste numai despre mine (nu e doar paraerea mea..au observat si altii asta:e usor sa-ti dai seama cand cineva vorbeste despre tine,iar ei nu se sinchisesc sa ascunda asta).Si apoi faptul ca l-a luat din locul in care staea si l-a ascuns dupa pupitru mi se pare ciudat;chiar de ar fi facut asta sa nu il mai pot pot vedea...de ce?...ce pericol as reprezenta eu daca l-as privi atat timp cat El i-a spus ca nu m-a bagat in seama si ca eu am vrut sa fiu cu el?
O tinea in brate,o saruta...si dansa cu ea cum a dansat cu mine(si cum nu a mai dansat cu nimeni pana acum)...am crezut ca o sa innebunesc de furie si de gelozie!Ma doare...ca este Ea si nu sunt Eu!
Am uitat sa precizez un lucru: ca nu i-am trimis nici macar un mesaj sa-i spun "la multi ani".In schimb i-am trimis prietenului lui,pe care nici macar nu il chema Ionut(intelesesem gresit) si cu care fusesem mai putin apropiata decat cu el...Nu stiu daca el a aflat faptul ca i-am trimis prietenului lui mesaj...si lui nu!
-
Poate ziceau ce "Tare e tipa aia" si prietena lui simtindu-se amenintata de tine l-a luat de acolo sa nu te mai vada ca simtea cum te priveste pe furis.Ar fi o idee nu?
acum am vrut doar sa te binedispun un pic,sper sa fi reusit macar pt un zambet.
Idee este urmatoarea nu ii esti indiferenta,iar prietena lui,sau ma rog amica,sigur se simte amenintata de tine...si asta da de gandit,trebuie sa aiba un motiv bine intemeiat pt acest lucru.
Iar tu,ar trebuie sa nu te mai framanti,pt ca frumosul tau suflet are de suferit,si este pacat..
De ce unii barbati sunt atat de orbi?
-
hai spune aici supararea dupa ce raspunzi la ce am scris mai sus :D
-
Nu stiu de ce dar de fiecare data reusesti sa-mi ridici moralul....Nu stiu de ce ma framant atat pentru cineva care nu da doi bani pe mine...Dar asta e,nu pot sa-mi gasesc alinarea decat scriind aici,e singurul lucru care mi-a mai ramas...Toate prietenele mele ma judeca si imi spun doar:"nu merita!uita-l!meriti ceva mai bun!....nu ti-a trecut inca?"...cred ele ca nu stiu eu oare aceste lucruri?le stiu....dar ce folos?Vorbind despre asta ma simt mai bine...pentru ca sunt foarte confuza si poate ca parerea voastra m-ar mai lumina putin!....in ultimul timp nu am stiut decat sa-mi plang de mila si sa fiu furioasa pe mine insumi ca ma port ca un copil rasfatat!dar nu pot sa ma abtin...nu pot sa nu sufar cand vad ca alta fata are parte de saruturile lui,de imbratisarile lui....nu pot sa ma intreb de ce ea si nu eu!cand inchid ochii il vad cum danseaza cu ea...asa cum numai cu mine a dansat!...poate crezi draga des ca sunt un caz pierdut!poate ca sunt...dar sunt sincera,macar cu mine si cu voi care nu ma judecati si ma sprijiniti!
-
caz pierdut??!! nici vorba !!! toate au un sfarsit..iar lucrurile nu s-au terminat..din pacate sau din fericire.tu ce alegi?
-
Tind sa cred ca din pacate! cred ca e o poveste in care am ramas singura...sunt un caz pierdut pentru ca pentru prima oara in viata ma simt neputincioasa....orice urma de vointa imi dispare atunci cand il vad...
-
cred ca de asta iubim sa iubim!pt ca ratiunea nu functioneaza si este atat de bine sa simti ca pamantul iti fuge de sub picioare.Dar sa revenim..eu raman la ideea mea.Stiu ca este greu..trebuie atata curaj,si atata sange rece,dar prin vointe se poate..sa vorbesti cu el.Stiu ca e teama de respingere,ca e teama de a nu fi luat in ras...sunt multe temeri,dar daca nu faci ceva,te vei adanci si mai mult in durerea ta.
nu am dreptate?
-
Da, Des...ai dreptate,...teama din pacate sa stii ca ne pune foarte multe piedici si, desi stim asta continuam sa o simtim. Insa, am sa iti dau un citat dintr-o carte preferata, el va exprima mai bine ceea ce eu nu pot sa spun la fel de frumos:
"Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu. - Frank Herbert, Dune - Litania impotriva Fricii, incantatie din ritualul Bene Gesserit "
only_u...din pacate in viata asta suntem urmariti de teama...tot felul de teama: teama de a nu rani o persoana iubita, teama de a nu rani familia, de a nu rani oamenii din jurul nostru. Teama de a nu ne rani pe noi insa,...este cea mai puternica.
Din acest motiv ne creeam lumi imaginare, unde desi in viata de zi cu zi suntem nefericiti, acolo plutim...ne creeam scuturi...scuturi uriase si puternice pe care le ridicam in garda ori de cate ori se apropie cineva de sufletul nostru si...il spulberam sufleteste, iar toate astea le facem pentru ca suntem oameni...iremediabil oameni! Nu inseamna ca suntem rai...inseamna ca am fost tratati cu rautate! Nu inseamna ca am fost tratati cu rautate pentru ca asa meritam ci pentru ca altii asa stiu sa isi manifeste eul propriu...ranind! Nu inseamna insa ca daca ei au fost rai cu noi sunt persoane rele in general!
Si eu cred ca va trebui sa vorbesti cu el...sa il asculti, sa ii dai inca o sansa de a-ti explica ce s-a intamplat atunci in sufletul lui sau, sa ii explici tu ce este in sufletul tau..., altfel nu vei putea continua.
Eu...mereu in viata am spus ceea ce am simtit..recunosc ca a fost greu...ca am suferit enorm, am avut multe esecuri , dar m-am bucurat ca niciodata nu va exista in sufletul meu regretul ca "nu i-am spus ce am simtit". Am preferat sa fiu respinsa si privita ironic, decat sa ajung vreodata in situatia de a nu stii ce s-ar fi putut intampla. As fi ajuns sa imi creez scenarii despre cum ar fi fost, despre ce ar fi fost. Uneori insa, infrangerea fricii este recompensata...prin admiratie, prin iubire, prin faptul ca unele persoane ajung sa te aprecieze si sa te accepte ca prieten in preajma lor, pentru ca ai dat dovada de caracter...
Dar, cum vei putea fi vreodata fericita fara sa stii ce simti acum cu adevarat? Fara sa stii ce simte el acum cu adevarat? Poate nu esti singura in aceasta poveste...poate inca mai exista si el..., iar prietenul tau exista sigur in acest cerc...Nu stiu cum poti fi cu adevarat fericita langa prietenul tau gandindu-te la el...la cel din gandurile si sufletul tau... Eu cred ca te amagesti...si intr-o zi te vei trezi goala de tine si vei cadea intr-un gol imens daca nu iti intorci putin privirea si sprea sufletul tau...spre ceea ce isi doreste el cu adevarat! Trebuie sa stii cu adevarat ce simti..., iara daca stii...fa ce iti dicteaza sufletul...crede-ma ca nu greseste!
Altfel...vei fi prinsa mereu intr-o mreaja care va ajunge veche, iar tu vei bantui trista prin ea...plangand si cazand in tristete ori de cate ori ceva iti va aminti de el...! Vorbeste cu el draga mea..., iar cand o vei face...fa-o tu cu sufletul tau...!
Iar noi...vom fi aici mereu sa te tinem in brate, sa te alintam, sa iti vorbim, sa te ascultam, sa te sprijinim, sa iti sarutam si sa iti iubim sufletul...noi suntem aici oricat de greu sau usor iti va fi...sa nu uiti!
-
Am citit povestea ta inca de la inceput, dar nu am putut sa raspund la acest topic. De ce? Din frica, am intalnit multe cazuri dar nu mi s-a intamplat niciodata. Ce nu prea inteleg eu in cazuri de genul asta e: ce se intampla cu a-3-a persoana? O indepartam usor sau pleaca cu sufletul distrus :'(
Only u, in primul rand cred ca ar trebui sa analizezi ce simti pentru prietenul tau si apoi pentru baiatul care ti-a frant inima :-\ Ai scris ca il iubesti pe prietenul tau si el la fel, dar imi permit sa-ti spun ca sentimentele pentru prietenul tau nu sunt destul de puternice, nu este acea dragoste pe care tu o cauti de moment ce EL te-a miscat. Am dreptate?Nu vreau sa te influentez in nici un fel...gandeste-te bine...daca inima bate mai tare pentru celelalt baiat decat pentru prietenul tau nu-ti mai continua relatia actuala. Te ranesti enorm, iti faci rau constient :'( Poate acea dragoste pentru prietenul tau a devenit o obisnuita, poate il iubesti pentru ca el nu te-a parasit desi, crede-ma, el simte ca tu nu-l mai vrei, ca te-ai indragostit de altcineva si uite asa va chinuiti sa salvati o relatie care nu stiu daca mai are viitor (asta depinde doar de voi). Si uite incearca sa o iei si pe partea cealalta ;) Sa ne gandim la el, dupa cate ne-ai povestit sufera dupa o iubire pierduta si nu vrea sa accepte alta fata in locul fetei pierdute :( Gandeste-te la asta, daca tu vei avea destula putere incat sa-l faci sa-si marturiseasca sentimentele (pentru ca e clar ca simte ceva pentru tine) ??? Iubirea pe care o ai pentru el e mare, dar in primul rand gandeste-te daca merita. Unii accepta realitatea si nu-si mai plang acea relatie superba (care va fi cea mai minunata din viata lor) si incep sa iubeasca din nou. Altii din pacate nu se mai uita, nu tin cont de sentimentele unei fete care ar face orice numai sa fie fericit. Nu stiu din care categorie face el parte, asta poate vei reusi tu sa descoperi.
Uite, daca inima iti spune ca-l vrea pe el, nu conteaza sacrificiile atunci cauta-l si vorbeste cu el. Vorbeste-i deschis si incearca sa-l faci si pe el sa-ti vorbeasca la fel, insa ai grija cum ii vorbesti sa nu-i oferi sufletul tau pe tava si el sa faca ce vrea de acolo numai sa stea cu tine.
Din respect pentru prietenul tau, pentru tot timpul cat ti-a fost alaturi incearca sa vezi ce vrei. Nu-l mai chinui, nu te mai chinui si ai grija de tine ;)
Eu iti urez multa bafta, nu stiu cat te va ajuta ceea ce-am scris dar sa stii ca sunt aici sa-ti citesc povestea in continuare.
Te pup dulce :-*
-
Conteaza mult pentru mine ca in cele din urma te-ai decis sa imi spui parerea ta vis-a-vis de aceasta poveste!Ca si tine nici eu nu credeam ca poti iubi doua persoane in acelasi timp,asa cum nu credeam nici in dragoste la prima vedere.....si totusi mi s-au intamplat!E trist ca a trebuit sa le traiesc eu pentru a crede...dar asta e,nu am avut de ales!
Ai dreptate ...poate ca iubirea pentru prietenul meu nu e suficient de puternica,dar este atat de puternica incat sa ma vad alaturi de aceasta persoana pentru tot restul vietii...in lipsa Lui!Imi ofera liniste,stabilitate,fericire chiar....tot ce imi doresc atat timp cat nu-l am pe El!....imi este foarte greu sa explic...dar il iubesc sincer,doar ca-n inima mea e loc si pentru o altfel de iubire:pasiune,dorinta....pentru El.Probabil ca sunt egoista ca nu-i spun prietenului meu ce e in sufletul meu...dar nu ar intelege,nu ar crede ca il iubesc...desi i-am marturisit o data si nu am rezolvat nimic,l-am facut doar sa sufere.
Cu El nu mai e nimic de facut!Nu pot sa discut cu el pentru ca asa cum spuneai si tu Kitty mi-as pune sufletul pe tava...si am mai facut asta o data in fata lui si nu s-a intamplat nimic...mi-a cerut timp de gandire!Acum ,avand prieten,El cu siguranta m-ar judeca si as scadea in ochii lui daca i-as marturisi ce simt pentru el...pentru ca pune mare accent pe scrupulozitatea unei fete...Vreau sa stiu ce simte pentru mine....dar el nu mi-ar spune,e prea orgolios!
Va multumesc ca-mi sunteti alaturi...va pup si va iubesc!
o sa va tin la curent ....
-
Din cauza orgoliului va pierde foarte mult :(
Eu cred ca acea dorinta de al avea e doar pentru ca te atrage doar fizic, e exact acea granita dintre iubire si atractia fizica. Refuzul lui te-a facut sa il doresti mai mult si uite asa te-a facut sa-l vrei numai pentru tine.
De ceea cred ca ai nevoie acum de cineva care sa te asculte si sa te ajute sa depasesti aceasta situatie. E destul de greu sa invingi de una singura si daca cu iubitul tau nu poti discuta (si eu care ma gandeam ca numai cu el ai putea rezolva problema) atunci cauta pe cineva de incredere ;) In primul rand trebuie sa ai vointa si pe urma cu ajutorul altor persoane vei trece peste aceasta perioada. Eu cred ca asta e de fapt o incercare si ceea ce se incearca e cat de puternica e relatia ta si cum faci fata unei astfel de tentatii ;) Ar fi bine daca prietenul tau ar accepta situatia, ar vedea ce se intampla in sufletul tau si ar incerca sa te ajute :) Ai grija de tine only :)
:-*
-
De multe ori m-am gandit la aceasta posibilitate:sa nu fie decat atractie fizica...si nu am ajuns la nici o concluzie!Poate fi....caci ma atrage foarte mult,ma topesc toata sub privirile lui:dar in acelasi timp tin mult la el:ma intristez atunci cand il vad pe el trist,nu-i doresc decat binele (in ciuda faptului ca din cauza lui trec prin asta)...si tremur toata cand il zaresc pe El sau chiar pe vreun prieten de-al lui(caci ma astept sa apara si el in orice moment).
Intr-adevar singurul lucru care ma mai poate face sa-l uit in acest moment este faptul ca ma ascultati voi...sunteti singurul meu refugiu!cu prietenul meu nu pot vorbi pentru ca nu as rezolva nimic...nu as reusi decat sa-l fac sa fie nesigur,sa se teama de fiecare data in prezenta Lui,sa-l fac sa sufere!Asa s-a intamplat cand i-am marturisit acum cateva luni ca sunt indragostita de El!In cele din urma a trebuit pentru binele lui sa-l mint ca nu mai simt nimic pentru El caci il vedeam ca sufera foarte mult!
-
Acum cateva momente faceam in gand o retrospectiva a momentelor petrecute alaturi de El!Mi-a venit in minte ultimul moment fericit pe care mi l-a oferit!
Era intr-o sambata...ca de obicei am mers cu prietenii in club!Eram foarte abatuta in acea zi....De obicei incepeam sa dansez imediat ce intram pe usa clubului...dar in acea zi nu aveam chef de nimic!mi-am ales un loc la etaj,de unde sa am o privire de ansamblu asupra intregului club;era un loc foarte mic in care incapeau doar doua persoane...doream sa fiu singura,sa ma uit la ceilalti cum se distreaza!
El nu venise....nu-l mai vazusem de mult timp!Orele treceau,iar el parca nu avea nici un gand sa apara!In schimb a aparut varul lui cu care se intelege foarte bine:erau deci sanse sa apara si el..dar deja trecuse ceva timp si el nimic.Varul lui cu care eu ma inteleg foarte bine a observat ca sunt trista si s-a gandit el ca daca l-ar trimite pe un alt var de-al lui sa-mi tina companie,m-as inveseli! A venit asadar tipul la mine,fara sa-mi spuna cine este...mi-a spus doar numele...si m-a intrebat daca poate dansa cu mine! I-am spus ca nu,ca am prieten si mi-ar face o mare favoare daca m-ar lasa singura(asa ii expediam pe toti cei care doreau sa se apropie de mine...o singura persoana avea acces:El - numai ca el nu cred ca a observat asta)!Tipul mi-a spus ca-l mint si ca stie sigur ca nu am prieten.Cand sa-i raspund,il vad pe El intrand in club.M-am inveselit instantaneu....tipul vorbea langa mine,dar eu nu mai auzeam ce-mi spune! El, in momentul in care a intrat in club si-a indreptat privirea direct spre mine! S-a incruntat instantaneu...si pana la scarile care duceau la etaj (care erau exact sub locul in care stateam eu)..s-a uitat numai la mine.Asteptam sa se apropie,sa il salut(mai mult pentru a scapa de tipul de langa mine);cand era chiar in fata locului in care eram eu(dar jos),i-am facut din mana.El nu mi-a raspuns....am ramas perplexa,mi-a fugit pamantul de sub picioare! M-am intors sa-i spun tipului din spatele meu sa plece si sa ma lase in pace...dar el nu mai era(se saturase saracul sa tot vorbeasca singur).Am revenit la pozitia initiala si ma uitam in gol,intrebandu-ma cu ce am gresit).Peste cateva minute cineva ma ia de mijloc si pune capul pe umarul meu! Era El...as fi stat o viata asa! Un zambet mi-a inflorit brusc pe chip! ma intreaba daca nu se supara prietenul meu daca ma vede...se referea la tipul care era langa mine cand a intrat el.I-am spus sa nu-si faca griji,ca nu-i prietenul meu!"Dar cine e?"intreaba el oarecum incruntat."un tip care vroia sa-mi tina companie...nu-l cunosc"_acest raspuns al meu l-a facut sa se incrunte de-a binelea si sa inceapa sa-l caute din priviri pe respectivul :D!Am zambit...a zambit si el si ma intreaba daca mi-a fost dor de el.Hmmm....muream de dorul lui,dar nu-i puteam spune asta.Nu stiam ce sa-i raspund,caci nu ma mai intrebase niciodata asta;i-am raspuns cu o intrebare:"dar tie?ti-a fost dor de mine?".A devenit serios si mi-a spus:"crezi ca mai veneam direct la tine daca nu imi era dor de tine?"(m-a facut atat de fericita cu acel raspuns...caci avea dreptate,pana atunci cand intra intr-un loc in care eram si eu mergea intai sa salute toti cunoscutii si apoi venea la mine-iar acum varul lui era la 2 mese de mine si nu a fost sa-l salute).I-am zambit si i-am spus ca si mie mi-a fost dor de el.Dupa putin timp a venit varul lui la el, sa-l salute si sa ma certe ca i-am mintit celalalt var :-[;i-am explicat ca nu stiam ca e varul lui...iar el imi spune zambind:"nu vrei tu deloc sa ne inrudim".Mi-a stat pe limba un raspuns ("as vrea eu,dar ai gresit varul"),dar El a raspuns in locul meu:"lasa,ca se inrudeste cu mine intai" si m-a strans in brate.Nu mai puteam spune nimic...ce ar mai fi fost de spus? Eram fericita! Varul lui a plecat inapoi la masa,iar El a ramas cu mine.A trecut in spatele meu si am inceput sa dansam! Indiferent de ritmul melodiei noi dansam la fel,caci ma tinea in brate strans si nu prea aveam cum sa ma misc,dar nu era o stransoare violenta,ci una protectiva...ma atingea usor,cu grija.Statea lipit de mine...ii simtem respiratia langa ureche,si ma privea lacom.As fi fost a lui in acea seara fara sa regret,desi imi e rusine sa recunosc asta(nu sunt o usuratica,dar il iubeam in acele momente...si ma simtea iubita "de catre el"). La un moment dat s-a dat inapoi,m-a eliberat si a spus ca merge pana afara! Trupul il tradase:ma dorea....si nu a reusit sa ascunda asta! A crezut probabil ca nu am "simtit" si a vrut sa plece pentru a nu fi intr-o situatie jenanta :-[!Cand s-a intors m-a luat din nou in brate si imi spune ca arat ca o pustoaica de 16 ani(fara suparare pentru fetele de 16 ani...asa s-a exprimat el);imi radea inima ...caci asa doream sa ma vada el:ca pe o fetita,care are nevoie de protectia lui...Am dansat inca vreo ...5 min...dupa care corpul i-a jucat aceeasi festa,si a plecat iarasi!...Ii era atat de jena,iar eu m-am prefacut ca nu mi-am dat seama de ce i se intampla pentru nu a-l face sa se simta si mai prost.Cand a revenit...s-a asezat langa mine,dar dupa o balustrada,ce ne despartea.
peste putin timp a trebuit sa plec pentru ca plecau toti prietenii mei.I-am facut din mana,iar el s-a incruntat si m-a intrebat de ce plec.I-am facut semn ca nu mai stau prietenii mei,iar el mi-a facut semn sa-l sarut pe obraz.Era dupa o masa la care stateau 6 persoane,printre care si matusa lui...imi era rusine sa ma aplec peste masa sa-l sarut(chiar si pe obraz)...asa ca i-am facut semn sa vina el,numai ca trebuia sa se ridice toata lumea de la masa ca sa poata iesi el.I-am facut din nou din mana si...am plecat rezumandu-ma doar la un sarut simulat in aer.M-a privit pana cand am iesit din club...
-
Eh...
Cine stie ce asteptari avea el - adica ce asteptari credea ca are de la o tipa. Poate te dorea, dar te respingea din cauza ca tu nu ii dadeai nici un feedback verbal la cat il doresti. Poate dorea sa-l prinzi de mana cand fugea de langa tine, sa te uiti in ochii lui si sa-i zici un tandru "Stai... asa cum esti...". Poate cu tine era mai timid decat cu celelalte - si era ofticat pe chestia asta.. Poate il vedeai super mascul cu restul tipelor (dar restul care pe el nu-l interesau prea mult) si n-ai banuit ca are nevoie de putina incurajare ca sa devina mai direct cu tine. Ai vazut, la barbati e dificil sa-si ascunda dorinta. Si-o reprima si el cum iti retineai si tu vorbele.
Si chestii de genul - "A, nu ma ridic de la masa sa sarut persoana dorita sau sa o conduc pana afara sa nu vada lumea ce ne facem", pai... tie iti era rusine, lui i-a fost rusine. Adica conta mai mult parerea unei matusi ?!?! Conta mai mult imaginea publica ? Hmmm... ce are dragostea de a face cu toate astea ? Inteleg..., dar REFUZ sa inteleg. Protestez in numele fericirii :)
-
Da...cred ca imi agat si eu o pancarda de gat pe care scrie "protestez in numele fericirii" si ma asez langa Iulian... :).
Sunt de acord cu Iulian aici draga mea...iubirea nu are nimic de a face cu ceea ce cred sau gandesc cei din jur...la urma urmei desi ne place sa stim ca suntem aprobati...nu asta conteaza ci...conteaza sa aprobe sufletul! El pune stampila finala...el zice...IUBESC...! Oamenii si parerile oamenilor sunt schimbatoare...azi gandesc una, maine alta...azi li se pare ca urasc, dar maine is indragostiti...deh... ;D, asa este firea umana....
Eu cred deasemenea ca are un sentiment frumos si special pentru tine....nu doar atractie fizica. Iulian a punctat bine...poate fi foarte indraznet cu alte fete...un "Don Juan" care se juca si jongla, dar cu tine putea sa fie timid si in asteptare...la urma urmei "semnalele de fum" nu au existat din partea ta...:(, iar el poate s-a simtit respins...
Eu l-as fi prins de mana...nu l-as fi lasat sa plece, iar daca ar fi vrut sa plece l-as fi rugat sa ma lase sa ies cu el pana afara...i-as fi aratat ca imi pasa de el si de ceea ce simte el...chiar daca poate sunt de moda veche...as fi facut-o!
L-as fi tinut de mana si as fi dansat in continuare cu el...i-as fi privit ochii...as fi vrut macar cateva clipe sa le traiesc ca si cum...ar fi fost ultimele din viata mea... :), dar poate...as fi gresit si eu...nu stiu, dar eu asa as fi facut.
Cand o tornada vine peste tine....las-o sa te cuprinda...nu i te impotrivi caci te poate frange in bucati..., iar bucatile le vei culege toata viata...fara sa mai fie vreodata un intreg complet :(.
Mai fa un pas draga mea...nu te lasa coplesita de incertitudini, de prejudecati, de intrebari, de reprosuri, de complexe...fa un pas catre el si trage semnalul de alarma...s-ar putea sa il auda cu adevarat si s-ar putea ca sa il si astepte. Faptul ca faci tu acest pas nu inseamna ca esti o femeie slaba si lipsita de caracter...inseamna ca esti o femeie care iubeste si e puternica...pentru ca lupta pentru iubirea ei!
-
Off sunt atat de nestiutoare!Am gresit atat de mult in ceea ce-l priveste!A trebuit sa-mi atraga atentia ca sa-mi dau seama ca am gresit tot timpu:nu am stiut niciodata ce sa-i spun,ce sa fac,cum sa reactionez la gesturile lui.Nici nu ma mir ca s-a sfarsit asa...intr-adevar vrea sa para un Don Juan,dar e foarte sensibil si isi doreste atat demult sa iubeasca si safie iubit incat fuge cand e aproape sa se intample!
In acele momente in care el era evident jenat..poate aveti dreptate,trebuia sa-l iau de mana si sa merg cu el!Dar mi-a fost teama sa nu-l fac sa se simta si mai prost...nu stiam cat conteaza acest lucru pentru el,nu am vrut sa-i fac rau,dar se pare ca asta am facut!Nu puteam sa-l iau de mana si sa ma comport ca si cum sentimentul era reciproc(ca si cum si el ma iubea),pentru ca nu stiam daca asa este...iar in cazul in care nu ar fi fost m-as fi simtit penibil:poate chiar dorea sa ia putin aer!De ce spun asta?Pentru ca in urma cu 3 saptamani in acelasi club,am stat toata seara impreuna,am dansat...la fel de senzual,si atunci(influentat fiind de un pahar de vin-care era mai mult decat suficient pentru el care nu consuma alcool)...la un moment dat,stand in spatele meu,lipit de mine si tinandu-ma in brate...s-a departat un pas mai in spate.Am ramas surprinsa,am crezut ca am gresit cu ceva si l-am intrebat ce s-a intamplat.Mi-a spus foarte sincer(si cu putin curaj dat de vin):"ma omori!ma innebunesti".I-am spus :"nu cred"...si inainte sa mai spun ceva completeaza el:"de fapt o anumita parte a corpului tau ma omoara".M-am rusinat pentru ca nu avea obiceiul de a face astfel de remarci...am crezut chiar ca glumeste si am dat sa am apropii din nou de el.Mi-a zambit si mi-a soptit la ureche"nu ma crezi nu?chiar vrei sa....ma omori?".M-am intors atunci cu fata la el pastrand o mica distanta intre noi,iar el la fel de zambitor:"m-ai innebunit cu spatele,te-ai intors sa ma innebunesti si cu fata?"I-am zis ca in acest caz e mai bine sa plec de langa el...dar el m-a tras de mana si a continuat sa danseze cu mine...dupa cateva minute,in acea euforie a lui a facut un gest socant(el a fost intotdeauna un gentleman):mi-a dat o palma la fund...abia m-a atins,dar mi s-a parut un gest deplasat!L-am privit in ochi,i-am dat mana la o parte de pe mijlocul meu si ma pregateam sa ii spun si ceva de genul:"dragul meu,ai gresit persoana...caut-o poate o gasesti la un bordel",insa el m-a prins de mana,m-a luat in brate imobilizandu-ma,m-a strans puternic la pieptul lui si m-a sarutat pe cap!Apoi m-a luat de mijloc si m-a ridicat ...picioarele mele nu ami aingeau pamantul,iar el ma privea tandru si imi zambea.M-a uimit...nu stiam ce a vrut sa insemne acest comportament al lui.
-
Deja am sentimentul ca imi vine sa [te] cert, sa iti scot ochii ca de ce n-ai miscat in front nimica :) Oh well, e mai simplu sa zici decat sa faci, stiu :(
Mda. O sa merg cu Lady Allia sa ne innecam amarul - si te luam si pe tine ca deh, poate asa am invatat si noi :) esuand prima data.
-
Mergem sa ne innecam amarul, dar mergem la aceeiasi discoteca unde se tot intalnesc ei...o ducem si pe ea..."musai", "obligatoriu"..., iar daca e si el acolo...JUR...ca ii lipesc cu super-glue unul de altul...ca sa fie obligati intr-un final (only_u in special ;D :P ;D ) sa isi spuna ceea ce simt unul fata de altul...
P.S: - NU dau pancarda jos...eu inca PROTESTEZ vehement in favoarea iubirii!!!
P.S: - Stii ... acuma si mie imi vine sa iti dau o palma (parinteste si prieteneste) peste fund...offf... :) :-* :).
si...jur ca e ultimul.. ;D ;D ;D..
P.S. final: - Lasa prejudecatile (ce o sa zica, ce o sa faca, ce o sa creada...nu te gandi ca te vei simti umilita...)...fa pasul si du-te la el...ia-l de mana si saruta-l (pentru numele lui D-zeu ;D :D ;D) ca o sa fie cea mai fericita zi din viata ta!!!
-
Am facut asta:l-am luat de mana si l-am sarutat si ai dreptate allia,a fost cel mai fericit din viata mea...a fost singurul moment in care am fost sigura ca simte ceva pentru mine,caci nu numai ca mi-a raspuns,dar nu vroia sa mai puna capat....a durat foarte mult si a fost extraordinar,incredibil...iar el a fost atat de tandru si de dulce;dar atat a ramas:un simplu sarut(pentru el cel putin).Cand l-am intrebat daca a insemnat ceva acel sarut pentru el mi-a spus ca l-a pus pe ganduri si ca timp de cateva zile s-a gandit numai la asta....dar ca trebuie sa se gandeasca inainte de a se implica intr-o relatie serioasa!....Am asteptat,iar el nimic(asta a fost inainte de cele petrecute in club).daca ar fi simtit ceva pentru mine nu s-ar fi eschivat atat...Ma bucur ca am facut asta,ca l-am sarutat pentru ca acum as fi regretat amarnic daca n-as fi facut-o!...dar acum e prea tarziu...nu se mai poate face nimic...am ales drumuri diferite,si poate ca asa e mai bine....oricum nu cred ca lui ii pasa ca m-a pierdut...
Apropo de super glue :D....de la asta a "pornit" sarutul nostru:pe tot parcursul serii respective mi-a promis ca o sa cumpere un super-glue sa-mi faca "lipeala" cu un baiat(care vreau eu)....dupa multe aluzii,i-am spus:"stii ce?de fapt nu e nevoie de super-glue...e nevoie doar de persoana"...m-am uitat in ochii lui si l-am sarutat!Se pare ac suntem pe aceeasi lungime de unda allia ;D
-
Ahhha...stiam eu! Stiam eu! Dar..hmmm, chestia aia cu super-glue nu a functionat?...Tre sa mai existe ceva...nu se poate sa raman eu in pana de idei tocmai acuma...Nu, nu...eu inca mai protestez in favoarea iubiriii...da, da!!!
Iulian..help... ;D ;D ;D...se pare ca se duce vopseaua de pe pancarda...zii si tu ceva.. ;D :D ;D...trebuie sa mai existe ceva...care a scapat din vizor...
-
Umm..
Ce sa zic.. e cam tarziu acum de mai facut ceva :( fiecare vad ca se lupta sa se indeparteze de celalat, chiar daca atractia e mare. Si sanse slabe sa-si schimbe parerea, ca fiecare se considera cumva nedreptatit.. fiecare considera ca au facut tot ce puteau ca sa iasa relatia, si totusi n-a iesit. Si e greu de regasit acea atractie initiala.
Corburile se topeau unul atingand-ul pe celalalt, dar mintile spuneau ca nu e corect, mintea tipa din toti rarunchii ca asa ceva nu se intampla; genuchii se inmuiau, barbatul isi ascundea rusinat dorinta, dar mintile... mintile ziceau un generic "de ce?", atat de generic incat poate fi aplicat la orice! De ce nu face mai mult, mai bine, de ce a facut acel lucru,acum de ce nu mai face si lucrul asta, de ce, de ce, de ce...
Deci... poate doar sa ne intrebam de unde toate aceste "de ce-uri" ?
-
uita ca fuguta fuguta mi-am pus si eu o pancarda,dar inca nu stiu ce sa scriu..
aaa!ba da!ONLY_U!ONLY_U
asta scriu ca sa iti arat ca te sustinem,in orice decizie o iei..
-
Va multumesc ca ma sustineti...si ca protestati in numele iubirii... ;D.Un lucru insa ma uimeste foarte mult:toti sunteti convinsi ca atractia e reciproca...sau sentimentele sunt reciproce,pe cand pe mine intrebarea asta ma chinuie cel mai mult:ce e in in mintea lui...in inima lui...pentru mine?Simte ceva,a simtit vreodata ceva cu adevarat?Asta ma obsedeaza cel mai mult...a reusit sa ma aduca intr-o stare de confuzie extraordinara...Dar pentru voi,din ce am inteles eu..e foarte clar ca are ceva pentru mine,desi nu am afirmat acest lucru niciodata...
cu urmatoarea ocazie am sa va povestesc un lucru...o serie de coincidente...sa va cer parerea!
-
Ma gandeam la un lucru care pana acum nu mi-a tercut prin minte:daca El va intra o data pe acest site(din greseala cum am intrat si eu) si ...asa cum soarta face mereu ce vrea...citeste povestea!Bineinteles ca-si va da seama despre cine este vorba...oare cum ar reactiona?ce ar crede despre mine?ca sunt un copil visator care a facut din tantar armasar?...imi e teama sa nu se intample asta!Nu as mai putea probabil sa-l privesc in ochi,mi-ar fi jena pentru ca a descoperit cat de visatoare sunt si nerealista!cine stie cu ce ochi a vazut el aceasta poveste!poate nu am insemnat nimic pentru el...am fost o alta prada:iar faptul ca fac atat caz pe tema aceasta i se va parea de-a dreptul penibil!sper ca acea zi sa nu vina nicicand...sa nu descopere acest site(sorry pentru egoism)!
-
Aveam o intrebare, de la postul anterior.
De ce trebuie sa stii ce gandeste celalalt inainte sa iti dai voie sa faci ceea ce simti ? E frica de respingere prea mare ? Sau ce ? (si lui... da, chiar tie, ce taman ai nimerit din gresala pe acest forum numai pentru a descoperi cu surprindere ca povestea ta, spusa de ea, chiar de Ea, este aici! ei vezi, noi... noi te asteptam cumva de pe acum!... hai sun-o, zi-i sa nu fie rusinata sa dea ochii cu tine, ca o iubesti si ca asta e tot ce trebuie sa stie, ca asta a fost mereu in mintea ta, cand o priveai, dar ca... n-ai stiut cum sa o arati, chiar daca ar fi trebuit sa stii, don juanule!)
Si lui... (sa continui) cred ca i-a fost frica de respingere.
Si inca nu mi-e clar, chiar e totul pierdut ?
-
"Nimeni nu iubeste fara sa spere,macar inconstient,ca este iubit".Nu-mi doresc sa stiu daca simte ceva pentru mine pentru a sti ce simt pentru el...sentimentele mele nu sunt conditionate!imi doresc sa stiu ce-i in inima lui pentru a sti ce sa fac in continuare..am facut multi pasi,sperand ca ma place dar ca nu are curaj....insa de fiecare data a dat inapoi...nu a profitat de ocazie.Daca mai e vreo sansa pentru noi?nu cred...cand sentimentele nu sunt impartasite....e greu sa lupti de unul singur pentru ceva ce nu exista...deja a inceput sa ne evitam,sa nu ne mai salutam......hmmm,desi ma doare chiar cred ca nu mai avem vreo sansa.aceasta e parerea mea...dar vezi tu ,iulian,viata e ciudata si te face de multe ori sa te invarti in cerc.
-
Am ramas in urma cu posturile ;D
Nu trebuie sa te simti aiurea ca l-ai respins si eu am facut greseli ca tine si poate mai mari, am ratat multe sanse de a fi fericita si crede-ma ca nu sunt singura. Ce trebuie sa faci e sa stii cand ti se iveste o asemenea sansa si sa nu-ti fie frica sa o "prinzi" ::) si sa nu-i mai dai drumul ;D Nu glumesc deloc, trebuie sa fii puternica sa lupti pentru ceea ce iubesti, nu lasa fericirea si iubirea adevarata sa treaca pe langa tine caci numai o singura data in viata intalnesti acea iubire magica. ;) (nu vreau sa intelegi ca fac referire la EL e in general)
:-*
-
La sfarsitul anului trecut spuneam ca a venit momentul ca si povestea mea sa se incheie...lasasem insa o portita deschisa:trisetea lui imi ingreuna decizia de a renunta la El pentru totdeauna.Spuneam atunci ca imi doresc sa fie fericit...pentru a putea si eu sa fiu.Aseara dorinta mi s-a indeplinit:l-am vazut fericit alaturi de Ea....era multumit,protector si incerca sa faca tot posibilul pentru a o multumi.Mi-am dat seama atunci ca asteptarea mea a luat sfarsit si ca trebuie sa ma gandesc la un viitor din care El nu mai face parte.Am spus ca o sa fiu fericita...si sunt intr-adevar,undeva in adancul sufletului...caci tristetea ma impiedica sa si arat faptul ca sunt fericita.Ma doare si ma bucura in acelasi timp.Probabil ca va mai trece putin timp pana cand se va si vedea ca sunt fericita.....Acesta este asadar sfarsitul povestii...in urma careia protagonistii sfarsesc prin a uita ca celallat mai exista,nemaiprivindu-se vreodata in ochi si nemaizicandu-si un banal"buna".Voi incheia cu versurile unei melodii care exprima cel mai bine ce simt eu acum(Vali Barbulescu-"o noua zi"):
Lacrimi se desprind
Usor in urma ta
Stele cad pustiind
Cerul din umbra ta
De te-as urma
As sti ca este in zadar
As strange iluzii iar si iar
Si stiu ca iubirea mea n-ar mai conta
Intre noi doi un zid a ramas
Ne-am departat usor pas cu pas
Un alt inceput si o noua zi
Sunt sigur ca vor veni
(bis)
Chipul tau s-a topit
Usor in mintea mea
Noaptea m-a invelit
Numa-n lumina ta,caldura ta
Si gheata imi strange inima
Mi-e frig si nu pot respira
Am obosit sa astept iubirea ta
Intre noi doi un zid a ramas
Ne-am departat usor pas cu pas
Un alt inceput si o noua zi
Sunt sigur ca vor veni
(bis)
Chipul tau s-a topït
- THE END -
-
intotdeauna am sperat si m-am rugat sa fie un sfarsit care sa iti aduca fericirea..linistea.Sincera sa fiu nu m-am gandit la acest final..si sa fie atat de devreme...Dar o data cu acest sfarsit eu sper ca linistea sa iti cucereasca sufletul bantuit de atata zbucium.Dar oare asa o sa fie?
Eu sper ca da..a fost ceva care sa puna capat.care te va obliga intr-un fel sau altul sa mergi mai departe,sa-l uiti,nu mai este nimic care sa iti dea motivul sa speri la dragostea lui.Dar pe cate este de hotarator acest lucru pe atat este de trist.Dar dragostea nu ne da voie sa alegem..
Zilele astea vor fi foarte grele..dar noi suntem aici,eu sunt aici macar pentru a vedea ca esti inteleasa..
Toate lucrurile au mai multe fete..haide sa privim partea buna:ai avut o expereinta de neuitat,ai invatat sa suferi pt dragoste si acum vei sti mult mai mult sa o apreciezi,si presupun ca vei vedea si adevarata valoare a prietenului tau si la batranete vei avea ce povesti :D.
Eu intotdeauna am crezut in soarta..in destin,si cred cu tarie ca daca va fi sa fiti impreuna veti fi,daca nu asa a fost voia Domnului...cine stie ce planuri are pt tine.
Nu uita...noi suntem aici..
-
Faptul ca asa a fost sa fie e singurul lucru care ma mai poate consola acum;si voi.Stiu ca-mi sunteti alaturi si asta ma face mai hotarata ca niciodata.Mi se rupe sufletul vazand ca am ajuns sa fim doi straini si lacrimile imi curg fara incetare pe obraz...insa asa cum ai spus si tu des,zilele acestea vor fi cele mai dificile,insa voi gasi puterea de a trece peste asta.Un timp nu voi mai "veni" pe aici pentru ca nu as putea sa ma abtin sa nu-mi recitesc povestea,iar asta mi-ar adanci suferinta.Aveti grija de voi....si sper ca atunci cand voi reveni sa-mi fie ranile vindecate.
-
iar noi iti respecatm decizia.Gandul meu va fi la tine draga mea,iti va sterge lacrimile si va incerca sa iti linisteasca durerea..nu uita ca ingerasii de aici sunt tot timpul cu tine..sper sa ii poti cara pe toti cu tine peste tot ::) ;D.ai grija de tine draga mea..
Sa vii cu forte noi si cu zambetul pe buze..
-
Draga mea...fie ca sufletul tau sa isi gaseasca linistea interioara...sa rasara soarele pete sufletul tau...intr-o zi sa poti vedea peste el curcubeul iubirii si al fericirii...pentru ca meriti...Ai un suflet frumos si cald...plin de stralucire si sentimente curate..., iar viata mai devreme sau mai tarziu va stii sa ti-l rasplateasca...sunt sigura!
Decizia ta...este sfanta pentru noi...tu trebuie sa stii ca te vom sprijini mereu, in orice ai face, oriunde ai fi, langa oricine ai decide..., iar asta pentru ca te iubim mult si vrem sa te stim fericita...
Eu am sa pun in ceasca ta cafea in fiecare dimineata si voi spera la ziua in care vei veni din nou plina de zambet si caldura si te vei aseza pe sezlong sa o savurezi...Sper sa te intorci cat mai repede, iar cand vei veni sa zambesti privind la povestea ta...sa nu te mai doara...
Drum bun draga mea si...mi-a facut mare placere sa iti tin mana in mana mea...sper sa nu uiti ca te voi tine de mana mereu, chiar daca nu vei intra aici...
-
S-a terminat...ai facut un pas mare, un pas pe care nu aveai curaj sa-l faci, dar l-ai facut :-* E foarte important ca ai avut puterea asta, de acum ce a fost mai greu a trecut, crede-ma. De acum ai mare grija de tine, incetul cu incetul iti vei gasi linistea.
Noi vom fi aici sa te asteptam cu o cafeluta, asa cum a spus si Lady :) Iti doresc sa gasesti toata puterea necesara pentru a-ti reveni si a deveni mai puternica, mai cu chef de viata, mai cu incredere ;)
Te pup dulce only :-*
-
Am revenit printre voi...dupa scurt timp,asa cum puteti observa.Nu mi-a trecut,nu ma simt mai bine...doar ca mi-am dat seama ca imi lipseste ceva:Voi.Am crezut ca singura voi reusi mai usor sa trec peste asta,dar m-am inselat.Pe zi ce trece ranile ma dor tot mai mult si nu reusesc sa-mi gasesc alinarea.Ma doare sufletul...ma doare slabiciunea mea,ma doare faptul ca nu sunt decat o biata demagoaga ce ii invata pe altii sa uite,sa treaca peste iubirile neimplinite...iar eu ma scufund in durere,fara sa am vreo putere de a iesi la suprafata.Parca pe masura ce imi doresc sa mai mult sa ma ridic...cu atat ma afund mai tare.Unde au disparut ambitia,incapatanarea,puterea mea?Unde e "only u" dinainte?ce s-a intamplat cu Ea?De ce altii pot si eu nu?....
-
Dah..poate ai dreptate,unde este only u?Dar problema e ca tu nu te gandesti la raspunsul care trebuie..Raspunsul ti-l voi da eu,in masura in care pot:OnlyU de "dinainte"normal ca nu o sa mai fie,dar va fi o only u mai rezervata,mai cu picioarele pe pamant,o persoana care va sti sa pretuiasca iubirea adevarata,care va sti sa valoreze mult mai mult sentimentele..ce mai..o only u mai matura.Ranile sunt adanci..ai dreptate,dar ce rana nu se cicatrizeaza?Ramane semn?Da..acolo sunt amintiri,frumoase si triste,dar se merita..se merita pt experienta,pe sentimente.
De multe ori simtim ca ne scufundam,tot ceea ce avem nevoie este o vesta de salvare.Depinde de tine daca o accepti sau nu.Vesta cred ca stii cine este :).
Si ma bucur ca ai revenit..incepeam sa imi fie dor de tine:).Sper ca ma vei intampina cu un zambet...asa pt inceput..
-
S-ar putea sa ai dreptate draga Des...poate ca intr-o zi va aparea o only u mai matura..poate!Momentan insa trec prin cea mai ingrozitoare perioada a vietii mele!Imi e foarte greu...simt ca ma sufoc uneori!imi doresc sa dispar si sa-i las pe ceilalti sa fie fericiti fara mine!Inchid ochii si nu-l vad decat pe El...si pe Ea alaturi de El;vad momentele fericite petrecute alaturi de El...si incep sa plang ca un copil.Am devenit o leguma..am incetat sa mai zambesc,cei din jurul meu nu ma mai recunosc...eu nu ma mai recunosc!Nu reusesc sa ies din aceasta stare.Vesta mea de salvare....am cam alungat-o!Nu pot sa-i fac atat rau...ma iubeste prea mult!ne-am despartit...il iubesc prea mult sa-l tin langa mine in conditiile in care eu plang dupa altul!
desigur draga mea ca te intampin cu un zambet...si mie imi era atat de dor de tine!
-
Daca asta te linisteste plangi,draga mea...eu iti ofer un umar.Iar vestea de slavare..cel mai important este ca exista..ca exista o veste de salvare.Pana atnci eu iti ofer un colac.Ce zici inotam amandoua,la mal?
-
Lacrimile sunt acum singurele ce-mi mai sting dorul de El,dorul de Noi...Aseara L-am visat...pentru cateva secunde am fost din nou fericita-pana sa realizez ca este doar un vis.Ma imbratisa si ma saruta..si totul parea atat de real.Pentru cateva secunde am stiut din nou ce inseamna sa fii fericit cu adevarat....sau ce ma face pe mine fericita.Dar nu a fost decat un vis...asa cum a fost probabil tot ce a fost intre noi:un vis al meu, din care insa nu mi-as fi dorit sa ma mai trezesc vreodata.Sper doar ca cea care e langa El acum, sa stie sa fie fericita alaturi de El,sa-L iubeasca si sa-l faca si pe El sa iubeasca...Fericirea mea e departe,nici nu o mai zaresc...sper ca din cand in cand sa o mai aflu in vise.
Inotam,draga Des impreuna pana la mal...dar ai grija sa nu te trag si pe tine dupa mine cand valurile vor incerca sa ma inece.
-
Nu te vor trage,te tin strans,nu iti dau drumul niciodata.Lupta draga mea lupta,impotriva valurilor.Nu te-ai gandit niciodata sa lupti pentru el?
uite...hai sa iti zic o mica poveste..povestea mea..
Anul trecut am cunoscut un baiat,eram buni amici,eu aveam prieten..
Ne intalneamvorbeam radeam,pana mi-a zis ca el e indragostit de mine...Eram atat de incurcata eu tineam mult la prietenul meu,dar si la el..Eee..ideea este ca l-am refuzat desi incepeam sa tin din ce in ce mai mult.au trecut vreo 2 3 luni,si el s-a combinat cu o fata...dar eu am aflat de abia in momentul cand i-am zis ca vreau sa fiu cu el..Nici nu stii cum m-am simtit,cazuse cerul pe mine,si el nu vroia sa se desparta de ea..
La inceput am plans..am plans foarte mult,ma simteam prost fata de prietenul meu..eu plangeam dupa altul.Dar stii ce am facut in final?Am luptat pt el..am luptat si i-am demonstrat ca eu sunt acea care ar trebui sa fie cu el....si in a treia zi de Pasti eram impreuna.Pe urma ne-am despartit de prietenii nostri..si a urmat o frumoasa poveste..
ce zici only?
se pare ca avem mult mai multe in comun...
-
Asa se pare Des...e uimitor.Cat as vrea sa pot invata de la tine,sa fiu aceeasi luptatoare care am fost odata...acea only u pentru care nu existau bariere si care mergea pana in panzele albe.M-am gandit de multe ori sa lupt pentru El...dar am asteptat un semnal de la El,ceva care sa imi arate ca am pentru ce sa lupt(tu macar stiai ca tipul e indragostit de tine...sau fusese macar)...si as fi luptat,daca nu l-as fi vazut fericit alaturi de Ea.Acele momente in care El o tinea in brate si o saruta sub privirile mele mi-au distrus orice vointa de a lupta.Acum simt ca m-as lupta cu morile de vant.
-
Cand Don Quijote a luptat cu morle de vant..credea..credea in ceea ce face.
Un semn de la el?cred ca ti-a dat semne,dar daca nu..ia pune-te in locul lui..cand te vedea cu prietenul tau,si pareai fericita...cum era?Incearca..nu ai nimic de pierdut,macar te lamuresti.S-ar putea s aiasa ceva frumos,daca nu macar ai inima impacata cA ai incercat sa faci ceva.Daca el nu isi da seama ce pierde,nenorocul lui.
Ce zici?Ne luam armurile si sabiile?Panzele albe nu sunt departe..
-
Sfioasa ridic o sabie de jos....sper sa am puterea sa o tin in mana si sa lupt!
-
Ieeee!asta e draga mea only u.Aici nu te pot ajuta..trebuie sa o ridici singura,dar sunt convinsa ca vei putea..VICTORIE SA TE PREGATESTI!VENIM!!!
-
Am luat o decizie...si sunt mai hotarata ca niciodata:voi lupta pentru fericire.Am vazut teama in ochii Ei...ma urmarea tot timpul,si asta trebuie sa insemne ceva...se teme de mine si nu degeaba.O persoana care pana acum 1 luna nici nu ma cunostea nu are de ce sa ma urmareasca tot timpul,e clar sa se simte amenintata,iar eu n-am de gand sa ami stau cu mainile in san!
-
he he!!Bravo!Bravo!Bravo! de zece ori bravo...pentru ca nu te-ai lasat infranta,ca iti urmezi inima,ca lupti pentru fericire,ca stii ceea ce vrei!BRAVO CA LUPTI PT TINE!
si faptul ca ea te urmareste cu privirile demonstreaza ca frica s-a instalat in sufletul ei.Normal! cum ar putea sa nu ii fie frica in fata unei rivale ca tine ;D :D
-
Voi lupta asa cum nu am mai luptat niciodata...si daca voi iesi victorioasa,va fi meritul tau draga Des-tu m-ai convins ca trebuie sa lupt pentru fericire,caci in dragoste si in razboi totul e permis;daca eu nu lupt pentru fericirea mea,cine sa o faca?Nu conteaza cat va dura aceasta lupta-stiu doar ca la finalul ei voi sti precis ce ma face fericita si imi voi gasi linistea...E o lupta din care voi castiga ceva oricum!...Nu stiu inca,cu ce sa incep,ce sa fac...dar voi LUPTA!
-
meritul meu?ca tu vei fi fericita?as vrea eu draga mea ca eu sa fiu ca o lumina ce aduce fericire si liniste,dar din pacate nu este asa.Eu sunt doar acul care te inteapa ca sa mergi mai departe,dar e bun si asa,nu?decat deloc ;D :D
ma bucur pt tine draga mea,foarte mult :D
-
Oof draga only u...ar cam trebui sa iti zic cate ceva, dar poate iti zic personal..deocamdata, iti xzic doar atat: am vrut sa raspund acestui topic oar intr-un anumit punct, aveam tot discursul pregatit, si acum, cand momentul a venit(si anume acela in care ti-ai luat inima-n dinti si ai hotarat sa lupti) nu stiu ce sa iti zic...decat...felicitari ca ai devenit o femeie sigura pe ea, si care lupta pentru ce e al ei, ptr ca vrei sau nu, el e al t6au...ti-a dovedit-o de mai multe ori...parerea mea ;)
-
Daca nu era lovetime-ul nu as fi facut asta..m-ati facut sa vad altfel lucrurile...m-ati facut sa cred ca El chiar simte ceva pentru mine si ca e datoria mea(daca el nu indrazneste) sa fac ceva pentru Noi.Imi mai trebuie si ocazia potrivita pentru ca nu prea ma intalnesc cu El(iar cand ma intalnesc e cu Ea si nu-i da drumul o clipa)....O sa va tin la curent cu ce se intampla!
-
:) :-* :)...
"Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci când o vei cunoaste în sfârsit, sa stii sa fii recunoscator. - Gabriel José García Márquez "...sa dea D-zeu sa fii tu acea persoana pentru el, iar atunci cand te va privi sa fie magic...sa-i atingi sufletul cu mangaierea ta si sa uite sa iti mai dea drumul la mana.
Ma bucur ca ti-ai gasit puterea sufleteasca sa lupti pentru ceea ce simti ... nu cred ca ai fi putut vreodata sa treci peste acest sentiment frumos pe care il ai pentru el...caci asa cum am spus,...orice teama...pana si teama de a fi respins...se alunga tot prin a da fata cu insusi teama.
Draga mea decat sa traim o viata intreaga cu o incertitudine si cu regretul ca nu stim cum ar fi fost...mai bine sa incercam...la urma urmei pentru iubire este bine sa luptam...nici o lupta pentru ea nu e pierduta niciodata!
Vreau sa fii fericita draga mea...vreau sa plutesti...vreau sa zambesti din tot sufletul si vreau sa iti spun ca esti o persoana cu mult caracter... :) :-* :)...!
-
In cele din urma soarele s-a aratat sfios si pe strada mea!Sunt fericita...nu stiu pentru cat timp,dar SUNT FERICITA!...Aseara,ca de obicei am mers in club!Inainte de a intra i-am vazut masina...mii de fluturi mi-au invadat stomacul,am inceput sa tremur,am devenit agitata...aveam un sentiment ciudat:ca ceva se va intampla!Cand am intrat m-am uitat prin tot clubul...si nu l-am vazut;am mers la masa mea,care era la etaj,am incercat sa ma linistesc,dar ceva nu-mi dadea pace...simteam cum o forta nevazuta ma impingea sa ma duc jos.Am rugat-o pe prietena mea sa mergem la toaleta,sa ma aranjez,caci trebuia sa arat bine,nu?Imi mai revenisem putin...nu-mi mai tremurau picioarele,pana cand l-am zarit langa bar.Nu m-am uitat cu cine era,am incercat sa trec pe langa el fara sa ma observe,caci eram mult prea agitata si m-as fi comportat prosteste in prezenta lui.Am reusit sa trec fara sa ma observe(cred)...dar mai trebuia sa mai si ies din toaleta,desi nu mai aveam curajul.Am iesit in cele din urma si la fel,am incercat sa trec fara ma vada..dar in dreptul lui m-a oprit un amic sa ma intrebe ceva(mi-a fugit pamantul de sub picioare cand amicul respectiv m-a luat de mana...credeam ca e El);in timp ce vorbeam cu baiatul respectiv,stateam cu spatele la El....cand am vrut sa plec m-a apucat din nou cineva de brat:era El.M-a tras langa el si cu o veselie vadita m-a intrebat ce mai fac.Eu m-am luminat instantaneeu la fata(mi-a spus dupa aceea prietena mea),i-am raspuns ca bine si i-am intors intrebarea.Crezand ca doar atat dorea sa ma intrebe am vrut sa plec,dar el m-a luat de mijloc,mi-a zambit si m-a intrebat daca ma grabesc sa dansez...nu am apucat sa-i raspund ,caci el mi-a spus:"lasa.mai stai sa mai vorbim.ca nu am mai vorbit de mult timp".i-am zambit si i-am spus ca oricum nu am chef sa dansez,caci nu ma simt prea bine....A devenit foarte serios si m-a intrebat(parea ingrijorat) ce am!I-am spus ca sunt racita...am mai vorbit cateva minute,dupa care m-am decis sa plec...trebuia sa-l fac sa-si doreasca mai mult!Cand am ajuns sus am realizat ca nu am vazut cu cine era...ar fi fost foarte ciudat sa fi fost cu Ea si sa fi vorbit cu mine!Am stat ce am stat si in cele din urma nu am putut rezista tentatiei:am mers dn nou la toaleta;cand am trecut pe langa el m-a luat din nou de mijloc,mi-a zambit,m-a privit admirativ....si era singur,adica fara Ea....doar cu sora lui(acest lucru inseamna ca s-a desparit de ea...sa fie o coincidenta oare faptul ca s-a despartit la o saptamana dupa ce a aflat ca sunt singura?O fi!La un moment dat a plecat...dar sunt multumita!Cred eu ca am castigat o batalie!cred ca am facut o mica greseala...a fost un impuls de moment...i-am trimis pe mess o felicitare in care scria ceva de genul:"daca ai primit acesta felicitare,inseamna ca persoana care ti-a trimis-o nu te-a uitat inca"...insa nu e ceva iremediabil!....in seara aceasta am primit un telefon,de la un prieten de-al lui....vroia sa ies cu el la un suc!bineinteles ca l-am refuzat...dar nu stiu de ce,dar am impresia ca e o cursa pusa la cale de El(vrea sa ma testeze);mereu primesc telefoane ciudate(invitatii neasteptate in oras)...cand se intampla ceva intre noi!ma intreb ,si aceasta este oare o coincidenta?
-
Am inteles de curand ceva ce trebuia sa inteleg de mult timp:nu ii place ca ceva sa i se ofere pe tava,ii place sa lupte pentru lucrul sau persoana dorita;asta a fost greseala mea cea mare...nu l-am lasat sa lupte pentru ceva ce avea deja si anume dragostea mea!Cand a simtit ca m-am departat de El...a trecut la atac(necaracteristic pentru el..astepta mereu sa preiau eu initiativa..):acum el cauta orice pretext pentru a vorbi cu mine...iar eu ii joc jocul,si se pare ca da rezultate...cu cat ii arat mai mult ca nu mai reprezinta pentru mine ce a reprezentat odata, cu atat incearca sa ia legatura cu mine mai des(am vorbit de 4 ori intr-o saptamana...dupa ce nu ne mai vorbisem deloc 1 luna si jumatate).El este cu Ea inca...imi e teama sa nu incerce din nou sa se joace cu mine! L-am privit in ochi in timp ce vorbeam:era sincer,ochii lui nu stiu sa minta...nu au stiut niciodata!Am vazut din nou acea tristete in ochii lui...l-am intrebat de ce este trist,si a spus ca mi se pare (nu a schitat insa nici un zambet...avea aceeasi privire trista),ca-i este foarte bine!Ma doare sa stiu ca sufera,indiferent care este motivul suferintei sale :'(...insa cred ca sunt pe calea cea buna! :D
-
Imi permit si eu o mica interventie daca nu-i cu suparare ::)
Am motive sa cred ca supraapreciezi intuitia masculina si abilitatea ei de a conspira intr-atat de profund pentru a obtine...ma rog, stim noi ce da' nu-i frumos sa spunem ;)
Inainte de a ma scuza iarasi pt. interventie si a pleca asa tiptil-tiptil, e posibil ca acea urma de tristete s-o fi pus-o speranta ta in ochii lui...cat despre el...numai de bine, daca-l iubesti tu.
-
Sa obtina ceva anume;dragul meu el stie foarte bine ca daca dorea putea avea asta de mult,pentru ca il iubesc!tristetea..nu-mi doresc sa o vad in ochii lui,prefer sa-l stiu fericit alaturi de alta,decat nefericit si cu mine;nu spun ca tristetea lui ar avea vreo legatura cu mine...insa nu are importanta,nu imi place sa-l vad trist,nu vreau sa-l stiu suferind!cat despre intuitia masculina...nu stiu ce pot sa spun,insa il cunosc pe el si stiu ca nu stie ce e in mintea mea acum,nu stie care mai sunt sentimentele mele pentru el!
-
Inteleg, asa deci...
E ciudat. S-ar putea sa se datoreze diferentei de a percepe diferit sexualitatea feminina de cea masculina...s-ar putea datora vreunei porniri de misoginism ce-mi intuneca aprecierea corecta a acestei diferente dar...
...de ce te condamn?
Am citit ce ai scris si dincolo de elanul juvenil sunt cuvinte profunde venite din trairi reale pe care le intelegi dar care te acopera. Cu toate astea nu ma pot abtine sa fiu poate nedrept in viziunea ta.
O atitudine de "oricand a ta" nu face bine nimanui: nici lui care intr-adevar nu-i nevoie sa alerge dupa ceva ce trebuie doar sa se opreasca sa ia si nici tie care nu faci decat sa alergi...
O mica recomandare: vezi ca si iubirea insasi are pretentiile ei.
Am trecut si eu prin multe pana sa ajung la o buna conciliere cu mine insami si sa-mi extind aceasta intelegere a ceea ce ma inconjoara si in ceea ce fac, asa ca stiu ce vorbesc.
Il poti iubi cu siguranta mult daca tresari cand pocneste din degete...
Nu uita, draga mea, esti femeie. Daca varsta din profil ti-e corecta ti-as sugera sa ai mai multa grija de tine. Un astfel de sfat venit de la una din neamul tau te poate mangaia, dar de la un barbat sper sa iti ridice un semn de reflectie.
Respecta-te, nimeni altul n-o va face in locul tau!
Nu sunt absurd sa-ti spun sa-l uiti; spun doar sa-ti reanalizezi pozitia. Ce se va intampla daca vei fi cu el mai incolo? Va fi oare ceea e cauti tu? Iti va da macar o particica din el pentru cat ai suferit pentru el si pentru ca tu i te-ai dat DEJA toata...?
Sper sa gasesti ce cauti acolo unde pari acum foarte sigura ca-s minuni.
-
M-am exprimat gresit eu..scuzele de rigoare!Am vrut sa spun ca as fi fost al lui,mi-as fi dorit asta(dar numai in momentul in care eram convinsa ca sentimentele sunt reciproce)...el nu a stiut asta niciodata,dar a incercat...a fost sincer si mi-a spus ca asta vrea de la mine!I-am spus foarte clar ca acest lucru nu este posibil,ca atunci cand ma daruiesc cuiva o fac in conditiile in care persoana respectiva simte ceva pentru mine!A spus atunci ca nu se poate implica intr-o relatie serioasa pentru moment...si am spus "ok,ramanem doar amici".Si in discutiile noastre am subliniat mereu faptul ca nu-mi plac aventurile....Intr-adevar sunt cam naiva si il las sa-mi dea sperante,numai ca nu-i arat si lui acest lucru...el nu stie asta!Daca este ceea ce imi doresc..nu pot afla decat daca sunt cu El!Nu-mi fac iluzii....vreau doar sa nu regret intr-o zi ca nu am facut nimic pentru a fi fericita!Daca nu este persoana potrivita...asta e,viata merge mai departe!Si voi fi cu el atunci cand ma voi convinge de intentiile lui!am respect pentru mine...poate prea mult!Sa-l doresc e ceva normal...insa nu ma las in voia instinctelor,pentru ca asa cum spuneai....trebuie sa ma respect pe mine.pentru ca ceilalti sa ma respecte si cu atat mai mult El!Nu poate sa nu ma incante faptul ca el e cel care incearca sa se apropie acum de mine...numai ca el nu va sti acest lucru,va sti doar ce il las eu sa stie!Si deocamdata trebuie sa stie...ca trebuie sa ma recucereasca..c.aci m-a pierdut!
-
Ma bucur nu numai ca acum te-ai exprimat adecvat intentiilor yale dar ma bucur si de aceste intentii. ;)
Nu sunt un tradator al testosteronului atunci cand spun: "De regula, suntem mai prosti decat parem".
Folosesc ideae de a fi prost nu atat in acceptiunea de a fi redus intelectual sau in aceea de insensibili ci in sensul de incapabili sa deosebil de cele mai multe ori femeile intre ele...atunci cand o facem, de cele mai multe ori, alegem fata care nu trebuie, lasand pe cea buna si iubitoare si sufletista si isteata si plina de viata si frumoasa si toate la un loc...sa o ia altul.
Una peste alta ma bucur sa vad ca se regaseste varsta ta in gandire si sa-ti dea Dumnezeu un baiat precum cel pe care ti-l doresti tu. Mai mult nu ca inseamna ca nu stii ce vrei :P
-
acu` scuze de interventia mea...da` nu pot sa ma abtin...furia ingerului, dar daca o lasati pe fata sufletista,frumoasa,desteapta...si toate astea la un loc ptr alta..."alta" ce are de nu are cea pe care o lasati altuia???
Ce va determina sa o alegeti pe una in defavoarea celeilalte?
ma refer la ceea ce ai spus tu!
-
ma bucur ca surioara mea lupta ca are sperante,ca are pt cine lupta..Intr-o mica masura asta iti da o siguranta ca ai pt ce trai..Situatia este destul de dificila,dar pe only u o cunosc bine..daca pot sa imi asum acest drept de a zice asta..si sunt mandra de maturitatea ei,de modul de a gandi.Naiva...hmm..nu stiu..dragostea ne face sa parem si sa fim mai vulnerabili..Dar ce riscuri nu ne asum noi pentru iubire?Lupta draga mea surioara in continuare.Stii doar ca eu sunt aici!like always..
un puup si o imbratisare de la Des
-
Guardian|Angel, de cele mai multe ori prostia. Stii tu, suntem barbati, putem invoca prostia ca scuza.
Cat despre asemenea alegeri...rationamentul este de regula acelasi: Sexualitatea debordanta a mahalagioaicei care mai arata si bine pe deasupra si te face sa te urci pe pereti versus cumpatarea gandita a celei care daca are toate acele calitati care o recomanda ca fiind alegerea ideala are si una pe care multi barbati, dintr-un orgoliu prostesc n-o apreciaza: are respect de sine...
Barbatii in general, fac grava greseala de a considera bune femeile care nu mai au de-a face cu respectul de sine.
-
da surioara..ma cunosti destul de bine,caci sunt o fire destul de deschisa,iar tu stii foarte bine sa citesti o persoana!voi lupta ,pentru ca asa cum spui tu am pentru ce!Naiva...sunt intr-adevar si ma bucur in sinea mea ca un copil atunci cand El imi acorda atentie,insa sunt realista si si stiu ca nu se face primavara cu o floare!....
"Sexualitatea debordanta a mahalagioaicei"...in cazul rivalei mele nu exista,sincer...nu e deloc genul de fata acre sa te faca sa o doresti...si nu spun eu asta,e parerea mai multor baieti(caci oricum eu nu as putea fi obiectiva).
"care mai arata si bine pe deasupra si te face sa te urci pe pereti"-nu arata bine deloc,nu are un corp de invidiat,tenul ei nu pare ingrijit,parul nici atat si se machiaza foarte strident!
Deci..in aceste conditii,cum pot eu sa ma resemnez oare?
-
Atunci naiba sa mai inteleaga ce vrea omu' ala de la viata!
Sa fie cumva teribilismul anilor frumosi in care te consideri stapan pe ce simt toti ceilalti si uiti ca esti om printre oameni?
Raman la parerea ca esti prea buna pentru el. Cu toate astea tu ramai la aceeasi parere...
-
ce vrea de la viata...nu stiu,insa tare as vrea sa stiu ce vrea de la mine,sau daca vrea ceva ;)!imi place sa cred ca sunt prea buna pentru el...insa mult ma tem ca nu sunt prea buna pentru nimeni!Si totusi...daca tu ingerule crezi ca nu ma merita...nu pot decat sa ma simt flatata!
-
"La multi ani" dragul meu iti spun din nou...si sper din tot sufletul sa ai o viata frumoasa si plina de impliniri,sa iubesti si sa fii iubit!iubirea mea o sa o ai mereu,chiar daca pe parcurs se va metamorfoza...
sper sa am ocazia sa-ti spun si in realitate "la multi ani"...deocamdata o sa-ti spun aici in acest locsor pe care eu l-am creat pentru noi doi!
-
Mi se pare o joaca de-a soarecele cu pisica.Mai devreme ai crititcat-o pe prietena lui dar ai uitat un amanunt,ca el a fost cel care a ales-o.Orice femeie in ochii iubitului ei este cea mai frumoasa,cea mai destepata,cea mai ...Poate asa o vede el.Am impresia ca se joaca cu tine.Ai renuntat la barbatul care te iubeste,pentru ce? Pentru a tanji dupa altul?Nici macar nu ti-ai gasit linistea sufleteasca.Traiesti intr-o incertitudine,revino cu picioarele pe pamant si fi realista.Daca il vrei cu orice pret,fa-l sa ajunga sa numere ceasurile pana cand te va intalnii.O femeie stie cum si poate.!!!Ai incredere in tine.Priveste in sufletul tau si ia decizia corecta.Bafta!Nimic nu este imposibil!Nu trebuie decat sa iti doresti si sa crezi in ce iti doresti!
-
am o mica precizare de facut:nu el si-a ales prietena,ea s-a tinut dupa el mult timp...si au inceput o relatie cand eu m-am impacat cu fostul!nu zic ca-i pasa de mine...intr-adevar asta cred si eu:ca se joaca cu mine!de prietenul meu nu m-am despartit din cauza Lui ci pentru ac nu pot sta cu cineva doar pentru ac am iubeste...trebuie sa-l mai iubesc si eu...numai si numai pe el,ori eu i-as fi facut numai rau stand cu el si tanjind dupa altul!cu picioarele pe pamant sunt de mult...insa asta nu inseamna ca pot sa inabus ce simt pt el...mai exista si dragoste neimpartasita!l-as face eu sa numere minutele pana ma vede insa nu am ocazia sa-l fac sa am cunoasca!ne intalnim foarte rar...iar cand ne intalnim eu nu pot face nimic pt ca respect faptul ca are o relatie!cred ca timpul isi va spune cuvantul...si daca el va simti pt mine vreodata ceva si eu inca voi mai simti ceva pt el, f bine...daca nu se va intampla asta,viata merge mai departe...nu e nici primul nici ultimul!
-
Nu mai incerca sa ii gasesti scuze ,daca el nu o placea ,putea sa se tina ea dupa el mult si bine,insa el a inceput o relatie cu ea pentru ca asa a dorit el,nu ea a ales ci el !!!Afirmai ca si tu iti iubeai prietenul,cum a murit acesta dragoste?Eu cred ca datorita acestui print!De ce ti-ai dat seama ca nu il mai iubesti pe prietenul tau,in momentul cand a aparut EL?Aveai o reatie solida,de lunga durata,la care tu ai dat foarte usor cu piciorul.Intradevar o relatie ca sa mearga are nevoie de doi,eu sunt mai mult decat convinsa ca tu nu il iubesti pe EL ,e doar o pasiune si mai mult de atat o ambitie ca nu il poti avea!
-
sunt convinsa ca nu o placea(crede-ma ca nu vorbesc de dragul de a vorbi...stiu asta din surse sigure)....daca este cu ea nu inseamna absolut nimic(n-ar fi prima oara cand este cu cineva fara sa o placa)!offff..pt fostul meu prieten simt ceva...nu stiu ce!iar pe El....."cred" ca-l iubesc...pt o clipa am fost convinsa ca este al meu si a fost cel mai fericit moment din viata mea,il vroiam pe el nu un trofeu!si cred ca sunt destul de mare sa-mi dau seama cand sunt indragostita!merci pentru sfat...si sper ca in curand sa se termine totul cumva!
-
eu cred ca only u a trecut de varsta unei pasiuni infantile...iar aceasta iubire isi are radacini..
Din pacate nu toti avem norocul de a castiga din prima lupta..ci trebuie sa purtam un adevarat razboi cu noi insine pentru aceasta iubire...Atat timp cat surioara mai rezista in aceasta lupta..eu cred ca trebuie sa continue...poate gresesc...pana la urma urmei eu am fost cea care am incurajat-o sa faca acest lucru..sa nu renunte,si ma simt vinovata cand o vad ca sufera,dar timpul este prea putin pentru regrete si continuam lupta!
nu?
-
da surioara ...categoric da!continui lupta pana cand aud din gura lui ca nu am pentru ce lupta!si-ti multumesc a miia oara ca imi esti alturi si ca-mi dai putere sa merg mai departe!tu stii mai bine despre ce este vorba in acesta poveste...te pup si astept vesti
-
poate te pune dracu` sa renunti la lupta cand o zice el ca e o lupta pierduta!!!
Lupta pana castigi,eu asa te-am invatat! :-*
-
offf...scumpule ingeras...am renuntat sa mai lupt!nu mi-a spus el..nu mi-a spus niemni sa nu mai lupt..pur si simplu am considerat eu ca ar fi cazul sa o fac!nu mai pot sa astept zi de zi sa se iveasca o ocazie sa-i pot vorbi,sa-l pot vedea....!poate ca undeva in sufletul meu lupta nu va inceta pana cand nu-l voi uita.....insa eu am incetat sa mai sper,sa-mi mai fac iluzii desarte ce-i drept....daca totusi el simte ceva pentru mine,vom fi impreuna intr-un final(dar numai dupa ce ii voi da o bataita buna....ca m-a facut sa sufar degeaba)...daca nu...timpul vindeca ranile! :'( :-*
-
Imi pare sincer rau ca suferi dar o sa vezi ca timpul va fi cel care iti va inchide ranile.Sunt convinsa ca vei reusi sa treci peste aceasta durere ca esti o fata puternica.Fruntea sus,viata merge inainte si trebuie traita.Nu te-a meritat,tu valorezi mult mai mult decat ai impresia tu in aceste momente.Stiu ca e greu dar gandeste-te ca ai invatat ceva din experienta asta.O sa fie bine si sper ca ,candva o sa imi dai dreptate. :-*
-
Multumesc Nico pentru incurajari si ca ma consideri o femeie puternica exact in momentele in care eu ma indoiesc cel mai mult de asta!Iti dau dreptate inca de pe acum draga mea:stiu ca nu ma merita si nu pentru ca sunt prea buna pentru el ci pentru simplul fapt ca il iubesc prea mult iar el nici macar nu stie asta...pentru ca nu-l intereseaza! Imi e greu,insa... daca eu nu trec peste asta nu o va face nimeni in locul meu!si sunt constienta ca mi se pot intampla lucruri mai grave decat o iubire neimpartasita,insa uneori am impresia ca ma complac in aceasta situatie...imi place sa sufar din iubire pentru ca sufletul meu sa nu fie gol,sa stiu ca iubesc pe cineva;insa cand il vad stiu ca nu e asa...il iubesc pe el pentru ce este si pentru ca este,nu de dragul de a iubi!astept sa vina in ziua in care voi putea spune:"l-am uitat"
-
sau sa ii spui in fata Te iubesc...
este si asta o varianta ;D
-
dracusor mic......sa-i spun in fata ca-l iubesc?cand el are o relatie de 4 luni?nu cred...nu se cuvine asa ceva din partea mea,cu atat mai mult cu cat el apreciaza scrupulozitatea la o fata!insa.......cine stie?poate o sa-i spuna o pasarica :P :D ;D :-*
-
THE END
-
THE END
IT'S ONLY THE BEGINNING
-
of course......only a beginning! :)
-
un nou sfarsit...un nou inceput.
ti se inchide o usa...se deschide alta...
eu voi fi o mana...care sta intinsa sa te ajute sa inveti sa pasesti din nou...
ai grija de tine surioara mea...nu uita ca au fost si lucruri bune...
te iubesc mult little sis
-
"DE CE?" de ce ma obsedeaza aceasta intrebare? De ce a trebuit sa te intalnesc,de ce a trebuit sa ma placi atunci si sa-ti fiu indiferenta acum? De ce adorm cu gandul la tine si te visez in fiecare seara? De ce ma urasc pentru ca nu stiu sa te uit,pentru nu pot sa nu-mi pese c-o iubesti pe ea? De ce trebuie sa te iubesc pe tine cand sunt atatia ce tanjesc dupa iubirea mea asa cum tanjesc eu dupa a ta? de ce nu suport nici o atingere daca nu e ta?...de ce nu-mi poti fi indiferent? de ce in loc sa rad plang,de ce in loc sa vorbesc tac? de ce acum in loc sa te urasc te compatimesc?Dar cel mai multa ma framanta intrebarea:cum am putut fi atat de oarba,cum de nu am vazut cum esti tu in realitate?nu pot iubi o asemenea persoana...esti mult prea diferit de persoana de care m-am indragostit!pacat ca acea persoana nu exista!si totusi... de ce te iubesc inca,cand ratiunea tipa in mine:UITA-L?
-
Nu am avut timp sa citesc toata povestea ta only u dar cred ca am cam inteles despre ce este vorba si parerea mea este urmatoarea : draga mea acolo unde exista dorinta , iubire , pasiune nu este loc de jocuri meschine (te vreau - nu te vreau) si planuri meschine ; unde sunt sentimente sincere nu ne jucam de-a v-ati-ascunselea cu iubirea . Scurt pe doi !!! Cred ca ai cam inteles ce vreau sa spun .Pe de alta parte , despre ceea ce inca inseamna el in sufletul tau ... Am sa fiu mai drastica pentru ca in ultimul timp sunt mai realista ca niciodata . UITA-L !!! Nu-ti pierde vremea si nu-ti irosi lacrimile pentru cineva care nu merita . Timpul e pretios , draga mea , priveste inainte si impaca-te cu trecutul si cu dezamagirea acestei iubiri care n-a apucat sa zboare ... Asta e viata , oamenii sunt complicati , asteptarile ne sunt inselate tot timpul si iluzii sunt ucise la tot pasul ...Trebuie sa avem un mai mare autocontrol asupra a ceea ce simtim . Nu-ti mai da voie sa suferi inutil , interzice-ti acest lucru !!! Ce zici , crezi ca esti suficient de puternica sa reusesti ?...
-
am trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta si tot ce trebuie sa faci este sa nu te mai gandesti la el!inceark sa vezi in altii lucruri mai bune ca la el!dar ai grija sa nu comapri
o sa vezi k va fi mai bine!inceark sa nu te mai gandesti concentreaza-te asupra unor lucruri care sa te fak sa uiti!pt k mi se pare k devine o obsesie pt tine!
-
Azi ti-am citit intreaga poveste si sincer mi se pare impresionanta. Ai o vointa de fier si esti foarte puternica. Nu lasa pe nimeni sa te doboare sau sa-ti zica ca esti slaba .. nu esti. Esti puternica si esti de invidiat. Ai grija de tine si de sufletul tau . Eu zic ca ai procedat corect.
Te pup si te iubim ( eu sigur te iubesc :P ) :-* :-*
-
iti multumesc Sad Angel pentru cuvintele tale si mai ales pentru ca ma faci sa ma simt iubita;si eu te iubesc pe tine si alte cateva persoane de pe acest forum care au reusit sa ma impresioneze. Va multumesc si voua afrodite7 si lovergirl pentru sfaturi si pentru ca mi-ati citit povestea.
a trecut destul timp,s-au schimbat multe lucruri...intre mine si El!As putea afirma ca nu mai avem nici o legatura unul cu celalalt...pentru ca asa a fost sa fie!Nu mai regret nimic....nu-mi mai doresc nimic de la el....poate doar sa fie fericit alaturi de cea pe care a ales-o!In prezent sunt implinita,fericita....fara El!
El e acum doar o amintire....dureroasa inca...insa doar o amintire...sau cel putin asa cred!Nu ne-am mai vazut si nu ne-am mai vorbit de 2 luni!Se pare ca timpul vindeca intr-adevar orice rana....si ca daca vrei in cele din urma reusesti! Nu spun:gata !l-am uitat;nu-l mai cunosc.....nu-mi mai tresare inima cand ii aud numele.....dar sunt foarte aproape!Sper din tot sufletul sa nu mai am ce posta la acest topic pe viitor.....legat de EL!
Si am sa am repet insa nu pot sa nu ii multumesc din suflet surioarei mele....daca nu ar fi fost ea probabil si acum as fi suferit din cauza Lui!Acum nu va ingramaditi sa-mi furati minunata surioara......ca eu ce ma fac? :-*
-
Pentru tine , only u (cu drag si speranta spre fericire ) !!!
Uitarea ce durerile alina ...
In parcuri frunza cade aramie
In locuri unde ieri zambise mai
Si luna trista aluneca pustie
Pe apa-n care doru-ti oglindeai
Azi singur al pasarilor glas
Mai infloreste pacea din inima .
Iar eu simtind ploile ce vin
Si presimtind durerea ce o sa vina
Rechem in lumea mea de lacrimi si de chin
Uitarea ce durerile alina ...
Pierduta e a verii frenezie
Si vantul cald al noptilor de mai
De acum rasuna dulcea melodie
A toamnei ... Trista inima ce n-ai
Iubirea ce atata o visai ,
Priveste cum apare de senina
In seara in care ninge aur fin
De foi ingalbenite de lumina
Uitarea ce durerile alina ! ...
-
iti multumesc lovergirl...e superba poezia...si iti multumesc si pentru gandurile bune! :-*
-
intr-una din aceste zile prietenul Lui cel mai bun m-a invitat in oras...si am acceptat!Ne-am simtit foarte bine,ne-am distrat....si am sperat din tot sufletul ca pe parcursul intalnirii nu-mi va vorbi de El!
Intr-adevar am discutat despre multe lucruri...numai despre El nu!Pana cand a venit vorba despre accidente...mai exact despre accidente soldate cu morti! In general evit sa vorbesc despre astfel de lucruri....si rog persoanele care vorbesc despre asa ceva sa schimbe subiectul! dar de aceasta data nu am facut-o....si astfel am aflat ca El a avut un accident si ca a fost pe punctul de a......(nici nu vreau sa rostesc acel cuvant-ma ingrozeste) :'(.Cand am auzit,nu mi-am mai simtit picioarele,mainile au inceput instantaneu sa-mi tremure....nu vreau sa stiu ce fata am facut,gura mi s-a inclestat...as fi vrut sa-l intreb daca EL a patit ceva,dar nu am putut-imi era teama sa aflu raspunsul! Noroc ca mi-a spus prietenul lui ca masina e de 1 luna in service si trebuie sa o scoata(deci era clar ca El e bine)...caci probabil nu mai aveam mult si-mi dadeau lacrimile!
probabil ca reactia mea nu arata tocmai indiferenta....insa un singur lucru stiu:ca vreau sa-i fie bine si ca daca i s-ar fi intamplat ceva as fi suferit foarte mult!
-
sincera sa fiu cred ca ai facut o laegere buna ramanand cu ex-ul pentru ca poate ai fi patit acelasi lucru care l`am patit eu adica ai fi crezut in el te`ai fi indragostit si cine stie cat ar fi tinut relatia dintre voi doi
-
Printesa mea, intre tine si el, n a fot nimic concret,asa ca poate daca te-ai gandi la asta,nu ai mai suferi atat,si ti-ar fi ma usor sa uiti...nu mai suntem copii, sa ne jucam cu un sarut furat,sau un dans in discoteca...
Mi-ar fi placut ca dupa atata timp cat am lipsit,sa aud ca iti e bine, ca ai uitat, dar fiindca nu a fost asa,iti pot spune in continuare, capul sus, nu mai trai in trecut,ai in fata un viitor, si ptr o persoana ca tine,e unul promitator...nu a fost nimic mai mult decat ce v-a fot dat sa fie!!eu te iubesc si desi sunt departe,sunt alaturi de tine,cu gandul si cu sufletul, ma alatur tie, in incercarea de a-i alunga amintirea din mintea si din inima ta!!
sunt in continuare alturi de voi prieteni...si imi lipsiti!
-
draga mea faptul ca nu a fost nimic concret intre noi nu are nici o importanta!am petrecut destul timp in compania lui...si m-am indragostit pur si simplu;nu-l iubesc pentru saruturi furate,pentru dansuri in discoteca...il iubesc pentru felul lui de-a fi;il iubesc pentru ca exista!faptul ca nu am avut o relatie oficiala cu el...nu-mi schimba sentimentele fata de el! am avut parte de imbratisarile lui,de consolarile lui,de o vorba buna din partea lui,de intelegere si respect,am ras impreuna,am vorbit ore in sir,ne-am facut declaratii....si ne-am reprosat lucruri!!! ce poate fi mai concret de atat?sexul???nu cred....cel putin pentru mine nu!
acum mi-e mai bine...astept sa vad ce-mi rezerva viitorul..pe care sincer nu-l vad deloc promitator!
ai grija de tine ingerasule...si noua ne-a fost dor de tine si ma bucur ca nu ne-ai uitat si ca te-ai gandit si la mine! :-* :-* :-* :-*
-
Te voi uita! te voi uita! lasa-ma sa te uit! te rog...lasa-ma sa te uit! nimic nu ma va opri de acesta data sa te uit:nici privirea ta,nici vocea ta,nici vorbele tale....nici macar lacrimile mele! imi doresc sa nu te mai vad,sa uit ca te-am cunoscut,sa-ti uit chipul...si numele!pleaca...te rog...si nu te mai intoarce!
-
Nu fi suparata...incearca sa fii puternica.Gandeste-te...merita EL lacrimile tale? Stiu ca nu prea poti controla sentimentele(crede-ma ca stiu asta!)dar stiu ca poti pentru un timp sa te indepartezi de locurile care iti amintesc de el,evadeaza o perioada cu prietenii,distrati-va...Suntem tinere,nu merita sa ne pierdem timpul plangand.Zambeste pentru ca stii tu cum e..."Niciodata nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau"
Tu esti o fata tare dulce si as vrea sincer sa te stiu fericita.
Te pup dulce dulce
-
[...]pentru un timp sa te indepartezi de locurile care iti amintesc de [...]
prin absurd sa zicem ca nu se poate. atunci ce faci?
-
Asta ar fi ideal...dar daca nu, incearca nu te mai gandesti la tot ce a fost sau ar fi putut sa fie...
-
tu esti o dulce fatyma ca intotdeauna!
sa ma indepartez de locurile care-mi amintesc de el?
dificil..imposibil as spune! cred ca 80% din locurile din oras imi amintesc de el! cluburile,plaja,strazile....aproape tot!ma distrez iubita,niciodata nu am incetat sa ma distrez!ies cu prietenii,prietenele...am zambit,am ras in hohote.....si cu toate acestea el a ramas acolo,in sufletul meu..neclintit!nu ma voi izola acum pentru a putea plange.....pentru ca nimeni in jurul meu nu trebuie sa stie prin ce trec! dar...il voi uita! incepand de astazi...il voi uita! ;)
-
nu uita ca intotdeauna exista o portita prin care poti sa evadezi si sa arati ce simti...sa fii tu cu totul...
stii de asemenea ca portita va fi intotdeauna deschisa indiferent de orice..
si poate vom trece si de acest prag..
nu uita sa lupti!asa cum ai luptat mai demult si cum te-am indemnat eu!ai luptat o data..poti sa o faci si a doua oara!si acum lupti tot pentru fericirea ta..chiar daca fericiirea nu este egala cu El.
luptam...da?
-
am inceput lupta sis! am inceput o noua lupta...pe care o voi castiga insa!
sunt mai hotarata ca oricand sa-l uit! m-am saturat de patetisme,lamentari si regrete! am inteles cu adevarat ca s-a sfarsit! m-am convins de ceea ce refuzam sa cred pana acum:e fericit...chiar daca nu cu mine;o iubeste....iar eu sunt doar o piesa intr-un puzzle al orgoliilor sale! va durea...stiu asta si sunt pregatita,dar nu va durea mai mult decat prelungirea acesrei agonii!
va ramane mereu in inima mea....va fi mereu o persoana speciala pentru mine,insa atat si nimic mai mult!
sper ca roata sa nu se intoarca pentru el...si spun asta cu toata sinceritatea! sper sa nu ma cunoasca niciodata cu adevarat si sa nu regrete niciodata ca m-a pierdut! nu ar avea nici un rost! ii doresc sa cunoasca fericirea de a fi iubit din tot sufletul....asa cum l-am iubit eu!
-
ce ciudate sunt caile Domnului...cu putin timp in urma,daca se intampla ce s-a intamplat astazi as fi plans,as fi zgariat peretii...mi-as fi dorit sa unul din oamenii fara inima! am stat cu El...si cu Ea,i-am privit sarutandu-se,alintandu-se,iubindu-se! mi-am vazut fericirea,dar protagonista nu eram eu.....i-am privit minute in sir,gandindu-ma la un singur lucru:se merita oare sa stric o astfel de iubire?
am vorbit cu Ea,cea in locul careia trebuia sa fiu eu...am vorbit si cu El,cel care timp de 1 an m-a facut sa uit ce insemna cuvantul "liniste".
pacat ca acest lucru nu s-a intamplat mai demult...nu as mai fi irosit atatea lacrimi si atatea rugaciuni!
-
Poate le-ai fi irosit. Vedem lucrurile limpede abia cand rana incepe sa se vindece si subconstientul s-a obisnuit cu ideea ca totul e sfarsit. Cat in suflet mai e o speranta nu ne putem detasa de dorinta de a fi in locul ei/lui si aceasta dorinta doare... ehei dar ce spun eu parca nu ai constatat.
-
only u .. asa cum zice si des .. luptam da? nu ne lasam invinse. poate am pierdut o lupta dar nu si razboiul.
nu uita .. suntem de neinvins 8)
:-* :-*
-
only U= verticalitate si putere de a vedea dincolo de orice rau.fie el din dragoste sau din dezamagire.
lumea nu e gata. noi suntem tinere, mai presus de noi si sanatoase.
abia astept sa ne impiedicam de cel care sa ne spuna. TU ESTI ACEEA si atat.
nu conteaza durerea in ziua de azi pentru ca rezultatul o va surclasa in intensitate. si o sa fie tare bine. o sa mai schiopatam, dar pe umarul cuiva.
-
"only U= verticalitate si putere de a vedea dincolo de orice rau.fie el din dragoste sau din dezamagire"....suna bine,daca ar fi si o realitate ar fi si mai bine.
stiu ca va fi bine....am stiut asta mereu! stiu ca lumea nu se invarte in jurul Lui...niciodata nu s-a invartit! a fost doar o parte din viata mea,una importanta intr-adevar...dar doar o parte! :)
-
viatza merge inainte...nu?
-
pana cand se termina! ;)
-
cam asa ceva :P
-
A trecut ceva timp......! Timpul vindeca orice rana....sau cel putin asa se spune! Am luat-o de la capat, mizand pe faptul ca nu am nevoie de un barbat ca sa fiu fericita,ca sunt si alte lucruri in viata asupra carora ar trebui sa ma concentrez.Am inceput din nou o veche relatie,ce imi aduce linistea de care am avut atat de multa nevoie.Aparent aceasta poveste inceteaza sa existe....insa doar aparent! Continua,insa sub alta forma as putea spune. O lunga perioada de timp eu si El nu am tinut legatura...din diferite motive:serviciul meu,defectarea calculatorului sau,etc....In schimb am tinut legatura cu prietena lui,cu care in prezent ma inteleg foarte bine.Prietenia noastra a evoluat in timp,atat de mult incat s-a ajuns la situatia penibila,pentru mine, de a-mi face confidente referitoare la relatia lor.am descoperit lucruri urate despre el si anume ca e extrem de orgolios,chiar egoist si de asemenea foarte gelos.pe moment m-a uderanjat aceste defecte ale lui,insa analizand am realizat ca semanam foarte mult la comportament......(cel putin eu asa ma comport atunci cand nu prea imi mai gasesc locul intr-o relatie).
in timp ce eu eram cu ea in oras,la un suc, el ii trimitea mesaje spunandu-i ca stie ca e cu un barbat si ca ii doreste sa fie fericita cu el.negand acest lucru,dar neprecizand totusi cu cine este...raspunsul nu a fost mai bland:"sa fii fericita cu cristina atunci!".am crezut ac il deranjeaza simplul fapt ca a iesit cu altcineva in oras...fie baiat sau fata! ma asteptam sa se supere pe mine,caci inainte sa ies cu ea am vorbit pe mess cu el si nu i-am pomenit nimic de faptul ac ies la un suc cu prietena lui(nu vad de ce as fi facut-o).cand i-a dat telefon sa o intrebe unde este era foarte nervos.Ma asteptam la ce era mai rau1 in cateva minute a intrat in local,a vazut cu cine este si a iesit nervos.ea a plecat dupa el,dar s-a intors singura spunandu-mi ca a plecat si ac a vrut doar sa vada cu cine este.am gandit ca a procedat corect,fiind nervos si dorind sa evite o scena.peste 5 min insa intra din nou.s-a asezat la masa,m-a intrebat ce fac,apoi s-a asezat intre noi doua,desi ea ii spusese sa se aseze pe scaunul de langa ea(eu si ea stateam fata in fata).au inceput sa-si afca reprosuri,asa ca eu am spus ca plec,ca sunt obosita....Au insistat sa raman,mi-au spus sa-i dau telefon prietenului meu si sa mergem in club. stiam ca prietenul meu nu doreste sa mearga si le-am spus ac nu are rost sa-l ami sun.El a insistat sa i-l dua lui al telefon sa-l convinga.Cand vorbea El cu prietenul meu la telefon nu-mi venea sa cred ca se intampla asa ceva....ce ironie a sortii!L-a convins si am mers in club.am dansat,am ras....a fost super.nu i-am vazut pe ei doi simtindu-se atat de bine niciodata! A doua zi m-a sunat prietena lui sa ma intrebe daca mergem al biliard.Am mers si am stat 4 ore.din nou ne-am distrat;am fi stat si mai mult dar se inchidea.s-a comportta oarecum ciudat.il surprindeam uneori uitandu-se la mine si al prietena lui,cand stateam de vorba,si devenind brusc,serios.
e ciudat....un an am facut tot posibilul sa creez oportunitati sa am cunoasca,sa se convinga de faptul ca si-a facut o impresie gresita despre mine.....dar parca totul era impotriva mea,iar acum...ne-am apropiat destul de mult fara ca eu sa fac nimic.
cine stie ce surprize imi av rezerva viitorul legat de aceasta....poveste! ???
-
viata noastra e plina de surprize...si nimic nu e intamplator..asa ca..cine stie ce va fi in timp....Sper sa fie bine in primul rand pt tine...
-
pot spune in sfarsit ca aceasta poveste s-a incheiat!pot spune ca nu mai simt nimic pentru el.am ramas prieteni,destul de buni.privind in urma realizez ca in afara de suferinta,regrete,iluzii desarte si disperare,aceasta poveste mi-a adus ceva foarte important:o doza de maturitate,m-a adus cu picioarele pe pamant facandu-ma sa-mi dau seama ca trebuie sa traiesc clipa fara sa ma gandesc ce-mi va aduce momentul urmator.aaa si era sa uit:mi-a mai adus multi prieteni carora le multumesc pentru sfaturi si pentru faptul ca mi-au tolerat patetismele! :)
-
a trecut aproape un an de cand am renuntat sa mai sper,sa mai cred ca cel pentru care am plans( desi nu trebuia),am implorat( desi nu-mi statea in fire) si am asteptat(desi nu am rabdarea necesara sa astept..in general) imi va impartasi sentimentele! am rupt fila pe care ii era scris atat de ingrosat si de apasat numele si am trecut la o alta fila,sperand ca istoria nu se va repeta.nu s-a repetat,intr-adevar....fila urmatoare a sapat si mai multe gropi in sufletul meu.in timp ce intrebarea retorica:"de ce?" ma bantuia in fiecare ceas al fiecarei zile,ceva s-a intamplat:o rugaciune mai veche de-a mea mi-a fost ascultata;El s-a indragostit de mine! Pacat! Pacat ca a trebuit sa treaca un an ca acest lucru sa se intample! de ce acum si nu atunci? atunci am suferit eu,acum va suferi el.E corect?Nu e! ma simt pedepsita,ma simt lipsita de noroc( desi nu cred in existenta acestuia),ma simt de parca as trai in contratimp. trebuie sa astept un an ca cel de acum sa ajunga sa ma cunoasca si sa imi impartaseasca sentimentele?
-
Si spune-ne...cum s-a intamplat asta, de unde stii ca el s-a indragostit de tine...ce ai de gand sa faci, ptr ca eu ma indoiesc ca tu vei vrea sa mai fii cu el, ptr ca acum esti prietena prietenei lui, si nu mi se pare corect lucrul acesta, nici fata de tine, nici fata de ea....uuuff...viata te pune la grele incercari only u, si eu sunt alaturi de tine si ma rog sa treci cu bine toate probele :-*
sa ne tii la curent ;)
-
Dupa ce s-a despartit de prietena lui,a inceput sa ma sune in mod constant,sub diferite pretexte si vorbeam cate jumatate de ora pe putin .la inceput totul se rezuma la discutii amicale,generalitati,dar de vreo doua saptamani ma suna dimineata si seara,ma invita in oras,la plimbari nocturne...ba chiar si sa mergem impreuna la munte.din cand in cand deschide subiectul evolutiei "relatiei" noastre in timp,tinand sa sublinieze mereu faptul ca m-a perceput altfel la inceput si ca abia acum a ajuns sa ma cunoasca,sa descopere cum sunt eu de fapt.am evitat sa ies cu el,dar ne-am intalnit din greseala si a trebuit sa ii accept invitatia la un suc(dupa multe insistente din partea lui).ironia sortii a facut ca si fostul sa apara unde eram noi.bineinteles ca l-a invitat sa ne insoteasca,caci sunt prieteni mai nou,dar tot timpul au stat bosumflati amandoi.fiind cu masina,fostul l-a lasat intai pe El si apoi pe mine.in jumatate de ora suna telefonul:era El,vroia sa stie daca am ajuns bine acasa(adik daca "am ajuns" si nu sunt inca cu fostul).exemplele ar putea continua,dar nu are sens sa le insir...stiu care e atitudinea lui cand ii este cineva indif.(prea bine chiar) si stiu care e atunci cand se indragosteste(din povestirile prietenei lui).
eu nu am sa fiu cu el,caci nu e corect fata de prietena lui.nici nu incerc macar sa ma gandesc daca mai simt sau mai pot simti ceva pt el,deoarece as inrautati situatia.incerc momentan sa ma prefac ca nu stiu ce se intampla,poate asa isi va da seama si el ca nu e o idee buna sa ma priveasca altfel decat pe o prietena.
-
cat de drag imi este acest topic.am strecurat printre cuvinte o multime de stari si de sentimente,o parte din mine chiar...zambesc melancolic citind pe sarite propozitii,caci as vrea sa am si acum naivitatea de atunci.credeam ca iubesc...habar nu aveam ce inseamna sa iubesti! oare acelasi lucru il voi spune peste 2-3 ani si despre "visul unei nopti de vara"?
ca si o concluzie final ala acest topic: El s-a indragostit de mine...dupa 2 ani! mi-a marturisit acest lucru si nu am fost impresionata catusi de putin.poate tocmai aceea a insistat foarte mult sa ii acord o sansa,afirmand chiar ca ii pare rau ca atunci cand eu il placeam,nu a vrut sa observe ce fel de persoana sunt...ironia sortii.i-am cantat acelasi cantec pe care el mi l-a cantat in urma cu 2 ani,iar a dansat acealsi dans pe care l-am dansat si eu...pacat ca nu ne-am sincronizat...sau poate ca nu e!
-
Frumos, o poveste de dragoste.Sau, ma rog, tanjirea dupa o poveste de dragoste.N-am sa fac o analiza a destainuirilor , nici nu voi cuteza sa intreb ce varsta ai, nici cum e treaba cu sexul ori mai rau,sa iti spun sa continui deoarece scrii frumos. Sufletele sunt frumoase si toutl se-nvarte in jurul dorintei de a fi iubita, de a te simti iubita, ocrotita. Totusi , in toata aceasta-ndragosteala sa nu uitam sa ne purta sentimentele cu demnitate,aici ma refer la acele scene de gelozie venite din partea ex-ului.Cat despre ce ne rezerva viitorul, in cazul tau,atata timp cat nu exista compromisiuri, m-as lasa condus de sentimente.In fond , de ce m-as impotrivi?Si, da, putini sunt cei ce stiu sa-si deschida sufletul cu sinceritatea si dezinvoltura cu care ai facut-o tu.Un gand senin tie...
-
iti multumesc existenz pentru gadurile bune si pentru apreciere.deschizandu-mi sufletul,am reusit sa vad mai bine care e situatia in care ma aflu.
in ceea ce priveste compromisurile,e imposibil sa nu le faci atunci cand iubesti cu adevarat.fericiti trebuie sa fie cei care nu sunt nevoiti sa le faca,insa isi au si ele farmecul si scopul lor.toate cele bune!
-
...fericiti se simt aceia ce alearga precum vantul de toamna in cautare de suflete ce liniste n-au.. Le gasesc , le prind , urmeaza apoi un joc in care cineva cade cumplit si se loveste si mai cumplit dar niciodata cel ce-a cautat si-a gasit ce si-a dorit . Mai primesc uneori chiar si multumiri ,,pentru vorbele frumoase,, . Minunata poate fi uneori masca demonilor din trupuri de om . Cineva insa, cunoaste , vede , stie multe.. Tacerea si zambetul din coltul gurii nu spun nimic atunci cand umbra le ascunde.. Cine stie cu adevarat insa , ce se ascunde cu adevarat sub culori de albastre stele , va rupe in urma-i tot ce rau se face.. Nu vorbesc in parabole poate doar pentru cei ce ochi au, a vedea si a simti randuri ce nu se vad oricat de corecte si frumoase vorbele ce se vor a fi citite sunt scrise.. Incercand sa raspundem unei probleme , ne trezim a raspunde unei dorinte uneori.. Unei stari , unei modalitati de a obtine ceva.. Eu , n-am fost aici , nu sunt si nu voi fi niciodata pentru nimeni. Prieten nu pot fi nimanui pentru ca nu stiu decat sa lovesc pana la distrugerea unui creier, magaria din om , fara sa tin cont de prea multe. Candva spuneam "daca nu poti sa ma ajuti , macar nu-mi face rau" . Astazi spun : "nu face rau, pentru ca razbunarea e un termen bland pentru ce-ti pot face" iar daca tacerea e tot ce ma caracterizeaza in cea mai mare majoritate a timpului este pentru ca imi lipseste dorinta de a lasa lumina sa patrunda pe intunecatul si schimonositu-mi chip.. Rani.. Rani adanci au lasat urme, pe care nu le ascund decat rau sa nu pot face lasand pe oricine a le vedea.. Dar cum suferinta naste monstri , ar trebui stiind ca raul se ascunde sub chip mai frumos ca al ingerilor, inger sa ma simt.. N-am depasit si nu voi depasi niciodata stadiul de nimic . Cu toate astea insa , "nimicul" este cel mai important element acolo unde "totul" poate crea mari poate crea mari probleme prin insesi existenzA sa... Cunoastem oameni , care si-au lasat familii cu o sotie cuminte si copii superbi , pentru a bantui tzara in lung si in lat in cautare de sex... Frecvent.. Revin apoi si reprezinta comisii de administrare si sprijinire a bisericilor din orasele proprii, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.. Tie , om cu inima curata si lovit de propria-ti naivitate , am sa-ti spun un cuvant simplu . Raul pandeste sub culori de blande stele albastre... Senin sufletului tau iti doresc.. Cu suflet !