Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: kama din 08 Septembrie, 2003, 03:29:46 p.m.
-
Cand iubirea coplesitoare iti va face semn,urmeaza-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja ei paradisiaca te va cuprinde cu aripile ei angelice,supune-te misterului ei.
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i te-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoareiti vorbeste si o simtu profunda si divina,da-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa iti sfarme visurile himerice asemeni vantului ce pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea te incununa, adeseori tot ea trebuie sa te si crucifice.Precum te face sa cresti mult mai repede si te imbatata de fericire, tot ea trebuie sa iti reteze uscaciunile si sa iti distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea te ridica, imbatata de bucurie, pana la inaltimea idealurilor talealintandu-te cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile,care freamata in lumina infinita a iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa forta purificatoare pana in adancul radacinilor tale, zdruncinindu-le inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau ea te secera, niciodata intamplator.
Te treiera pentru a te descoji.
Te vantura spre a te curata de pleava.
Te macina pana la inalbirea fainii tale.
Te framanta pana ajungi supusa, divina si pura, ca apoi sa te harazeasca focului sau si sa poti deveni painea cea sfanta a nemuririi la ospatul divin.
Toate acestea si multe altele ti le va da cu prisosinta iubirea, pentru ca, astfel, sa iti poti cunoaste pe deplin tainele inimi si sa devii o parte din inima vietii eterne din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.
Dar daca, stapanita de indoiala, egoism, meschinarie, suspicuine sau de teama, vei cauta doar tihna si placerea dragostei care permanent ti se daruie fara ca tu sa iubesti,
Atunci este mai bine sa-ti acoperi, fiind infranta, goliciuneasi sa iesi din treierisul iubirii,
Spre a te intoarce, ramanand inchistata si singura, in lumea fara de anotimpuri, unde vei rade dar nu cu intreaga ta bucurie, unde vei plange dar nu cu toate lacrimile pe care ti le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica, divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea niciodata sa fie stapanita de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajuns iubirea infinita, sublima si transfiguratoare.
Cand iubesti nu trebuie sa spui:Dumnezeu este in inima mea", ci mai degraba"eu sunt acum topit de iubire in inima lui Dumnezeu".
Si sa nu crezi ca poti croi singura drumul iubirii, fiindca iubirea, daca cu adevarat o meriti, iti va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adeseori durerea prea marii duiosii;
Sa fii ranita si imbatata de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima inaripata si sa inalti, plina de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesita de beatitudine la ceasul amieziisi sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacata si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita iar pe buze sa ai un cantec de lauda.