Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Lorelei din 05 Noiembrie, 2006, 04:21:55 p.m.
-
Sunt încă a mea
în lumea mea mică şi plină de sensuri.
Ignor semnele cât încă mai pot,
cât încă mai zâmbesc.
Lucrurile mă înconjoară ca o cochilie;
totul e ordine, la locul lui,
în colţul meu de univers închis
şi atât de acasă!
Undeva, departe,
mă urmăreşte ideea de tine...
ca o promisiune nepusă încă
în cuvinte...
...promisiune de haos şi umbră
şi de cochilii sparte
şi de cascade
şi de furtuni.
Mă învelesc în mine ca-ntr-un cocon;
să nu mai fii, să nu te simt, să nu mă doară.
Şi totuşi în jur
totul nu e decât promisiunea de tine...
promisiunea de intens şi de nebun şi de afară.
Lucrurile îşi pierd contururile şi se lichefiază,
suntem cu toţii ciocolată căpruie...
Ne-amestecăm.
-
CUM?
-
Totul e atât de simplu, atât de firesc...
chiar dacă lucrurile şi-au pierdut contururile
chiar dacă încă nimic nu ştie să se pună în cuvinte.
Mâna ta... captivă mâinii mele
atât de firesc, atât de simplu...
E târziu şi mă urmăreşte senzaţia de verde...
mâna întârziind între arcadele tale...
cochilia s-a spart de mult
adun cioburile cu grijă de colecţionar şi ţi le-ntind.
CUM? Simplu...