Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Creaţie literară => Subiect creat de: Lady Allia din 16 Ianuarie, 2006, 06:04:06 p.m.

Titlu: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 16 Ianuarie, 2006, 06:04:06 p.m.
Una dintre poeziile care mie mi-au placut in mod deosebit a fost aceasta si "Stante pentru Augusta" care pentru mine are o conotatie deosebita...sufleteasca si...am sa las pe altcineva sa o noteze in acest topic... Insa sunt foarte multe poezii care mi-au placut, care m-au marcat...si bineinteles ca nu o sa pot sa le scriu toate aici..., dar astept si poeziile voastre


Iubeste-mi mainile - Elena Farago


Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina...

Iubeste-mi mainile
Si ochii,
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-au plecat
Va fi mai mare
Decat norocul c-au venit.

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Sa-ti creasca vietii
Nestinsul zambet de zenit...
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sufletel din 16 Ianuarie, 2006, 06:21:06 p.m.
hmm..nu stiu la cine te asteptai insa imi face o deosebita placere sa o scriu eu....pentru ca si pentru mine are o insemnatate sufletasca deosebita...sper sa nu supar pe nimeni ;D

Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,

Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,

Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.

La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna

Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.

Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.

Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.

Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.

Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.

In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!

Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.

George Gordon Byron-Stante pentru Augusta
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 16 Ianuarie, 2006, 07:16:27 p.m.
Astăzi ne despărţim
           Stefan Augustin Doinas

Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem:-Aşa trebuie sa fie..
Alături ,umbra albastră
pentru adevăruri gândite sta mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Intre noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.

Nimeni nu va şti ca suntem tot atât de aproape
şi ca, seara,sufletul meu,
ca ţărmul care modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...

Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult timp are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: phoenix din 16 Ianuarie, 2006, 09:07:22 p.m.
Ithaca

Cand pornesti spre Ithaca
Doresti sa ai drum lung,
Plin de aventuri, plin de descoperiri.

Lestrigonii, ciclopii, maniosul Poseidon-
Nu-ti fie frica de ei:
N-ai sa intalnesti asemenea fapturi in cale
Cata vreme gandurile-ti sunt nobile,
Cata vreme entuziasmul
Iti cuprinde sufletul si trupul..
Lestrigonii, ciclopii, salbaticul Poseidon-
Nu-i intalnesti
Daca nu-i porti in suflet
Daca sufletul nu ti-i scoate in cale.

Doreste-ti sa ai drum lung.
Si multe dimineti de vara in care,
Plin de incantare, plin de bucurie,
Sa intri in porturi pe care le vezi intaia oara;
Sa te opresti in targuri feniciene
Sa cumperi lucruri frumoase,
Perle si coral, chihlimbar si abanos,
Parfumuri senzuale
Cate poti sa duci;
Si sa vizitezi orase egiptene
Sa inveti si iar sa inveti cu cei ce stiu.

Gandeste-te tot timpul la Ithaca.
Caci ti-e sortit sa ajungi acolo.
Dar nu scurta deloc calatoria.
Poate e chiar mai bine sa dureze ani si ani.
Si cand vei sosi pe insula vei fi batran,
Imbogatit de comorile intalnite in cale,
Si nu vei mai astepta bogatii de la Ithaca.

Ithaca ti-a oferit calatoria minunata
Fara ea nicicand n-ai fi plecat la drum.
Dar nu mai are ce sa-ti dea acum.
Su daca o gasesti saraca, nu inseamna ca Ithaca te-a
inselat.
Ai devenit intelept, ai castigat experienta
Si pana atunci vei fi inteles ce este, de fapt,
Ithaca.
                                 
                                            Constatine P. Cavafy
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: desdemona din 17 Ianuarie, 2006, 07:22:52 p.m.
Oda

Nu credeam sa-nvat a muri vredata,
Pururi tanar,infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
                          Singuratatii.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu,dureros de dulcee..
Pan-in fund baui voluptatea mortii
                            Neinduratoare 

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
                            Apele marii 

De-al meu propriu vis,mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug ma topesc in flacari..
Pot sa ma reinviu luminos din el ca
                            Pasarii Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar in san,nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit,pe mine
                              Mie reda-ma!

                                                                 Mihai Eminescu


P.S. voi reveni si cu altele..

 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: viulian din 18 Ianuarie, 2006, 08:43:16 a.m.
Poezia aceasta nu este una la care ma gandesc mereu, insa ii regasesc valoarea subiectiva de adevar mai de fiecare data cand trebuie sa plec... imi este totdeauna foarte greu sa spun ultimul "La revedere", mi se pare atat de ingrat, de fals... sa spui pa, cand de fapt ai vrea sa ramai si nu sa pleci.

SEUL, " RONDEL DE L'ADIEU "

Partir c'est mourir un peu
C'est mourir ? ce qu'on aime
On laisse un peu de soi-meme
En toute heure et dans tout lieu

C'est toujours le deuil d'un voeu
Le dernier vers d'un poeme
Partir c'est mourir un peu
C'est mourir ? ce qu'on aime

Et l'on part, et c'est un jeu
Et jusqu'a l'adieu supreme
C'est son ame que l'on seme
Que l'on seme en chaque adieu

Partir, c'est mourir un peu...

Edmond HARAUCOURT (1891).
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 18 Ianuarie, 2006, 09:33:35 a.m.
vaca albastra
de Ion Nimerencu

caii mananca tablouri de pe cerul - tavan
un soi de cuvinte renasc pe malul mirarii
intre mine si tine a crescut un ocean
peste care se scurge saliva asteptarii

ploi maro izvorasc din sanul tau cald
ai lav iu ai lav iu iti repet la fereastra
pe pasuni de hartie cu un ochi de smarald
inspirata ne paste o vaca albastra
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 18 Ianuarie, 2006, 09:38:42 a.m.
balada indragostitului
de Ion Nimerencu

cand explodezi prin lanul de cartofi
ma traverseaza ploi pana-n pantofi

strivit de doruri, jerpelit de vant
beau nori cu paiul si mananc pamant

gelos pe fluturii ce-ti stau in plete
dansez la brat cu doua biciclete

si-nebunesc cand pe la ora doua
iti spun je t'aime, iar tu te faci ca ploua

  |


Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 18 Ianuarie, 2006, 09:44:49 a.m.
cantecul de dragoste al zoofilului
de Ion Nimerencu

a o a o aoleu
vreau sa zbor prin parul tau
calarind o bicicleta
oarba si analfabeta

sau plutind pe-o caramida
sa las dragostea gravida
in vagonul unui tren
s-o dresez sa-mi zica ben

ce te-as barbieri de ganduri
draga mea, pe-un pat de scanduri
ce ti-as soarbe ochii multi
ochi bruneti si ochi desculti

cu o pofta galopanta,
draga mea de... elefanta
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2006, 09:52:44 a.m.
...sufletel...nu stiu daca m-am asteptat sa scrie intr-adevar cineva "Stante pentru Augusta", dar ma bucur ca ai facut-o...si ma bucur ca ai fost tu... :).
Este una din poeziile care m-au facut sa lacrimez pentru prima data de fericire...o poezie care mi-a incalzit sufletul indepartand teama, sloii reci ai iernii din mine, indoiala si tristetea...este poezia care mi-a intins mana si am iesit din prapastia mea...este minunata...multumesc ca ai scris-o!  :-*
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2006, 09:56:15 a.m.
Si...desi mi-am propus sa tac...pur si simplu nu pot draga IAGO...asa ca am sa exclam..."esti indiscutabil inconfundabil !"... ;D ;D ;D
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2006, 06:50:41 p.m.
>>Cântec de dragoste<<
     Rainer Maria Rilke

Cum sǎ-mi împiedic sufletul
sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ?
Cum sǎ-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
lângǎ ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtând,
ce nu se-ndepǎrteazǎ
când adâncurile-ţi lunecǎ departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine,
ne împreunǎ totuşi aşa cum un arcuş
din douǎ strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioarǎ suntem înstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i ?

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2006, 06:58:54 p.m.
Scrisoare
de Elena Farago


... Şi tot aşa pe înserate cum e acum - ţi-aduci aminte ?
Stăm amândoi, acum e anul ... noi amândoi ! ce dulce-mi sună
În gând când le aud ... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte !
E-atât cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună ...

Noi amândoi ... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi - acum e anul ? - Ce dulce lacrima şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot ...

Titlu: LAUDA SUFERINTEI
Scris de: sunshine din 04 Februarie, 2006, 05:55:53 p.m.
  Atatia dintre semeni nu prea stiu
  ce sa-nceapa-n zori cu suferinta.
  Ei nu-si dau seama nici spre seara de prileju
  chemat sa-nalte mersul, cunostinta.

  Suferinta poate fi intuneric, taciune in inima,
  pe frunti albastru ger,
  pe coapsa ea poate fi pecete  arsa cu fier,
  in bulgare de tarana
  o lacrima sau sambure de cer.l

  Nu mai calca pe pamant
  cine calca-n suferinta.
  Ea schimba la fata argila, o schimba in duh
  ce poate fi pipait, duios, cu stiinta.

  Tata , carele esti si vei fi,
   nu ne despoia, nu ne saraci,
  nu alunga de pe taramuri orice suferinta.
  Alunga pe aceea doar care destrama,
  dar nu pe-aceea care intareste
  fiinta-ntru-fiinta.

   Fa ca semenii nostri,
   de la oameni la albine,
   de la-nvingatori la biruiti,
    de la-ncoronati la rastigniti , sa ia aminte
   ca exista pretutindeni si aceasta suferinta,
   pana astazi si de-acum inainte
   singura legatura intre noi si Tine.

                                                        ( Lucian Blaga)
               
   
 
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 04 Februarie, 2006, 06:58:26 p.m.
De ce dai voie vantului
de Radu Stanca


De ce dai voie vantului sa umble
Prin parul tau si sa ti-l ravaseasca?
E mangaierea lui, facute-n tumbe,
Mai calda, mai suava, mai cereasca?

Sunt degetele lui falfaitoare
Mai mestere in joc, mai fara numar
Cand te cuprind din cap pana-n picioare,
Cand iti dau jos buchetul de pe umar?

De ce lasi vantul ca sa-si puna palma
Oriunde vrea si,-ncolacindu-ti sanul,
Prin fustele subtiri ce zbor de-a valma,
Sa te priveasca cu-ochi blanzi, batranul?

De ce, cand te pandeste-ascuns prin iarba
Si vrea sa-ti sarute gura-n voie,
- In timp ce eu tanjesc cu plansu-n barba -
Pe el il lasi ... iar mie, nu-mi dai voie ...

.......
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 04 Februarie, 2006, 08:12:28 p.m.
Psalmul leprosului

               Benjamin Fundoianu

“Şi leprosul care va avea această plagă pe dânsul să aibă vestmintele rupte şi să strige: necurat, necurat! Necurat să fie el, în tot timpul cât va fi această plagă pe dânsul; necurat este şi va locui singur; afară din tabără să fie locuinţa lui.” (Leviticul 13-45)

Zorii
au primenit izvoarele din jghiaburi,
au spălat gâtul mierlei din pădure,
au spart cu plugul proaspăt arătura,
au pus în dosul plugurilor oameni,
şi-au pus în palmieri atâtea flăcări,
de parcă eşti în orice palmier,
de parcă-n orice flacără eşti, Doamne.

Aş vrea să cad trăznit în faţa ta,
tu, care n-ai nici început, nici capăt. Şi-aş vrea
să te sărut în palmieri şi-n flăcări,
dar teamă mi-e să nu-ţi mânjesc pământul,
să nu-ţi mânjesc curata buruiană,
să nu-ţi mânjesc gândacii de prin coji,
şi lucrurile de lumină, toate,
pe care le-ai făcut în şase zile.

Căci trupul meu se crapă de buboaie,
şi din obraji
vinete coji au curs vânăt puroaie;
şi ochiul meu e de privire scurs,
şi mâna mea se razimă în bâtă.
Sunt o mocirlă-n care cântă broaşte
şi-s raci de lut şi lipitori murdare,
pucioasă e de secetă şi soare.
Şi sufletul meu, broască, de urât
orăcăie, o, Doamne, către tine.

O, dac-ai fi şi tu ca mine, Doamne!
O, dac-ai fi şi tu lepros ca mine
şi de-ai avea şi tu buboaie multe
şi ochii scurşi de lacrima luminei!
O, dac-ai plânge când se surpă seara,
când vitele se-ntorc din scăldătoare,
când oamenii vin câte doi din câmp,
când plânsul tău nu-i nimene să-l stângă...
O, de-ai porni şi tu pe drum, bicisnic...

Câinii cei ciolănoşi te-ar strânge-n garduri,
drumeţii din şosea te-ar ocoli,
nu te-ar primi la rugă sinagoga.
Fecioare, la fântâni, cu şolduri dure,
de greaţă ar scuipa în sânii albi,
şi pruncii care au vorbit în rugă:
“fii proslăvit, o, Doamne, ce-ai creat
pământul şi făpturile dintr-însul”,
ar sta să-ţi scuipe-n faţa de văzduh
şi te-ar goni cu bl&#232;steme şi pietre.
Da, Doamne, dac-ai fi lepros ca mine,
ai fi gonit cu pietre.

Au ce-am făcut eu, Doamne, că mă bântui
cu bube, ca pe broaştele cu râie,
cu ce-am păcătuit
ca să mă rupă-n incisivi dulăii,
ca să nu fiu primit în sinagogă,
ca pân’ şi pruncii tăi să-mi svârle pietre,
şi ca fecioarele cu şolduri dure
sperios să-ntoarcă-obrazul de la mine?

Mă miluieşte, Doamne, miluieşte,
şi, dacă poţi, mă curăţă de boală.
Dar nu-mi lua şi bulgărul de viaţă
ce-şi risipeşte-n mine untdelemnul –
cum nu-l iei nici furnicei, nici lăcustei.

Ştiu bine, Doamne,
că tu eşti teafăr fiindcă-s eu lepros,
că am ieşit egal din nefiinţă,
că prosternarea mea îţi dă mărire,
că neştiinţa mea îţi dă ştiinţă,
că slăbiciunea mea îţi dă putere,
că murdăria mea îţi dă lumină.

Şi lasă-mi plânsul, frunză clătinată,
tu, ce mi-ai scris să fiu cuibar de şerpi,
tu, care-ai hotărât să fiu lepros,
tu, care-ai pus în sufletul meu ura,
tu, care-ai vrut să fiu ca dobitocul
din împuţite vizuini de codri,
fără de pui şi fără fericire...
Tu n-ai voit să fiu ca pomul tânăr,
crescut vânos la curgere de ape.
Tu n-ai voit să am şi eu cocioabă,
să pot intra şi eu în sinagogă,
să pot avea şi eu copii sălbateci
şi vreo fecioară-n prag cu dure şolduri,
şi câni la gard, pe care să-i asmut
când trec pe drum leproşii cu buboaie.

Şi, dacă vrei, atunci ascultă-mi voia,
lasă făptura mea necurăţată
şi dăruieşte-mi moartea pământească,
aşa precum e hotărârea ta.
Şi-atuncea când mă voi desface-n noapte,
prieten bun cu viermii cafenii,
grâu pentru încolţirea care vine,
când voi muri şi eu ca şi ceilalţi,
când n-am să-ţi mai mânjesc pământul, Doamne,
n-am să-ţi mânjesc curata buruiană,
n-am să-ţi mânjesc din lucrurile toate –
făcute-n şase zile de scriptură –
atunci când voi veni la tine, Doamne,
şi când puroiul o să-mi fie sevă,
o, pentru vina de-a fi fost lepros,
tu, Doamne, dacă vrei să-mi faci dreptate,
pe toţi acei ce-mi asvârliră ură
(ura celor puternici pentru slab)
o, nu-i trimite-n flăcările roşii,
o, nu-i supune dureros la cazne,
ci cheamă laolaltă toţi bărbaţii
(acei din câmpuri şi din sinagogi),
drumeţii care-mi ocoliră drumul, [...]
dulăii care-au vrut să-mi rupă trupul,
şi lasă-i, Doamne, ca să mai învie,
să mai trăiască înc-o dată-n lume,
şi, ca să ştie ce e fericirea,
îi fă pe toţi leproşi.

Da, ca să ştie ce e fericirea,
îi fă pe toţi, o, Doamne, fă-i leproşi! [...]

Dar iartă pe fecioarele cu şoldul
de lapte alb şi ţâtele de lapte,
că ele n-au vrut nici un rău să-mi facă,
că ele, Doamne, nu ştiau ce fac,
şi chiar dacă-mi fugeau sperios din cale,
eu mă opream din drum,
şi în genunchi, pe urma din pământ,
le sărutam picioarele desculţe.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 05 Februarie, 2006, 04:31:05 p.m.
     Murind zeii isi lasa

                       ( Lucian Blaga)

  Murind zeii isi lasa
  in urma lor templele,
  precum melcii
  casuliile goale.

  Pentru mii de ani, pentru vremi fara capat
  ei si le lasa,
  spre mangaierea
  varstei de azi si de-apoi.

  Dar nici un vestigiu al erei de aur,
  oricare-ar fi chipul lui,
  nu-nvinge tristetea noastra
  in fata timpului.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 05 Februarie, 2006, 05:17:09 p.m.
   CANTARE  VANTULUI
                                       Lucian Blaga
 " In iubire nimeni , nimeni,
   nu-si tine cuvantul.
   Vesnic strans imbratisat
   te-a  tinea numai pamantul."
   Astfel canta sfasiat
   langa mine vantul,
   cand la dreaota, cand la stanga,
   langa mine vantul
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 15 Februarie, 2006, 09:33:19 a.m.
  " Alcoolul are gust de fiere
    Trecut-a ieri ca o parere
    Orchestra canta imbracata
    In haina ponosita
    Viata mea cea dezlanata
    Si-atat de pustiita"
                                         ( Christophe- "Frumosul bizar")
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: alexia din 05 Martie, 2006, 01:58:43 p.m.
           Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

                      Octavian Paller
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 09 Martie, 2006, 03:17:32 p.m.
Nod 33 - Nichita

Am gândit un mod atâta de dulce
de a se întâlni două cuvinte
încât în jos înfloreau florile
şi sus
înverzia iarba.

Am gândit un mod atâta de dulce
de a se izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori
iar florile s-ar ierbi.

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 09 Martie, 2006, 03:20:47 p.m.
Sărută-mă - Magda Isanos

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 12 Martie, 2006, 11:28:46 p.m.
Înapoierea cheii - Nichita Stănescu

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
să pot să nu-mi mai fie dor
de tine.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 29 Martie, 2006, 09:08:53 a.m.
  "Ce bine mi-i asa:
   Neplans si neiubit de nimeni.
   Moartea mea
   Sa nu trezeasca nimanui
   Nici o durere...

   O, de m-as strecura ,
   Alunecand in vesnicul abis,
   Incet si nevazut printre multime...
   Nici pasii mei sa nu-i auda nimeni."     
                                                      "In ceasul din urma"- Dimitrie Nanu


   Daca  te-as lua de sotie, stiu ce ma asteapta:
   nu esti decat un jaratec care se stinge cand vine frigul,
   o usa rau inchisa , care nu stavileste  nici vantul, nici gerul,
   un palat care-si striveste razboinicii  care il apara,
   un elefant care  isi smulge invelisul,
   esti pacura care manjeste omul ce-o duce ,
   burduful care se varsa peste omul ce-l poarta,
   calcarul care face sa se faramiteze zidul de piatra,
   berbecele de asediu care pustieste tara dusmana,
   incaltarea care raneste piciorul celui ce o poarta!
   Care-i iubitul pe care l-ai indragit pentru totdeauna?
   Care-i pasaruica care ti-a fost mult timp pe plac?...

                                                   "Epopeea lui Ghilgames"-
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: gyulya_28 din 29 Martie, 2006, 09:30:13 a.m.
Mi-e imposibil fara tine- Adrian Paunescu


Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine.

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra.

Subtile explicatii cui i-as cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.


  |
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: gyulya_28 din 29 Martie, 2006, 09:34:46 a.m.
Sufletul- Ana Blandiana

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?


 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 29 Martie, 2006, 11:21:46 p.m.
toate cele scrise sunt superbe si sunt pline de iubire.
am si eu o poezie care-mi place ffff mult:TOAMNA-R.M.Rilke
Cad frunzele,cad de departe,parca
s-ar vestezi in ceruri gradini indepartate;
cu gesturi de negare cad mereu.
                   Si cade-n nopti adanci pamantul greu
                   de langa stele in singuratate.
Noi toti cadem.Mana de colo cade.
Si altele rand pe rand.
                   Dar este unul care tine-n mana
                   caderea asta nesfarsit de bland.
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Visul din 06 Aprilie, 2006, 11:42:14 p.m.
             Vioara sufetului meu
 
Mi-e dor de tine , dragul meu,
La fel ca florilor , de soare.
Faptura ta m-a fermecat
Si doru-mi n-are alinare.
Aud si rasuflarea ta
Cea calda, care ma-nfioara,
Caci te doresc, iubitul meu,
Si inima mi-e o vioara.
Vioara veche ce suspina
Si plange ne-ncetat iubirea,
Caci ii lipseste dragul meu
O coarda ... FERICIREA.

                               
            Daca ...

Daca intr-o zi vei avea chef sa plangi,
Cheama-ma, nu promit sa te fac sa razi
Dar as putea sa plang cu tine.
Daca intr-o zi vei dori sa fugi
Cheama-ma, nu-ti promit ca-ti voi cere sa ramaii
Dar as putea sa fug cu tine.
Daca intr-o zi vei dori sa nu vorbesti cu nimeni
Cheama-ma, in acel moment promit sa tac.
Daca intr-o zi tu ma vei chema
Si eu nu-ti voi raspunde
Cauta-ma ... poate am eu nevoie de tine.



P.S : "Poeziile le-am citit pe un site acum cateva luni bune  :P"
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 13 Aprilie, 2006, 01:02:46 a.m.
"Ploua cu vise peste noi
Si fulgerau stravechi dorinti,
Tuna ca-n vremea de apoi
 Sa nu te mint,sa nu ma mint...
Ne preschimbase Ceru-n sfint,
In legea neamului dintai
Sa nu te mint, sa nu ma minti,
Sa mai raman,sa mai ramai..."
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: gyulya_28 din 13 Aprilie, 2006, 11:13:25 a.m.
Intratrea in greva a plamanilor
                           de Lucian Avramescu


respiram pana cand ne ia dracu
si atunci se cheama ca am murit
primul lucru care-ti sare in ochi este intr-adevar
greva plamanilor
ei stau de parca ar pandi ceva, de parca ar ciuli urechea,
nu mai forteaza gaicile vestei
apoi inima si celelalte inceteaza lucrul
ca la o cariera de piatra
nici-un ciocan, nici-o bubuitura,
nici-un ecou;

ce se petrece in acest timp cu sufletul?
greu de spus
dar zau, daca n-as da oricat sa aflu
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 30 Mai, 2006, 12:18:33 a.m.
Dintotdeauna am considerat poeziile un calmant pentru suflet si demulte ori mi-au indulcit tristetea regasindu-ma in ele . Am sa va las si eu care acum pot sa spun ca mi secam potriveste , mai ales ca sunt pe aproape de divort :( . Sper sa va placa totusi ...
PARTAJ

Iubire de taina si moarte
Ce pot sa-ti mai spun despre noi ?
Acum c-a venit despartirea
Ia lumea , ia lumea si imparte-o la doi.

Cum toate se impart pe din doua
Da-mi noapte si ia numai zi ,
Da-mi moartea si tine tu viata -
Partaj echitabil spre a fi .

A fost o minune in oglinda
Si ultimul zbor catre veac
O aripa porti in valiza,
O aripa, o aripa port in rucsac .

Nu-mi trebuie martori , iubire ,
Nu-mi trebuie probele , nu
Destul ca din toate acestea
Si martor , si martor si proba mi-esti tu .

Ia muntii si lasa-mi prapastii ,
Ia piscuri si mie da-mi vai
Eu ce as mai face cu ele
Cand pierd , cand pierd pentru veci ochii tai .

Partajul sa fie acesta
Iti dau tot ce vrei , tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine , pe mine te rog sa ma iei !!!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: andrada din 30 Mai, 2006, 07:59:00 a.m.
imi aduc aminte de o melodie pe versurile care-ti plac lovegirl ...sper sa nu ma insel dar cred ca   la Cenaclul Flacara se canta melodia asta...o asculta fratele meu...dar mi-au ramas in memorie versurile ..sunt foarte frumoase
 


      Scrisoare de bun ramas


                          de George Tarnea


Iubito, cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

asta e una din poeziile care imi plac mult..
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 05 Iunie, 2006, 07:01:50 p.m.
                          Sunt o femeie...
 Sunt o femeie
 Si-mi pieptan parul
 Cum fac femeile.
 Il pieptan de dragul meu.
 Il pieptan de dragul dragostei.
 Il pieptan de dragul celui care mi-e drag
 Si parul meu scanteiaza si suna de bucurie.
 De ploaia dragostei se-ngreuneaza,
 Unduieste,se-ntuneca-n visele noptii.
 Parul meu se lasa
 Ca o mantie si-mi ocroteste
 Ceafa oarba,ranita.

 Dar timpul s-a apucat sa-mi pieptene parul
 Cum face timpul.
 Timpul nu are rastimpuri de vis,
 Indiferent,putin ii pasa de parul meu,
 II face carari si noduri,
 Il incalceste,il smulge,
 Il piaptana pana la galben murdar,spalacit,
 Il piaptana sur cu argint,
 Si inainte sa prinda de stire,
 Timpul l-a si pieptanat pe spate.
 Si mi-a facut un bulgare de zapada pe gat.
 Ar trebui sa-mi tricotez un sal foarte cald.
 Pentru ceafa mea oarba,ranita.


                                 

                               
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: B3b3 din 24 Iunie, 2006, 03:58:06 p.m.
Poate ca da…poate ca nu…
Poate sunt eu…poate esti tu…
Poate gresesc…sau poate nu…
Poate ti-e dor…sau poate nu…

Cate ganduri adunate…poate le ceri acum pe toate…
Poate ca da…poate ca nu…poate ca stiu…sau poate nu..
Voi indoieli…azi va intreb..de veniti in gandul meu??
Oare nu ma puteti uita?? ..de ce ma chnuiti asa…
Ele raspund…zambind acum…poate ca da…poate ca nu…

Sa fie visul o minciuna,sa fie dragostea nebuna???
Poate ca da…poate ca nu…poate ca stim…sau poate nu…
Sa primim oare,am putea,tot ce dorim azi a avea???
Intrebi destinul ce nu vede,si nu aude cand ceri miere,
Si el iti doar fiere-amara…cand amar esti a mia oara..
Poate ca nu…poate ca da…raspunsul nu-I in mintea mea..

E doar iubire prea sublima,sau e un chin ce ma alina??
Numele ei e nalucire si chipul ei doar amagire??
Poate ca da…poate ca nu…am iubit ieri….
Iubesc si-acum…poate ca da…poate ca nu…
Dar stai un pic…caci stiu acum….ma-ntreb sin nou…
Stie si ea??poate ca nu…poate ca da…

autor :"Strainul din mine"(claudiu)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: digitty din 06 Noiembrie, 2006, 02:10:57 p.m.
  Mircea Cărtărescu
--------------------------------------------------------------------------------
Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
 



"Avem timp"--> e o poezie de-a dreptu...superba
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Luke din 07 Noiembrie, 2006, 10:43:36 p.m.
Cred  in lumina soarelui
Chiar si atunci cand pe cer
Nu vad stralucirea razelor lui
Cred in iubire
Chiar daca nu’mi este intodeauna dat
Sa ma bucur de caldura ei
Cred in Dumnezeu
Chiar daca uneori El. . . .tace
Chiar si atunci
Cred in tacerea Lui
Si binecuvantarea ei imi da pacea . . .
Si cred atunci si stiu  ca . . .
El ma iubeste !
Si-i simt puterea prezentei sale
In noaptea singuratatii si a luptelor grele
Si-i multumesc atunci lui Dumnezeu
Pentru soare,pentru tacere,pentru credinta
Si pentru Golgota mantuirii mele.
[/b]
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: black rose din 25 Noiembrie, 2006, 06:00:57 p.m.
                 
AS VREA...




sa-ti dorm o clipa in brate
Si capu-mi sa-ti cada pe piept,
Sa-nchid mult prea grelele-mi pleoape,
Sa nu-mi pese ca totu-i nedrept.
Sa ne ploua cu roua de zarzari,
Si s-avem parul moale si ud,
Sa ne-atingem tacerea cu mana,
Sa zambim in mireasma de nuc,
Sa te nasti inc-odata cu mine,
Sa ne nastem pe rand amandoi,
Sa respir langa tine,prin tine,
Sa existi pentru mine ,in doi,
Sa uitam pentru o clipa destinul,
Sa traim numai ziua de azi,
S-aruncam mai departe trecutul,
Sa traim pt ziua de azi!!!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: suflet din 25 Noiembrie, 2006, 06:42:25 p.m.
Tristetile iar ma cuprind
Caci te iubesc si-i tare greu
Iar bietul suflet suferind
Intemnitat va fi mereu

Intai si-ntai cand m-am aflat
Iubit-o, inaintea ta,
dureri si chinuri am uitat
Si altfel inima-mi batea.

Tristetile iar ma cuprind
Si cred ca am si un motiv
Pe bietul suflet suferind
Il las in temnita captiv.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Humpty-Dumpty din 25 Noiembrie, 2006, 06:47:02 p.m.
Sarut-Romeo Morari

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...


       
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 17 Decembrie, 2006, 12:38:18 a.m.
Defapt este o colinda, dar...pe mine m-a marcat cu adevarat  :'(:

Doiniţa scrie lui Moş Crăciun
-de Vasile Posteuca-

O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te'ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,

Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu...

Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte...

Mamica n'a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las'o toamna neagra peste noi...

Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,
De noi topim cu Precista'ntr'o raza,
Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...

Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin'ne spune...
Bunica -spune mama, cand ne spala-
S'a dus intr'o Dumineca la liturghie
Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus...
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara...

De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n'am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta'n gand romantele lunare...
El crede ca vioara-i la tocmit...

Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit,
Si ochii mamei parca's flori de tintirim...
De cand taticu-i dus si n'a venit...
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim...

Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu'n taciune,
Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbune-
Ca tata se mai bate... Si'ar sa vie,
Dar n'are cum pleca din batalie.

Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S'o prapadi si dansa ca bunica...-
Si vom ramane mici si fara de mamica...

Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s'o desmierd, obraz langa obraz,
Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,
Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni...
Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii...

Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac'ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul...

Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun...

Doinita, fata mamei cea cuminte...




Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: desdemona din 21 Decembrie, 2006, 11:09:38 p.m.
Dorul
                                 L.Blaga

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamant.
 

Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.


Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: desdemona din 21 Decembrie, 2006, 11:12:04 p.m.
Iubire
                      L.Blaga
                           
Iubesti - cand ulciorul de-arama
se umple pe rand, de la sine
aproape, de flori si de toamna,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - cand suava icoana
ce-ti faci in durere prin veac
o tii inramata ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubesti - cand sub timpuri prin sumbre
valtori, unde nu ajung sorii,
te-avanti sa culegi printre umbre
balaiul suras al comorii.

Iubesti - cand simtiri se desteapta
ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capat te-asteapta
nu moartea, ci alta poveste.

Iubesti - cand intreaga faptura,
cu schimbul, odihna, furtuna
iti este-n aceeasi masura
si lava patrunsa de luna.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Just din 04 Ianuarie, 2007, 06:48:19 p.m.
 
Varsta de aur a dragostei
                                 Nichita Stănescu

Mainile mele sunt indragostite,
vai, gura mea iubeste,
si iata, m-am trezit
ca lucrurile sunt atat de aproape de mine,
incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
si iata-ma, fara sa dorm,
aievea vad zeii de fildes,
ii iau in mana si
ii insurubez razand, in luna,
ca pe niste manere sculptate,
cum trebuie ca erau pe vremuri,
impodobite, rotile de carma ale corabiilor.

Jupiter e galben, si Hera
cea minunata e argintie.
Izbesc cu stanga-n roata si ea nu se urneste.
E un dans, iubito, al sentimentelor,
zeite-ale aerului, dintre noi doi.

Si eu cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi-l strang si ma dor.


Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 04 Ianuarie, 2007, 08:51:44 p.m.
Lună în câmp (Nichita Stănescu)

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Escu din 04 Ianuarie, 2007, 09:05:25 p.m.
Sunt două mii de clipe şi două mii de drumuri,
două mii de întrebări şi două mii de tăceri…
şi numai două mâini întinse
şi numai două inimi...
şi noi doi...
şi noi unul...

Am să aştept două mii de clipe albastre
sub două mii de stele-minuni,
la capăt de drum înfăşurându-mă în două mii de mirări
ca-n prima zi.

Sunt două mii de întâmplări şi două mii de culori
în lumea mea mică toate răsfăţându-se sub gene somnoroase.
Şi două mii de secunde şi două mii de ani ce vor să vină
şi peste toate devenirile şi peste toată nebunia o singură minune
Tu.


Lorelei
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: charlie din 04 Ianuarie, 2007, 09:14:38 p.m.
norocosule....
Titlu: Lucian Blaga Lumina
Scris de: Paul din 08 Ianuarie, 2007, 02:52:51 p.m.
* LUMINA
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viată?

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
si-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci -- cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd -- minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
[1919)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 09 Ianuarie, 2007, 11:45:45 p.m.
Cantec de dragoste

                         Rainer Maria Rilke

Cum sa-mi impiedic sufletul
sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau ?
Cum sa-l inalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
langa ceva pierdut in intuneric,
intr-un ungher tacut, strain, nefrematand,
ce nu se-ndeparteaza
cand adancurile-ţi luneca departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioara, pe tine şi pe mine,
ne impreuna totuşi aşa cum un arcuş
din doua strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioara suntem instrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n mana lui,
cantec cum altul nu-i ?
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 15 Ianuarie, 2007, 08:43:33 p.m.
Sonetul XVIII-W.Shakespeare
  " C-o zi de vara sa te-asemui oare?
   Mai dulce ti-e faptura si mai blanda
   Vant crud sfasie prea gingasa floare
   Prea scurta e a verilor osanda.

Straluce ochiul soarelui prea tare
Si fata lor de aur se-mpanzeste
Din frumusete,frumusetea moare,
Caci schimbatoarea vreme-o jefuieste.

  Dar vesnica ta vara n-o sa treaca,
  Nici frumusetea ce ti se cuvine.
  Trufasa moarte-n umbra nu te-apleaca
 
Ci vesnicele-mi slove-or sa te-anine
Cat ochi va fi si ochi ca sa priveasca,
Faptura ta in stih o sa traiasca."
                                       

          Sa vii ca o parere-Pavel Corut
  "Sa vii ca o parere
   Din vremile curate,
   Cand nu era durere
   Si blande erau toate.   

  Sa-mi depeni catre seara,
  Iar eu sa te ascult,
  Povesti de-odinioara
  Si taine de demult..." 

                                 "Eu sunt o scrisoare de dragoste
                                  Deschisa,dar nicioadata citita
                                  O mana alunecand pe un pian
                                  Intr-o simfonie a cuvintelor neterminate
                   
                          Eu sunt un zbor frant
                          O melodie de aripi neterminata
                          Un pas descult pe o palma fierbinte
                          Un zambet pierdut in visul tau.
     
                                 Eu sunt o fereastra deschisa
                                 Pentru zborul visurilor tale
                                 Dar gandurile mi-au inghetat
                                 Fara rost in ierni de asteptare.

                          Te iubesc cum iubesc dimineata
                          Te iubesc cum iubesc cerul
                          Te iubesc cum iubesc marea
                          Te iubesc cum iubesc pasarile."-(declaratie de dragoste)


                "In fiecare zi ne batem joc
                De pasari ,de iubire si de mare
                Si nu bagam de seama ca in loc
                Ramane un desert de disperare.
                Ne pomenim prea goi intr-un tarziu
                Pe-o nepermis de joasa treapta trista
                Prea sceptici si prea singuri
                                       -Prea-n pustiu
                CA SA MAI STIM CA DRAGOSTEA EXISTA."-R.Vulpescu


                                     


 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2007, 09:27:59 p.m.

Lunã în câmp - Nichita Stănescu

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sã-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
In ochii tai cu luna mã rasfrang
... si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 18 Ianuarie, 2007, 09:43:13 p.m.

Poveste sentimentalã - Nichita Stănescu

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de la-nceput.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 19 Ianuarie, 2007, 10:43:56 p.m.
REPLICI-Mihai Eminescu
          Tu esti o unda,eu sunt o zare,
           Eu sunt un tarmur,tu esti o mare,
          Tu esti o noapte,eu sunt o stea-
                                               Iubita mea.

          Tu esti o zana,eu sunt un soare,
          Eu sunt un flutur,tu esti o floare,
          Eu sunt un templu,tu esti un zeu-
                                                 Iubitul meu.

 
         Tu esti un rege,eu sunt regina,
         Eu sunt un chaos,tu o lumina,
         Eu sunt o arpa muiata-n vant
                                  Tu esti un cant.

           
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 19 Februarie, 2007, 07:51:15 p.m.
mama mea - Mircea Lacatus

mă aşteptau în biroul comandantului
ofiţerul de contrainformaţii
comandantul şi incă un domn
pe care nu-l cunoaşteam
nici n-am apucat să mă prezint
şi aud vocea ofiţerului tunând
soldat cum a ajuns femeia aceasta aici
şi s-a dat un pas în stânga
în spatele lui pe un scaun şedea mama
avea ghetele şi pulpana paltonului pline de noroi
pe genunchi ţinea o sacoşă neagră de muşhama
n-o văzusem de nouă luni de când plecasem de acasă
dorul de mine o adusese în pustietatea aceasta
într-o pădure în mijlocul bărăganului
niciun codru întunecat şi niciun munte de cremene
n-o pot opri pe mama să ajungă la mine i-am răspuns
si care e omul în stare s-o ţină in loc
m-am repezit s-o sărut pe obraji şi pe mâini
s-a uitat la mine minute în şir
zâmbind şi plângând fără să spună ceva
până într-un târziu când a reuşit să scoată
din trupul ei mărunt şi obosit câteva cuvinte
ce faci puiu mamii apoi a adormit
cu capul pe braţele mele
fetiţă tristă cu ghetuţele si rochita murdare de stele
venind din celălalt capăt al veşniciei
în bagajul ei nicio păpuşă
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 19 Februarie, 2007, 08:17:35 p.m.
ION NIMERENCU-Balada indragostitului

cand explodezi prin lanul de cartofi
ma traverseaza ploi pana-n pantofi

strivit de doruri, jerpelit de vant
beau nori cu paiul si mananc pamant

gelos pe fluturii ce-ti stau in plete
dansez la brat cu doua biciclete

si-nebunesc cand pe la ora doua
iti spun je t'aime, iar tu te faci ca ploua
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 19 Februarie, 2007, 08:26:53 p.m.
GHEORGHE AZAP-Desigur că odată va fi ca niciodată

Desigur că odată va fi ca niciodată:
O morsă masculină te va-nsemna pe gură;
Mânia mea va creşte atunci, cât o săgeată,
Cum n-au visat nici cei ce produc literatură!



Presimt fatalitatea utreniei de mâine:
Îţi propulsezi valiza spre burgul C., cocheto!
Ah, de-aş avea în suflet trei capete de câine,
Să tremuri ca piftia când aş răcni eu: VETO!



Te duci să bei din Someş un bolovan de Lethe;
Să mă turteşti în racla uitării vehemente;
Să-mi iei din sat pistruii celei mai bune fete,
Şi serile parcurse cu dânsa-n farniente.



Apoi mă vor străbate sobolii şi ereţii:
Pe deasupra unii; ceilalţi pe de-din vale;
Iar tu, cu morsa aia-ţi vei saluta gameţii;
De l-oi pândi-ntr-o noapte: să-i bag un pumn în foale!
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Semiramis din 19 Februarie, 2007, 09:33:08 p.m.
Ah, frunzele!
Autor: Lorelei

Ah, frunzele, frunzele...
ar trebui inventat un anotimp pentru frunze.
Arămii, bej, acaju, nuanţele inimii clocotesc in frunzele
toamnei ăsteia care ar trebui să poarte alt nume.
Ah, frunzele, frunzele...
dăruire rotundă în vârtej de clepsidre răsturnate
la fiecare bătaie a inimii... le simţi?
Ah, frunzele, frunzele...
cad în cohorte, se-ndeasă, ah, frunzele,
trecerea nu poate fi oprita, ah, frunzele astea...
ruginiu îşi măsoară pasul uitarea.
Dă-mi mâna... frunze, frunze...
Nu te mai văd, nu te mai aud,
numai căderea frunzelor
ţipă infernal

Aaaaaaaaaaah, frunzele!!!

daţi-mi un ştreang
să spânzur frunzele toamnei ăsteia
care ar trebui să poarte alt nume.

această poezie a devenit în timp o poveste. am citit-o la recomandarea unui prieten, am răspuns mai mult în joacă şi apoi am început să iubesc frunzele cu o furie de care nu ma credeam în stare. tot frunzele mi-au adus şi o prietenă. da, pot spune că acesată poezie m-a marcat. aş fi putut alege un eminescu sau un augustin doinaş sau, de ce nu, un stănescu. dar nu. frunzele Lorelei-ei mi-au arătat drumul spre toamnă. merci draga mea!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: diana_nistor din 20 Februarie, 2007, 08:45:49 a.m.
Lumini si umbre - Otilia Cazimir

Ai ochii negri, mincinosi si rai
 ...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant

...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui

...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el

...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga

...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite

...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai

...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat

...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare

...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine

...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii

...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare

...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele

...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina

...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat

...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime

...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 20 Februarie, 2007, 10:52:04 a.m.
Ma-nec in lacrimi de argint ca-ntr-o minune ce ma doare
Ma-nalt spre cer si-apoi ma mint c-am fost mai mult decat o floare
Si am trait o viata-n care tu n-ai stiut ca totusi sunt
O clipa mult prea trecatoare .Ti-am fost un cer . Mi-ai fost pamant.

M-arunca adormita iarba intr-un parfum necunoscut
Tacerea ta loveste-n mine exact asa cum n-as fi vrut
Te caut prin petale albe in trandafirul de demult
Ce a pastrat iubirea noastra intr-un sonet ce-l mai ascult

Am luat din viata cu rabdare iubirea care mi-ai trimis
Si m-am pierdut in nepasare asa cum poate mi-a fost scris
Ma-neaca-n noapte o iubire si ma sufoc cand nu o am
Ma-mpiedic printre frunze moarte pierdute de batranul ram

In cerul meu e iarasi noapte , nu mai gasesc al tau pamant ...
Te aflu-n doua triste soapte si-mi amintesc ca totusi sunt
Mai mult decat o floare alba si voi trai mai mult de-o zi ,
Ma voi hrani c-o amintire a unei clipe prea tarzii

Ma-nec in lacrimi de argint si-n fericirea trecatoare
Pastrez in suflet o iubire , chiar daca uneori ma doare ....
                                                                               Mariana Kabbout
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 22 Februarie, 2007, 12:25:00 p.m.
Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

( Mariana Kabbout )
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 22 Februarie, 2007, 12:36:46 p.m.
Gând 1

Nu ne-am cunoscut niciodată, mamă,
deşi ani de zile ţi-am spus sărumâna
în fiecare dimineaţă.
Ai rămas o enigmă. Am rămas un străin.

Gând 2

Am crescut, mamă,
m-am făcut mare...
vorbesc din ce în ce mai rar
tu taci din ce în ce mai des.
Seara, uneori,
Ni se întâlnesc singurătăţile
şi stau la taifas.

Gând 3

Iartă-mi cuvintele, mamă,
aşa cum şi eu
ţi-am iertat toate tăcerile.
Tristeţea nu doare, mamă,
e doar o lipsă temporară
de indiferenţă.

Gând 4

Am trădat promisiunile copilăriei, mamă,
Din umeri nu mi-au crescut încă aripi,
cred că ai uitat să mă înveţi să zbor...

Gând 5

Încă mă dau în leagăn, mamă,
şi întotdeauna îmi imaginez
că mâna ta îl împinge
şi oricât de sus mă înalţ
vreau mai sus şi mai sus...
Eşti acolo, mamă,
şi încă ţi-e frică să nu cad.

Gând 6

Căderile nu au nimic rău în ele, mamă,
încă îmi julesc sufletul în fiecare vară.
Nu-ţi face griji, mamă, trece...


Gând 7

Te-aş fi iertat, mamă,
puteai să mă minţi...
spunându-mi că mă iubeşti
din când în când...
Te-aş fi iertat nu o dată, nu de şapte ori,
ci de şaptezeci de ori câte şapte!
Numai să mă fi minţit, mamă! 

( Lorelei )
 
Iata o poezie care m-a marcat profund ... poate pentru ca am regasit ceva din adevarul meu in ea ... este absolut minunata . Multumim Lorelei pentru aceste poezii frumoase cu care ne incanti sufletul !
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Zantiala din 22 Februarie, 2007, 03:16:40 p.m.
O poezie care m-a marcat, o poezie care m-a impresionat mereu.

Pe lângă plopii fără soţ...
Mihai Eminescu


Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

1883, 28 August / 9 Septembrie
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 22 Februarie, 2007, 03:26:27 p.m.
Daca - Rudiard Kipling

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; 
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; 
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul 
Mereu senin şi în acelaşi fel; 
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată 
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; 
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, 
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, 
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă 
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată 
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; 
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;   
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, 
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare 
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!


Kostas Varnalis
ANTI-DACĂ (după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,

De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Cînd vorbele şi fapta în vînt ţi-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu’, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un cîştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stînd în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lîngă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dînşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pămîntul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATĂ OM..



Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 24 Februarie, 2007, 09:31:10 p.m.
              "Ar trebui sa stii sa razi/Cand tot ce-a fost mai bun s-a stins/Si ti-a ramas doar raul/In viata de nimic,de plans/Ca demnitatea sa-ti pastrezi/Ar trebui sa sti oricum/Si-n ciuda celui mai scump pret /Sa nu te reantorci din drum/Cu fata la destinul tau/La fericirea ce-ai pierdut,/Sa stii s-ascunzi tarziul chin/Sa stii sa pleci la vreme cand /Iubirea ta te-a inselat,/Sa n-ai pe chip un aer trist/Care se cere mangaiat./Ar trebui sa stii s-ascunzi/Durerea-n masca de-orice zi/Si ura.Ultimul cuvant/De dragoste tu sa-l retii/Sa stii de gheata sa ramai/Cand moare-o inima si vezi.../Tu zambetul sa ti-l pastrezi."-Charles Aznavour
             Spre mine-Lea Goldberg(1911-1970)
    "Anii mi-au fardat chipul
    in amintirea dragostei,
    mi-au impodobit parul,incet,cu fire de-argint,
    pana ce am devenit foarte frumoasa.

   In ochii mei se oglindesc iar
   peisaje multe,
   drumurile strabatute candva
   mi-au netezit pasii
   frumosii,truditii.

   Acuma cand ma revezi,
   de-abia mai poti zari acel ieri al meu.
   acum singura merg inspre mine,
   cu chipul pe care l-ai vrut,
   cand mergeam catre tine,odata."

                                 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: catty din 25 Februarie, 2007, 02:11:25 p.m.
Pentru tine

A mai trecut o clipa
Si a luat cu ea totul.
Nu mi-a mai ramas decat
Amintirea ce-o port in suflet
Si-o lacrima ce nu o las
Sa curga niciodata, pentru tine

A mai trecut un ceas
Si a luat cu el totul.
Nu mi-a mai ramas decat
Vocea ta, ca un ecou peste mare
Si un suras ce-l port pe buze,
Si nu-l pot sterge niciodata

A mai trecut un an
Si a luat cu el totul.
Nu mi-a mai ramas decat
Privirea prin care te caut,
Si-o floare albastra, uda de roua,
Sa-mi aduca aminte de tine

Si a mai trecut iar clipa
Clipa ceasului din an...
Nu mi-a mai ramas decat
Un timp vesnic intr-o lume fericita
Si-o iubire pururi tanara,
Ce-o voi pastra tot...pentru tine.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: zaicic4ever din 28 Februarie, 2007, 08:43:34 p.m.
sfarsit si inceput de lume
               tzapinarii
 


la revedere iubito, a fost un vis frumos
l-am scris impreuna cu un creion gros.
la revedere frumoaso, a fost ceva trist
pe care sa-l iei cu tine in paradis.

la revedere ti-am spus, hai pleaca odata!
nu mai privi in urma, ce a fost este soarta.
stiai ca asa se va intampla
noi doi poate vom disparea!

la revedere mai fato, tu chiar nu-ntelegi
au fost niste clipe, te rog sa le-nneci
au fost niste vise care au disparut
hai da-le-napoi, au fost doar un imprumut!

intelege odata ca nu e vina ta
intelege mai fato ca vreau altceva,
intelege ca viata mai joaca si feste,
intelege ca nu-i, chiar nu-i o poveste!

priveste-mi ochii ce mult i-ai iubit
priveste-mi sufletul ce l-ai ocolit,
priveste-ti viata si spune-mi are rost
sa fii cu mine fara folos!
priveste minciuna frumoasa la-nceput
arunc-o in ghena si zi: "a disparut"
arunca-ti viata spre altul mai bun
care-o fii ala? sa-l prefac in scrum...

nu-ti cere viata inapoi cum a fost,
nu-ti cere iubirea, nu are rost!
priveste-nainte si uraste ce vezi
caci, uite, cel nou iti va spune sa pleci!
           
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 02 Martie, 2007, 09:42:34 p.m.
  "As vrea sa-ti scriu si-n viersu-mi sa pun melancolia
  Castelului de piatra-al unui lord englez
  As vrea sa-ti scriu si-n viersu-mi sa pun copilaria
  Si incomprehensiunea palatului burghez.
                            As vrea sa pun albastrul albastrelor virgine
                            Si rosul de cadavru al soarelui polar
                            Si purpura din mantia batranelor regine
                            Si negrul creatiunii si albul funerar.
 Sa prind timiditatea din ultima iubire
 Sa prind inconstienta din ultimul pacat
 Sa prind eternitatea din prima fericire
 Si vagul de senzatii al primului oftat.
                            As vrea in viersu-mi sa presar parfumul ce coboara
                            Pe razele de luna si tremurul de vant
                            Si-as vrea sa torn otrava ce-mbata si omoara
                            A primului dezastru si-a primului avant."(un om ca oricare altul)roman

                 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 02 Martie, 2007, 10:18:38 p.m.
Eu ... Tu
Doua batai nebunesti de inima
Sufletul meu ingenunchiat...
O simpla, atat de simpla privire
Nu simti cum ma pierd ?
Ca oceanul in iulie, mangaiat de briza
trupu-ti imprastie betia proaspata, buna: zapada si trandafiri
Roua-n padure de mai, ciresii salbatici de langa izvoare
n-au o mai dulce miresma ca buzele tale
Sclipire-orbitoare, coboara-ti privirea in tarana ce-o calci,
saruta-l pe cel ce ti inchina banguind - sclavul tau !
Se lasa trista seara iar,
Si maine, maine vine in zadar,
De n-oi fi tu, sa ma saruti, Singuratatea sa mi-o cruti.
Mai trece-o noapte.
Fara tine.
Pe unde esti? M-antreb, ti-e bine?...
Cruda esti, iubito - acum o stiu,
Iubit eu, n-am sa-ti mai fiu.
Te-am asteptat zi dupa zi,
Ca niciodata-am plans, iubito
speram ca totusi vei veni,
Si cred ca totusi n-aveam minte !
Nu esti de vina tu,stiu bine,
doar eu, ca nu am inteles,
Ca n-ai iubire pentru mine
Nici c-ai fi avut de-ales !
Atat ca asta imi este plata, da,
Am fost iubit ca si tine,
Si n-am iubit pe altcineva
Cum tu nu ma iubesti pe mine.

Ce-i asta, Doamne, e un joc?
Cand esti iubit, de ce nu poti iubi?
Si cand nu esti iubit deloc
De ce te-ncumeti totusi a tanji?
De-i joc cu asta nu se joaca!
Opreste farsa asta   
Si daca nu e joc... si daca...
Stiu jocul, Plata si Rasplata?
Macar de-as sti ce vreau,
Macar de-as stii ce simt!
Ganduri zalude de seara... pe cine-ncerc sa mint?
Seara, cand vine seara ...
Atunci mi-e si mai greu,
Cand umbre lungi pe pereti imita palid chipul tau.
Mi-e-un dor nebun de tine,
Mi-e dor cat nu se poate
Chipul tau... Chipul tau In gandurile toate...
As vrea sa stiu de ce nu-mi scrii
Cu ce-am gresit eu oare?
Observ in comportarea ta
Un semn de intrebare.
Am asteptat atit de mult
O veste de la tine
Sa stiu si eu cum o mai duci
Ti-e rau or iti e bine !?
Am asteptat c-atunci sa-mi spui
Cuvinte de alinare,
Sa ma rasfeti,
sa-mi spui minciuni
Sau poate-o vorba mare...
Ce bine a fost cind tu erai
Si te-ntilneam in drum,
Ma-nbratisai, ma mingiiai
Si cit de trist e-acum...

( Autor necunoscut )
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 04 Martie, 2007, 07:05:25 p.m.
            POVESTEA TACUTA A UNEI IUBIRI
                          Ea il privea intrebatoare
                          Dar foarte intelegatoare,
                          El o privea tacut si dus
                          Si ...Doamne,cate-avea de spus!
                          Dar ea citi in ochii lui
                          Usor mongolici si caprui
                          Si-ntreg discursul pregatit
                          Intr-un suras s-a convertit.
                          Cu un suras ea a patruns
                          Iar el mai tare se pierdu
                          Rosii puternic si tacu.
                          Ce cantec nemaiauzit
                          Taceri de pusti indragostit
                          Nu ti se-ntampla-n viata des
                          Sa taci cu-atata inteles.
                          Ea pricepand tacerea lui
                          Tacerea indragostitului
                          Dadu raspuns tacerii lui.
                          Tacerea tinerei femei
                          Sau a panterii care-asteapta
                          Caci ea era putin mai coapta
                          Si pentru-i ochii minunati
                          Murisera cativa barbati.
                          Dar in tacerea dintre ei
                          Au prins a inflorii scantei.
                          El nu stiu a se feri
                          Si se aprinse-n flacari vii
                          Ardea frumos.Un rug sfintit
                          Cum arde-un pusti indragostit
                          Cu jar aprins in ochii lui
                          Usor mongolici si caprui
                          Ei ii placu se incalzi
                          Isi fripse buzele-aramii
                          Si se retrase in tacere.
                          Apucatura de muiere
                          Cu toane fara de-nteles
                          Cu toale ce se schimba des
                          Si c-o nevoie de arginti
                          De scoate diavolul din minti.
                          El astepta nedumerit
                          Prostii de pusti indragostit.
                          Si-o cauta cu ochii lui
                          Usor mongolici si caprui
                          Inlacrimati si plin de dor
                          Cu acelasi jar dogoritor
                          Cu-acelasi cantec nerostit
                          Taceri de pusti indragostit
                          O regasi razand senin
                          Si dogorind la foc strain
                          Schimband privirile-n tacere
                          Apucatura de muiere
                          Cu toane fara de-nteles
                          Cu toale ce se schimba des
                          Si c-o nevoie de arginti
                          De scoate diavolul din minti.
                          El nu crezu ca e mintit
                          Era un pusti indragostit
                          O rechema in ochii lui
                          Usor mongolici si caprui.
                          Dar ea-ntacere se pierdu,
                          Si el in fine pricepu.
                          Si bietul suflet chinuit
                          Un chin de pusti indragostit
                          Cuprins de flacari de nestins
                          Pe panza apei s-a intins
                          Pierind cum focu-n apa piere
                          In bezna adanca si tacere.
                          In urma celui ce-a murit
                          Un prost de pusti indragostit
                          Treceau cu capete plecate
                          Taceri de inimi sfaramate.
                          De la extaz pan'la durere
                          Incepe totul in tacere.
                                      Nu stiu autorul ,dar mi-a placut enorm de mult.Daca il stiti sa mi-l spuneti si mie.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 09 Martie, 2007, 10:30:00 a.m.
m-a întrebat
ce alegi între
singurătate
şi moarte

femeia
i-am răspuns

*

la ce-ţi foloseşte
s-a mirat

nu-mi foloseşte
mă naşte
mă naşte
şi iar mă naşte

*

îi vorbeşti
sau o asculţi numai

uneori da
alteori nu
cel mai adesea
o port pe braţe
ca pe o eşarfă
a plopilor

*

care e adresa ei

în cântec
pe stânga

*

are
făptură

are trup şi netrup
are limite şi nelimite
are ură şi iubire
ea este
totul

*

şi totuşi
ce ai alege între
şi între

carnea ei visătoare
umbra ei
născătoare
(mic tratat despre iubire   - Peia Ioan)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 22 Martie, 2007, 10:20:52 p.m.
Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu ghiare de lumina
o dimineata-si va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
"Nu stii
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
                       LUCIAN BLAGA - VEI PLANGE MULT ORI VEI ZAMBI?
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 01 Aprilie, 2007, 09:21:33 p.m.
            "Stiu c-o sa-mi fie dor de tine
        Si poate-oi plange cateodat
             Dar voi uita in vis durerea
        Trecutului indepartat
             Voi face din dureri cununa
        Din lacrimi rauri din argint
             Si-mi voi impodobi caminul
        Cu dorul ochilor ce mint.
             Iar ochii tai adanci ca marea
        Izvor de tainice scantei
             Mi-or tulbura ades cararea
        Si-ades voi plange dupa ei
             Si va veni o zi,odata
        Cand poate ne vom revedea
             Destinul...intamplarea poate
        Te va aduce-n calea mea."
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 26 Aprilie, 2007, 09:36:58 p.m.
                   Pentru tine Iubire
Am mers in targ si-am cumparat
Pasari din zarile senine
Iubire pentru tine
Am mers in targ si-am cumparat
Brate de flori de soare
Iubire pentru tine
Am mers in targ si-am cumparat
Lanturi solide lanturi grele
Ca sa te leg iubire
In targ de scalvi am mers apoi
Am pus anunturi la feresti
Te-am cautat
Nu te-am gasit
Iubire unde esti?
                       (Jacques Prevert)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 26 Aprilie, 2007, 10:34:50 p.m.
In ce loc, unde se duc
Florile ce se usuc?

Unde zbor, in care rai,
Flutureii de pe plai?

In ce lume, unde merg
Lacrimile ce se sterg,

Visurile ingeresti,
Dorurile sufletesti?

In acel loc fericit,
Plin de tot ce-i mai iubit,

Dusu-te-ai, o! blanda stea,
Dulce surioara mea!

Si-ai luat in zborul tau
Dorul sufletului mea!
                    VASILE ALECSANDRI - SURORII MELE
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 26 Aprilie, 2007, 10:39:53 p.m.
Un farmec trist si ne-nteles
                                            M. Eminescu

         Un farmec trist si ne-nteles
                          Puterea mea o leaga
             Si cu nimic nu m-am ales
                          Din viata mea intreaga.

              E un luceafar rasarit
                           Din negura uitarii
             Dand orizont nemarginit
                           Singuratatii marii.
             
              Ingalbenit ramane-n veci
                           Si-i e aproape stinsul
              Cand ale apei valuri trec
                           Calatoresc cu dansul.

              Cu atatea tainici rugaminti
                          Cu atatea calde soapte
              Cu atatea lacrime fierbinti,
                           Varsate zi si noapte

              I te-ai rugat:dorul nespus
                           Din suflet sa-ti alunge
              Dar se inalta tot mai sus
                           Ca sa nu-l poti ajunge.

             Va ramanea necunoscut
                           Si va luci departe
             Caci lumineaza din trecut
                           Iubirii celei moarte.

             Si se aprinde pe-orizon
                           Pustiu de mari si stepe
             Si a lui farmec monoton
                            M-a-nvins far-a-l pricepe.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Rudy Valentino din 01 Mai, 2007, 10:00:50 p.m.
Rudy si călăul (epopee tragicomică în rimă unică)
de Radu Stefanescu

 Prefaţă

In ţara poeziei, sunt doar un călător,
Pe strada elegiei, modestul trecător
Ce-n tainică emoţie, îngână truditor
Sonete şi catrene, ce le culege-n zbor
Şi le recită-n şoaptă, privind jinduitor
La Marele Maestru, al Vorbei Ziditor!

Intrigă

Era o zi senină, stăteam la semafor
Privind magia verii cu-n aer visător
Când Rudy Valentino, în frac strălucitor
Coboară din BMW-ul cu tigri in motor
Să îşi salute gloata, ce-aşteaptă răbdător
Pe stradă-n faţa porţii. Urcat in foişor,
Veghează bodyguardul, cu trup de malaxor,
Şi ochi de gheaţă, sumbru, fidel apărător
Al nobilei fiinţe. De hoaţe ginitor,
Se-ncruntă matahala la orice-admirator
Ce-n mare disperare, vânat si vânător,
I-ar macula stăpânul, cu ochi devorator!

Scurtă pauză

Vă rog să mă scuzaţi! Nu sunt un narator
La înălţimea scenei ce-mi umple de fior
Şi exaltare trupul. Mă duc la dozator
Sa mai golesc o halbă(De bere doritor
A fost şi Minulescu, ce-n nopţile de dor,
Işi mai trata iubita, ba chiar şi-un creditor)

Final neaşteptat

Revin la povestire. Cum behăiau, în cor,
Cerşind autografe, cam fără nici un spor,
In gloata lui de fane zăresc un cerşetor!
Avea un aer paşnic, deşi inşelător
Şi se mişca cam jalnic, împins în cărucior…
(Nimic nu-mi scapă, frate, sunt fin observator)
Maestru-l detectează şi paşii pe covor
Şi-aşterne ca un rege. Se dau din calea lor
In lături nechemaţii! Si atunci, surprinzător,
Maestrul Rudy-i sare, la gât, îngrozitor,
Şi strigă cu turbare:" Chiar dac-ar fi să mor,
Scăpaţi-ma de ăsta! Cristescu-i, controlor!
In atelier e cenzor, şi-n gloată dictator,
Ordon, rădeti-i scalpul, cu grijă, por cu por!"

Şi îşi încheie fraza c-un pumn devastator…
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 04 Mai, 2007, 08:51:15 p.m.
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

(Elena Farago- Cătelusul schiop)  :-[
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: pokemon din 04 Mai, 2007, 08:53:55 p.m.
o lectie de viata foarte importanta....
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 08 Mai, 2007, 12:45:28 a.m.
Când norii gri ţi se zideau de frunte,
spre ceaţa blândă-a ochilor am dus,
în unghi obtuz, de dor, sfioasă punte
de întrebări ce nu-şi aflau răspuns.

Eram atunci o iederă pe cruce,
crescută-n sânge hrănitor de bici,
adânc legasem trupu-ţi să nu urce
la deal de valea mea cu ramuri mici.

Am tot lăsat de-atunci ispite-n iarbă,
verzi lumânări şi aripi prinse-n spini,
în drumul tău să cheme, să te soarbă
cu tot cu fluviul stinselor lumini.

Dar ai plecat crezând c-o să m-adoarmă
trist curcubeu din cuie ruginii,
coroana ta o strâng acum în palmă
ştiind, de Înviere, c-ai să-mi vii...

(Aripa - spin de Ana Melinte)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 12 Mai, 2007, 09:30:38 p.m.
Copilul face schimb de locuri cu Dumnezeu
si devine un mic Dumnezeu de lumina,
catarat pe un tron falnic.
Dumnezeu sta cuminte la picioarele copilului.
Copilul e ghidus. Se uita pe furis
la Dumnezeu sa vada ce face.
Dumnezeu nu face nimic. Mediteaza.
Intocmai si copilul.Mediteaza.
Cum o fi mergand lumea?
                                 Carmelia Leonte, Transparenta
   ;)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 23 Mai, 2007, 01:40:01 p.m.
Crinicaii - Constanta Buzea

 Ştiţi că băieţelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluţi subţiri
La trăsuri cu trandafiri.

Crinicaii-au frunze-n piele
Şi căpestre de zorele,
Crini-cai verzi într-un picior
Au cap alb cu şase flori...

Două flori sunt ochii lor,
Alte două sunt urechi,
Încă două flori perechi,
Ce să fie, ochi mai vechi...

Hai să facem o plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai

Să le dăm la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă
Herghelii de crinicai...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 25 Mai, 2007, 11:04:56 p.m.
Cantec sfant - St. O. Iosif


Cântecul ce-ades ţi-l cânt
Când te-adorm în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi şi simplu de la ţară.

Mama mi-l cânta şi ea,
Şi, la versul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
Şi-o lăsa duios să-l culce.

Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri - el m-adormea pe mine,
Şi-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine...

Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu - şi zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 25 Mai, 2007, 11:10:46 p.m.
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipind in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: amelie din 27 Mai, 2007, 09:36:44 p.m.
Morgenstimmung (de Tudor Arghezi)

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: viulian din 30 Mai, 2007, 05:48:59 p.m.
Iubire

Lucian Blaga

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Comoara din 06 Iunie, 2007, 04:23:03 p.m.
Sa fii  frunza
Si obligata
Sa te porti
Asemenea tuturor frunzelor,
Desi intelegi
Si chiar poti
Cu totul si cu totul
Altceva;
Fapt din care
-Uluitor-
Sa nu tragi concluzia
Ca esti altfel decat frunzele,
Ci ca ele, frunzele,
Sunt altfel decat ele insele.
Iata o definitie.

Ana Blandiana, "Definitie"
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 06 Iunie, 2007, 10:29:40 p.m.
iar mi-am făcut bagajul
nu e mare lucru acolo câteva lucruri
pentru încă o plecare inutilă ai să spui
mi-am făcut un alt calendar
sfinţii şi duminicile vor purta alte nume
călătoria aceasta o prevăd cea mai lungă
nopţile le-am scurtat zilelor le-am adăugat umbre
nu am să iau cu mine nicio clepsidră
dorul de tine o să-mi numere secundele
la sfârşit de eon dumnezeu îmi va lăsa lăcrimarul lui
la o răscruce pe o piatră albă
cu singura licoare care mă va ajuta să te uit
(o altă plecare - de mircea lacatus)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Comoara din 08 Iunie, 2007, 01:19:06 a.m.
Norul acesta l-am privit impreuna
sau poate era altul sau altul.
De mi-ai fi lasat macar un ochi, al tau,
sa privim impreuna inaltul.

Un ochi al tau, ca sa priveasca
din cand in cand, pe ascuns,
spre buzele mele de var ce nu mai pot
sa spuna decat un cuvant: de-ajuns.

Sa fie cu mine un ochi al tau, doar un ochi,
care-n negrele nopti treze
spre ochiul meu sa priveasca mereu
si ca pe-un bolnav sa-l vegheze.

Un ochi care prin umbrele genelor lui
sa-mi mangaie, din cand in cand, fata
si care sa-mi spuna: lasa, adormi,
se va ivi si dimineata.

"Ochiul tau", Eugen Jebeleanu

Poezia asta am citit-o prima data cam 10 ani in urma si de atunci o am in agenda. N-am inteles insemnatatea ei prea bine pana nu am avut si eu o relatie de la distanta.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 10 Iunie, 2007, 09:24:53 p.m.
Ca un animal care şi’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi şi noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agăţaţă de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru că vii când nu te chem
Desculţ/ă prin roua gândurilor
Când nu ştiu ce caut
Pentru că nopţile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinţi
Pentru că amurgul topit peste creştet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele...fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

dragostea se culege pe stânci îmi spuneai
eu ţi-arătam piatra şi spuneam -auzi?
Nu e pasăre, e inima ta ventrilocă
Clipele se ţineau şi ele de mână
de teamă să nu se piardă prin cine
Ştie ce prăpăstii ascunse de-amintiri
nu'ţi şterge trecutul, iţi spuneam
ceva din tine trebuie să rămână
eu sunt sortită vântului de la naştere

III Moara pământului

Ceasul lupta cu limbi de foc
şi ape se clătinau în cântecul tău
Am venit să-ţi sorb liniştea
cu 2 cuvinte pe secundă
şi înca două mai sus, peste cer
pe umerii tăi dansau acum clipele mele
într-un şirag de perle scurse de pe-obraz
mă cuibăream tăcuta pe urma unui gând
şopteam fără glas cântecul umbrei
ademeneam alte tăceri ţârâind prin gânduri
alergându-mi de lună plină speranţele
voiam să te pierd, îmi spuneai
şi visele-ţi cădeau în palme, unul câte unul
te jucai în curcubeul chemărilor mele
spuneai că mi-e părul adormit sub şoapte
şi nu mă mai trezeai

Suflet de tăcere -  Mihaela Maxim  
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: amelie din 23 Iunie, 2007, 10:48:43 a.m.
Sunt floarea de colt
Ce rasare pe stanci
Sunt capra neagra pe piscuri eterne
Sunt firul de iarba ce creste soptind
Sunt aripa franta
Sunt oaia blajina
Sunt femeia robot ce munceste intruna
Sunt mama ce-am dat viata
Copilului meu
Sunt nevasta moderna
Sunt stropul de viata
Sunt uneori precupeata in piata
Sunt visul frumos,femeia fatala
Sunt luna ce iese in fiece seara
Sunt steaua ce cade
Sunt vantul ce sufla
Sunt raul ce curge in cascade de flori
Sunt respiratia calda,inima buna.
Sunt aroma cafelei ce-o bei dimineata
Sunt copilul zburdalnic
Sunt moartea sunt viata
Sunt tacerea,uitarea...
Memoria sfanta
Sunt gandul etern ce te tot framinta
Sunt jarul incins sub picioarele-ti goale
Sunt ropot de ploaie,picatura infinita si prapastie adanca
Sunt satula de munca
Nesatula de tine sunt mereu!
Aici sunt...ziua de maine
Sunt pana ce cade
Sloiul de gheata
Sunt aceea ce zi de zi te rasfata
Sunt artista ratata...Poeta uitata
Sunt a ta sotie mereu
Sunt ceea ce sunt si raman doar asa..caci nicicand nu voi fi ca un zeu
Si iti pun o intrebare...TU GHICESTI CE NU POT FI OARE ?

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Comoara din 27 Iunie, 2007, 08:09:43 a.m.
Pentru toti cei care au iubit intr-o margine de toamna.

EMOTIE DE TOAMNA

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Nichita Stanescu
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 07 Iulie, 2007, 06:43:28 p.m.

Pelerinaj sentimental - Otilia Cazimir

Gradina mea-gradina copilariei mele
Avea odata straturi si alei.
Pe brazde negre infloreau pansele
Si le stropeau pe inserat batranii mei
C-o stropitoare verde, smaltuita.
Erau pe-aicea flori de margarita
Si micsunele cu parfum de mosc...

Gradina noastra...n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de ciresi si nuci,
Ma cheama-n umbra casa parasita,
S-anina inca rourusca de uluci
Si pe cerdac se culca, despletita.

E tot sub stresini cuibul randunicii,
Si poate ca-i aceeasi randunica.
M-apropii, cu sfiala si cu frica:
In casa asta mi-au murit bunicii...
Si simt ca-n zambetul meu tanar port
Surasul lor, de-atata vreme mort.

La usa ce se vaieta prelung
Ma-ntampina parfum inchis si greu,
Si-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.

Odaile pustii mi se arata
Atat de mari cum imi pareau odata,
Pe vremea cand le masuram, tiptil,
Cu pasi marunti si sovaielnici de copil.
Era atat de nalt pe-atunci plafonul scund,
Si usile erau atat de grele
Cand incercam sa ma ascund,
Tinandu-mi rasuflarea, dupa ele...

De-atata colb, ferestele-s opace.
Pe brazda-ngusta-a picaturilor de ploaie
Patrunde cenusie in odaie,
In raze lungi, lumina care moare.

Si uite:nu mai are nici un geam
Fereastra langa care asteptam,
Infrigurata si nerabdatoare,
Intaiul fulg molatic de ninsoare.

In colt era oglinda veche si patrata.
In apa-i de lumina inghetata
Puneau de-a pururi inserarile tarzii
Fantome plutitoare, fumurii.

Paianjenul tacerii tese moi
Si diafane panze de matasa
Si, rastignita pe paretii goi,
Singuratatea stapaneste-n casa.

- Cerdac sonor, aici, sub vita ta,
Intarziam in fiecare seara,
Si lemnul vechi sub pasii mei vibra
Cu rezonante calde, de vioara.
Sub treapta ce se clatina, plecata,
Canta strident un greier intr-o vara
(Un sfredel intr-o scandura uscata...),
Si sus, prin crengile de nuc , se ratacea
In fiecare seara alta stea.

Si-mi pare ca, de m-as intoarce fara veste,
Ar rasari, cand s-ar deschide usa,
Un zimbet grav si dulce de bunica,
Doi ochi mirati si palizi de brandusa
Si-un cuvios parfum de levantica.

Cu glas tremurator si usurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el.
Cu maini subtiri, m-ar ridica in brata.
As astepta sa iasa din scrinul vechi de nuc
Feliile de paine cu dulceata
Si vraful cartilor cu poze
In care-as regasi, sub scoarte moi de piele,
Povestile copilariei mele.
Si pe divanul inflorat cu roze
As adormi-n iatacul cald si bun,
In miros de gutui si de tutun...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 27 Iulie, 2007, 06:48:15 p.m.
Arheologia absentei - Ioan Albu

din carnea această suplă şi fierbinte
nu va rămâne nimic, sau poate doar
un fel de amprentă a cădurii în cearşafuri
o umezeală nefirească acolo unde ai respirat mai intens
o adâncitură inimitabilă în fotoliu
pe care nu o va putea îmbânzi nici un alt corp
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: amelie din 28 Iulie, 2007, 02:57:11 p.m.
“De-abia plecasesi…
Te-am rugat sa pleci…
Te urmaream de-alungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, in capat, prin zavoi…
Nu te-ai uitat o clipa inapoi…
Ti-as fi facut un semn dupa plecare…
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul cel dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?”
LUCIAN BLAGA
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 29 Iulie, 2007, 01:52:16 p.m.
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus,
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi[...]
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,
Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,
Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti"
                            De cate ori, iubito.... ,Mihai EMINESCU
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 29 Iulie, 2007, 02:03:18 p.m.
Zborul sufletului
               Iuliu Cezar Stefanescu
             
Usor si fara suferinta
Se duse sufletul la cer;
Era o mistica fiinta,
Contur fluidic de eter;
Usor si fara suferinta
Se duse sufletul la cer.

N-avea nici forma, nici culoare;
Cu toate astea se vedea,
S-o muzica leganatoare
Din sfere-n sfere se pierdea.
N-avea nici forma, nici culoare,
Cu toate astea se vedea.

Usor ca visul ce se lasa,
Sub focul stelelor galbui,
Lasandu-si corpu-ntins pe masa,
Se ridica in zborul lui.
Usor ca visul ce se lasa
Sub focul stelelor galbui.

Si s-a pierdut in albastrime,
Caci era noapte cand s-a dus,
dar dintre stele-n adancime,
Se auzea: "Mai sus! mai sus!"
Si s-a pierdut in albastrime
Caci era noapte cand s-a dus.
                              In amintirea Iuliei Hasdeu
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 29 Iulie, 2007, 02:25:47 p.m.
Si totusi oamenii merg spre iubire
orbeste
noroc ca iubirea nu doare
poate sa si doara
atunci cand ploaia intregului cer
cade pe puntea unui singur vapor
acela ce-mi spinteca visul
cand spintecarea mi-e locuinta
ea singura felie de real
cufundat intr-o mare de vis
singura mea dilema
de ce sa stau in spintecare
ea insasi este un accident
esenta este visul
astept in port sa-mi porneasca
vaporul
iata-l se misca spre tinta
o stie
merge spre ea
dar o cauta-ntr-una
e plina marea de tinte
ca adancul de pesti fluorescenti
poti sa-ti alegi oricand una
sau mai multe
si totusi
ratacesti fara tinta
vaporul meu curge albastru
prin stanga cetatii
colosul din Rodos
intoarce capul pentru ultima oara
Good bye
Ni s-au dat cativa kilometrii de otgon
ca sa ne legam prietenii
valurile sunt mari
ne salta ca avionul trecand
prin goluri de aer
ne-ar trebui centuri de siguranta
dar nu avem
avem doar veste de salvare
fara instructiile de folosire
inteleg de ce unii au rau de mare
eu nu am
am rau de real
mi-e bine in vis
de aceea supravietuiesc in real
Vaporul merge impotriva fluxului
salta ca o minge
in sus si in jos
in dreapta si-n stanga
ca o stea iesita din calea lactee
si ratacind halucinant prin spatiul iubirii
se va rataci si calea lactee
Nu pot sa mai scriu
pot doar sa iubesc pe cineva
ca pe mine insumi
pot sa si cant dar ce rost mai are
marinarul e deja indragostit
de o luna de zile
ancora lui a prins radacini
intre cei doi pomi
al vietii si al cunostintei
nu stie nici el ce vrea
viata sau cunostinta
Ar vrea sa plece dar nu poate
pleaca dar crede ca sta
crede ca stie dar nu stie
crede ca uraste dar nu
vorba Doinei Uricariu
cand ne uram ne mai leaga ceva
se-arunca nesfarsit marea spre noi
val dupa val
soarele meu albastru in acest secol
isi trimite toate razele-ntr-un singur
pocal
albastre si ele
imi deschide calea spre vis
vis ori abis
nu-i nicio diferenta
totul este ca smirna
sa-ti trezeasca credinta si dorul
ele sunt singurul leac impotriva
mortii
numai sa nu credem ca ne e dor
si sa ne inselam
mai bine sa ne fie dor sa credem
singurul mod in care existam.
                         Singurul mod in care existam, Theodor Damian
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Runa din 31 Iulie, 2007, 02:58:24 a.m.
Daca tu ai disparea


Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mainii mele.

Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu, bolnav Pygmallyon
Hai, si umbla Galatee.

Daca tu ai disparea,
Fi-ti-ar moartea numai viata,
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata.

Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa iti placa.

De-ai cadea intr-adevar
In momentul marii frangeri
As veni la tine-ncet
Sa te recompun din ingeri.

Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi.




Este cantata de Nicu Alifantis si daca m-am documentat bine versurile apartin lui Adrian Paunescu. 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: amelie din 31 Iulie, 2007, 03:17:38 p.m.
O poezie frumoasa, care m-a impresionat nu numai prin felul in care e scrisa si prin felul in care transmite ce simte autorul ci si pentru faptul ca am primit-o cu dedicatie... :-[

Izvorul Noptii
de Lucian Blaga

Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare,
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri,
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai
lumina mea.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Runa din 01 August, 2007, 12:39:12 a.m.
Ultima scrisoare

                   Mihai Beniuc


Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

1937



Pentru mai multi fiori, daca aveti timp, ascultati aceasta poezie recitata intr-un concert Pasarea Colibri de Florian Pitis
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 01 August, 2007, 09:39:01 p.m.
                                                   CANTEC DE AMIAZA-ALEXANDRU PFILIPPIDE
 Se aduna-n tine timpul si sta nesocotit
 Ca mii de orologii de veacuri neantoarse
 E prea tarziu si-atatea cuvinte s-au rostit
 Uscate-n foc de patimi si-n iad de ganduri
                                                   arse,
 Te ajungi pe tine insuti din urma si te vezi,
 In lacul diminetii de-azur de-odinioara,
 In limpezimea unei statornice amiezi
 Cu zari stralucitoare si cer uscat de vara.
 Intors de tine insuti,ce trista nalucire!
 Te simti chemat din umbra de mii de voci si mani.
 Si visurile tale clipesc in amintire
 Ca stelele vazute in funduri de fantani.
 Au fost acele visuri inchipuiri natange,
 Un paradis de vorbe,fantasme fara grai,
 Un zbor de nori albastri plutind pe-un cer de sange
 Sau numai niste biete armuri de mucegai?
 Straine-ti par acuma rimate spovedanii,
 Visari intortocheate,dorinti fara ecou,
 Si atatea stele moarte pe care le rod anii...
 In giulgiu lor de clipe-le-nvaluie din nou!
 Cu atat amiaza clara mai mult te va cuprinde
 Si pana la amurgul suprem si funerar
 Cristalul ei pe suflet mereu se va intinde
 Vrajitoresc deliciu,din praf de stele moarte,
 Sa fauresti o noua armura pentru gand.
 Da drumu-n tine vremii,zagazurile-s sparte
 Tarziu nu-i niciodata si totui prea curand.
                                                                       
                                                               DESTIN-BACONSKY
                                              Incep sa-mi uit numele-n lume,
                                              Ca vantul care-si uita aripile pe campuri,
                                              Si pleaca seara gol si nevazut,
                                              Singur pe drumul intoarcerii.

                                              Incep sa ma uit pe mine insumi,
                                              Sufletul meu,durerile,iubirea-
                                              Toate le uit pe unde trec,toate le las
                                              Oamenilor podoabe de pripas.

                                              Si cand n-am sa mai stiu cine sunt,
                                              Voi adormi pe pamant,cu fata spre stele,
                                              Ca sa-mi visez urmasii stapanind
                                              Intinderile ratacirii mele.

       
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 03 August, 2007, 11:21:11 p.m.
       "Am luat o mana de senin,
cateva picaturi de lumina
       si raze de intuneric;
le-am amestecat c-un praf de stele
      si cateva valuri;
am moderat c-un iceberg
      si o pala de vant
Si am adaugat parfumuri de verde
      si esente de pamant
Si-am pus tril
      si culoare si apa
si melancolie de-amurg;
     am stins cu zeama de lume
si cu multa liniste si foc.
     Am pus totul intr-un ceaun de timp
si-am faramitat indelung in colturi de suflet.
    Apoi,cu maini de azur,sub o scama de nori,
am pus miez de soare,
    nisip si boabe de sincer.
Am mai pus bucuria trairii
    si tristetea firii,
iar printre bucatti de luna
    si varfuri inzapezite-
spuma de mare
    si zbaterile aripilor de inger;
zambet de mama,
    saruturi ascunse
si vise
    Am prins totul cu batai de inima
si rasete clatite de lacrimi.
    Si gust din cand in cand..."
                                   Dana din Breaza

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Escu din 17 August, 2007, 12:20:21 p.m.
Sa nu uiti niciodata
Ca esti facut c-o viata
Pe care merita din plin sa ti-o traiesti.
Sa n-ai gand de marire
Si nici de imbogatire
C-alfel pierzi esenta lucrurilor pamantesti.
Ca este scris si-asa va fi
Sa ai bucuria de-a trai.
Gaseste-ti tu o fata
Cum am facut si eu odata
Si umple-ti sufletul cu un copil curat.
Ia ce-i bun de la lume,
Dragostea e o minune
Si de vei iubi, vei fi iubit la fel.
Ca este scris si-asa va fi
Sa ai bucuria de-a trai.
Sa-ti fie viata cantec
Si-atingerea descantec
S-ai nobila menirea
S-aduci doar fericire

Margineanu.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 26 August, 2007, 10:54:55 a.m.
             Venetia-Netzsche
Stateam in picioare pe pod.
Noaptea era intunecata.
Cantecele indepartate
Cadeau ca niste stropi aurii
Pe fata unduitoare a apei.
Gondole,lumini,muzica,
Totul se topea in betia amurgului.

Sufletul meu,delicat instrument cu coarde,
Isi canta singur,atins de niste degete nevazute,
Un tainic cantec de gondolier
Care vibra de nespusa fericire.
Oare l-o fi auzit cineva?

                           Cele mai frumoase poezii-1964
                                     Sonet-W.Shakespeare
C-o zi de vara-ti pot asemui
Faptura, ce ti-e mai calda si mai blanda
Cad flori in mai,cand prinde-a vremui
Si verilor li-s toamnele osanda.

Jar viu ne pare soarele-uneori
Si-ades paleste ochiul lui, cerescul.
Splendorile decad dintre splendori
Si sortii rai,sorocul vitregescu-l.

Dar vesnica ta vara dainui-va
Si frumusetea nu-ti va fi furata,
Nici moartea asupra-ti n-o sa-ti urce stiva:
Vei creste-n vers,cu secolii deodata

Cat ochi vor fi si guri vor rasufla
El va trai si viata va sa-ti dea.

                                                       Tell Lamureanu
                                         Un balci transfigurat in teatru antic 
                                         Peste mare pe-ntinsul ocean
                                         Suferind de lingoare
                                         Zi de zi
                                         Se lipsea de lentila si ochean
                                         Incredibil se-mpletea,strabatuta de ape
                                         Printre vase de carnuri,schelete de argint
                                         Femeia cunoscuta sub nume de sarpe
                                         Chemata sub nume de vidra si-alint
                                         Cocosate,fermentate
                                         De atatea alcooluri
                                         Inchise in sticle scufundate la fund,
                                         Balciului nostru dadea vesnic ocoluri
                                         Starnind furtuni de nisip de pe prund.
                                         In mijlocul marii,sprijinit de-o balena
                                         Sta capitanul de balci ca un zeu
                                         Intr-un teatru antic privind o sirena
                                         Inchisa in clepsidra toracelui meu.
                                         Ar trebui sa-avem si aripi
                                         Sa dam inchipuirii doar
                                         Asa ne-am mai mintii o clipa
                                         Cu boabele de chihlimbar.
                                         Ar trebui sa-avem si inimi
                                         Ar trebui sa-avem si har
                                         Ar trebui sa avem de toate
                                         Ar trebui sa avem macar...

                   
Titlu: contabilitate ... Marin Sorescu
Scris de: Sonrisa din 26 Septembrie, 2007, 10:26:13 p.m.
[poem]"Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.

Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape.
Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trait, candva.

O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit
Fac ZERO.

Un sfert din anii de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si in sfarsit, o soarta,
Si cu inca o soarta, de unde-o mai fi iesit?
Fac doua. Scriem una si tinem una,
Poate cine stie, mai exista si o viata de apoi."[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: dyanastoiceasca din 07 Octombrie, 2007, 09:16:52 p.m.
Crezare

Frumo e atunci cand stau
Pe bratul tau aievea
Frumoasa e clipa in care
Cand ea apare si dispare

Sunt un suflet chinuit
Adesea a fost mintit
Dar el nu s-a invatat
Ca te-a iubit cuadevarat

A crezut in vorbe goale
Ti-a cerut chiar si iertare
Ai crezut pe altcineva
Care va placa din viata ta.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 16 Octombrie, 2007, 05:10:22 p.m.
              Vom strange lumina in brate
              amurgul de-o vrea sa ne-ngroape,
              Sahare-n belsug sa se-agate
              topi-vom ghetarii de noapte.
             
              Zapada vom pune-n clepsidra
              in loc de nisipuri pustii,
              Sculpta-vom oglinzi in firida
              sa fim si cand nu vom mai fi.(Alta bacoviana)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: katya1886 din 16 Octombrie, 2007, 05:32:25 p.m.
  Frig de suflet
             Monica Vintilescu


Mi-e frig de suflet fara tine
si urlet imi scrasneste-n vine,

mi se despoaie vremea gri
de tot ce stiu ca nu-mi vei fi,

adanc din sange imi lipsesti
si in galopuri nefiresti

trec roibi roibiti, de seaca jale,
tanjind la aripile tale
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 24 Octombrie, 2007, 03:49:04 p.m.

 "Despre un inorog şi ce se mai găseşte

Stăteam aseară de vorbă c-un inorog
nu despre lucruri prea importante
dar nici chiar despre vreme
l-am întrebat despre stelele căzătoare
şi mi-a spui că-i secret
mai ales modul în care răsar şi se-aprind
că de stins se sting în virtutea inerţiei.

Am realizat că nu avea potcoave
şi m-am înfuriat pe mine
că aşa ceva poate să mă uimească
cum să poarte inorogul potcoave
că doar e sălbatic
mi-a auzit gândul şi mi-a spus
că l-a-mblânzit cândva un copil
într-o grădină de trandafiri
pe el şi pe-o inoroagă
şi-o pereche de vulpi
şi-o pereche de oameni
şi-apoi a-nceput să plouă
patruzeci de zile în şir...

Aha, deci aşa au ruginit copacii şi blocurile
şi şoseaua care duce de la mine din palmă până la
felul ciudat cum i se arcuieşte sprânceana
când înjură de toţi dumnezeii
că s-a terminat pasta de dinţi
că s-a terminat meciul
că s-a terminat senzaţia stranie de bine între noi de mult
şi-apoi zâmbeşte tâmp şi-mi spune
că-i un prost şi mă iubeşte
dar că nu mă mai suportă
şi-apoi pleacă aşa ruginit
scârţâind din încheieturi
lăsând dâre cărămizii care curg fără jenă
din buzunarul de la piept
în partea stângă.


Apoi m-a întrebat
când o să termin de zugrăvit
nu e chiar primitor la mine în perioada asta
i-am spus să-şi caute altă gazdă
eu sunt un om normal
dorm agitat şi vorbesc în somn
şi ziua fac gălăgie
ud prea tare florile şi inund balcoanele vecinilor până la unu
du-te i-am zis
la mine nu e loc
e prea strâmt e prea mic
şi-aşa respir mai rar de teamă că se termină aerul
la mine e prea strâmt
sunt claustrofobă de când am realizat
că inima e totuşi o cameră prea mică
pentru mine şi pentru restul lumii laolaltă
aşa că am început să zugrăvesc
în alb să pară mai mare
dar adevărul e ca nu e loc
pentru un inorog la mine.

Dumnezeule
mă mir că n-are potcoave
dar că vorbesc c-un inorog nu mă mir
am fost la doctor i-am spus
doctore eu văd un inorog
ba îi mai şi vorbesc
ce mă fac
unde să ascund florile din glastre
şi cum să-l alung
că e-mblânzit.
Doctore
e grav. Eu vorbesc c-un inorog înţelegi?
Am luat-o razna
am luat-o pe câmpii.

Doctorul mi-a spus
că pot planta florile din glastră
în câmpiile pe care am luat-o
apoi m-a privit lung
a zâmbit
şi mi-a pus diagnosticul: norocos."


                               Lorelei
Te indragesc enorm de mult fata balaie cu suflet frumos si penita fermecata...
Mai intai te-am plantat in sufletul meu mugur de magnolie fermecata...dupa ce ti-am auzit sufletul jucand sotron cu nenea sotronarul, iar mai apoi te-ai inaltat ca un vrej vrajit de basm prin toate...
Multumescu-ti de textele minunate... :-*!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 20 Noiembrie, 2007, 07:36:45 p.m.
[poem]--------------------------------------------------------------------------------
Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 20 Noiembrie, 2007, 07:40:50 p.m.
[poem]
Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 20 Noiembrie, 2007, 07:53:25 p.m.
[poem]--------------------------------------------------------------------------------
Iertările

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi
                                         --------------------------------------------------------------------------------
Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
A mea

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: viulian din 08 Ianuarie, 2008, 06:31:35 p.m.
Autor:    Mircea Cărtărescu
Preluare de la adresa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/chiuvetei.php

Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

----

Finalul poeziei mi se pare super trist :(. Revenitul in normalitate, in realitate, pentru ca lumescul si-a spus cuvantul si speranta.. visul.. a murit.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lady Allia din 17 Ianuarie, 2008, 09:14:05 p.m.

"Cântec femeiesc   - de cosmacpan

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi... "

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 18 Ianuarie, 2008, 11:08:35 a.m.
    nu stiu autorul insa mi-a placut si sper ca si voua
 "Tu ai murit,pe tine te-ntalnesc la tot pasul,
 Tu ,cel pe care l-am iubit si-l iubesc ca pe-un mort.
 De ce-mi iesi in cale ca oricare altul?
 Din tot ce-a fost patima si dezamagire cat a treciut?
 Cat a ramas?
 Din zborul meu catre tine,spre piscuri muiate-n albastru,
 Din caderile in prapastii inghetate si negre,
 Unde,de ce m-am oprit?Unde ma aflu?
 M-ai jupuit,m-ai faramitat,m-ai murdarit
 Cum de-am iesit din visul asta urat mai intreaga,
 Mai bogata,mai vie?
 Tu ai murit...Eu sunt vie.
 Si zilnic aproape de tine ma gandesc la ce-a fost,
 La ce-o sa fie!
 Ochii-mi ard de lacrimi incremenite.Sufletul mi-e parjolit.
 Tu ai ramas in amintire intreg,viu,ca o faclie...
 Dar tu esti mort,iubitul meu.Faclia arde
 La capataiul dragostei mele
 Si nu-mi pare rau.
 Dragostea mea a murit,dar in cenusa mai sunt farame incandescente,vii...
 Daca-ai veni,daca-ai sufla,s-ar aprinde...
 Flacarile albastre s-ar rosi,s-ar intinde
 Valvataile m-ar cuprinde iar,fara mila.
 Dar tocmai asta nu vreau.Prin ele o data am trecut,
 Le-am simtit arsura,
 M-am zvarcolit in focul dragostei si n-am pierit.
 Am scapat vie!
 Acum in prospetimea zapezii,am simtit ghioceii.
 Pe crengi arse de frig simt,presimt mugurii...
 Ii vad,ii aud,cum se sparg.
 Am sa-i astept.
 Am sa duc intaile frunze,
 Toata primavara am s-o duc la mormantul dragostei mele...
 Acolo,sti unde...
 Pe maidanul pe care ai zvarlit-o ca pe-un gunoi
 Uite cum straluceste,
 Ca un licurici intr-o intr-o padure...noaptea
 Dragostea mea a murit!
 Dar uite-o intreaga in steaua de-acolo,
 Intaia stea pe tot necuprinsul acestui amurg,
 Uite-o intreaga in lacrima care a ramas agatata
 Intre gene..." 
         
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Just din 23 Ianuarie, 2008, 09:16:40 p.m.
Prin gările cu firme-albastre
Ion Minulescu


Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...

El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: amelie din 24 Ianuarie, 2008, 09:21:49 a.m.
Lalele

De pe podele urca valuri moi
De umbra si pe masa se intind.
Oglinda-si limpezeste iazul mort
Intr-un izvor cu seara cristalin.
Lumina zboara vie peste geam.
Amurgul din afara le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
In sfesnicul subtirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Inchis usor pe cate-un licurici,
Potirul lor de portelan acum
Isi strange-n umbre focul licarit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa mortilor le ia,
Naluca lor, in vis, ramane fum.
Asa doresc si sufletu-mi sa stea.

Ion Pillat
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sarrazinul din 13 Februarie, 2008, 07:29:52 p.m.
--------------------------------------------------------------------------------ion minulescu
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Semiramis din 13 Februarie, 2008, 07:38:52 p.m.
da...minulescu. absolut superb. mai are câteva piese demenţiale.  ;)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 26 Februarie, 2008, 09:31:58 a.m.
             Vioara sufletului meu...iubirea
M-as preschimba- n sunetul viorii
Arcusuri \"repezi ca lastunii\" ,
I-as legana pe-indelete ,sa sune,
sa cante-n urechile noastre
povesti si cantece de-amor
ce nu se pot scrie -n cuvinte
decat pe-a corzilor viori...
Ce cantec nemaiauzit
ti-as sadi in palme,
ce cantec nemaiintrecut,ti-as pune la urechi
ce cantec nemaiintalnit,ti-ar rascolii iubirea
ce cantec,ce minune,ce iubire...ti-ar rascoli privirea
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sarrazinul din 02 Martie, 2008, 02:44:23 a.m.
  Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Romanţă fără muzică

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sarrazinul din 02 Martie, 2008, 02:46:12 a.m.
Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: motanel din 30 Martie, 2008, 01:17:42 p.m.
Ploua cu vise - Pavel Corut


Ploua cu vise peste noi
Şi fulgerau străvechi dorinţi,
Tuna ca-n vremea de apoi:
Să nu te mint, să nu mă minţi...

Ne preschimbase ceru-n sfinţi,
În legea neamului dintâi
Să nu te mint, să nu mă minţi,
SĂ mai rămân, să mai rămâi...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 03 Aprilie, 2008, 06:59:24 p.m.
 "Vremea le sterge pe toate si-a trupului lipsuri de-asemeni;
           Ceea ce a fost un cusur va inceta de a mai fi
           Dar si cand este il poti micsora;de e vorba de-o fata
           Neagra la piele, catran, oachesa, poti s-o numesti
           Este sasie? cu Venus e-asemeni; roscata, cu Athena;
           Piele si os daca e, trasa, sa-i zici , prin inel.
           Este bondoaca? vioaie-i vei spune : de-i grasa, voinica;
           Da la oricare cusur numele bun, potrivit."


                                       Ovidiu-"Cele mai frumoase poezii"- fragment
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: orhideea albastra din 02 Mai, 2008, 08:17:56 p.m.
La adio, tu
(Vasile Seicaru)
"1.Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici n-o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

R: Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu,
       La adio tu.

2.De ce sa-ti spun la revedere
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

3.Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

4.Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit."
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: orhideea albastra din 03 Mai, 2008, 11:51:42 a.m.
 Tudor Gheorghe- Dorul calator

"Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mi-e teama ca-nghetat, dorul..

Dar s-a-ntors la saptamana, dorul
Cu trei flori de gheata-n mana, dorul
Jumatate nins cu nea, jumatate viorea
Parca leganat de-o stea, dorul...

Partea jumatate ninsa, dorul
S-a topit de steaua-ncinsa
Si din dorul calator a ramas doar dorul dor
Numai lacrima si zbor, dorul...

Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mï-e teama ca-nghetat, dorul.."
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 06 Iunie, 2008, 08:17:32 p.m.

               DACA...(RUDYARD KIPLING)
Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...
Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !


----------------------------------------------------------
IMNUL VIETII

Viata este singura ta sansa - ia-o in serios!

Viata este o frumusete - admir-o!

Viata este o bucurie - savureaz-o!

Viata este o provocare - raspunde!

Viata este un vis - adu-l la realitate!

Viata este o datorie - indeplineste-o!

Viata este un joc - joaca-l!

Viata este un pret - pretuieste-o!

Viata este o avere - foloseste-o!

Viata este dragoste - daruieste-o!

Viata este un secret - dezleaga-l!

Viata este o promisiune - infaptuiete-o!

Viata este un necaz - invinge-l!

Viata este un cantec - canta-l!

Viata este o batalie - lupta!

Viata este o aventura - accept-o!

Viata este o recompensa - merit-o!

Viata este viata - TRAIESTE-O! (Maica Teresa din Calcutta
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 13 Iunie, 2008, 11:12:38 p.m.
Îţi simt îmbrăţişarea
Cuminte şi duioasă
Şi gura ta fierbinte
Pe gura mea o simt
Iar eşti azi lângă mine
Lumina mea frumoasă
Şi-mi cântă iar salcâmii
Cu legănări de vânt.


Şi doru-mi se răsfiră
Ca valurile mării
Ca să-ţi cuprindă trupul
În albe-mbrăţişări
Şi peste cerul candid
De-atâta frumuseţe
Pun degetele-mi plânse
Să cânte noi visări.


Şi tu, cu ochi de rouă
Vei asculta iubirea
Cum cântă la vioara
Tocită printre vremi
Vei strânge-n braţe macii
Ce n-au ştiut rodirea
Şi învăţa-vei cântul
Cu care să mă chemi.


Dă-mi mana ta prin iarna
Şi toamna care vine
Să împletim din frunze
Cămăşile de dor
Să-mi spui apoi cuvântul
Ce clocoteşte-n tine
Şi în tăceri mă lasă
Cu cântecu-mi de dor.

Leonid IACOB
10 iunie 2008
   e scrisa de cel de mai sus,insa mie imi place enorm.E superba.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 30 Iunie, 2008, 07:47:46 p.m.
MISTERE


de NICOLAE IORGA

Ploi de stele
Taie cerul,
Şi misterul
Duc cu ele.

Mii de gânduri,
Stele clare,
Năvălind din depărtare,
Pier în rânduri.

Vieţi ce nu vor să revie
Lumineaz' o biată clipă,
Trec pe-a clipelor aripă
Pe vecie.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Strumfita din 02 Iulie, 2008, 02:25:41 a.m.
[poem]   Magda Isanos Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Strumfita din 02 Iulie, 2008, 02:27:19 a.m.
[poem]   Magda Isanos Sarută-mă

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Strumfita din 02 Iulie, 2008, 02:28:45 a.m.
[poem]   Magda Isanos Murim... ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.[/poem]
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 11 Iulie, 2008, 08:33:14 p.m.
   Dorinţa ta-i atât de vie
că-n tremur florile se frâng
şi-mi vine iz de iasomie
din ochiul drept
din ochiul stâng
şi lumea-i oază de lumină
în care nopţi se zvârcolesc
când tu,
cu degete de rouă
pe frunte-mi treci
s-o răcoresc.
Tu-mi eşti
o tainică grădină
spre care alerg înfiorat
să sorb iubirea
ce se-anină
pe al tău chip îngândurat.
Hai, vino
şi îmi dă cuminte
parfumul primei sărutări
a zilei care se trezeşte
cu gene somnoroase-n zări
Şi lasă-mă
s-alint pe frunte
rebelul fir şi să-l sărut
Apoi mă lasă-n adormire
ca ieri
ca azi
ca de demult.
Şi tu să mă priveşti prin gene
şi mâna pavăză să-mi pui,
hai vino,
te aştept, iubito,
să-mi dai sărutul cel dintâi.

Leonid IACOB

   unii oameni au asa un dar,de a te face sa vibrezi,sa uiti,sa plangi,sa citesti doar cu sufletul...si aici sunteti asa multi care scrieti asa frumos...va citesc cu drag si chiar va iubesc pe voi ca oameni.Pentru ca asemenea cuvinte curg din inima de om frumos...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: George Ene din 11 Iulie, 2008, 09:07:55 p.m.
       ETERNĂ, FEMEIA
   
       de Rudyard Kipling
  (1865-1936, scriitor englez,
      Premiul Nobel, 1907)

Când ţăranu-n Himalaya
Întâlneşte ursu-n vale
Ţipă să-nspăimânte fiara,
Care-i fuge-ades din cale.
Dar ursoaica de-o-ntâlneşte
E pe dată sfâşiat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Când temutul cobra simte
Pas de om în drumul său
Se fereşte la o parte,
Făr-a-i face nici un rău.
Dar şerpoaica niciodată
Tot la fel nu s-a purtat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Prin prerii, predicatorii
Se temeau îngrozitor
De femeile indiene
Şi de răzbunarea lor.
Mult mai mult ca de războinici
De femei s-au spăimântat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Doar bărbaţii, şerpi sau fiare,
Chiar sălbatici uneori,
Pot fi, după-mprejurare,
Blânzi sau îngăduitori:
Râd de-o glumă piperată
Ştiu de milă, de-ndoială,
Cad, spre furia femeii,
Cu duşmanul la-nvoială,

Dar femeii, care luptă
Pentru copilaşii ei,
Mila, gluma şi-nvoiala
N-au nici sens şi nici temei.
La simţirea-i dură ţine
Şi nu ştie de porunci:
Vai de-acela ce cutează
Să o-nfrunte, căci atunci

Când îşi apără bărbatul
Şi copiii, mânioasă,
Se-ncleştează-n luptă dârză.
Ca ursoaica fioroasă
Muşcă;-ntocmai ca şerpoaica
Are colţul veninos -
Ca femeile-indiene
Smulge carnea de pe os…

Şi-uite-aşa, când vânătorii,
Toţi bărbaţi, se întâlnesc,
De femeie ca de fiare
Plini de groază povestesc.
Toate multele păţănii
Îi crucesc cu-adevărat,
Ca dovadă că femeia-i
Mult mai rea ca un bărbat.

Iar când drepturile-şi cere,
Că e simplă ori baron,
Arde ca o torţă vie
După sfântul ei canon:
Ca să nu apună spiţa,
Trebuie neapărat
Ca femeia să se poarte
Mult mai dur ca un bărbat!

               Traducere proprie,
               George E. (Steph)
                        1986
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: RUDY din 12 Iulie, 2008, 08:51:53 p.m.
Un vis de nouă milimetri   
de Radu Stefanescu
 
Ca glonţu' în acvariu anii
îmi trec rotind, nu lasă urme,
doar glezna-mi scârţâie din sârme,
şi-mi cântă sub podea varanii,

printr-un ventil uitat de Kafka.
Mai urc pe şesuri câte-o treaptă,
mai bat un cui. În cer m-aşteaptă
acari semnalizând cu şapca

spre-alcoave colcăind de roabe
când dorm în rame mucenicii,
şi-n berării de-argint, amicii
cu cont deschis la bar... Quien sabe.

Dar pân'atunci mai dau la peşte
când trec tramvaie cu nisetri,
şi-ascult în talpă cum îmi creşte
un vis de nouă milimetri.
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Switty din 05 August, 2008, 10:04:53 p.m.
NICHITA STANESCU - Cantec

E o întâmplare a fiintei mele
si-atunci fericirea dinlãuntrul meu
e mai puternicã decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbrãtisare
mereu dureroasã, minunatã mereu.

Sã stãm de vorbã, sã vorbim, sã spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dãlti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mã, fericire, in sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pânã când
lumea mea prelungã si in nesfârsire
se face coloanã sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.

Ce bine cã esti, ce mirare cã sunt!
douã cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
douã culori ce nu s-au vãzut niciodata,
una foarte de jos, întoarsã spre pamânt,
una foarte de sus, aproape ruptã
în înfrigurata neasemuita luptã
a minunii cã esti, a-ntâmplãrii cã sunt.



NICHITA STANESCU - Poem

Spune-mi, dacã te-as prinde-ntr-o zi,
si ti-as sãruta talpa piciorului,
nu-i asa cã ai schiopãta putin dupã aceea,
de teamã sã nu-mi strivesti sãrutul ?...

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: lumycriss din 06 August, 2008, 12:11:18 a.m.
Moartea caprioarei
de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Switty din 06 August, 2008, 02:56:47 a.m.
GRIGORE VIERU - Pana la lacrimi


Merg pe pamant
Si sunt ca vioara,
Toate imi par ca sunt
Prima oara;
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Orice splendoare ma doare,
Ma doare-aceasta floare,
Si frumusetea ta, si frumusetea ta,
Si-aceasta zi, si-aceasta zi,
Ce maine nu va mai fi,
Ce maine nu va mai fi, nu va mai fi.

Cu dulci fiori
Spun "mama" si "tata",
Parca imi vad parintii
Prima data;
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Cand te cuprind,
Tu tremuri, arzi toata,
Parc'-ai iubi iubind
Prima data;
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.

Orice splendoare ma doare,
Ma doare-aceasta floare,
Si frumusetea ta, si frumusetea ta,
Si-aceasta zi, si-aceasta zi,
Ce maine nu va mai fi,
Ce maine nu va mai fi, nu va mai fi.


GRIGORE VIERU - Reaprindeti candela


Reaprindeti candela-n cascioare
Langa busuiocul cel mereu,
Degerat la maini si la picioare,
Se intoarce-acasa Dumnezeu.
Doamne Cel din slavile crestine,
Ce pacate oare-ai savarsit?
Ca te-au dus acolo si pe tine
In Siberii fara de sfarsit?!

Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata!

Ninge frigul si pustiul ploua,
Degerata-mi este inima.
Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta.
Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amandoi, raniti si inghetati,
Sa ne incalzim cu bucurie
Unul langa altul ca doi frati.

Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata!








Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Miss M. din 22 Octombrie, 2008, 01:03:34 p.m.

CELEI CARE PLEACA
                               de Ion Minulescu
 
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii 

Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!


Titlu: Re: Inceput de zi
Scris de: Just din 28 Octombrie, 2008, 06:25:28 a.m.
INVATA DE LA TOATE
                 Lirica norvegiana

"Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin-lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere tu sa traiesti in veci."
Titlu: Re: Început de zi
Scris de: lumycriss din 28 Octombrie, 2008, 10:09:01 a.m.
Şi mie îmi place mult poezia asta! Am auzit-o prima oară pe când eram mai mică, recitată de o colegă mai mare, şi am rămas impresionată.
Apoi, nu ştiu de ce naţionalitate este Rudyard Kipling, dar se pare că el ar fi autorul versurilor de mai sus! ;) Din câte îmi amintesc, s-a născut în India iar mai târziu s-a mutat în Marea Britanie... Dar nu mai ştiu sigur. Ştiu doar că în urmă cu ceva timp cineva mi-a atras şi mie atenţia cu privire la acest aspect. :)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat..poezii care ne-au placut..
Scris de: Switty din 01 Noiembrie, 2008, 12:52:02 a.m.
Apoi, nu ştiu de ce naţionalitate este Rudyard Kipling, dar se pare că el ar fi autorul versurilor de mai sus! ;) Din câte îmi amintesc, s-a născut în India iar mai târziu s-a mutat în Marea Britanie... Dar nu mai ştiu sigur.

Corect  :)..autorul cunoscutei " The Jungle Book" si al poemului , zic eu memorabil, " If" , care a fost postat aici acum catva timp de catre valyusck (versiunea in limba romana).


LUCIAN AVRAMESCU - Singurul lucru care conteaza


Femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

Femeia este singurul lucru care conteaza.
Cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei.

Fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita,
contul la banca scade chiar daca este in crestere,
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii.

Cand o ai,
iti canta privighetoarea in cosul pieptului,
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale;
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux.

Femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau;
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale.
Iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris causa
al complicatei noastre algebre sufletesti.

Femeia, domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia, cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia,
cu toata argintaria surasului sau,
cu goliciunea ei care umple universul,
este singurul lucru care conteaza
domnilor.

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: lumycriss din 01 Noiembrie, 2008, 04:55:01 p.m.
Gânduri înălţătoare într-o zi mohorâtă

L-am rugat pe Dumnezeu
să-mi dea putere,
dar El m-a făcut slab
ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia.
L-am rugat să mă ajute
să fac fapte mari,
dar El m-a micşorat
ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat să-mi dea bogăţia
ca eu să fiu fericit,
dar El m-a făcut sărac
ca eu să devin înţelept.
L-am rugat să-mi dea toate lucrurile
ca eu să pot gusta viaţa,
dar El mi-a dat viaţa,
ca eu să pot gusta lucrurile.
Nu am primit nimic
din ceea ce am cerut,
dar am primit tot
din ceea ce a fost bun pentru mine.
Împotriva voinţei mele,
mi-au fost ascultate toate rugăminţile.
Sunt acum printre oameni
un OM binecuvântat.

(Anonim)
Titlu: In fiecare zi - Romulus Vulpescu
Scris de: lumycriss din 10 Noiembrie, 2008, 11:26:06 p.m.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare...
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 11 Noiembrie, 2008, 12:16:07 a.m.
"Tatal nostru,iarta-ne pentru ceea ce trebuie sa facem,
Ne iarta si te vom ierta pe tine.
Ne vom ierta unii pe altii pana ne vom invineti,
Apoi vom fluiera si vom merge la pescuit in ceruri."
                                              JOHN PRINE

"Lumea este grea,plina de tradare,
Plina de dezamagiri,
Plina de nedreptati,
Plina de durere.
Dar,prietene,un gol te asteapta-un gol mare,stralucitor,
Placut si parfumat cu esenta de pace,
Esenta de liniste.
Aproape ai ajuns,prietene.
Magnificul gol este refugiul pentru eternitate al sufletului tau.
Ia mana mea,prietene.
Ia mana mea si fa un pas,un ultim pas
Si ai ajuns."
       ANSON
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 11 Noiembrie, 2008, 12:34:22 a.m.
TUDOR ARGHEZI-DESCANTEC

Lacate cine te-a inchis
La usa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia,unde-i pazitorul,
Sa sfarame zavorul
Si sa vedem in fundul noptii noastre
Miscandu-se in comorile albastre?
Un pas din timp in timp,greoi
Se-apropie,dar a trecut de noi
Toti pasii se sfarsesc si pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsa peste tine
Cred ca atarna din vazduh glicine
Si,de pe bolti,zorele
Si muguri,si ciorchini de stele.
Cine va pune-n usa noastra cheie
O singura scanteie?
Lumina ochiului si-l aseaza,
Si-n incapere cauta sa vaza.
Lacatul simte si tresare
Cu bezna mea,ca de-o sarutare.
Stea,nu poti tu intra-n veriga lui
Si lacatul tacerii sa-l descui?
Titlu: Nu-mi gasesc larg
Scris de: lumycriss din 18 Noiembrie, 2008, 08:44:04 p.m.
nu mai vreau diminetile
sa ma trezesc intemnitat
sub moluz, in burta acestei Fiare
numita, politicos,
"oras".
taranul din mine
ma cheama prin vene
sa hoinarim
desculti pe izlaz
nu-mi gasesc larg
printre oamenii acestia
crescuti in vitrine -
rad de mine
cand ma vad
alergand
descult pe asfalt
"ce-ar fi mama,
ce-ar fi...
sa-ncerci sa te linistesti
tu, nu mai pune la inima,
ca nu-i bine,
nu-i bine
sa versi in tine
atata necaz."

(Gore)
Titlu: Vei plange mult?...
Scris de: lumycriss din 06 Decembrie, 2008, 06:24:40 p.m.
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

(Lucian Blaga)
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 11 Decembrie, 2008, 12:24:05 a.m.
Lorelei
de Heinrich Heine

Eu nu înţeleg ce-i cu mine,
mă trage tristeţea-n abis.
O veche poveste se ţine
de sufletul meu şi în vis.

E seară. Şi Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stîncă un pic.

Şi cîntă acolo o fată,
pe vîrful lucind de scîntei,
în aur e dînsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.

Îşi mîngîie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cîntecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.

Vîslaşul se pierde prin ceaţă,
De-un dor fără nume cuprins,
şi stînca n-o vede în faţă
el vîrfu-l priveşte aprins.

Iar rîul - furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu eşti, doar tu eşti de vină
cu cîntecul tău, Lorelei.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 17 Ianuarie, 2009, 11:42:14 p.m.
     

             "Cand vei pleca inspre Itaca,
                        Fie-ti lunga calatorie
        plina de aventuri,plina de invataminte.

Nu te teme de Lestrigoni si de Ciclopi,nici de furiosul Poseidon;
            nu-i vei intalni in drumul tau daca
        Te vei inalta cu gandul,daca simtirea-ti
         nicicand nu-ti va parasi trupul si spiritul.
       Lestrigoni si Ciclopi,nici furiosul Poseidon
                    nu iti vor iesi in cale
     Daca tu insuti nu ii vei purta cu tine in suflet,
   Daca nu-ti vei aseza sufletul inaintea pasilor lor.

               Sper ca drumul sa-ti fie lung,
               Fie-ti multe dimineti de vara,
           Iar placerea de a zari primele porturi
              Sa-ti aduca o bucurie de nespus.
           Incearca sa vizitezi emporiul Feniciei,
                 culege tot ce e mai bun.
              Du-te in orasele Egiptului,
     invata cu un popor ce are atatea sa te invete.


                 Nu pierde Itaca din vedere,
               Caci tinta ta e sa ajungi acolo.
                     Dar nu-ti grabi pasii;
           e mai bine calatoria-ti sa dureze ani,
             iar corabia-ti sa ancoreze pe insula
                cand te vei fi imbogatit deja
                Cu tot ce ai cunoscut pe drum. 


         Nu astepta ca Itaca sa-ti dea alte bogatii.
         Itaca ti-a daruit deja o calatorie minunata;
             fara Itaca niciodata nu ai fi plecat.
       Ti-a daruit deja totul si nimic nu mai are de dat.

          Si daca la sfarsit vei crede ca Itaca e saraca,
                sa nu gandesti ca te-ai inselat.
  Pentru ca vei fi devenit un intelept,vei fi trait o viata plina,
                 si acesta este intelesul Itacai."

                                           Konstantinos Kavafis
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: selma din 27 Ianuarie, 2009, 05:27:47 p.m.
Şi iar mi-i sufletul la tine...


...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...

Din volumul "Şoaptele amurgului", 1920
 Elena Farago

<div style="width:300px;"><object width="300" height="110"><param name="movie" value="http://media.imeem.com/m/anU1AnZPfI"></param><param name="wmode" value="transparent"></param><embed src="http://media.imeem.com/m/anU1AnZPfI" type="application/x-shockwave-flash" width="300" height="110" wmode="transparent"></embed></object><div style="background-color:#E6E6E6;padding:1px;"><div style="float:left;padding:4px 4px 0 0;"><a href="http://www.imeem.com/"><img src="http://www.imeem.com/embedsearch/E6E6E6/" border="0"  /></a></div><form method="post" action="http://www.imeem.com/embedsearch/" style="margin:0;padding:0;"><input type="text" name="EmbedSearchBox" /><input type="submit" value="Search" style="font-size:12px;" /><div style="padding-top:3px;"><a href="http://ads.imeem.com/ads/banneradclick.ashx?ep=0&ek=anU1AnZPfI"><img src="http://ads.imeem.com/ads/bannerad/152/10/" border="0" /></a><a href="http://ads.imeem.com/ads/banneradclick.ashx?ep=1&ek=anU1AnZPfI"><img src="http://ads.imeem.com/ads/bannerad/153/10/" border="0" /></a><a href="http://ads.imeem.com/ads/banneradclick.ashx?ep=2&ek=anU1AnZPfI"><img src="http://ads.imeem.com/ads/bannerad/154/10/" border="0" /></a><a href="http://ads.imeem.com/ads/banneradclick.ashx?ep=3&ek=anU1AnZPfI"><img src="http://ads.imeem.com/ads/bannerad/155/10/anU1AnZPfI/" border="0" /></a></div></form></div></div><br/><a href="http://www.imeem.com/people/nDH6gIk/music/jZzMZBgB/collection_saxophone_think_twice/">Think Twice - Collection Saxophone</a>
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: selma din 27 Ianuarie, 2009, 05:29:05 p.m.
Şi iar mi-i sufletul la tine...


...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...

Din volumul "Şoaptele amurgului", 1920
 Elena Farago

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 16 Februarie, 2009, 07:13:41 p.m.
INIMA

O, inima! Mărturisiri afunde and în ea.
Uimit eu mintea mi-o ascot
şi-n înţelesuri mari
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce 1-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para ea şi-o năbuşeşte
c-un giulgiu de liruşte,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt şi mare visător
care-a simţit îmbrăţişarea veşniciei
şi straniul fior
al înţelesului ce stăpâneşte deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.

O, inima: amurguri când se lasă grele peste ea,
aud cum tainic îmi şopteşte


că ea a lute-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs şiroaie sângele din trupul lui Isus,
când ghimpii îl muşcau cu nişte ochi de farisei.

O, inima: când pieptul ea mi-1 spurge
cu bătăi de plumb,
atunci imi strigă îndrăzneaţă
că peste veacuri lungi şi goale şi pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna
să fac-o altă lume
si-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
pe noul Adam.

Lucian Blaga
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Mihai Dor din 03 Aprilie, 2009, 10:54:26 p.m.
CONTRASTE

Sunt bucurii care- ntristează
Si întristări ce fericesc 
Sunt zile fără de lumină
Si nopţi adînci ce strălucesc.

Sunt oameni albi pe dinafară
Dar negrii în adâncul lor ,
Si negri în afară, negri
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea
Dar sunt si -amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe
Sunt uri adânci ce nasc iubiri
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Si fericiri, nefericiri...


Virgil Carianopol


Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 05 Aprilie, 2009, 03:41:05 a.m.
Pablo Neruda - Sonnet XVII

I do not love you as if you were salt-rose, or topaz,
Or the arrow of carnations the fire shoots off.
I love you as certain dark things are to be loved,
In secret, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms but carries in
Itself the light of hidden flowers;
Thanks to your love a certain solid fragrance,
Risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where.
I love you straightforwardly, without complexities or pride;
So I love you because I know no other way

That this: where I does not exist, nor you,
So close that your hand on my chest is my hand,
So close that when you close your eyes, I fall asleep.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 09 Iulie, 2009, 08:58:16 p.m.
  In forma aceasta am descoperit poezia...n-am avut cum sa o "dau mai departe" altfel.Imi doresc numai sa nu deranjeze  aceast fel de prezentare.

http://www.youtube.com/watch?v=sAQVD7NdILw&feature=related (http://www.youtube.com/watch?v=sAQVD7NdILw&feature=related)
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 23 Iulie, 2009, 12:09:48 a.m.
  M-a marcat Ioana Craciunescu:

            A cazut o frunza-n calea ta

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai stivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.

A cazut ofrunza -n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 26 Iulie, 2009, 07:11:57 p.m.
           Ruga pentru iertarea pacatelor/Ion Minulescu

Stiu ca-s vinovat, Parinte...
Stiu ca vina mea e mare-
Vina fara de iertare;
Ca-mi bat joc de cele sfinte
Si nesocotesc Scriptura
Cand pacatuiesc de-a randul
Si cu fapta,
Si cu gandul,
Si cu ochii,
Si cu gura...
Stiu ca-s vinovat,Parinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este acela care minte!...
Eu nu mint-
Eu sunt ca Tine !...
Nu stiu daca-i rau sau bine
Dar nu cer sa fiu iertat,
Fiindca tu traiesti in mine
Si cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i pacat ...

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 02 August, 2009, 01:59:39 a.m.
                        Ce bine ca esti

E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine,decat oasele mele
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa,minunata mereu.

Sa stam de vorba ,sa vorbim,sa spunem cuvinte
lungi,sticloase ,ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte.
ziua de noapte,bazaltul de bazalt.
............................
Ce bine ca esti ,ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite lovindu-se ,amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos,intoarsa spre pamant,
una foarte de sus aproape rupta
infrigurata,neasemuita lupta
a minunii ca esti,a-ntamplarii ca sunt
               N.Stanesu

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Mishullyk din 31 August, 2009, 12:22:14 p.m.
Nu Plange...
         Veronica Micle


Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 26 Septembrie, 2009, 12:07:19 a.m.
iubirea era un bărbat înalt uriaş

de Stefania Klein

azi dimineaţă am văzut cea mai frumoasă iubire
din ultimii ani era un bărbat înalt uriaş
cu ochelari negri de soare şi vestă de piele peste tricoul
alb o ţinea strâns de mâinile amândouă
cu o mână o soţie cârlionţată, cu cealaltă o copilă
împleticită de somn
erau tineri frumoşi şi se făcea că împrejurul lor dansa
bezmetică iubirea ca o ţigancă beată de fum şi de vin

nu vreau să zic că f-ul fericirii vine de la familie de la
fidelitate pentru că uneori f-ul ăsta
poate izvorî din palma unei prostituate care
dezmiardă în zori un chip adormit şi necunoscut sau
din inima unei măicuţe ce te petrece cu privirea
într-o răspântie de unde nu ştii dacă pleci ori soseşti

nu vreau să zic că dragostea are reşedinţa în
vreun loc anume pentru că e o chestie de minimă
cultură generală faptul că ea
e o pasăre călătoare
şi că nicio vrăjitoare nu poate vedea
în nicio damă de pică în nicio ceaşcă de cafea
ciobită unde va poposi
nici când

vreau să zic că de la masa unei cafenele se uita
la iubirea dansând ca o ţigancă beată o femeie
a cărei credinţă pierise în urmă cu câteva zile n-o petrecuse
pe ultimul drum pentru că atunci când îţi pierzi credinţa
nu-ţi arde de ritualurile strămoşilor o dai simplu dracului
şi-ţi vezi de viaţă ca şi cum ar mai avea rost
se uita la bărbatul uriaş cu ochii ascunşi şi cu iubirea
încălzindu-se în palmele amândouă şi în privirea ei
pâlpâia tremurând o umbră de suflet
ca o
lumânare
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 27 Septembrie, 2009, 01:30:07 a.m.
                  Flacari

Sunt flacara,sunt jar,sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste
Dar nimeni nu ma vede-arzand.
              Ard ca un codru ce nu piere
              Sub flacarile ce-l incing.
              Un codru care arde-ntr-una
              Dar flacarile nu-l ating.
Si ard si ard, asa de-a randul
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.
             Stiu,se va stinge crud odata
             Aceasta flacara stindard.
             Da-mi pare rau ca se va stinge,
             Fiindca traiesc numai cat ard.
                           V.Carianopol
                         
                           
Titlu: Eu fara tine
Scris de: Ezo din 03 Octombrie, 2009, 11:26:28 p.m.
Si brusc am inteles ca fara tine
Nici eu in toate mintile nu sunt,
Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
Atat de mult existi in sinea mea,
Incat si zgariindu-ma as plange,
Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavara nicaierea,
Cu muguri morti paltonul ti-l inchei.
Cu fierea primaverii caut mierea,
Iar tu existi, iubito-n locul ei.

Si brusc am inteles ca fara tine,
Eu insumi mor si nu pot invia,
Desi am fost nascut, cum stii prea bine,
Ca sa te apar si-mpotriva ta!

Adrian Paunescu

PS: Am descoperit aceste versuri intr-un cantec. Dar dupa cum se pare ca respectiva melodie nu exista pe internet, va impartasesc doar versurile :)
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 06 Octombrie, 2009, 09:39:15 a.m.
Cuvinte,şoapte,tăceri

versuri de ANDREEA TRIFU

Spune-mi despre tăcerile tale
din mijlocul cuvintelor
de la marginea poveştii,
de la primul rând,
până la rândul fără consoane.

Spune-mi despre tăcerile tale
puse în ghilimele atunci când
toate cuvintele se înghesuiau
să te povestească lumii întregi.

Spune-mi despre tăcerile dintre gânduri
ce şi-au găsit semne de punctuaţie
în clipitul ochilor tăi.

Tăcerea ta,
suflă puncte puncte
şi niciodată nu pune titlu.

Alfabetul tăcerii
cu litere albe
compune silabe pentru jumătatea goală
a cuvintelor mele.

Tăcerea e plânsul lui Dumnezeu
cu lacrimi lipsă,
Cuvintele-praful adunat peste tăcere.

Cuvinte
cuvinte sărutând milioane de buze,
cuvinte în dar cu adevăr lipsă,
peste care oftează tăcerea...
cuvinte fără semne de punctuaţie
căutând un sens...
cuvinte ce nu pot fi uitate
lăsând sufletul mut...
cuvinte pentru cei care iubesc tăcerea
şi flirtează cu şoaptele...
cuvinte pentru cei ucişi de cuvinte,
cuvinte ce mint pe o voce caldă,
cuvinte ce spun adevărul prea târziu,
cuvinte,în umbra cărora plâng sufletele...
ce nu ştiu să vorbească prin cuvinte,
cuvinte neinventate
aşteptând o primă rostire.

Sărutul-atunci când buzele işi şoptesc secrete.
Cuvântul-atunci când buzele freamătă gândurile noastre
Tăcerea-atunci când sufletul meu
pune întrbări sufletului tău,
fără să aştepte răspunsuri.
Poezia-atunci când cuvintele sărută tăcerea.

Tăcerile noastre îmbrăţişate fără mâini
nasc cuvinte pe care nu ştim să le citim.

Tăcere spune-mi despre...
tăcerea de la capătul lumii
şi eu îţi voi şopti
cuvântul de la începutul ei.

Eu tac.Tu taci.
Sufletele noastre vorbesc
pe o limbă necunoscută
cu litere de lumină.
Tăcere,filă albă
primeşte cerneala lacrimilor mele.
Tăcere-portativ pentru muzica sufletelor noastre.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 08 Octombrie, 2009, 12:15:26 p.m.
   Ulciorul

de Omar Khayyam

Rămâi să mai ciocnim o cupă

La hanul vechi de pe coclauri,

Căci pentru vin și pentru tine

Mai am în sân trei pumni de aur.

Rămâi să-nmormântăm tristețea

Și setea fără de-alinare

Cu vinul negru de la hanul

Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul

Din care bei înfrigurată

E făurit din taina sfântă,

Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul

Cel inspirat de duhul rău,

Din taina unui trup de fată

Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii,

Cât zarea-i plină de albastru

Și lumea plină-i de vedenii

Și-atât cât drumurile vieții

Mai au pe margini bucurii,

Căci mâine în zadar vei bate

La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii

Nebănuiți vor pune frâu,

Iar clipele iubirii noastre

Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om puterezi-n morminte,

Uitați, nepomeniți de nimeni,

Ca mâine vor veni olarii

Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi

Cel mai iubit dintre limanuri,

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumeții pe la hanuri.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 08 Octombrie, 2009, 12:24:08 p.m.
Versurile lui Omar Khayyam au poposit adesea la hanul deschis de mine. Unele le-am spus cu drag si altele mi-au fost spuse tot cu drag de la frumoasa Domnita Lorelei. A trecut ceva timp de atunci. Iti multumesc pentru aducerea aminte!
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 08 Octombrie, 2009, 10:45:03 p.m.
  Cu mult drag Hangita si eu ma bucur ca s-a brodit asa.Am rascolit printre cuferele de amintiri,mai sterg praful,mai impachetez lucrurile de iarna,le ingramadesc pe cele de vara,pana la anul ce-o sa vina.
  Si,uite c-am mai gasit ceva,de asta data am citit-o dar nu cu tristete si cu parere de rau precum e spusa ci cu indurare,intelegere.Parca nu mi-ar veni sa intru in iarna fara rezerve de caldura si speranta ca primavara va veni asa cum o stiu ...infloritoare. ;) :D

ROMANŢA TINEREŢII
de Ion Minulescu

 

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluieră-vânt” -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!…
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu…
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!…

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut…
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut…

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!…

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat…
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!…

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!…

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tinereţea mea!…

 
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 15 Octombrie, 2009, 11:40:47 p.m.
     Moartea lui Pitagora

Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.
Eu vreau sa faca trei.
Voi inainta deci doi metri si inca doi,
si voi ramane acolo razand
de toti cei care vor sa-mi atraga atentia
ca doi si cu doi fac patru
si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.
Prostii! Ei nu vad ca
mai am un mtreu pana la linia ferata,deoarece
doi si cu doi fac trei? In sfarsit,
le voi face dovada,caci, vad,
se apropie trenul. Sa vina!
Sa vina! Sa vina!

      O. Paler-Autoportret intr-o oglinda sparta
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 17 Octombrie, 2009, 02:30:00 a.m.
       Uitarea

Nu pot sa uit ca m-ai uitat uitand
Iubirea cea uitata de uitare...
Cand de uitat nu am uitat nicicand,
Uitarea s-o indepartez in zare.

Uitat cum sunt te uit uitand uitarea
Uitata de uitarea-ti fara rost
Desi ma jur uitand dumnezeirea,
Ca n-am uitat dormind ca straja-n post.

Sa nu te uit si sa respir prin tine
Caci langa tine am uitat de tot,
Uitase si uitarea ca in mine
Adanc sa se uite si sa-si faca loc.

Ramane acum sa uit cum ai uitat,
Uitand uitarea viata-mi s-o impac.
           
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 22 Octombrie, 2009, 01:05:54 p.m.
Am greşit


Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit

Mariana Eftimie Kabbout


Suflet pribeag

Suflet pribeag, rătăcit prin furtună,
porţi în copite argintul iubirii,
glas de haiduc se aude în zare,
nările-ţi freamătă, focul privirii
molcom se-aprinde, crupa ta fină
se mlădiază, dansul începe,
coama cea blondă biciuie vântul,
aerul serii geme, suspină,
istorii vechi se aud prin ogeacuri,
toţi au aflat trista-ţi poveste.

Fost-ai un prinţ blestemat, spune lumea,
fiindc-ai iubit şi ai pierdut, fără veste
dragostea scumpă a inimii tale,
tu ai plecat, ai dat viaţa ta toată
pentru un vis războinic şi crud,
ea a pierit de durere răpusă,
dorul de tine a dus-o-n mormânt.

Multe legende se ţes pe-nserate,
la ceas de taină când fetele stau,
vinul cel dulce şi roşu parfumul
şi-l răspândeşte şi mândrele-l beau.
De-ai avea grai, tu, murgule chipeş,
câte poveşti ai rosti pătimaş,
dar ne scrutezi cu privirea-ţi calină,
adâncă şi mândră, de cal nărăvaş.

Cântecul ploii tiptil se prelinge
pe pielea-ţi netedă, fără cusur,
strălucitoare e luna cea plină,
ivită din norii ce pier rând pe rând,
şi bieţi muritori, în a lumii grădină,
îşi dorm somnul leneş la stele visând.
Liniştea nopţii te-nvăluie blând,
si greierii cântă concertul lor ritmic,
pluteşte parfum de răsură în jur.

Singur stai, treaz,din miez de noapte,
până ce ziua iar prinde contur.
A doua zi, falnic, duci mai departe
galopul fierbinte peste genuni
al inimii tale fără de moarte,
cea mai sălbatică dintre minuni.

Ana Campeanu
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 01 Noiembrie, 2009, 07:45:50 p.m.
    Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atat de aproape
Ca sa ramanem atat de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
             O. Paler
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 03 Noiembrie, 2009, 04:15:27 p.m.
http://www.youtube.com/watch?v=hIAyAuDoFGU&feature=player_embedded (http://www.youtube.com/watch?v=hIAyAuDoFGU&feature=player_embedded)

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare




Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Spiridon Popescu
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 08 Noiembrie, 2009, 07:10:50 p.m.
            Din parul tau
                                      (Lucian Blaga)


   Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
  de-un val prin care nu putem razbate cu privirea,
  paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
  de nu vedem nimic din ce-i aievea.


   Si-acum, cand tu-mi ineci obrajii, ochii
  in parul tau,
  eu, ametit de valurile-i negre si bogate,
  visez
  ca valul ce preface in mister
  tot largul lumii ,e urzit
  din parul tau
  si strig,
  si strig,
  si strig
  si-ntaia oara simt
  intreaga vraja ce-a cuprins-o magul in povestea lui.
   
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: sunshine din 09 Noiembrie, 2009, 08:44:29 p.m.
   Cantec in doi            
                            (Lucian Blaga)



  Si vine toamna iar
  ca dup-un psalm aminul.
  Doi suntem gata sa gustam
  cu miere -amestecat veninul.

  Doi suntem gata s-ajutam
  brandusile ardorii
  sa-nfloreasca iar in noi
  si-n toamna-aceasta de apoi.

  Doi suntem, cand cu umbra lor
  ne impresoara-n lume norii.
  Ce ganduri are soarele cu noi-
  nu stim, dar suntem doi.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 13 Noiembrie, 2009, 11:01:36 p.m.
      Vreau sa joc!

O, vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat!
Sa nu se simta Dumnezeu
in mine
un rob in temnita-incatusat.
Pamantule, da-mi aripi:
sageata vreau sa fiu, sa spintec
nemarginirea,
sa nu mai vad in preajma decat cer,
deasupra cer,
si cer sub mine-
si-aprins in valuri de lumina
sa joc
strafulgerat de-avanturi nemaipomenite
ca sa rasufle liber Dumnezeu in mine,
sa nu carteasca:
"Sunt rob in temnita!"
      L. Blaga
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 15 Noiembrie, 2009, 01:15:45 a.m.
     Nocturna

Uitarea venea...a venit.
O lacrima cade jos, totul tace,
Lampa obosita a clipit,
Orice obiect atins sopteste: lasa-ma-n pace...

De-acum...
Auzi, ploaia plange pe drum
Pe un adanc tumult,
Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult...

Adorm...ascult...
Afara, la fereastra, toamna a spus:
-Of!...
  G. Bacovia


Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 15 Noiembrie, 2009, 04:38:23 p.m.
Romanţa răspunsului mut

de Ion Minulescu





Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...


http://www.youtube.com/watch?v=QkVwiK0skRY&NR=1 (http://www.youtube.com/watch?v=QkVwiK0skRY&NR=1)
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 04 Decembrie, 2009, 07:36:54 p.m.
Poem de iarna


Sa ninga peste noi, neterminat sa ninga

Sa se rastoarne lumea in valuri vii de nori

Sa ma astepti si astazi si maine si sa planga

Pe geamuri departarea-n nedesenate flori

Sa pui mereu pe foc, neterminat sa arda

Sa se razbune-n flacari mai vechi nefericiri

Sa te astept si astazi si maine si sa cada

Spre usa, peste umar, umbra unei iubiri

Sa ma astepti si maine, sa te astept si-aseara

Sa auzim prin crengi ganduri de somn cum curg

Sa despletim iluzii si sa pictam pe seara

Cu pensule muiate-n albastru de amurg

(scris in 1985, Dinia C.)

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 08 Ianuarie, 2010, 07:37:56 p.m.
Încă un pas

de Ana Blandiana

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbra amară
Şi foşnet uşor.
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu-
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet,un pas,
Încă un pas,şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeti-mă,ştiu să mor
Şi ştiu,mai ales,să înviu,
Dar asta e,bineînţeles,
Mult mai uşor.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: ARIDANA din 18 Ianuarie, 2010, 02:07:49 a.m.
 
Femeia?..Mar de cearta

de Mihai Eminescu


Femeia? Ce mai este si acest mar de cearta,
Cu masca ei de ceara si mintea ei desarta,
Cu-nfricosate patimi in fire de copila,
Cu fapta fara noima, cand cruda, cand cu mila,
A visurilor proprii eterna jucarie?
Un vis tu esti in minte-i — si astazi te mangaie,
Iar maine te ucide. Cu-acelasi ras pe buza
Ea azi asculta soapta-ti de-amor sa o auza,
Iar maini cu mii propuneri te chinuie si stie
Ca orice nerv in tine il rumpe si-l sfasie.
Comedianta veche ca lumea — comedie
Ea joaca azi — juca-va de astazi ani o mie,
Cu-aceeasi masca mandra, neteda, miscatoare —
Si cel iubit de dansa azi rade, maine moare.
Si asta nerozie, cruzime intrupata,
In lumea cea de chinuri ea oare ce mai cata —
Ea, cea ce nu gandeste, gandind doara cu gura?
Caci sarutari si vorbe de-amor i-a dat natura,
Si rasul cel mai vesel, zambirea-mbatatoare,

Atata-ntelepciune e-n gura ei de floare,
Atata-ntelepciune pari a vedea, s-atata
Placere pare-aduce in inima-amarata,
Cand capul c-oboseala pe umaru-i ti-l culci
Sau cand te uiti in ochii-i ucizatori de dulci,
Incat chiar mantuirea cea vecinica ti-o sfermi
Si redevii un Sisif — sacrifici pentru viermi:
Sa le compui in lume o haina-n generatii —
Sacrifici si mandrie, si minte, s-aspiratii.
O, moarte, dulce-amica — sub mantia ta larga
Acoperi fericitii — si magica ta varga
Atinge cate-o frunte de om, ce te doreste:
Il face ca titanii, detot despretuieste,
Despretuieste lumea, pe sine — si-n sfarsit —
Despretuie gandirea ca e despretuit,
Priveste asta viata ca pas spre mantuire,
Ocazie durerei, o lunga adormire
In inimi spaimantate — un chin si o povara,
Ce veacuri ce trecura pe umeri i-ncarcara.
A vietii comedie miscata e de aur —
Cand scena astei viete e-al mantuirii faur.
Ironica e ziua ce vesel te priveste
Pe cand in fire-o fiinta pe alta prigoneste,
Ironica-i miscarea a florilor in vant
Cand sug cu radacina viata din pamant;
Ironic e pamantul — visternic de viete
Cand sanul lui ascunde seminte mii, razlete,
Care iesind odata l-a soarelui lumina,
Cu capul se saluta, se sug cu radacina.
O lupta e viata si toata firea-i lupta,

Milioane de fiinte cu ziua intrerupta
Sustin prin a lor moarte, hranesc prin putrezire,
Acea frumoasa haina ce-acopere pe fire.
In van creati la vorbe si le-azvarliti in vant:
Plodirea este rolul femeii pe pamant.
Priviti acele rasuri, zambiri, visari, suspine,
Dorinta de plodire o samana in tine.
Ce va certati cu noaptea si buiguiti cu luna?
De-ti face-o, de nu-ti face-o... totuna e, totuna.
De nu-ti fi voi in lume din nou sa prasiti neamul,
Oricare vita suie, oricare tont e-Adamul
Vietii viitoare... si fie-un par de gard,
Femei ramaie-n lume, de doru-i toate ard.
O, moarte! — nu aceea ce-omori spre-a naste iara,
Ce umbra esti vietii, o umbra de ocara —
Ci moartea cea eterna in care toate-s una,
In care tot s-afunda, si soarele si luna,
Tu, care esti enigma obscurei constiinti,
Cuprins-abia de-o minte, din miile de minti,
Tu, stingere! Tu, haos — tu, lipsa de viata,
Tu, ce pan' si la geniu spui numai ce-i in carti;
O, slaba fulgerare... cea, carui nu te teme,
Ingheti nervul vietii din fugatoarea vreme,
Cand altii cu-a lor ganduri mereu in lume sapa,
— Istorie e viata ce scrisa e pe apa; —
Pe tine, dulce-amica, pe tine, intuneric,
Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric
Al lumii sclipitoare — pe tine, gand de noapte,
Te stinge o femeie cu tainicele-i soapte.
Nimic nu e in soapta-i — stii tu ce ea sopteste?

Ea nu ma vrea pe mine — pe tine te uraste.
Cand imi zambeste mie, ea-atunci s-a pus la panda;
Tu esti jertfa la care tinteste-a ei izbanda,
Ea n-a stiut vodata, ca ce voieste-i alta —
Ca tu esti inamicu-i si ca eu sunt unealta.
Unealta chinuita! unealta de ocara,
Cand eu cunosc prea bine iubirea ca-i amara,
Ma mint pe mine insumi, doresc si cred c-amorul
Folos mi-aduce mie...

Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 27 Ianuarie, 2010, 09:39:55 a.m.
   Un prieten bun

Un prieten bun as vrea sa am-atat
Cat un prieten poate bun sa fie!
Necazu-i sa i-l zvant c-o bucurie,
el, c-un suras, cand fi-voi necajit.

Sa-mi iasa-n drum c-un strop de apa vie
si eu sa-i ies in drum la fel, incat
cand unul dintre noi e doborat,
sa poata celalalt sa il invie.

Sa intre fara sa imi bata-n poarta
si eu sa intru tot asa la el,
dar sa il simt in suflet ca ma poarta
si el sa simta ca il port la fel...

Ce pot sa cer mai mult? Nimic,
doar vestea
ca nu raman doar visuri toate-acestea!
   N. Chirica
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Alecsandra din 27 Ianuarie, 2010, 09:53:38 a.m.
Pe mine m-a marcat o poezie, in clasa I, si o tin minte si acum. Nu cred ca o sa o uit vreodata.
Voila!

 Piticii din padure
Au case in ciuperci.
Mananca fragi si mure
Si-ncaleca pe melci.

 Piticii nu stiu carte,
Nu stiu nici poezii.
Si melcii-i duc departe
Il lungi calatorii.

 Si melcii-i duc la scoala,
La scoala de pitici.
In zori de zi ii scoala
Ceasornicul arici.

 Ariciul are ace
Mai multe ca un ceas.
Si le da bobarnace
Piticilor in nas.
 
Nu imi mai amintesc autorul, desi nu prea cred ca are unul. :)
Cum va place, piticilor?
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 05 Februarie, 2010, 09:02:08 p.m.
Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
 L Blaga
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: nibasus din 10 Februarie, 2010, 03:31:10 p.m.

....i-am uitat autorul ....dar imi plac mult versurile ......bucurati-va si voi !... ;

             R E S E M N A R E

A  INFLORIT  PE CAMP  UN  TRANDAFIR
SI-N  PRAGUL  DIMINETII  CALATOARE
A  RISIPIT  PE  JOS , DIN  TAINICUL  POTIR ,
ATAT  PARFUM  , CA  FIECARE  FLOARE
A  PRINS  SA  RADA-N  RAZELE  DE  SOARE
SUB  MANGAIEREA  BLANDULUI  ZEFIR……


GANGANII  MULTE  , FLUTURASI  TARZII ,           
CU  ARIPI  NEGRE , MICI , CATIFELATE ,
ALBINELE , CU  PERII AURII ,           
SI  CATE  ALTE  GAZE-N  LUME , TOATE ,
I-AU  RESPIRAT  MIRESMELE  CURATE
SI  EL  LE-A  DAT  LA  TOTI , CA  LA  COPII……


DAR  SUS , PE CER , UN  NOR  INTUNECOS
S-A  ABATUT  CU  PICURI  RECI  DE  PLOAIE
SI  TRANDAFIRUL , CUM  ZAMBEA  SFIOS ,
A INCEPUT  CU-NCETUL  SA  SE-NDOAIE           
SI-A  PLANS …A PLANS , CATAND  MEREU  IN  JOS….



FURTUNA  FU INSA  NUMAI  DE-O  CLIPA
CACI  CERUL  S-A  INSENINAT  PE  DATA ,
DAR  FLUTURII , CU  CALDA  LOR  ARIPA ,
SI-ALBINELE , CARE-L  IUBEAU  ODATA ,
L-AU  OCOLIT  , PE  RAND , DE  ASTADATA
SI  EL…  SIMTEA  CA  O  SA  MOARA-N  PRIPA…..


INCOVOIAT , PAREA  ADANC  MAHNIT ,           
DAR  TOT  GANDIND  LA  ROSTUL  VIETII SALE
SIMTI  CA  LUTUL , SINGUR , L-A  IUBIT
SI  FRUMUSETEA  ROZELOR  PETALE
SI-A  RISIPIT-O , TRIST , LA  POALE
APOI , S-A-NCHIS IN SINE , SI-A MURIT .....
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 22 Februarie, 2010, 10:04:17 p.m.

 A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăte la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
        I. Minulescu
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: vero-visator din 22 Februarie, 2010, 10:22:47 p.m.
Primăvară inutilă

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi "va urma" cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari -
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea - un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe... trotuar...

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum....
Poate n-am mai cunoscut-o eu...
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum...

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri "bun sosit".

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!...

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?...


Ion Minulescu
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: digitty din 24 Februarie, 2010, 06:14:29 p.m.
Si cum Ion Minulescu observ ca se numara printre preferintele multora de pe acest site, iata inca o poezie d-ale lui pe care am citit-o acum 5 ani...si nu cred ca o voi uita prea curand :)


ULTIMA ORA


La Circ...
Un accident banal —
Un acrobat,
Un salt mortal
Si...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat...
Zadarnic —
Mortul n-a mai inviat...
Pacat de el !...
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea

Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea —
A mea,
A ta
Si-a altora!...
Acelasi accident de circ, banal...
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Semiramis din 02 Martie, 2010, 10:05:35 p.m.
da, ştiu poezia, dacă nu mă înşel o cânta şi şeicaru acum vreo 20 de ani...
oricum, minulescu rules!
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 03 Martie, 2010, 10:40:44 p.m.
In cadere

Intai imi arunc
Unul cate unul
Cuvintele,
Savant picurate,
Imperechindu-se
In cadere;
Apoi anii,
Unul cate unul,
Egal departati intre ei,
Cu stiinta subtila-a gradarii;
Ma precipit apoi
Si ca-ntr-un naufragiu arunc
Tot ce e lest,
Tot ce ma poate trage la fund,
Amintirile,dorintele,patimile,
Iubirile,in cele din urma,
Si cand nu mai e nimic
De aruncat,
Nici o haina,cat de subtire,
Pielea mototolita mi-o dezbrac
Si carnea amortita de pe oase.
Acesta e marele striptease
Pe care il fac
Aproape de bunavoie
     Ana Blandiana
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 10 Martie, 2010, 11:09:23 p.m.
Trebuie sa o cititi...

          FABULA

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!

Tot circula o vorba, deloc adevarata,

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa. 

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?

Copii lasati pe drumuri, sau strigat de razboi?

Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?

In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.

Cat am batut eu jungla, scuzati, n-am observat

In obstea maimuteasca vreun cocotier privat,

Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorati in taina de asa-zise mame.

Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna

O minte de maimuta dospind in ea minciuna.

Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator.

Si iata inc-un lucru din lumea mea, frumos :

La noi nu se întampla razboi religios,

Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi

Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala, nici nationalism,

Si nici vreo indoiala ce-aduce-a ateism.

E-adevarat ca omul a coborat la noi,

Dar nu, fiti rezonabili, N-a coborat din noi!
  de Victor Banta
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: vero-visator din 24 Martie, 2010, 09:25:54 a.m.
Sentimentul primaverii

Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani

de Alexandru Andritoiu
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: vero-visator din 22 Aprilie, 2010, 07:20:25 p.m.
Copacul cu rădăcinile-n aer

Cutreieram din loc în loc
Şi-ncet îi transformam pe alţii
Rămânând totuşi neschimbat.

Rădăcinile-şi dormeau visul de mărire
Năruind pământul, filtru osmotic în calea năvălirilor.
Te-ai revărsat acoperindu-mi muguri, îngrăşându-mi speranţele
Cu poveştile tale despre cer, despre sus.
Şi-am crescut, răsfirându-mi crengile, frunzele
Cercetând aerul în căutarea cerului. Cerul poveştilor tale.
Îmi era aproape dar totuşi atât de departe. Mă aştepta. Mă chema.
Şi-atunci l-am urmat. Mi-am urmat chemarea.
Cerule! De cine te ascunzi?
Mi-am luat păsările la subţioară, cuibărindu-le,
Şi ele cloceau alte vise de mărire, iar puii plecau şi ei,
Stoluri.
Mi-am înfipt ramurile în norii zăpezilor
Şi vântul m-a tras de păr, dar tot nu am ajuns până la cer.
Şi-am înfrunzit, dezgolindu-mi gingiile rădăcinilor.
Iar genunchii şi nodurile îmi crăpau pământul de sub picioare.
Umbra creştea adăpostind suflete. Înălţându-le, hrănindu-le, ascunzându-le
Iar teama nu le mai găsea.
Cum nici eu nu mai găseam cerul ca să mă pot odihni.
Rădăcinile se ridicau pe poante şi eu trăgeam aer în piept.
Iar ploile mă spălau de lutul naşterilor.
Crengile căutau cerul.
Mai bine zis îl sprijineau.
Visele mi-au pleznit, boboci răvăşiţi de tăriile cerurilor.
Rădăcinile s-au uscat si s-au rarefiat. Inutilul se transformă,
Căci Moartea nu e un moment, e un proces. E-un precedent
Acum crengile nu mai nasc boboci, au ajuns rădăcinile mele din cer
Dar câteodată, ma doare capul căutându-mi vechile rădăcini


de Cosmacpan
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: andalusia din 20 Mai, 2010, 08:52:26 p.m.
Cantec de leagan - Radu Gyr

Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.

Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai intors taticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.

Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.

Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.

Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.

Cine sa-ti mai spuie basmul, cine
sa-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit in temnita dusmanii
pentru sfanta-i lege din strabuni.

Or sa-i ninga peste tample anii,
sa cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si parintii sa-ti razbuni.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: digitty din 12 August, 2010, 09:56:08 p.m.
sper sa nu va deranjeze ca e in engleza...oricum e scurta  ;D

Fire and ice
             by Robert Frost

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I've tested of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 05 Noiembrie, 2010, 07:57:28 p.m.
Ultima creatie a poetului Adrian Paunescu, pe patul de spital, inainte de a pleca...fara intoarcere.
Ma inclin !

"De la un cardiac, cordial"

"De-aicea, de pe patul de spital
 Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
 Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
 Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind
 Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
 Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei
 Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei
 Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial
 De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
 Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani
 Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
 Si tarii mele minima dreptate!".

Mangaieri celor care o sa-i simta lipsa.
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 17 Noiembrie, 2010, 08:20:03 p.m.
Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
si miini de nisipi
si limba in gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic in apararea mea
in acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care intoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat in nisip
tot ce-am gresit s-a transformat in nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.

O. Paler
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 14 Ianuarie, 2011, 05:44:29 p.m.

Kahlil Gibran -Cantecul sufletului

"În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu? "


--------------------------------------------------------------------------------
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 17 Ianuarie, 2011, 11:43:46 a.m.
Sunt un copac
Pe care durerea
Unei crengi rupte
M-a transformat in nimic.
Sunt un nimic.
Plutesc deasupra tuturor
Ca o vraja
Sunt soare
Sunt vant
Sunt un bulgare de lunima,
Sunt o seminta
Sunt un copac
Din noi un nimic
Sunt un nimic.
Asa nu mai simt durerea
Celor ce mor, ce se nasc,
Nu mai simt bucuria
De a fi pe pamant
Ci numai durerea
De a fi un nimic
Anonim
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 17 Ianuarie, 2011, 09:20:33 p.m.
<<<Cand viata va fi rea cu tine
Si toti or sa te-mproste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri...amandoi.

Acolo, in lumina de mistere,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei fi iubita ca-ntr-un colt de cer,
De-o stea de noapte blanda si senina.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai
In dulcea lor cadenţa leganata,
Te vei simti ca-n visul tau dintâi.

Ar fi pustie lumea fara tine
Si lipsa ta ar fi un vesnic chin
Si nu-mi doresc decat sa fiu cu tine,
Mereu in brate sa te tin.

De-aceeea nu ma-ncumet sa-ti dau pace,
Legati pe viata vreau sa fim mereu,
Caci fara tine, spune-mi ce s-ar face?
In ceas de noapte, singur trupul meu?

Acum, cand te iubesc, te rog nu spune "NU",
Acum , cand te iubesc, te rog iubeste-ma si tu>>>
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 12 Februarie, 2011, 08:26:59 p.m.
Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

(Definitia unui strigat - Octavian Paler)
Titlu: Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 12 Aprilie, 2011, 06:38:03 p.m.
Aproape - Marin Sorescu


Cum ni se aseamănă scrisul,
E ceva aproape mistic,
Nu deosebesc mana mea de a ta.
Iată, trec pe curat curentul iscat atunci
Între cele două pahare din care-am băut nițel soc,
Eu parcă stăteam pe un câine-manșon, din greșeală,
Cuminte manșon,
Dar mereu mă temeam c-o să mă muște scaunul.

Primeam mesajele tale ca din străinătate,
Când aștepți poșta să-ți aducă vești
Și parcă eram într-un vis,
Când vezi pe cel care-ți scrie scrisoarea,
Ba chiar dacă vrei, poți să-i atingi genunchiul,
Dar numai atât.

N-am fost învățat cu răsfățul
Și nici nu mi s-au spus multe,
Din câte aș fi meritat,
Pentru că nici eu n-am spus multe,
Am mers pe subînțelesuri
Am trăit din subînțelesuri
Și cuvintele tale îmi veneau atât de bine,
Aș fi vrut să le probez în oglindă
Ca pe o haină scumpă cu care nu-s deprins.
 
Cu tine am renunțat și eu la reținere,
Am dat drumul la băierile sufletului.
Da, și pe mine ma dor rărunchii de dor
(Tu ai scris asta, eu am scris-o?)

Și conjugările verbelor tale
Îmi încărcau și-mi descărcau ochii.
Unde suntem noi? Și unde-o să ajungem?

În cimitir există coșuri de gunoaie,
Ca și când cei de dedesubt,
De sub noi,
Ar avea ore fixe, când vin să arunce resturile de viață.

Dumnezeu să-i odihnească și pe ei
Și pe cei care caută în calupurile cimitirului,
Liniștea unui foc lăuntric.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: valentina din 14 Iunie, 2011, 10:38:48 a.m.
As vrea sa fii un graunte de praf
Ca cea mai slaba adiere sa te poata aduce ...

Praf de dragoste , praf de nimic .
Praf nevazut ,
Totusi - dragoste , mereu dragoste .

Lasa-ma sa te tin in palma
Imponderabila , imperceptibila ,
Lasa-ma sa cred ca esti in mine ,
Ghemuita undeva , in mine .

As vrea sa fii un graunte de praf
Ca cea mai slaba adiere sa te poata aduce ...

Lasa-ma sa te fac roditoare ,
Cum primavara lujerului florii ,
Ca sa te nasti in mine ,
Avutie a dragostei , belsug al dragostei ,
Rod al dragostei , plin de seva .

Te am , tu nu -
Nesfarsita absenta ,
Atat de aproape de neatins ,
Atat de intens inefabila .
Totusi pe locul dorului meu
Adesea gasesc alinare .

                 Dragoste -Gane Todorovski
 
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Eve din 04 Iulie, 2011, 06:23:10 p.m.
"Timpul curge-ntruna, parcă nici n-a fost
Tinereţe pură în al meu destin;
Am trăit cuminte fără nici un rost,
Am plecat aproape, pasul mi-i puţin.

Trece vremea-n valuri, limpede izvor
Se preface-n pripă vână de torent,
Cucu-şi muşcă limba, nu-i mai călător,
La iubiri de-o noapte nu mai spun prezent.

Poate vii cu trenul visului sublim;
Diligenţa-n vreme a plecat cândva,
Te aştept iubire să trăim puţin,

Îmi e dor de fapte şi iubirea ta;
Vino astă seară, am un ol cu vin,
Vreau să-l beau cu tine, la ce-am aştepta...?" (Sonet- Vasile Ionac)

Ps: nu stiu daca este doar nostalgie dar... mi-a placut
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: LiaRomanov din 13 Iulie, 2011, 10:38:09 a.m.
El Zorab si Noi vrem pamant!, G. Cosbuc ... toata lumea le stie, nu are rost sa umplu pagina asta de versuri.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 11 Martie, 2012, 07:16:15 p.m.
Scrisori nescrise

Radu Gyr



Viaţa noastră-ascunde-adese
într-un colţ de paradis
scrisori ce nu ne-au fost trimese
de-o mână care nu ne-a scris.


Nu ştim pe foi ce-am vrea să fie,
ce cânt de dragoste nescris,
dar mâna care nu ne scrie
o legănăm mereu în vis.

 
Şi frazele ce n-au sa vină
în aşteptări mai scumpe ni-s,
iar umbra ce n-a dat lumină
în piept ni-i floare de cais.

 
Şi-aşa cum stăm în uşi deschise
pândim cu-n dor nicicând ucis
scrisori ce nu ne-au fost trimise
de-o mână care nu ne-a scris.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Angy din 12 Martie, 2012, 08:27:10 a.m.
Aminteste-ti!

De ce-ti pleci ochii-n jos, mereu tacuta...
De parc-ai cerceta ceva de mult trecut...
De ce privirea-ti zboara, abatuta?
Ce taine te framanta , ce-ai pierdut?
De ce privesti in urma mai tot timpul?
Pe cine-astepti, pe cine n-ai vazut?
Nu mai zambesti? De ce? E-atat de simplu…
E simplitatea-n care te-am stiut…
Radeai candva si eu radeam de bine…
Unde te-ai dus, unde te-ai ratacit?
Ce pot sa fac sa reinvii in tine
Omul de ieri cu zambet implinit?
Te vad, te-aud, te-ascult si nu pot crede…
Ca tu esti tu …cat de schimbata esti…
Pari rupta din alt timp, din alta vreme…
Si obligata pari sa ne privesti…
Intoarce-te in clipe ireale…
De nu mai vrei si nu mai poti trai…
Impaca-te cu gandurile tale
Si vino inapoi, de vei zambi…
Nu-ti pangari prezentul, fara vina
Si nu te-ndeparta de viitor…
Ridica-ti ochii catre luna plina
Si aminteste-ti...ii vorbeai pe-un nor…
Cauta-ti cerul ce te-astepta-n seara
Sa-i canti de dragoste si dor mocnit…
Gaseste-ti visul si viseaza-l iara
Nu-l zavori in lacrimi de argint…
argintul viu al lacrimilor triste...
nu te ajuta sa traiesti nicicum...
mai da-i o sansa clipei sa existe...
si fii iar tu, cum nu te vad acum...

(Mirela Apintilioaiei)

Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: Lorelei din 19 Februarie, 2013, 09:47:24 p.m.
azi l-am asteptat pe M

             ioana negoescu

azi l-am așteptat pe M într-o gară
trenurile întârziau cumplit
se anulaseră încercările noastre de a ne găsi
toate nopțile se topeau în lumina unui neon
ce bâzâia necontenit în sala de așteptare
nu mai puteam să rămân. peronul se umpluse de lacrimi
cineva îmi dăduse un măr
și mușcam din el până la sânge


M are acum timpul lui are mersul lui
are sângele meu.
Titlu: Re: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...
Scris de: viulian din 19 Februarie, 2013, 10:17:08 p.m.
Wow. Parca vad si cum lacrimile inunda sinele, singurele probabil care au mai ramas din "potentialul" pierdut al .... (si aici e intrebarea. Personalului sau Rapidului) ?