Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii vesele => Subiect creat de: Rudy Valentino din 18 Decembrie, 2005, 01:24:10 p.m.
-
Stergea, vicleana, praful cu migala,
Si promitea ca e doar inceputul,
I-am daruit, patetic, tot avutul
Si energia ce-mi era vitala.
Mi-a spart, ranjind, in mii de cioburi scutul,
Cu vorba ei mieroasa si domoala,
Iar seara, beata, doar la mine-si spala
Pacatele nevolnice si lutul.
Cuvintele ea stie sa le-mbine,
Si niciodata, fraier, n-am stiut
C-a profitat, scarbavnica, de mine,
Acum, cand contu-n banca mi-a scazut,
M-ascund in baie, meditand pe vine,
Ca un copil tarat, dar nenascut...
Poezia parodiata:
Din vreascuri adunate cu migală
de Adrian Munteanu
Din vreascuri adunate cu migală
Se naşte Leul Verde, începutul.
Crengi ude strâng. Acesta-i tot avutul,
Dar nu sporeşte flacăra vitală.
Usuc un ram. Cu el îmi ferec scutul
Încrederii în curgerea domoală,
Dar alt potop vigoarea lui o spală.
De pe un trunchi înlătur tandru lutul.
Atunci abia porneşte să se-mbine
Văpaia ce s-o apăr n-am ştiut
Şi Leul Roşu, fremătând prin mine,
În taină urcă. Schele au căzut.
Se logodeşte Focul Sfânt din vine
Cu Apa Vieţii, şipot nenăscut.