Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: pokemon din 17 Septembrie, 2006, 03:28:31 p.m.
-
As fi foarte interesata sa aflu parerea voastra....Ce ati alege,daca ar fi cazul,intre a ramane cu persoana iubita...si a ramane cu parintii?
In cazul in care acestia nu ar fi de acord cu aceasta relatie...din diferite motive...varsta...clasa sociala....sau..stiu si eu...
Ati ramane alturi de persoana pe care o iubiti...si care v a dovedit ca va este alaturi si ca va iubeste...sau ati renunta...
Si ati *asculta* de parinti?
Cum poti oare sa alegi intre cei care ti au dat viata si cel/cea pt care simti ca traiesti...si care traieste prin tine...prin dragostea ta?
Dificila alegere....Eu totusi as renunta la ai mei....as alege fericirea cu el...chiar daca ar fi umbrita de durerea pricinuita de faptul ca parintii nu au fost de acord...si as sti ca nu i voi mai avea aproape....
Voi ce ati face in aceasta situatie?
-
a te casatori consider ca este decizia cea mai importanta pe care o poate lua un om in viata sa.sa va spun si de ce.pentru ca el isi va petrece majoritatea vietii alaturi de acea persoana,astfel viitorul isi schimba cursul sau.persoana pe care ti-o alegi te reprinta.iti pune la vedere gusturile tale,gandirea..etc etc..pe tine.
trebuie sa fii foarte sigur pe alegerea ta,daca ajungi la concluzia de a o/il prefera pe ea/el in locul parintilor.
ce aleg eu?
pe el.stiu "ce am acasa",ce este cel pe care eu l-am ales sa imi fie alturi atunci cand preotul va face sfanta slujba a cununiei.cu el imi voi petrece urmatorii 70 de ani daca asa ne va ajuta dumnezeu :D ;D.parintii si-au facut datoria avand grija de mine pana acum...de aici incolo va fi rolul lui,si de asemenea sa am grija de el.
daca simtiti ca ea/el este aleasa/alesul nu ezitati si traiti cu ce stiti voi ca este sigur..adica cu protectia parintilor..nu o vor face toata viata...
succes in alegerile ce le veti face si sa speram ca vor fi cele mai bune!
-
Dragostea... parintii vor intelege.
-
Oare...vor intelege?E atat de greu sa faci aceasta alegere...e greu pt ca ti e umbrita fericirea... :-\
-
parinti ,indiferent de grejelile pe care le vei face ,nu o sa te paraseasca ....in schimb persoana iubita ,da ;)
-
back ....greSelile 8) :))) nu stiu ce am azi,sau ce nu am ::) ???
-
parintii sunt cei care contribui la crearea ta,care te cresc,te educa,te ajuta sa-ti formezi o personalitate,o idee despre viata si de obicei sunt fiintele care nu te-ar trada niciodata.Pe de alta parte,ajungi in viata in acel moment cand e cazul sa parasesti cuibul si sa-si intemeiezi propria familie,sa ai copii tai pt care sa faci totul,cum au facut si parintii tai pt tine.Nu stiu daca ar trebui neaparat sa alegi intre eisi persoana iubita.Te iubesc si stiu ca daca te-au pus sa alegi a fost doar pt a-ti oferi tie un ultimatum,insa chiar daca ramai cu el,ei vor fi acolo,langa tine si vor sfarsi prin a'l accepta.Deci cel mai bine ar fi sa gasesti o cale de mijloc
-
Clar persoana iubita! ... Daca parintii nu sunt de acord,sa le fie de bine.Intr-un fel sau altul trebuie sa inteleaga ca iubesti.
parerea mea...
-
nu stiu ce as alege.
e mult prea greu. sunt chinuita de 3 luni de aceasta intrebare, de aceasta optiune.
nu stiu
nu stiu
stiu doar ca alegerea ar trebui sa depinda de ceea ce se creeaza intre cei doi. de respectul pe care si-l poarta, de adevarul care le sta in actiuni, si in vorbe.
totul poate fi doar un foc de paie, iar jarul unor carbuni aprinsi sa fie departe, departe.
-
persoana iubita....subscriu...
-
as alege persoana iubita ... deoarece ai mei nu au dreptul sa imi aleaga persoana iubita ... doar inima mea ... daca ai mei ar incerca sa faca asa ceva, as considera ca gresesc si as alege care cea buna (daca sunt sigur de ea)
:-* :-*
-
as alege persoana iubita..pentru ca m-as lasa dusa de val...in momentele alea...dar asa..in clipa de fata as alege parintii..pentru ca am observat ca de cate ori nu fac ca ei..am de pierdut... ???
-
daca as avea tot ce imi trebe pentru a intretine o relatie (familie) serioasa care sa ma duca la casatorie probabil k as alege persoana iubita !
dar in cazul in care sunt acuma , , , , un amarat de student care traieste la voia sortii . .. NU. .
de asta si mi'am propus sa nu am o relatie serioasa pana nu am casa mea , masa mea, si tot ce imi trebe pentru o familie (sau cel putin strictul necesar:casa si celelalte)
???
-
Parintii ar trebui sa fie acele persoane care lasa deoparte orgoliile si dorintele personale atunci cand este vorba de fericirea copiilor, in caz contrar ori sunt niste fiinte extrem de egoiste, ori nu stiu sa fie parinti!
Indiferent de deciziile pe care le luam in viata ei ar trebui sa stie sa ne faca sa le intelegem teerile, dar niciodata nu ar trebui sa ne puna sa alegem, deoarece in acest caz trec peste sufletul si personalitatea noastra...ne calca in picioare trairile si visele si ne transforma in niste papusi de teatru pe care ei insisi le manipuleaza.
Este bine sa te sfatuiesti cu parintii si este normal sa tii cont de unele sfaturi de ale lor, dar mai intotdeauna decizia finala trebuie sa iti apartina in absolut orce faci sau alegi in viata! De ce? Pentru ca ei si-au facut deja propriile alegeri, pentru ca ei au trait deja dupa bunul plac o mare parte din viata si fiecare dintre noi avem acest drept...: de a ne trai viata asa cum simtim noi ca este bine pentru noi!
Nu intotdeauna ceea ce este bine pentru noi ii va incanta...nuuu, :), uneori ii va revolta si ii va face sa ne cicaleasca sau sa ne interzica, dar...daca noi simtim ca acel ceva ne face fericiti, ne reprezinta si este bun pentru noi, trebuie sa-l alegem deoarece este viata noastra si este numai una!
Eu deja am fost pusa in aceasta situatie de a alege intre a fi cu persoana iubita si a pleca de langa parinti impotriva vointei lor! Am avut impotriva mea intreaga lume...toata lumea mea, dar am ales sa vin langa el, deoarece aici este locul meu, aici ma simt fericita si aici ma simt "acasa"! Nu am privit nici o clipa in urma si nici nu am regrete, iar parintii si ceilalti au inteles ca am luat decizia corecta pentru toata lumea si acum sunt de acord cu tot!
Nu este usor sa iei o astfel de decizie mai ales cand esti pus intre mai multe fiinte la care tii, dar daca iti urmezi inima...va fi intotdeauna bine!
Sunt fericita..., sunt iubita enorm de mult, sunt apreciata, sunt respectata..., iubesc, apreciez, respect...si toate acestea au fost vazute si intelese intr-un final de catre toti!
-
Am ales persoana iubita cu toate ca parintii nu au fost de acord cu toate ca el nu este placut de cei dragi mie :( Deocamdata nu pot sa spun ca am gresit sau nu, dar unele sfaturi nu trebuia sa le ignor. Totusi le-am ignorat pentru ca eram oarba, il vedeam numai pe el. Imi respect parintii si incerc sa fac asa cum vor ei, pentru ca stiu ca imi va fi bine daca ii ascult. Totusi uneori nu pot sa fiu exact cum vor ei (ai mei sunt foarte stricti-la 9 seara e tarziu sa ies in oras si am 19 ani :-X) si atunci ei imi spun sa-mi caut apartament sa ma mut de la ei :( Sunt singurul copil si nu inteleg de ce sunt asa de stricti si de ce se supara atat de tare daca incalc o regula :-\ Cu toate astea parintii mei nu mi-au impus niciodata pe cine sa iubesc sau pe cine nu. Nu sunt de acord cu el si cu toate astea nu m-ar trimite sa-mi caut apartament daca aleg pe cel pe care ei nu-l plac. Isi dau seama ca numai eu pot alege cel cu care sa-mi petrec viata si ei nu ma pot ajuta decat sa ma sfatuiasca ;)
Pe cei/cele care sunt puse in situatia de a alege intre parinti si persoana iubite i-as sfatui sa plece urechea la motivele parintilor. Dupa ce sunteti sigure ca acele motive nu-si au rostul, sau mai bine zis el/ea nu e deloc asa cum il/o vad parintii abia atunci sa spuneti sunt pregatit(a)...imi iau persoana iubita si plec in lume, iar parintii o sa inteleaga. V-as mai spune sa aveti in vedere ca parintii sunt singurii care ne iubesc neconditionat pe cand persoana iubita poate intr-o zi se va trezi ca nu a fost dragoste din partea ei/lui :-X Bineinteles ca la un moment in viata va trebui sa mergem pe drumul ales si sa plecam de la casa parinteasca dar sa nu uitam ca daca ascultatam sfaturile parintilor ne va scapa de cateva batai de cap ;) Sfaturile parintilor de cele mai multe ori sunt folositoare, pentru ca ei sunt trecuti prin viata si-si dau seama de calitatea omului mai repede decat noi.
-
kitty ... asta in cazul in care sunt parinti de moda noua care vorbesc orice cu copii lor si care se pun in postura unor prieteni ca oricare altii pe care ii ai
eu de exemplu am parinti de moda veche, nu au incredere in mine, si nu ma sustin in tot ceea ce fac, asa ca sunt liber sa am propriile mele decizii atunci cand depinde de mine ... cand ceea ce fac depinde si de ei, ne consultam si ajungem la o solutie impreuna
:-* :-*
-
Este greu de dat sfaturi....Iti pot spune doar atat....Din experienta proprie, parintii au un feeling, pentru ca ne iubesc, pentru ca exista o comuniune intre ei si noi. Candva, eu nu mi-am ascultat parintii, nu am ascultat sfaturile lor, deoare erau de moda veche, eu nu i-am ascultat, iar ei din dragoste pentru mine...au cedat. Stii cine a avut de suferit? Eu. Am regretat apoi, faptul ca nu i-am ascultat, ca am actionat la ambitie, eram o neinteleasa......credeam eu. Acum regret ca au cedat, dar anii au trecut, relatia noastra a ramas minunata pana in ziua cand au murit, dar de suferit , eu am fost aceea si implicit si ei. Daca eu eram nefericita, ei erau nefericiti. Doar ca eu am fost foarte puternica si am razbit , mi-am redresat corabia.....dar ei au avut dreptate. Alege cum crezi ca este mai bine, dar gandeste-te bine , asculta ce au de spus, care sunt argumentele lor.....acordale macar o sansa....
-
Depinde si de persoana pe care o iubesti,daca merita sacrificiul pe care vrei sa-l faci pentru el.Am trecut (sunt cativa ani buni de atunci)printr-o situatie asemanatoare,si-ti spun ca la cat de mult am investit eu in el,lui nu i-a ajuns.Parintii si toti mi-au spus ca nu merita,din pricina asta m-am certat cu ei toti care-mi voiau de fapt binele.
Mi-am dat seama insa prea tarziu ca respectivul nu merita tot ceea ce eu i-am oferit.
Ei ,parintii lui erau cei cu bani,erau impotriva relatiei noastre,a mea chiar,iar el ce sa zic mi-am dat seama ca la varsta pe care o avea (destul de matur,credeam eu ca era la minte)desi comportamentul si gandirea ii era mult mai copilaroasa.Mai matura eram eu la cei 22 de ani.Se lasa manipulat de parinti,se lasa cumparat si asa relatia noastra s-a dus de rapa.
Eu l-am iubit enorm(prima iubire),el nu cred ca m-a iubit la fel de mult.
Acum insa sunt mult mai bogata decat el,am un sot care ma iubeste asa cum sunt cu defecte si calitati,doua fete minunate(fetite),o casa si cred ca asta e foarte important pentru mine bogatia spirituala,iubirea celor din jurul meu.
Daca merita acea persoana sacrificiul,fa-o ,de nu-l merita,nu-i da nimic.
Nu-ti amaneta sufletul unei iubiri care nu merita,intai verifica daca merita cu-adevarat efortul.
-
Este atat de greu sa discerni in acel moment.... eu spun doar atat, lasati timpul sa treaca, sa va cunoasteti mai bine.... Doar dupa ce trece ceva timp (macar un an ...) iti dai seama cu adevarat daca acea persoana este chiar cea potrivita...... Daca cu adevarat este ceea ce iti doresti, altfel...sub impulsul neintelegerilor iscate, voi, cei neintelesi, va apropiati mai mult, voi ...impotriva tuturor si abia mai tarziu...realizezi....ca a fost bine sau...nu.... Ma rog, este complicat, probabil ca fiecare trebuie sa-si traiasca propia experienta.....