Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: ela din 27 Septembrie, 2003, 10:48:09 p.m.
-
Trup ostenit,picioarele-o rana,
Drumul e lung,muntii pierduti in fum;
Amurgul cu posomorata geana
Orfanului sarman ii cade-n drum.
De ce ma sfasie surghiun si plangeri,
Tot printre stanci,prin mlastina ursuza?
Au inimi aspre oamenii:voi ,ingeri,
Orfanului ii sunteti calauza.
Dar vantul serii linistit adie,
Senin e cerul,stelele-s ivite;
In mila lui doar Dumnezeu ma stie,
Caci el e al orfanilor parinte.
Chiar dac-ar fi si-n mlastini as ramane,
Eu impacat imi voi primi destinul.
Tatal din cer va fi mereu cu mine,
El ii va da orfanului alinul.
Acesta-i gandul ce ma-mbarbateaza,
Desi parintii mei sunt azi morminte.
Camin mi-e cerul,el imi sta de paza,
Caci Domnul e-al orfanului parinte....
...ce mult mi-as dori sa nu mai existe SUFERINTA,ma tot intreb de ce oare omul atat timp cat traieste sufera???...oare asta sa fie hrana noastra??...gresim atat de mult incat sa meritam sa suferim atat de mult???...atunci cea mai mare dorinta a mea ar fii sa nu mai fiu om... :cry:
-
Suferim pentru ca asa trebuie sa fie, si pentru ca asa e bine sa fie. Nu ai cum sa realizezi binele daca nu ai suferit. Cum am realiza ca ne e bine daca nu am avea un termen de comparatie? Raul este "facut" pentru a da valoare binelui. Asa a fost si asa va fi mereu.