Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: Creata DeMenta din 27 August, 2006, 01:16:19 a.m.
-
Ce face lucurile sa-si piarda din magie? Ce spulbaera o fantezie? Ce pastreaza intensitatea unei esente de mosc?
Un om tinea la capataiul sau, sub perna, o carte, frumos copertata, cu pagini parfumate, un suvenir. A trecul timpul peste el si peste carte sa, ploaia a continuat sa-i bata in fiecare noapte de toamna in geam, s-au acumulat tot mai multe zile de toamna si soarele a conituat sa apuna, au trecut ani, s-au agatat noi experiente pe tapetul existententei barbatului, ea, fata de pe coperta, obiectul unei fantezii aleatorii, si-a urmat necontenita sirul succeselor literare, si-a imbogatiot numarul copertilor, acum este o batrana plapanda, a scris inca o carte, insa pe coperta ei, la fel de ingrijit intocmita ramane un tablou, o umbra a succesului fulgerator de alta data, o fata ridata, niste ochi care pastreaza aceeasi intensitate a privirii, aducand ceva nou, tristetea,o tristete care tradeaza trecerea timpului, suferinta. Acum ramane esenta, caci femeia a pierdut de mult stralucirea de alta data, a incetat de mult sa fie obiectul pasiunii unui cititor, el a ramas un anonim, ea e notorie datorita sirului de existente literare, omul va citi in continuare cartea, pastreaza in continuarea acea prima carte, dar a pierdut de mult din vedere fantezia. Viata e doar o vacanta, un concediu prelungit pe temen nelimitat, si experientele sunt poate doar o urmare a pachetului de vacanta achizitionat, insa timpul va continua sa se scurga tacut, dar dureros, peste noi, se nasc noi fantezii, se spulbere fantezii mai vechi, sa ne ucida capacitatea de a ne alimenta propriile vise. Candva aveam in brate copilaria si fantezii inocente, am pierdut copilaria in momentul in care mi-am abandonat visele de copil, si atunci, s-au dus cu ele si candoarea si sinceritatea, involuntar a inceput sa ma cuprinda, ca pe toti oamenii, falsitatea. Cand eram mica aveam fantezii inocente, care alimentate, au pierdut si ele din sinceritate, dulceata. Acum poate apreciez prispa casei batranesti unde beam ciocolata calda, mirosul de fan uscat, ciresele furate din livada vecinilor, dar astazi desi am castigat alte experiente si mi-am materializat visele de alta data, realizez, ca oricat de mult mi-as dori, nu pot regasi casa parinteasca, ciocolata, mirosul de fan, si nu pentru ca ele au incetat sa existe, toate sunt la locul lor, isi urmeaza necontenit cursul, la fel ca raul din spatele casei, la fel ca mirosul de ciocolata calda diminieata, am pierdut eu insa ceva primordial - candoarea, entiuziasmul. Am uitat in buzunarul de la pantaloni copilaria, si oricat de mult mi-as dori sa o regasesc, a zburat o data cu sinceritatea si candoarea. As da orice ptr un moment de sinnceritate pura sau inca o gura de cafea pe prispa casei, dar am pierdut pe vecie copilaria, si cu ea s-au stins si visele sincere sau fanteziile copilaresti.... Nu pot decat sa ma amagesc cu inca un pahar de bautura amaruie, o tigara, viata - care e un viciu continuu ce cauta in zadar copilaria. Odata cu noaptea voi adormi voi regasi in vis visele mele de copil naiv, dar maine ma voi trezi, pentru a adormi inca o data in tumultul vietii mele cotidiene, in experiente licitate ieftin, in noi amagiri, nu-mi ramane decat sa savurez muzica de fundal, sa nu mai caut in zadar... copilaria...
-
Contrar primei impresii, aceste randuri au fost scrise in decursul a doar 3-4 minute, intr-o noapte care mi-a dovedit inca o data ca mai sunt oameni cu talent, oameni care simt si oameni care sunt in stare sa materializeze un gand, si, chiar daca uneori voalul acopera visul, el este inca acolo, la fel ca si copilaria. Nimic nu se pierde, totul se transforma pentru a incoltii si renaste mai apoi, la timpul potrivit. Copilul nu moare ci, dupa caz, devine femeie sau barbat, radacinile noastre sunt inca acolo, copilaria este inca in noi, si atunci cand inchidem ochii, impreuna cu visele noastre, ne putem transpune oricand intr-o lume speciala, o lume pe care poate ne este frica sa o cream in planul real. O lume de care nu mai suntem siguri ca poate exista. Esecurile anterioare si duritatea prezentului ne determina sa privim visele cu teama si sa ne pazim de candoarea si inocenta copilariei.
Nu! Cartea de la capataiul omului trebuie scoasa la iveala, visul trebuie pastrat in fata ochilor pentru ca nu cumva sa uitam de el si, in fiecare zi, trebuie facut cel putin un mic pas catre indeplinire! Copilaria trebuie lasata sa zburde laolalta cu fluturii si viata trebuie savurata in fiecare zi la puterea maxima! Trecutul s-a dus, insa au ramas invatamintele, prezentul este aici pentru a ne oferii ocazia sa le utilizam, iar viitorul.. viitorul mai poate astepta! Acum ne ocupam de pachetul de viata achizitionat, extragem usor clipa si o lasam sa se scurga in ceasca de cafea amaruie transformand-o intr-un veritabil frappe acoperit cu frisca! Situatia se poate intoarce intr-un mod placut, iar cafeaua amaruie se poate asorta cu frisca fina si dulce care, evident, iti apartine! :)
Inchei cu un P.S. special pentru Creata (care acum e) DeFrisca: Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe! Dar nu uita ce a spus Einstein: "Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z - sa stii sa-ti tii gura." ;)