Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Mitologie => Subiect creat de: cv din 15 Februarie, 2006, 12:16:15 p.m.
-
Coordonatele unei dezbateri pe tema mortii, sunt dintre cele mai diverse, dupa mijlocacele si scopul in vederea caruia le lansam.
De-a lungul vremii, incercand sa experimenteze trairea mentala a mortii, civilizatii intregi nu inceteaza sa ne uimeasca.
Cea egipteana spre exemplu este un simbol al grandiosului, al perfectiunii construita in lumea de Aici, ca sa reprezinte lumea de Dincolo. Cerul era ca o zeita - Mama iar moartea era o noua nastere, o renas-
tere in lumea siderala.
Un personaj remarcabil in lumea egipteana era Faraonul, zeu intruchipat, acesta aducea cu sine o lume noua, o civilizatie extrem de complexa si superioara cu mult celei a oraselor neolitice. Fiind nemuritor, decesul Faraonului echivala doar cu o translatie a sa la Cer. "Textele Piramidelor" vorbesc aproape in exclusivitate despre conceptiile privitoare la soarta postmortem a Faraonului. Cele mai multe texte ale comentatorilor sustin ca Faraonul, fiu al lui Atum-Ra , nascut de marele zeu inainte de crearea lumii, nu poate sa moara. Gasim, asadar, la egipteni, o indrazneata valorificare a mortii, moarte interpretata drept o transmutare exaltanta a existentei intrupate. Moartea desavarseste trecerea de la sfera neinsemnatului la cea a semnificativului. Mormantul este lacasul unde se implineste transfigurarea omului, caci mortul devine un "Akh", un "spirit transfigurat".
Amurgul - in egala masura ca nasterea civilizatiei egiptene - va fi dominat de credinte si practici magice, al caror profund sens desemna continuitatea viata-moarte-transfigurare. Conceperea Piramidelor si-a avut originea in credinta desavarsita a egiptenilor in continuitatea vietii, in dainuirea puterii Faraonului.
(extrase din Nadia Tudorica- misterul egiptean)
-
Eu nu pot sa nu ma intreb in ce masura cultura unui popor si de ce nu in mod special mitologia lui care intotdeauna tine de componenta religioasa determina modul in care este interpretata/vazuta moartea.
-
Draga Lorelei este o explicatie operanta urmatoarea( dupa umila-mi parere 8)):
Religia este un manifest al culturii. Mitologia la randu-i. Cultura a aparut ca urmare a nevoii de a transmite generatiilor viitoare modalitati de rezolvare a problemelor concrete. Functia manifesta a fost astfel in primul rand continuitatea, vazuta ca o indiferenta in fata perioadei in sine cat ca o obligativitate de a da mai departe aceste solutii. Acestea astfel ajuns sa transceanda suite de generatii inclusiv bariera fiziologica a omului, moartea. Si pentru ca produsele culturale ce tin de universalitatea omului se stocheaza in cele mai adanci credinte ale sale, s-au dus in religie.
Parerea mea mosule, ca nu's din zona ;D
-
Moartea si Invierea au transformat suferinta in biruinta. Mitul, independent de natura lui, enunta un eveniment si constituie un precedent exemplar pentru toate actiunile si situatiile care, ulterior, vor repeta acest eveniment. Repetarea angreneaza abolirea timpului profan si proiectarea omului într-un timp magico-religios. Zeii apar adesea si ei din nimic, anume ca sa faca ordine în haosul primordial. Arhetipuri(ca Adam si Eva) sunt înfatisate ca prime modele de fiinte umane, facute dupa modelul divin.Mai mult, eroul civilizator, ramâne fie ca semizeu Heracle (îmblânzea energiile nefaste si oamenii periculosi), profet-Moise si rareori ca zeu Quetzalcoatl (Sarpele cu Pene, zeu adorat ca mântuitor)
Evident ca aceste mituri sunt influentate de cultura unui popor, de modul in care ele au perceput viata si moartea si l-au interpretat la un moment dat. Exemplele sunt multe si.. poate incerc sa largesc acest subiect la cat mai multe religii
-
Revin cu intrebari. Oare se poate vorbi de anumite filoane care se regasesc in mai toate miturile astea legate de moarte, ale omului care resimte timpul ca pe unul mitico-religios asa cum zici? Adica facand cumva o paralela sau analogie cu modul in care Thanatosul e vazut in diferitele culturi/religii... exista aceleasi puncte de sprijin?
-
Evident ca se poate, nici una dintre mitologiile cunoscute ale omenirii nu evita actul creator initial, al universului si al omului iar o serie de mituri legate de fertilitate si fecunditate par sa aiba aceeasi radacina. Totul pleaca de la primele intrebari despre viata si moarte ale omului simplu. Fiecare cultura si-a creeat primele impresii dar odata cu migrarea dintr-un areal in altul, aceste impresii se diversifica. Se pastreaza zeii proprii sau se adopta altii... nu conteaza, invatatura celuilalt influenteaza.
Sa ne gandim: uneori ideile unui om par atat de potrivite pentru ce gandim noi ca ne raman in minte. Le folosim dupa un timp -fara al copia pe respectivul constient- o facem chiar la nivel de metafora... oare intorcandu-ne in timp nu crezi ca a fost cam acelasi lucru?
-
Da, sigur, influentele sunt incontestabile. Sa ne gandim numai la mitologiile greaca si romana care se suprapun aproape integral. Intrebarea se referea fix la problema asta legata de moarte, de cultul mortilor etc. Insa nu stiu suficiente lucruri, dar sper sa ma mai lamuresc.
-
Lorelei, cred ca ideea comuna este tocmai... cautarea nemuririi
Fiecare cultura, religie indiferent de zeul/zeii pe care ii aduce in discutie nu face altceva decat sa dea o viziune proprie a mortii... fara de moarte
Ceea ce spui tu, eu incerc sa fac separat... sa redau moartea/nemurirea in viziunea diferitelor religii doar ca... nu le compar la nivel de zeitate ci le las la nivel de... inedit
ma voi opri la portile crestinismului... ;)
-
Minerva, sa nu-l uitam pe Weber: "Religia este opiumul popoarelor".
Nu cred ca moartea sau ideea finalitatii vietii cunoscute a fost cea care a general mitologicul ci mai degraba teama de a nu avea reglementari si ajutor de la o instanta superioara. Religia s-a nascut din teama.
Iar acum, in aste vremuri tulburi, se va naste a-doua oara din teama. La fel si definitia mortii.
-
:) cel putin in doua privinte nu uit:
"Religia este opiumul popoarelor" si... in aste vremuri tulburi, se va naste a-doua oara din teama
chiar pot spune... ia amploare. asa cum spuneam insa: nu intentionez sa merg pe un teren... alunecos