Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Ai nevoie de un sfat? => Subiect creat de: catty din 20 Iunie, 2006, 08:12:44 p.m.
-
Cu toate ca nu am venit pe la voi decat de cateva ori pana acum indraznesc deja sa va cer ajutorul.
Am o intrebare relativ simpla dar care vine in urma unei relatii destul de complicate : Cum ar trebiu sa ma port acum cu el?
Pe scurt relatia noastra ca sa intelegeti de ce intreb asta: am fost impreuna 6 ani care s-au desfasurat ca asa:
primi 2 ani au fost ceva de vis..numai iubire...alintari..mangaieri...atentii..zambete sincere...imi radea sufletul la fiecare gand despre el si gandurile mele erau doar ale lui...
urmatorii 3 ani...o lupta contnua pentru a readuce intre noi ceea ce pierdusem...ne-am despartit de mai multe ori dar nu puteam sta unul fara celalalt...ne certam foarte des...sa pierdut din respect..din atentie...era un drum cu foarte multe coborasuri si din ce in ce mai putine urcusuri...mi-a gresit mult si l-am iertat...dar nu a fost de ajuns...
ultimul an...o mareeeeee gresala...am incercat din nou si a fost un dezstru total...inca il iubem ca o nebuna si ma luptam in fiecare clipa sa obtin macar putin de lla el..acum ca m-am trezit pot spuna ca am fost o fraiera..o mare fraiera..stiu ca suna urat si ma simnt aiurea sa zic asta dar asa a fost...l-am lasat sa isi bata joc de mine si a facut-o fara retineri..
Ne-am despartit de aproape 3 luni...am aflat multe dupa despartirea noastra...lucruri care ar fi trebuit sa le stiu de mult dar eram orbita de sentimene sa le mai vad...am simnti ca ceva din mine sa rupt definitiv...am ajuns sa il urasc...plangeam in hohote pt cat l-am iubit..vroiam sa ma razbun...si am jurat ca o voi face cand voi avea ocazia...
Acum m-am mai calmat....pot spune ca nu il mai iubesc ... nu mai sufar cum o faceam..incep sa imi revin cu adevarat...
Problema: el nu stie ce vrea si se contrazice singur incontinu...ba ma iubeste ba nu ma iubeste...ba nu mai vrea sa ma vada niciodata dar ma cauta constant...are deja pe altcineva dar nu e multumit si tot la mine trage...a inceput iar sa imi faca dedicatii..sa imi trimita melodi...sa imi faca complimente .... sa incerce sa ma atinga cu fiecare ocazie..sa ma imbratiseze...
Nu stiu cum sa ma comport...
Ce parere aveti...?
Nu vreau sa fac din nou ceva care sa regret apoi...dar nici nu vreau sa ies din viata lui asa usor...inca am sentimentul de razbunare(chiar daca stiu ca e arma prostului)
Hellllllpppppp!!!!!!
-
intr-adevar ai suferit foarte mult.si noi cand suferim simtim ca trebuie sa intoarcem roata...simtim ca nu este corect ca noi sa avem aceste sentimente si cei care le-au provocat sa treaca prin viata ca rata pe apa.
uite sfattul meu...asteapta...timpul iti va vindeca setea de razbunare.Crede-ma draga mea te vei potoli si resemna.Ai vazut ca ai trecut de la faza de ura...probabil cu timpul vei ajunge sa simti doar indiferenta.Viata iti va oferi ocazii sa i-o intorci,viata insasi ii va intoarce toate fazele.de exemplu acum...el vrea sa se impace cu tine...si sufera pt ca tu nu vrei.sau vrei?
inainte de a continua...tu ce vrei?ca asta este in definitiv cel mai important
-
e mult timp in spate i. sunt 6 ani. nu e deloc putin.
in primul rand trebuie sa-ti clarifici prioritatile. in al doilea rand, trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca TU contezi. nu incerca sa fii mama ranitilor pentru ca de tine nu va avea nimeni grija. grija trebuie sa o ai tot tu.
razbunarea nu isi are rostul. intr-adevar ne simtim impliniti cand putem rade in coltul gurii sa il vedem la picioarele noastre implorand sau dandu-si cu pumnii in cap ca ne-a pierdut. dar lasa. timpul te va razbuna. tu nu o face.
amintirile sunt cele care te fac sa te apropii de el. este normal. insa, nu uita ca numarul momentelor frumoase s-ar putea sa fie surclasat de al celor mai putin frumoase.
inca o data, gandeste-te la tine si doar la tine. nu strica putin egoism. crede-ma. ;)
-
ce vreau eu...eu vreau sa uit, sa trec peste, sa fiu iar fericita, si in nici un caz nu cred ca as mai putea fi alturi de el...
Razbunarea...a fost reactia de moment cand am aflat..ulele lucruri...dar cand m-am calmat am zis ca nu voi face eu nimik...decat daca voi avea ocazia data de el...si acum el imi da ocazia aia...nu cred ca as putea sa ii fac rau cu adevarat dar...pur si simplu nu stiu cum sa ma port
Ce nu v-am spus este ca noi ne-am mai despartit de mai multe ori..si inafara de ultima impacare el era cel care venea si se ruga de mine sa ne impacam...si mi-a jurat de multe ori ca asta nu o va mai face...si acum incearca sa se intoarca dar cu orgoliu si retineri..mai ales ca ma vede pe mine asa rece...dar..ma intreb...cum e posibil sa stai langa cineva 6 ani de zile si sa ajungi sa te intrebi langa cine ai stat defapt?...cum e posibil sa nu vezi ce se intampla in jurul tau si sa te minti singura in asa fel?...si mai ales...cum e posibil sa iubesti cu toata fiinta ta pe cineva care nu te mai iubeste, nu te mai intelege, nu te mai apreciaza, nu te mai respecta?
Legat de egoism pot spune ca am auzit de la mai multe pers ca ar trebui sa fiu mai egoista...mai ales in fata lui...si asta am sa si fac...
Va multumesc mult pt sfaturi..sunteti niste dulci..
-
...te inteleg ff bine...hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie....am cunoscut un tip care avea o relatie de mai mult timp,dar care nu mai functiona tomai k la inceput...mi-a placut f mult de el inca de la inceput..si lui i-a placut de me da nu in egala masura..de cate ori se certa q prietena lui eu il consolam si am ajuns sa avem o relatie care a durat doar o luna(timp in care a stat doar q me)..eu fiind micutza si proasta m-am indragostit de el si il iubeam,dar tocmai cand mi-era lumea mai draga mi-a spus k s-a impacat q prietena lui si k oricum eu eram prea mik fata de el si k nu ar fi avut nici un viitor relatia noastra...El a plecat un an in italia,timp in care el avea o relatie q vechea prietena dar tinea legatura si q me.Eu sufeream dupa el si singuru motiv pt care am acceptat sa tin legatura q el,a fost razbunarea...a trecut si anu acela si s-a intors in tara...prietena lui il insela si si-a dat seama k locu lui nu e langa ea...A luat o mik pauza,s-a tot gandit si pana la urma a apelat tot la me...eu fiind satula de minciunile lui si fiindu-mi frica k ma va parasi din nou nu am acceptat sa mai ies q el,dar a insistat q mesaje si telefoane cam o luna de zile.atunci mi-a venit in minte,din nou,razbunarea...am zis acu e momentu ...am iesit q el de cateva ori si pana la urma am format un cuplu..acu suntem impreuna de 1 an(fara despartiri si certuri sau prezentza altor fete)...suntem fericiti,ne iubim,ne e atat de bine impreuna si am renuntat si la razbunare ...pe parcurs ce-i drept cand mi-am dat seama k pe omu asta il iubesc indiferent de ce a fost inainte...am considerat k atunci ne-am cunoscut pt prima data,k a fost o dragoste la prima vedere...ne-am facut k nu stim nimik unul despre celalalt...nu as fi crezut k ar putea sa ajunga sa ma iubeasca asa de mult ...e prima mea dragoste ,primul baiat din viatza mea...q toate q am doar 17 ani crede-ma k stiu ce inseamna sa suferi si sa iubesti in acelasi timp...dak tu simti k inca il iubesti mai dati-va o sansa...renunta la razbunare...nu iti faci rau decat tie...dak e sa mearga bine dak nu iara bine...lumea nu incepe si nici nu se termina q el... ;) :-* :-* :-*
-
ma bucur mult pt tine amorezata.E frumos sa mai auzi si povesti cu final fericit..sper sa va mearga bine si sa fiti fericiti cat mai mult timp..
Cat despre mine...exact asa am gandit 4 ani de zile..timp in care i-am dat la sanse de nici eu nu mai stiu..mereu gandeam la modul...daca as incerca si asa dca ar merge...poate nu am facut suficient...Dar...cat sa merg asa...cat sa continui sa imi fac vise alaturi de o persoana care nu ma apreciaza decat cand nu sunt langa el...cat sa traiesc pt o pers care nu stie ce vrea si ma raneste cu fiecare ocazie?.....:(
-
Parerea mea e sa mergi inainte si sa-l lasi pe el in urma ta .. in trecut. Daca i-ai dat mai multe sanse si nu a profitat de ele inseamna ca nu o va face niciodata. Oricum .. povestea ta nu se incheie aici. Vei gasi o persoana care sa te pretuiasca mai mult. Nu are rost sa renunti la cativa ani pentru ceva ce nu va face niciodata roade. Ati avut o relatie frumoasa la inceput .. ti-a ramas amintirea .. s-a intamplat .. nu-i nimic, vei merge mai departe. Se vor mai intampla multe .. bune si rele .. dar nu alaturi de el. Pentru ca langa el nu vei avea numai de suferit.
In legatura cu razbunarea .. ii o vorba : "Daca vrei sa fi fericit o clipa razbuna-te .. daca vrei sa fii fericit o viata .. iarta ! " .
Ai grija de tine si de decizia ta . Scuza-ma daca am fost prea directa sau daca te-a deranjat cu ceva parerea mea . Multi pupicei :-* :-* ;)
-
asa este...nu poti sa te minti la infinit....mai bine incearca sa te indepartezi de el incetul cu incetul si sa-l uiti....oricum ti-ai irosit deja prea multi ani asa ca nu mai are rost sa continui cu risipa cand viata te astapta cu bratele deschise....d c sa stergi o carte de praf pt a o reciti cand poti citi una noua...asa si cu tine d c sa mai incerci ceva cand te-a facut sa suferi cand poti gasi alti baieti...un id de mess,ceva??mai vb acolo :-* :-* :-* orice ar fi nu te da batuta....viata e o lupta
-
va multumesc mult pt sfaturi si in nici un caz nu am vre-un motiv sa ma supar....asa si trebuie sa fie prieteni ca sa poti deschide ochii bine nu..?...directi! :P
Da..asa este..tre sa il uit complet...sa ies din viata lui...asta imi zic mereu..dar..ceva ma tine...
Nu il mai iubesc..nu ma mai impresioneaza cu nimik(in bine)...nu imi mai este dor de el ...dar....cand ma cauta nu pot sa nu ma intalnesc cu el sa vad ce mai zice..ce mai face...sa il vad pe ce drum merge .... :(
Poate ca e rautate...poate ca inca imi pasa de el...poate asta e mica mea razbunare...sau poate ca inconstientul meu nu sa debarasat toatal de el...nu stiu exact inca...dar...
offf
-
incearca sa te rupi putin de toate astea incearca sa pleci undeva sa fii singura si sa te gandesti bine la ceea ce vrei tu sa faci 6 ani sunt mult dar nu este o viata si nici un capat de tzara au mai fost oameni care s-au despartit si dupa mult mai multi ani ...aici depinde de cat de mult il iubesti tu pe el si cat de mult esti dispusa sa risti o impacare cu un om care te-a facut atat de fericita si care totodata ti-a facut atat de mult rau,vezi ce este in sufletul tau si te rog sa te gandesti la tine ,fii putin egoista nu te gandi la el si la faptul ca el ar suferi fara tine ,uneori in viata trebuie sa pui piciorul in prag si sa iei decizii care fac rau celor din jur dar care ne ajuta sa mergem noi mai departe...
-
nu stii cat m-am gandit la ce mi-ai zis tu acum Empress!de cate ori m-am gandit sa FUG...sa fug fara sa privesc mcar o clipa in urma....sa fug fara sa imi mai pese de nimic...sa fug fara sa ma mai gandesc la nimeni si nimic...dar...cum sa fac asta?...cum sa fug cand ma leaga atatea aici?....nu el...restul...de el am reusit partial sa fug....dar...cum sa o fac de tot cand el inca ma cauta?...cum sa il uit in totalitate cand el nu ma lasa?....si eu nu am putearea sa ii spun nu ma mai cauta niciodata?...niciodata...e prea mult....prea repede....nu pot...am incercat...am inceput sa spun si m-am oprit...m-am auzit inaite sa pronunt si m-am speriat...
Nu mai simnt dragoste pt el...in nici un caz...stiu ce inseamna sa iubesti..stiu ce inseamna sa il iubesc...si nu..nu il mai iubesc...dar ce simnt?
de ce inca tremur cand ii aud vocea?..de ce inca tresar la fiecar buzz?...de ce imi bate inima atata de tare cand vorbim lucruri banale?...de ce?...de ce si acum cand credeam ca sa terminat totul inca mai simnt?...de ce nu am puterea sa zic niciodata...totdeauma..mereu...?mi se par cuvinte prea mari si imi este frica de ele....
Iar el...el de ce e atata de nehotarat si ii place sa se joace asa?...el cum gandeste..?El ce simnte?....el mai simnte?...de ce imi pun intrebarile astea?....de ce ma mai intereseaza?...de ce ma intereseaza asa mult de altii?...
Nu ... nu trebuie sa imi mai pun aceste intrebari si trebuie sa devin mai egoista...stiu asta....si asta incerc...dar cand nu intelegi atata de multe lucruri cum sa le ingropi....?cum sa le ingropi definitiv cand mereu iese din nou semnul de intrebare la suprafata?
Cine ar putea sa imi explice ce sa intamplat si ce se intampla de fapt ca sa pot apoi accepta si merge mai departe..?
Nu am avut niciodata un prieten(baiat) si de foarte multe ori m-am gandit ca asta ar putea sa ma ajute...sa vorbesc si sa incerc a gasesc raspunsuri cu un prieten care poate vede lucrurile altfel decat noi..fetele...care poate ar putea sa imi explice ca gandeste el de fapt...dar oare asa este..?nu stiu..inca nu am intalnit acea persoana de sex masculin pe care sa o intereseze viata mea indeajuns de mult incat sa vrea sa ma asculte...
Stiu deasemene ca eu sunt in final singura care ma pot ajuta...singura care trebuie sa treaca peste si sa isi faca un viitor...cat mai departe de el...stiu si asta incerc sa fac si de cateva ori in ultimul timp am crezut ca am reusit..eram convinsa de asta..dar...sunt si momentele astea in care...nu mai sunt asa sigura...si devin..singura...
-
iubita, cunosc sidromul tau, se numeste frica de singuratate.mi se pare normal ca dupa o relatie atat de lunga, cu toate hibele si neajunsurile ei, inca sa mai ai intrebarea aceea: dar oare ptr el cum a fost?
barbatii sunt niste vanatori dupa ce si-ai prins vanatul si s-au jucat bine cu el, il pierd din vedere.acum ca nu mai estia colo, te vrea inapoi, pt ca barbatilor asta le place! sa te vaneze pana cedezi! nu ceda, fi tare, si daca esti sigura ca fericirea ta nu e langa acest om, nu il mia baga in seama, nu incerca sa il schimbi pt ca nu ai reusesti niciodata, oricat de mult ai vrea.vrea sa-si demonstreze lui cat de bun e si ca te paote avea oricand cu putina linguseala.tinel la respect, poate o sa mai ai nevoie de el vreodata, dar sa fii sigura ca faci diferenta intre amicitie si o realtie de iubit/iubita.prpunei sa ramaneti amici.asa impaci varza cu capra.ii spui clar, in calitate de amic nu are voie sa te sarute pe buze, in schimb te poate imbratisa s.a.m.d.
pleaca intro tabara undeva, sau un weekend la munte cu ai tai, numai sa nu ai prezenta lui mereu in minte si in suflet.relaxeazate, ia o pauza de la toate intrebarile care le pune mintea ta, leapadate de ele, fii libera si bucurate de natura, de o plimbare singura dimineatza in parc, sau un suc cu fetele.
aratai ca viatza ta e fericita si fara el, ca nu ai nevoie de el, ca esti independenta si poti sa te simti bine si fara prezenta sau apropierea lui fizica. fal sa inteleaga in mod subtil ca ai tot ce iti trebuie.trezestete dimineatza si uitate in oglinda si spuneti: orice sut in fund e un pas inainte.
fi puternica, fi desteapta, fi fermecatoare, fi TU!
-
mersi mult pt incurajari si intelegere!!!!
chiar am adoptat o parte din ce mi-ai zis..asta incerc..de cate ori ne vedem sa ii arat ca sunt multumita..sa zambesc continuu...il las sa ma tine in brate dar nu sa ma sarute...ies cu prietenele..chiar mi sa parut ciudat ca m-am egasit in ceea ce mi-ai scris...:)
oricum..vad ca ma detasesz din ce in ce mai mult...si pezenta lui ma afecteaza tot mai putin...
sper curand sa intalnesc pe altcineva si sa ma refac in totalitate..
oricum...a ramas un fel de concurs intre noi...care arata ca este mai multumit in situatia asta...dar el de multe ori incalca regulile cu diverse subtilitati sau declaratii...melodi si atingeri...de asta nu il inteleg...dar mi-am propus sa nici nu mai incerc...
pt ca nu pot sa ii spun sa nu ma mai caute...am adoptat varianta...cand ma cauta daca am timp si chef ne vedem..vorbim...dar eu nu il mai caut...
va multumesc inca o data!
-
Da.. egoul masculin nu suporta sa i se spuna nu :D
Ce face el o face din infatuare.. si din imaturitate. Adica nu stie ce vrea - dar nici nu a avut grija de tine. E infatuare cumva.. ma rog, va mai dura nitel pana se va termina conflictul de putere, dar atunci te vor lasa reci toate "atentiile" lui.
Eu n-as cauta semnificatii in chestiile astea - ca totusi te suna, iti mai da un sms, o melodie ceva.. Mie mi-ar pare un ego care nu vrea sa renunte dar asta din mandrie, nu din iubire. Si atunci as sti sa raspund clar si sa ignor.
-
simplu il igonri...nu mai merita nici macar un cuvant sa-i adresezi pt tot ce ti-a facut....tot vroiai sa te razbuni nu...desi nu este bine...cum spunea des...lasa timpul sa decida si viata care il va invata ca totul se plateste
-
vad ca toti imi spuneti sa il ignor total...sa nu mai vb deloc cu el...m-ati pus pe ganduri foarte serios...
am mai luat asta in considerare dar...am vazut ca nu pot...si am renuntat..dar acum..ma gadesc din nou...
chiar nu stiu cum sa fac asta...am reusit sa gasesc puterea de a nu-l mai cauta...de a zambi chiar daca ma doare...de a vb cu el ca si cand nu m-ar interesa...dar sa nu mai vorbesc deloc...nu stiu cum sa fac..
poate inca nu a venit momentul sa fac asta...sau poate sunt eu prea slaba...nu stiu...dar inca simnt o frica in a lua o astfel de decizie pt totdeauna...cum am mai spus..imi este frica de deciziile finale...
-
Pai din cate spui, singura alternativa pentru tine - ca povestea cu el sa se incheie - e sa ai norocul sa intalnesti un alt barbat. In momentul acela, ori tu ori noul prieten va interzice comunicarea cu vechiu, iar el, simtindu-se inlaturat - va inceta sa te mai caute..
Asta e o alternativa. Caci cealalta alternativa e ca tu de fapt inca il iubesti chiar daca il si urasti, si atunci nu ai gasit inca acest echilibru. Iubirea ta inca e acolo, inca vrea sa vada dovezi de iubire ce vin de la el, chiar daca il si urasti si nu ai vrea sa mai ai sentimente fata de el. Poate te-ai saturat de fazele lui, dar inca mai speri ca va iesi bine.. Cheia solutiei, imi pare mie, este sa accepti pe deplin ca nu mai sunt sperante ca lucrurile sa fie vreodata cum au fost in primii 2 ani. Si tu acele trairi le cauti, nu stressul de dupa..
Oricum, cum zici si tu, nu fa nimic brusc - brusc-ul de obicei se face cand stii clar ce vrei si atunci toleranta e minima fata de lucruri/persoane/sentimente pe care nu le doresti. Uita-te mai bine in tine si cauta acolo sa vezi de ce inca il mai iubesti, ce ti-a oferit el de nu poti gasi si la o alta persoana.. Si incet incet, poate se limpezesc lucrurile in sufletul tau, si atunci vei stii usor cum sa actionezi..
-
ce inseamna dorinta de a fi fericit?...ce inseamna dorinta de a spera?....ce inseamna dorinta de a umple un imens si dureros gol?...ce inseamna dorinta impliniri unui vis?...
la ce pot duce toate aceste dorinte?...
la suferinta?....la dezamagire?...la un gol si mai mare si mai gol?...la deznadejde?...
chiar atat de mult ne dorim in anumite momente sa fim multumiti...impliniti..fericiti...incat suntem in stare din nimik sa construim un paradis?...incat putem din 2 vorbe sa scriem o carte cu happy end?...incat dintr-o poza sa facem un intreg film de lung metraj in care visele se implinesc rand pe rand?...
poate ajunge disperarea unei peroane atata de mare incat imaginatia sa concureze cu amintirea unei iubiri?
de ce ne place sa ne legam de cineva doar pt ca noi credem ca ar putea reprezenta fericirea noastra?..aberanta intrebare nu?..si mie mi e pare dar...nu asta facem?...
din nou gandurile mele sunt inundate de intrebari...multe intrebari...dar..unde sa gasesc raspunsurile?...din nou..alta intrebare..
poate veti spune sa caut in ratiune..asa mi-am zis si eu..am incercat..am si gasit niste raspunsuri..logice..simple..firesti...
ok..jumatate de problema este rezolvata..acum mai ramane sa cred in ele..sa le respect si sa le accept..asta nu am mai reusit...
poate alti veti spune sa caut in adancul sufletului...mi-am zis si eu asta...si am cautat..si am cautat...si am cautat...dar m-am speriat...nu mi-am mai gasit sufletul sa il intreb...
-
offfffffffffff...ma chinui singura...nimeni nu mai imi face rau..nimeni nu ma mai face sa sufar...nu mai depind de nimeni si nimeni nu mai conteaza mai mult ca mine...si totusi..nu pot sa ma linistesc..parca caut nelinistea..caut durerea si intrebarile fara raspuns...
-
catty... din pacate asa e cum zici tu.. degeaba cauti raspunsuri cu mintea, de care sa crezi si de care sa te agati, trebuie sa tii cont si de inima...
Pana la urma o sa renunti sa mai speri, din pacate asa e pentru toata lumea.. agonie pana cand trece. Sa stii ca nu iti dispare capacitatea de a fi fericita asa cum iti doresti, se rupe doar de ideea de a fi fericita cu el.
Incet incet..
-
20 de ani ai?- 6 ani relatia cu el.. Hai de capu' meu! Daca de la 14 ani l-ai cunoscut, o infinitate de amintiri..cum de le poti sterge? Stii ce greu e? Mai ales amintirile din copilarie, nu se pot sterge, oricat de mult ti-ai dori! Va ramane mereu in sufletul tau! Intrebare si totusi sfat in acelasi timp:Te-ai gandit vreo clipa sa te casatoresti cu el?Daca nu,atunci "vei fii obligata" sa-l uiti!
-
Un bărbat care-şi chinuie iubita n-o merită. Te vei convinge de asta. E bine că ceri sfatul colegilor, dar decizia îţi aparţine. Numai că, atenţie, asemenea decizii se iau în chip radical, cu sânge rece, ca şi cum ai smulge o buruiană rea dintre florile inimii tale. Concret, dă-ţi seama că un asemenea om te poate “juca” (chiar şi părăsi) când ţi-e lumea mai dragă, chiar dacă, să zicem, vei ajunge să-l faci tată…
Părerea mea e că ar cam fi cazul să înveţi să lupţi cu tine însăţi. Adică, repet, să înveţi să fii categorică, să-ţi impui o conduită matură, mult mai repsonsabilă (faţă de tine însăţi), să rupi răul din rădăcină, de pe acum. Cum? Există foarte multe metode. De pildă, ieşi mereu cu prietena ta, lasă-te curtată de alţi băieţi, fii mai tandră cu tine însăţi (de ex., în faţa oglinzii) şi vei constata cu surprindere că tu singură vei hotărî că nu e cazul să te abandonezi pe mâna acestui “fitecine, cu pantaloni” – căci aşa-i numesc eu pe cei care-şi bat joc de iubitele lor.
Lumea, dragă Catty, şi-n mod deosebit lumea bărbaţilor, nu se opreşte la acest… “fitecine”.
Ai cea mai frumoasă vârstă, eşti o fată isteaţă şi deosebit de sensibilă – se vede asta din zbaterile tale – aşa că muşcă-ţi pumii şi rupe această relaţie, brusc şi brutal, şi nu te mai uita înapoi! Românii au o vorbă înţeleaptă: “Decât vai de noi, mai bine vai de mine”… Vei vedea că omul se va trezi şi va căuta să te îmbuneze. Tu, însă, nu-i mai ceda, nu-i mai fi preş, că nu merită! Fii mai ambiţioasă şi te vei impune!
Sunt sigur că vei reuşi. Succes!
-
va multumesc mult de tot pt sfaturi si incurajari!!!!!!conteaza foarte mult pt mine sa aud parerile unor oameni care m-am convins ca stiu sa simnta!!!!
acum sa lamuresc problema(pt ca am observat ca sa inteles un pic gresit)
tot ceea ce mi-ati spus e foarte adevarat si spre marea mea uimire in ultimul timp am reusit sa respect asta..
la ce mod?..nu la cel adical..pt ca v-am explicat ca nu pot dar...chiar daca ne-am vazut..chiar daca am vorbit..nu a fost din initiativa mea si cand am facut-o am fost foarte degajata si indiferenta...l-am atacat cu mici ironi la absolut tot ce ma deranjat(acum sau de-a lungul timpului)..am ras si glumit..etc..era o incercare absurda a unei prieteni fara trecut construita pe suferinta si amintiri din cele mai divesre..un esec din start..
rezultatul?...o mare criza de nervi din partea lui ;) mi-a zis ca el nu mai suporta sa ma vada asa...ca el stie ca ma prefac cu aceste "zambete false"..ca el e convins ca inca il iubesc si imi este si mie la fel de dor de el cum ii este si lui de mine...si ca nu mai vrea sa ma auda ca ii vorbesc asa...in final mi-a zis ca nu ma va mai cauta niciodata si nu ne vom mai vorbi...cu acelasi "zambet fals" i-am zis ca e alegerea lui si l-am lasat sa plece...
ce am simntit in momentul acela?..o mare...f mare satisfactie ;D poate un pic din razbunarea care mi-o dorisem atata de mult..un sentiment confuz de dulce si amar...o satisfactie umbrita putin de frica dar alimentata de speranta
asta s-a intamplat acum 2 saptamani...de atunci nu am mai auzit nimik de el..
ce simnt eu?..nu mai simnt..nu imi mai este dor..nu ii mai simnt lipsa..nu imi mai doresc imbratisarile lui..nu imi mai doresc prezenta lui..nu il mai vreau..si cred ca pot spune...NU IL MAI IUBESC!
o consider o adevarata victorie...o adevarata eliberare de o stansoare care nu m-a lasat sa respir in voie 6 ani de zile...respiram prin el..cu el..cum cand unde vroia el...acum..ahhh acum...acum sunt libera..acum fac ce vreau eu...acum pot sa gandesc si sa privesc prin mine...acum...
nu stiu exact cum am reusit sa ajung aici...cred ca ultima lovitura primita a fost cea decisiva...acea lovitura fara urma de regret a ucis cu adevarat sufletul meu...ratiunea a ajuns sa coopereze cu sentimentele...iar marea dragoste ce i-am purtat-o intr-o clipa s-a transformat in ura..furie..frustrari..reprosuri..iar cand apele s-au calmat...a ramas...un gol..un gol pe care abea astept sa il umplu din nou cu sentimente frumoase...
imi amintesc de el..nu pot spune ca l-am uitat in nici un caz..nu il voi uita niciodata si sunt f constienta de asta..dar nu mai doare amintirea lui ..pot vb de el zambind..
cam asta este ce simnt acum vizavi de acest EL care mi-a adus cele mai dulci zambete si cele mai amare lacrimi
-
Catty, eşti fie pe calea de a-l iubi şi mai mult, fie pe calea limpezirii – şi-n cazul ăsta, bravo ţie!, vei reveni copilul bun (faţă de tine însăţi) care ai fost dintotdeauna.
Fii atentă că dragostea fără dicernământ (frumoasă, ce-i drept!) e o mare păcăleală pentru parteneri, dacă nu se întemeiază pe realism. Concret, într-o asemenea relaţie, e cazul ca măcar unul dintre îndrăgostiţi să fie cu picioarele pe pământ, pentru ca răspunderea pentru ca soliditatea cuplului să apese măcar pe umerii cuiva…
Or, în cazul tău, se pare că pentru tine lucrează intuiţia ta, care te va salva cu siguranţă.
Spui că ai glumit tot timpul, când l-ai văzut ultima oară. Păi, el ce-ar fi vrut? Să-i cazi în genunchi?
Una peste alta, eu zic că intuiţia ta de fată (de viitoare femeie şi de mamă) te va învăţa cum să procedezi în continuare.
Te felicit pentru sinceritate!
-
intuitia....intuitia mi-a fost amortita f mult timp..daca as fi tinut coont de ea cand trebuia...fugeam acum mult timp..dar nu am facut-o..am ramas si am sperat...iar acum..simnt ca revine..dar nu mai stiu sa cred in ea:(
unul din indragostiti sa fie cu picioarele pe pamant...dintre noi eu eram considerata cea rationala...prea rationala de multe ori...dar acum ma intreb...ce ratiune a fost asta?...daca a condus la asemenea esec...
daca el ar fi vrut sa i cad in genunghi....DAAAA!!!! asta vrea ... nu suporta sa auda sau sa simnta ca nu imi lipseste...ganditi-va ..6 ani de zile nu ma vazut decat dispusa sa fac orice..absolut orice pt el....putine au fost momentele mele de negare a ceea ce simnteam...el asa ma cunoaste..nu ma poate vedea decat indragostita nebuneste de el..
i-am zis clar ca nu ii simnt lipsa si ca nu il mai iubesc...a inceput sa rada si mi-a zis ca nu ma crede...ca nu e posibil asa ceva...
"Catty, eşti fie pe calea de a-l iubi şi mai mult, fie pe calea limpezirii "
de ce zici asta?..de ce crezi ca prin ce simnt este posibil sa fie doar o cale de al iubi mai mult?
-
De obicei voi fetele, sunteti foarte iubitoare... Insa o intrebare ma apasa catre tine catty: De ce voi fetele, care iubiti atat de mult un baiat, la urma devine un demon. Iar ca sa amplific: Demon Negru. L-ai iubit. E de ajuns. Nu poate sa ramana o amintire frumoasa pentru tine? Si poate sa-i dai pace... dar te intreb: O poti face definitiv?
-
loveparade ....dar cand iubesti un baiat acel baiat te inseala iti distruce visele ....trebuie sa il privim ca pe o amintire placuta??cred ca tradarea lui sterge orice amintire frumoasa
-
"Catty, eşti fie pe calea de a-l iubi şi mai mult, fie pe calea limpezirii "
de ce zici asta?..de ce crezi ca prin ce simnt este posibil sa fie doar o cale de al iubi mai mult?
Pentru că te obsedează, iar obsesia e o piedică în calea limpezirii…
Probabil că până la urmă vei reuşi să te detaşezi de această obsesie, şi abia după aceea vei face exact ceea ce-ţi propui, cu luciditate. Oricum, iubirea vine, iubirea pleacă…
-
loveparade,(scuze daca intru si eu asa in discutie)...sa stii ca eu intotdeauna pastrez partea frumoasa a unei povesti de dragoste,chiar daca finalul nu este cel mai bun, pentru mine e o amintire frumoasa.Dar asta depinde de la fata la fata...
-
ai dreptate geosteph...poate am ramas cu o anumita obsesie...poate inca ma gandesc prea mult la el...dar eu simnt ca sunt pe drumul cel bun...am reusit chiar sa ma gandesc la altcineva mai mult decat la el in ultimele 2 sapt :P pacat ca nici acest cineva se pare ca nu merita :((
postul cu intrebarile de mai sus...nu erau despre el...nu la el m-am gandit cand le-am scris...ci la acest altcineva pt care chiar pot spune ca am facut o obsesie...
se pare ca norocul nu prea imi surade la acest capitol in aceasta perioada...nu vreau decat sa gasesc pe cineva de care sa imi placa si care sa fie interesat de mine...cu care sa ies si sa zambesc din nou...care sa ma tina in brate si sa ma alinte...cer asa mult?
cat despre amintiri...mi-am zis de multe ori ca nu are rost sa ma gandesc doar la ce a fost rau..doar la suferinta si lacrimi...si incerc sa imi amintesc si ce a fost frumos dar...nu ca nu imi amintesc dar nu le mai vad asa cum au fost...au tecut prea multe lacrimi peste zambetele de altadate si le-a sters stralucirea...
-
In primul rand vreau sa spun tuturor membrilor acestui site ca eu sunt PRO - pentru iubire si ca nu as vrea ca nimeni sa sufere. Ok. catty a avut o relatie de 6 ani. Hai sa spunem ca 2 ani a suferit. Oare nu mai conteaza acei 4 ani in care a fost fericita? De ce raul si suferinta conteaza_ este in prim plan? Nu merita sa-ti faci persoana iubita in toate felurile dupa ce te-ai despartit de ea!
Spun sa ramana o amintire placuta pentru ca ea l-a cunoscut de la 14 ani deci, iubirea din tinerete. Exista in viata mult mai grave motive de a-ti face persoana in toate felurile - PROFITUL - material si spiritual in acelasi timp! Ex: Casatoria - Divortul - Partajul! <<Ramanerea pe drumuri>> nemai punand la socoteala suferiinta! Dar pentru o iubire tinereasca... NU MERITA SA TE TOT CONSUMI ATAT!
Cum sa ma comport? - TIPS - Chestie: Daca nu vrei ca sa suferi, Nu mai iubi! Sunt sigur ca nimeni nu o sa-ti mai distruga visele! Smiley Hai ca am glumit un pic pentru Empress. Scuza-ma daca... am prea deraiat-o. IUBESTE! DAR MAI PUTIN!
Ai grija cata cantitate de sentimente i-i oferi persoanei de langa tine. Daca tu pui mai mult la suflet decat el... Pastreaza EGALUL! Empress: Normal ca si io m-as combina cu alta daca nu o mai iubesc pe cea de langa mine. Si va afla asta singura, CAND MA VA VEDEA CU ALTA! Deci, ... daca cea de langa mine a pus mai mult la inima... SORRY! IUBESTE SI TU MAI PUTIN! De alta data sa stii...
Ce nu-mi place si este adevarat si eu ma incadrez aici, nu ma exclud: >> Ca noi tinerii iubim atunci cand nu trebe! Ne consumam atat de mult in tinerete, daruim la maxim tot ce avem din noi, IAR CAND NE CASATORIM... atunci o dam de bai. Un cuplu pe degeaba impreuna care nu se iubeste din cauza "a prea multe frigeri" in trecut. I-si iubesc copii! Si dupa aia, nici pe acestia dupa ce cresc mari...
-
loveparade...tu consideri ca iubesti?...ma indoiesc ca ceea ce tu simnti este dragoste daca poti spune asa usor..iubeste mai putin
ce inseamna putin..ce inseamna mult...cand iubsti cum mai masori..cum mai controlezi...e ori tot ori nimik
oricum cam din tot ce am citit scris de tine ana acum consider ca ai o parere cel putin altfel..cel putin fata de mine...despre oameni.,.viata...iubire..
apreciez orice parere si sfat si iti multumesc ca mi le-ai impartasit..dar nu pot fi deacord cu tine..
iar despre amintirile frumoase...si eu imi impun sa le pastrez si pe acelea..dar nu poti sterge ceea ce te-a durut cu adevarat orice ai face...poti ierta dar nu uita..