Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: furia ingerului din 14 Februarie, 2006, 07:03:46 a.m.
-
Cel care incepe acest topic va sugereaza sa nu-i luati in seama nick-ul. Doar aici ;)
Pt. ca vrea sa fie doar unul pierdut nu in multimea haotica si turbata a lui Rousseau ci doar in glas in multimea ce exubereaza intr-un glas: "Te iubesc, femeie"!
Acest topic nu este dedicat cuiva( desi are trebui sa se cam simta macar una, in cazu' meu ;).
Acest topic este nu un topic. Este o oda. O oda in metru antic, medieval si modern. O oda a tuturor erelor inmultite cu toti eonii sin n universuri...cam de la femeie incoa.
Uneori am limba de sarpe si-mi pare rau de ea. De regula imi pare rau abia dupa ce, despicata, a suierat ceva pe afara :P
Alteori, ce-i drept tare arar, imi inghit limba :D
Acum insa n-o sa articulez cu limba. O sa articulez cu respectul tot ce scriu aici.
Multumesc femeii. Intaia e mama care m-a facut si care-i datorez faptul ca postez aici. Tot ei ii datorez multumirea ca mi-a pus in tartacuta si ce sa postez aici. Iar restul...tot ei i le datorez.
Multumesc sorei mele care acum cand mama nu mai e reprezinta singurul sange din sangele meu la fel ca ea. Si mi-as dori sa-i pot arata mai mult cat de mult o respect si cat de mult im doresc sa am grija de ea. Da' de cele mai multe ori sunt barbat si pot invoca scuza prostiei.
Multumesc fetei cu care sunt. Ii multumesc pentru culoarea care a adus-o in schita vietii mele. Pentru frumusetea zambetului al ochilor si al degetelor care se joaca prin parul meu in acel fel in care doar ea stie ca-mi place. Ii multumesc pt. toate clipele trecute, prezente si viitoare cu rele si bune.
Ii multumesc sotiei mele. sau ii voi multumi personal cand va fi un fapt concret. Pana atunci ii multumesc pentru alegerea facuta. Pt. ca a avut incredere sa-si cedeze celalalte trei sferturi din viata nu mie, uniunii cu mine. Pentru ca mi-a daruit atatia copii frumosi incat atunci cand ii scot la joaca in parc mergem cu microbuzul. Ii multumesc pentru ceaiul de cimbru si cozonacul ce-l imparte cu mine in fiecare Ajun ce va sa vina si ne va gasi la fel de impreuna ca focul cu lemnele in soba. Arde o data cu ele, si o data cu ele se si stinge.
Implinirea unui barbat, unul care nu-si tine mintea in spatele fermoarului sau nasturilor de la pantaloni, este femeia. In principiu, si in cazul de mai sus e tot implinire dar nu de aceeasi valoare ( intensitate poate ) ;D
Haideti sa le apreciem. Haideti sa le iubim mai mult decat am putea fi in stare sa iubim altceva. Daca nu putem sa dam totul si sa le asezam in mijlocul universului nostru copernician, stirbim ceva din noi.
Si cel mai rece suflet se incalzeste la atingerea calda a unei femei...Si cel mai rece suflet tremura in fata iubirii ei neconditionate.
haideti sa le iubim!
cu voce tare!
din toti plamanii!
Acum am inteles: pentru mine, in orice limba, "viata" trebuie sa fie de genul feminin,...!
-
BRAVO!BRAVO! frumos frumos topic!
hai ca nu va aud!strigati!
ca si noi va iubim pe voi,dar nu intru in amanunte sa nu stric frumusetea temei!
hai sa va aud! ;D ;D :D
-
Foarte frumos spus! Felicitari!
Nu stiu in ce masura am dreptul sa postez in acest topic extraordinar, nici macar nu stiu bine ce sa spun inca imbatat de frumusetea vorbelor pe care le-am citit...Ai tot respectul meu si toata admiratia!
-
Foarte frumos .. doar ca eu nu am auzit nimic :D
Strigati mai taree !!! :D ;D :P
Va pup :-*
-
Ca FEMEIE...MULTUMESC "INGERULUI" (fara furie ;))
:)
-
Pur si simplu nu mai am ce completa...am ramas fara cuvinte!
-
Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Ma inclin in fata femeilor...!
Va iubesc pe toate!
-
:) mi-ar place să mi te inchipui doar in glas în mulţimea ce exubereaza...
Un prieten scria: Părerea mea: păcatul primordial a fost poezia scrisă...Evei...de Adam
Acum nu-mi rămâne decât să zămbesc (mai mult sau mai puţin cochet) aşa cum stă bine unei fete când ascultă o odă dedicată iubirii... de la un trubadur ;)
-
Ii multumesc iubitului meu pentru cuvintele minunate, pentru ca-mi sta alaturi si pentru ca...exista !
Fetelor care citesc aici, ca o continuare la spusele Ingerului (pentru mine chiar este :) ), spun doar atat : caracteristica care valideaza respectul, care il face sa merite este reciprocitatea. Asa ca iubiti si respectati barbatul care va iubeste si va respecta!
PS (pentru Inger) : catul a doua persoane, un barbat si o femeie, va fi intotdeauna egal cu 1 (fara "rest"), daca si numai daca femeia si barbatul respectivi apartin unul de altul ;)
-
Pentru ca ne iubeste cu tot cu ciorapii nespalat, pentru ca ne zambeste in fiecare dimineata, pentru ca ne saruta de fiecare data cand mergem la lucru, pentru ca stie sa ne incalzeasca atunci cand suntem morocanosi, pentru ca stie sa ne mustre fara sa ne jigneasca, pentru ca e frumoasa, pentru ca este eleganta, pentru ca este grijulie, pentru ca este inteleapta, pentru ca vorbele ei sunt precum adierea unei nopti de vara, pentru ca paseste ca o felina, pentru ca iubeste ca o leoaica pentru ca ne este mama, sora, nevasta, bunica, matusa, nasa, verisoara... Pentru toate astea si multe altele...
Jos palaria.
Te iubesc FEMEIE
-
Unde ai fost paul, ca te-am cautat o viata intreaga! ::)
-
Ii multumesc si eu iubitului tau, Daniela, ca iubeste femeia , te iubeste pe tine pt toate femeile , le respecta si le vede, oriunde ar fi, femei. Iti multumesc tie, ca ai fost alaturi de el si , astfel, sunteti din nou printre noi.
Dragii mei, iubiti FEMEIA pt ca este FEMEIE!
PS:Inger furios, nu ai un frate mai mare? ;D ;)
-
Lumea imi citeste aceste randuri si ma lauda ;)
Apoi imi citeste poeziile si da cu pietre in mine spunand ca sunt misogin ???
Hotarati-va, dragii mei, cum sunt?! ::)
Eu nu pot sa laud femeia mai mult decat am facut-o deja.
Voi puteti insa femeilor sa va apreciati in masura in care eu am facut-o si sa va mustrati in masura in care eu n-am facut-o. Daca voi ati fi perfecte noi ne-am simti mai penibili decat deja suntem. Asa ca va rog mult sa continuati sa gresiti fara sa va mintiti pe voi, fara sa ne raniti pe noi si facand cinste cuvantului "dragoste".
Femeia care-mi va purta in pantece urmasii mei va fi femeia ca va avea ce nimeni n-a mai avut pana la ea: un barbat pentru care femeia de langa el e minune de pus la icoana cu pruncul in brate...
-
Asa, pune si tu paie pe foc, fa-ma sa plang dupa ce m-am veselit in zapada. Nu poti sa tii secret ca existi? Te rog eu, fa-o pt mine, ca am 2 copii si tu stii ce "fericita " sunt ca sotie. :'(
-
mi-e cam greu draga sunset sa mint acum ca nu mai exist ca m-au luat la castel cica si m-au pus sa fiu cand bard sa le fac versuri, cand ingrijitor de cai sa duc lucerna la armasari cand...Lumiere, o forma frantuza de a spune ca aduc lumina in casa oamenilor aratandu-le cata lumina au de fapt ei intransii si cat de frumoasa e viata...chiar la lumina unui foc de paie pus pe inima unei mame care-si iubeste minunile si in fata careia imi scot umil palaria si-i spun:
"Marita esti tu intre toate cele..."
-
Ce va scriu mai jos este o intamplare dintr-o zi. Eu spun una de Mai undeva dar nu e batuta in cuie. Am spus Mai pt. ca e o luna frumoasa. Este deci la fel o oda, o oda de iubire scrisa tot pentru femeie. Doar ca de data asta este o alta femeie, este prima mea fetita pe care sotia mea, cand se va decide una, o va naste pentru mine. Eu imi doresc foarte mult fata intaiul copil iar apoi si baiat si tot asa ;)
Deci:
Chip din chipul soarelui
Azi dimineata e “maine” pentru ziua de ieri. Bineinteles ca asa e. Dar ce ma intriga cel mai mult e faptul ca azi chiar e …MAINE. Cum adica ? Simplu. Astazi se scrie viitorul pentru ieri. La fel cum urmatoarea <<maine>> se va citi viitorul pentru azi.
Asadar, draga cititorule, nu am trait inca acest << maine >> pentru ca azi e azi iar << maine >> va fi maine. Deci nu inca. Dar iti voi scrie despre ce se va intampla maine pentru ca, intr-un ciudat fel, viitorul din ziua de maine e deja scris in trecutul zilei de azi. Si e cu siguranta neschimbat. Cum de-l cunosc ? Iti voi spune. Citeste, deci, despre ce se va intampla maine. Si poate si cealalta << maine >> pana la capatul zilelor…
Deschid ochii. Se obisnuiesc cu greu cu geana de lumina ce s-a strecurat nesuferita printre jaluzele. Ma botosez :P
- De la ora asta ? Vroiam sa motai mai mult…..Off..
Ma intorc pe dreapta, cu spatele la lumina dar…ochii nu mi se mai inchid. Au ramas asa deschisi fixati intr-un punct situat intre jumatatea distantei dintre cele 2 balamale de INOX ale biroului pe care tin calculatorul. Ma foiesc de pe o parte pe alta vreme de vreo 2-3 minutzele si apoi, bombanind in gand, trag cearceful la o parte. Cu genele inca nehotarate pe deschidere ies pe hol…spre baie mai exact( intrerup putin naratiunea pentru a da curs celor mai linistitoare necesitati umane…e dimineata doar, nu-i asa ? ;) )
In casa e liniste : lumea mai si doarme ;D
Imi trag pe mine un tricou( pe care l-am luat acum 2 ani din Vama Veche iar cu toate astea are un logo cu "Olimp"; imprimat in partea dreapta…) si ma duc in bucatarie. Imi iau un pahar si-l umplu cu Santal de piersici( Preferatul meu !). Pun paharul pe masa si…imi trece un gand prin minte : decat sa ma fatai de colo-n colo pana se trezesc restul mai bine ies in curte( stau la casa ). Imi pun o pereche de papuci violeti in picioare si ies ; in curte ma asez pe scaunul alb de plastic, din acelea care sunt 4 la set si masa in Metro, si ma las linistit pe spate. Inspre rasarit e gardul cu d-na…hmm, nu mai tin minte cum o cheama dar stiu ca e cam shucarita cu bunica-mea. E cam nesuferita si rautacioasa. Ei bine, las-o. Iti spuneam ca la rasarit e gardul cu ea si mai sunt niste…cred zarzari( corcodusi ) sau pruni. Azi-dimineata cum stateam eu acolo pe scaunul acela rosu "Made by Metro" vad ceva. Printre frunzele de corcoduso-prun mai multa…lumina, parca, decat in jur. N-am ceas la mine dar banuiesc ca nu e prea devreme sa rasara soarele. Si…
…si cum stateam eu acolo si asteptam(ce…nu stiu) m-a fulgerat un gand : eu nu mai vazusem niciodata un Rasarit pe viu !
- Ce superb am picat ! , imi zic. Ei da, asta da inceput de zi , si zambesc de fericire luminat o data cu expansiunea luminii tasnite din discul solar. Prima raza. Un fascicul mic, alb-galbui, se strecura printre frunze si se opri, parca, la cativa metri de mine, studiindu-ma.
- Tu cine esti ? , ma incremeni vocea de niciunde.
Pret de cateva clipe in capul meu se sparse o punga de idei si se imprastie prin toate unghiurile neurale !
- Lumina vorbeste ?! , bolboraosii eu mai mult ca pentru mine.
- Lumina ?...Care lumina ? , ma apostrofa micuta farama de fotoni.
- Pai…tu , indraznii eu.
- Eu ?! – Ha-Ha-Ha , se hlizeste ea. Adica tu crezi ca eu sunt lumina ?!
- Aaa….da , continuai eu pe un ton ce trada nesiguranta.
- Oh…ciudati mai suntei voi, oamenii.
- De ce micuto ? , din ce in ce mai uimit.
- Pentru ca vi se apre ca vedeti lumina peste tot , incheie ea.
Paru grabita. Apoi am inteles de ce. Alte sute si sute de raze veneau in graba din spate pe masura ce discul solar descria pe orizont un sector de cerc din ce in ce mai mare si mai stralucitor.
- Mai ramai cu mine , o rugai eu.
- Nu pot. Voi nu puteti intoarce izvorul in stanca muntelui din care a tasnit si vrei sa ma opresti pe mine ?! , zise parca putin trista de incapacitatile oamenilor.
- Dar raurile nu vorbesc ca tine…. , gandii eu.
- Poftim ? Vai ce prostii spui ! Pana acum stiai ca soarele vorbeste ?
- Nu.
- Atunci de unde stii ca raurile n-o fac la fel si ele?
Ma simteam ciudat. Mai aveam putin si treceam de bariera ratiunii. Ultimele ramasite ale somnului erau demult estompate de socul de a putea vorbi cu…o lumina, care zicea ca nici nu e lumina !
- Acum eu voi pleca , spuse ea. Insa…gandeste-te putin la ceva, poate intr-o zi ne vom mai intalni si spune-mi atunci…daca vei inchide ochii, eu voi mai fi… ?
Si trecu in graba peste pieptul meu, accentandu-mi imprimeul cu "Olimp" fugind nazdravana apoi peste leaganul din spatele casei. In urma ei sute si sute de alte…firimituri de…lumina, cred, trageau dupa ele pe cer un soare crud al unei dimineti de Mai. Ca toate alte dimineti dinaintea sa si ca toate celelalte dupa ea…
Am ramas acolo pe scaunul rosu si priveam soarele din spatele lentilelor in degrade ale ochelarilor cumparati saptamana trecuta de la Optinova. Era linistit si-si continua nestingherit ascensiunea pe bolta.
- Cum de n-am vazut niciodata cat de frumos e un rasarit ? , ma intrebam eu, certandu-ma in monolog. Dar oare…daca n-a fost lumina, atunci ce a fost micuta ?
Iar atunci...…
………...pret de cateva fraciuni de secunda, in gandurile melle…s-a facut Lumina !
Nu putea fi Lumina ! Nu putea fi Lumina pentru ca cu sute de ani in urma, un mare invatat, Michelangelo Buonarroti spunea :
"Soarele e doar umbra lui Dumnezeu"
……………
Acum stiu cine e Lumina. Acum ma trezesc dimineata si-mi astept raza mea de soare pe acelasi scaun rosu cumparat din Metro ; in fiecare zi din viata mea de acum inainte. Iar uneori, chiar si atunci cand inchid ochii, pot sa o vad. Cu ochii sufletului. Pentru ca uneori…adevaratele miracole sunt chiar in noi si sunt acolo zi de zi, la fel cum neobositul soare imi trimite mereu crampeiul meu mic de culoare si caldura sa-mi binecuvinteze existenta.
Iar intr-o zi…ii voi pune un nume un nume. Si ei ii va place.
Si de atunci, fetita mea cu nume ce nu il stiu inca, ma trezeste in fiecare dimineata. Si cu caldura ei imi mangaie viata….!
Iar intr-o zi poate, tot cu raza mea, voi merge la un rau sa vad daca si ele vorbesc…
…poate si raurile vorbesc…
-
"Fii binecuvantata, femeie anonima, care stii sa te oferi pe nimic; pentru un ras cinstit care ti-a placut; pentru o vorba buna care ti-a mers la inima;pentru o privire inflacarata care ti-a parjolit ochii!... Fiti binecuvantate, voi, haimanale [...] dragastoase, fara mofturi, care ati trecut peste infirmitatea unui tanar cu inima zdrobita de una din voi si pe care l-ati adapat cu acea bucurie cristalina, in veci nesperata!... Fiti binecuvantate, femei care nu cereti nimic, femei care dati totul, fara incetare! Si Domnul sa va deschida, in alta viata, portile raiului si sa va aseze frumos la dreapta sa, pentru ca nu cunosc nimic care sa va intreaca in generozitate!"
....spunea Panait Istrati.