Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Little Rose din 15 Noiembrie, 2006, 11:00:05 a.m.
-
barbatii sunt incantati de primul lor copil. se mandresc cu el. arata poze colegilor. sunt in al noulea cer cand il aud spunand ta-ta si nu mama. vorbesc cu el inca inainte de a se naste.
bineinteles atentia este acordata in totalitate copilului. si din pacate, de cele mai multe ori mama este lasata pe planul doi. nu mai este sotia, iubita, ci doar mama copilului.
ce se intampla cu barbatii? de ce primul copil le schimba optiunea, punctul de vedere?
s-ar putea sa fiu subiectiva, dar cunosc destule cazuri in care sotii isi pierd afectiunea pentru sotiile lor si isi indreapta toata afectiunea spre copil. nu mai iubesc femeia de langa ei, ci pe mama copilului sau.
-
Pana la urma tu ce vrei sa se discute la acest subiecT? Implicarea tatilor in cresterea copiilor sau faptul ca, spui tu, ar privi-o pe sotia lor altfel acum decat inainte?
-
am modificat postul. intr-adevar nu eram clara.
mersi
-
la mine nu se va schimba.... daca am noroc sa ajung pana in acel moment.
-
un copil schimba foarte multe in viata unui om!!!
nu cred ca e valabila problema pe care o pui tu doar in aceasta directie...cum ramane cu soti neglijati din cauza copilului?
un copil necesita foarte mult timp si atentie si cred ca de aceea multi fiind "indragostiti" si fascinati de "noutatea" din viata lor uita sa mai aprecieze restul...
daca este cu adevarat dragoste intre cei doi soti..cred eu..ca in timp vor reusi sa isi recalculeze valorile si prioritatile si dezechilibrul creat se poate remedia...
o problema mai mare mi se pare situatia in care...sotul nu se implica deloc sau chiar nu il iubeste :'(....si chiar mai grav...cand mama sa nu ii acorda afectiune si atentie :'(
-
intr-adevar un copil in familie poate modifica multe coordonate. atat in ceea ce o priveste pe mama, care poate fi depasita de situatie, sau care in prealabil nu si-a dorit copilul. dar momentan sunt interesata de ceea ce se intampla cu el. de ce sotii isi divinizeza sotiile si isi doresc un copil atat de mult? doar pentru a se simti virili si capabili de procreere?
nu spun ca ar trebui ca sotia sa primeasca aceeasi atentie. uneori nu e posibil. dar dupa ceva timp sentimentele cred ca nu ar trebui incurcate. te iubesc pt ca mi-ai daruit un copil. da te iubesc pe tine cea care mi-ai adus aceasta fericire in viata mea, dar acest lucru nu schimba iubirea ce ti-am purtat-o pana acum. nu uit ca ai nevoie de atentie.
simt in discursul anumitor barbati acest atasament de ideea de a fi tati. as lupta pt cea pe care o iubesc daca as sti ca e insarcinata. dar nu spune nimeni nimic despre a lupta pentru care imi e draga pentru ceea ce este.
sper sa fiu inteleasa. recunosc ca nu prea am coerenta si astept atentionari in acest sens.
-
cred ca ai nevoie de mai multe raspunsuri ale baietilor in cazul asta :-\
-
un copil e un challenge imens...dar nici mamica nu trebuie neglijata!
-
Recunosc ca la mine inca nu se manifesta deloc spiritul matern... imi plac copii, dar nu as putea sa am eu unul acum. Poate si fiindca am fost singurul copil la parinti, in ceea ce priveste dragostea sunt egoista. Si sincer, in momentul asta cred ca as fi geloasa pe copilul meu... este clar ca tatii acorda o foarte mare atentie copilului...dar asta trebuie sa facem si noi ca mame. Trebuie sa acceptam faptul ca atunci cand o sa avem un copil, el o sa fie pe primul loc, si nu noi. El devine centrul existentei tale, si daca il faci atunci cand esti pregatita pentru asta, acest lucru nu te va deranja. Cum nu te va deranja nici faptul ca tatal ii acorda mai multa atentie celui mic, si nu tie. Ba chiar te va bucura acest lucru. Va veti bucura amandoi de acea minune.
Dar repet, este FOARTE important sa faci un copil cand esti cu adevarat pregatita.
-
Cred ca fiecare dintre parteneri tinde sa acorde ceva mai multa atentie celui mic,mai ales in primele luni de viata.Nu cred ca se poate spune ca numai tatii acorda asa de multa atentie copiilor ci se intampla si invers mult mai des.Pt ca cel mic are nevoie de toata ingrijirea si de atentia parintilor.De aceea cred ca partenerii incep sa se indeparteze unul de celalalt,dar este de obicei doar o faza trecatoare.
Iar...la ceea ce ai intrebat,de ce se lauda la toti prietnii cu copilul...nu cred ca pentru a arata ca ei sunt virili si capabili de procreere ci pentru ca fiecare parinte este mandru de copilul sau si i se pare ca e cel mai scump,dragalas,destept etc...si toti cred ca ne vom lauda la un momendt dat cu copilul nostru...din simpul motiv ca ...este al nostru :)
De ce isi divinizeaza sotiile si isi doresc un copil atat de mult?Pentru ca,de obicei,o casatorie este bazate pe dragoste si iubire,iar la momentul potrivit apare si dorinta de a avea un copil,pentru ca asta este firesc si normal.Pana la urma asta este scopul suprem in viata :)
Atasamentul de ideea de a fi tati...probabil se naste in momentul in care vad acea fiinta atata de mica,parte din ei,care nu poate rezista si nu se poate descurca fara ajutorul lor...Iar legat de lupta pt cea pe care o iubesc si arde faptul ca ar lupta pt ea in momentul in care ar sti ca e insarcinata,probabil,ce e aceeasi idee...ea e persoana matura,se poate descurca,nu are nevoie neaparata de el pt a trai...pe cand sufletelul care e inauntrul ei depinde de persoanele din jur,de parinti pt a reusi sa creasca...
:-* :-* :-*
-
Fetelor, fetelor...cred ca cel mai mult adevar a spus pokemon. Va trebui probabil sa vedeti fiecare pentru voi...sa aveti un copil si sa traiti sentimntele acestea.
In primul rand e excelent daca tatal e fericit si iubeste copilul. Nimica rau. Cel mai fericit caz, fiindca daca il vezi pe tata ca iubeste si rasfata copilul tu, ca mama, te simti fericita. Pentru mine este o bucurie sa il vad pe sotul meu jucandu-se cu copiii, facandu-i sa rada, schimband scutece...veti vedea.
In al doilea rand sotul nu se va putea uita la sotie numai ca la mama copilului lui pentru multa vreme. Dupa cateva saptamani/luni vor incerca sa isi impresioneze iubita, sa reinceapa viata sexuala...e ca un nou inceput. Sa nu mai amintesc ce bine arata mamicile proaspete, cu un pic de carnita pe unde trebuie si cu sani mari (cea mai ieftina si naturala marire...) ... ar fi imposibil sa nu atraga atentia sotului.
In al treilea rand sotul devine mult mai responsabil si relatia in general mai organizata.
Cu timpul se va atinge o balanta.
Oricum, nu puteti invinui tatii. Cum sa nu se bucure cand copiii lor sunt singurii care le spun :"tati esti un super-hero" sau "esti cel mai bun tati din lume". Nu pot sa uit ce tare s-a bucurat sotul meu cand, dupa ce am facut o pana si el a schimbat roata in timp record, fetita noastra i-a facut nenumarata complimente ca el e puternic si a ridicat masina si e asa de mare si tare...numai copii pot face asta. Noi, ca sotii, nu le spunem ca sunt eroi ca au schimbat o roata, dar copii ii ating la o coarda sensibila.
-
Cred ca nici o mama nu devine geloasa vazand ca sotul ei acorda atentie copilului, chiar mai multa decat ei, sotiei. Pe mine personal ma incearca un sentiment amplu de mandrie, ca si cand EU am merite deosebite, ca si cand datorita mie sotul meu se poate bucura acum de clipele petrecute cu fiica noastra. Probabil sunt destul de subiectiva in aceasta pornire. :)
Cat despre "suntem sau nu suntem pregatiti sa avem un copil..." imi vine sa rad! Cred ca daca am naste copii numai cand am fi pregatiti pe toate planurile, omenirea ar fi pe cale de disparitie. Serios! Niciodata nu vom simti ca putem oferi copilului nostru conditiile ideale sa creasca. In plus, noi insine vom avea mereu cate un mic sau mare obiectiv care va trebui atins inainte sa vina bebelasul care ne va ingreuna si incurca misiunea. Dar referitor la cat putem sa ii oferim copilului nostru, o sa va povestesc ceva: i-am cumparat Cezarei tot felul de jucarii, care mi se pareau mai atractive, mai fascinante, cu multe beculete, sunete din cele mai hazlii, i-am cumparat pana si olita cu fotocelula care o "premiaza" cand face "ceva" scotand un sunet victorios, si multe alte prostioare care credeam ca ii vor face mare placere. Dar ea...nici gand sa reactioneze asa cum am crezut eu! Se joaca cu multa placere cu orice cablu, snur, eticheta, decat cu jucariile cumparate; ba, mai mult, s-a speriat de olita si de zgomotul de victorie! E tare fericita cand mami si tati se joaca cu ea, e morocanoasa daca nu suntem aproape. Concluzie: copiii au nevoie de lucruri mult mai simple decat credem noi. Nimic nu le va putea inlocui dragostea parinteasca. Deci...a fi sau a nu fi pregatit sa ai un copil se reduce de cele mai multe ori (in cazul cuplurilor casatorite!) la a fi sau nu capabili de iubire pentru copil. Ceea ce e o problema rezolvata de mult! :) Un copil iubit, hranit si curat e un copil fericit. Jucarii sofisticate, hainite la ultima moda, etc. nu il vor impresiona decat pe vecinii nostri, prieteni ai casei, adica pe cei in fata carora vom vrea sa ne laudam noi, parintii! ;)
-
Cred ca sa acorde atentie micutului (chiar si cu riscul de a parea mult in comparatie cu partenerului/partenerei) este firesc pentru ambii parinti.
Eu una nu vad altfel o relatie si zau daca m-as simti neglijata sau, asa cum reiese din pledoaria ta, geloasa. Copilul nu este al tatalui sau al mamei este rodul unei iubiri. Mai sunt si altfel de cazuri dar in mod normal asa este.
Bucuria de a vedea iubirea pentru cel mic in ochii celuilalt este mai mare decat aceea de a-ti fi acordata tie. O mama difera oarecum de fetita rasfatata care a fost inainte si care isi dorea stralucirea din ochii sotului doar pentru ea. E o maturizare
Ai admirat mamicile pe strada? Le-ai admirat copilul? Ai citit mandria, fericirea as putea spune, din privirea lor? Esti doar un strain pentru ele dar te cred fara sa clipeasca cand le spui ca micutul e o minune de copil. Daca le-ai admira pe ele, le-ai face un compliment probabil ar fi neincrezatoare. Copilul este o minune. Cine admira mica lor minune brusc le devine drag.
In alta ordine de idei nu cred ca este sau poate fi un tata iubitor cel care se gandeste sa aiba un copil "doar pentru a se simti virili si capabili de procreere? " Tata inseamna mult mai mult. Chiar si din cei care gandesc initial asa multi se maturizeaza si devin cu adevarat tatici ;)
-
multumesc tuturor pt feed-backuri. ;)
nu am un copil. mi-l doresc din toata inima. sunt sigura ca mi-ar schimba mina, mi-ar oferi strea de maturizare sau de iubire mai mult decat divina.
s-ar putea ca pledoaria sa-mi fi fost geloasa. problema nu era una personala, desi am sustinut-o cu patos. este o chestiune pe care am observat-o in cateva familii. si eram tare curioasa cum vedem problema.
ma rog pentru toti tatii care doar se mandresc cu copiii lor, care isi neglijeaza efectiv sotiile dupa nastere si sunt multumiti doar ca numele le va fi dus mai departe. de asemenea, sper ca observatiile mele sa fie gresite. si sa nu fi vazut eu bine.
-
Ai observat foarte bine, Little Rose. Si tatal copiilor mei a avut acelasi comportament .Cu timpul a ajuns la indiferenta si isi considera copiii niste "griji" care ii goleau buzunarele si de care dorea sa scape cat mai repede. Acum i-am indeplinit dorinta si este fericit cu noua sa "familie" , lipsit de griji si responsabilitati.
Parerea mea de mama a doi baieti minunati ::)este ca tatal ar trebui sa-si iubeasca sotia si mai mult din moment ce aceasta a adus pe lume rodul iubirii lor.Putini barbati inteleg ca un copil schimba prioritatile unei sotii, devenita mama, ma refer la primele luni de viata ale micutului. In tot acest timp tatal ar trebui sa acorde tot sprijinul mamei, astfel aceasta va avea din ce in ce mai mult timp si pentru el(din nou). Cum sa fii gelos pe propriul copil? Exista si mame care devin geloase pe copil atunci cand sotul ii acorda prea multa atentie acestuia . Mi se par absurde astfel de gandiri si comportamente .
Din nefericire multor parinti li se potriveste zicala "Le da D-zeu copii la toti nebunii" :(
-
"Le da D-zeu copii la toti nebunii" :(
Ei, nu Dumnezeu e cel care imparte copii in stanga si in dreapta la toti nebunii. Nebunia, inconstienta, lipsa educatiei precum si alti factori duc la aparitia copiilor. Ma refer la acei copii conceputi precum politele de asigurare sau metode de a "lega" pe X - guy alaturi de "printesa vietii lui" cunoscuta seara intr-un club.
Bine ca e doar o zicala!
Cat despre cum ar trebui sa fie un viitor tatic si cum sa se comporte nu am de gand sa vorbesc. Difera de la persoana la persoana criteriile pe care ar trebui sa le indeplineasca. (Mai e o vorba: sa nu te pui niciodata cu miresele sau cu viitoarele mamici - ele au mereu dreptate).
Despre lipsa atentiei dupa nastere, tatal (in cele mai multe cazuri) isi saboteaza singur relatia cu sotia si copilul lui. Creierul lui o face, fara sa-i ceara permisiunea, prin comparatii. In mod normal comparam orice, o facem inconstient fara sa ne dam seama, ajutandu-ne sa luam cele mai bune decizii (credem noi). In aceasta perioada, dupa nastere, nivelul de comparatii creste foarte rapid ajungand astfel sa se autosaboteze. Se ajunge la frustrari, la lipsa comunicatiei, si in cele din urma la ignoranta. O ignoranta care nu este la suprafata imediat, abia mai tarziu o sa apara la suprafata, vizibila pentru copil si mama.
Este necesara o relatie absolut superba din cat mai multe puncte de vedere ca sa nu se ajunga la ignoranta. Si mama trebuie sa fie constienta de faptul ca si tatal are nevoie de atentie. Nu doar copilul. O parte din vina o au si mamele, nu doar tatii. Asadar atentie viitoare mamici, si tatii conteaza!
-
Haideti sa ne referim strict la copiii care sunt doriti intr-o familie , nu la cei care vin pe lume din greseli. Atunci cand doi soti isi doresc urmasi se presupune ca fiecare isi cunoaste viitoarele atributii .
Referitor la "Asadar atentie viitoare mamici, si tatii conteaza!", dragul meu drag,
mamicile au nevoie de mai multa atentie in aceasta noua ipostaza...or fi ele femei dar tot oameni sunt si nu au nici 4 maini ,nici 4 picioare si nici zile compuse din 48 de ore (daca intelegeti la ce ma refer). Important este ca dragostea si atentia unor parinti nu mai poate fi repartizata in mod egal, e logic, un parinte isi iubeste copilul mai mult decat propria viata( ma rog, asa ar fi ideal) , mai mult decat orice pe lumea asta ( si in categoria "orice" intra sotul, parintii, fratii etc). Adultii(mamicile si taticii) au trecut prin stadiul de copil, au primit dragostea parintilor, e randul lor s-o ofere copiilor lor.
Deci dragi viitori tatici : NU MAI FITI ATAT DE EGOISTI SI ORGOLIOSI! :D :hug: Copiii au nevoie de toata dragostea parintilor. Atentia si iubirea dintre soti va ramane aceeasi pana la sfarsit daca acestia vor sti sa aprecieze ce au langa ei si sa inteleaga nevoile unui copil. Dragostea materna/paterna este una, dragostea dintre soti este altceva. Cand o sa fii parinte( nu am nici cea mai mica indoiala ca vei fi un tata minunat)dragul meu Escu, o sa intelegi ce ma chinui eu sa spun aici ;D
PS- va impartasesc ceva ce m-a inspaimantat si m-a facut sa ma simt atat de neputincioasa la momentul respectiv : un tata ii spune mamei copiilor lui urmatoarele cuvinte " Nu le-am facut copiilor mei nici jumatate din raul pe care mi l-a facut mie tata" :'( se razbuna pe fiii lui pentru toate nedreptatile si suferintele prin care a trecut el in copilarie) . Cum mai poate o mama sa iubeasca pe tatal copiilor ei cand aude asa ceva si intelege ca a fost complice fara sa vrea la o fapta ingrozitoare care ar putea fi numita " uciderea sufletelor copiilor ei"?
-
Nu e vorba ca mamele au 4 maini si 4 picioare. Cu un copil facut din dragoste, un tata nu ar lasa totul sa cada pe umerii mamei. Eu doar am explicat de ce se ajunge la indiferenta. Important este ca si mama sa nu uite cine a plantat samanta. Daca ea acorda toata atentia copilului, exista sanse sa se ajunga la indiferenta. Nu e vorba de comparatii intre tipurile de iubire. E o greseala sa credem ca din momentul ce mama a nascut ea nu mai are nici un fel de datorie morala fata de sot. Nu mi se pare normal ca toata afectiunea sa se redirectioneze catre copil. Copilul are nevoie de toata dragostea parintilor, dar din moment ce mama creaza ruptura prin faptul ca uita de afectiunea fata de tata....cu totii stim unde se ajunge.
Cum mai poate o mama sa iubeasca pe tatal copiilor ei cand aude asa ceva si intelege ca a fost complice fara sa vrea la o fapta ingrozitoare care ar putea fi numita " uciderea sufletelor copiilor ei"?
De fapt intrebarile se pun astfel: Cum poate o sotie sa nu stie problemele sotului lui? Cum poate o sotie sa nu incerce sa rezolve problema cu sotul, impreuna, pentru o familie fericita? Cum prefera sa taie de la radacina indiferent de urmari?
PS: Dragostea dintre soti trebuie sa creasa ca in fiecare zi, nu sa ramana la fel.
-
"De fapt intrebarile se pun astfel: Cum poate o sotie sa nu stie problemele sotului lui? Cum poate o sotie sa nu incerce sa rezolve problema cu sotul, impreuna, pentru o familie fericita? Cum prefera sa taie de la radacina indiferent de urmari?'
Uite ca se poate atunci cand este indepartata ca sotie si prieten , cand nu se doreste impartasirea trairilor anterioare casatoriei, cand se acumuleaza ura si sete de razbunare pt tot ce s-a intamplat in trecut, cand se traieste din amintiri , cand se doreste doar un statut pt a fi in rand cu lumea si de aici porneste un lant al slabiciunilor care nu va avea nicio veriga puternica si minciuna va fi piatra de temelie .
Eu nu cred ca dragostea poate creste, ori iubesti din tot sufletul ori nu . Nu poti sa spui "te iubesc putin, vreau sa fii sotia mea, sigur dragostea mea va creste odata cu anii". De aici si vorba "se iubesc la fel ca-n prima zi".Cel putin eu asa simt, iubesc cu toata fiinta mea si simt ca mai mult de atat nu pot oferi.
Intotdeauna vor fi opinii diferite, fiecare are dreptate din punctul lui de vedere dar niciodata unul dintre parteneri nu poate avea o scuza in faptul ca nu a fost inteles atunci cand nu-si impartaseste sentimentele si temerile , facandu-si razbunarea un ideal. Este ceva malefic, de neconceput si n-o sa reuseasca nici D-zeu sa ma convinga sa uit ca un sot si tata poate gandi astfel.
Nu am generalizat, am spus ca exista si mame geloase pe copiii lor , mame care prefera sa ofere toata dragostea sotilor iar copiii sa fie lasati pe un plan secundar , ceea ce nu mi se pare normal. Cand ai copii s-a dus "viata noastra" ca iubiti, ma refer la prioritati.Cel de langa tine ar trebui sa stie ca il iubesti neconditionat , ca intotdeauna va fi o fiinta speciala in sufletul si in viata ta, asta inseamna sa iubesti ...sa nu ceri si sa continui sa oferi, sa nu clachezi si sa lupti pt ce va veni. Este o lege a naturii si a firescului sa simti asa si sa accepti . Nu stiu, poate gresesc .
Dar...sunt mama!Si nimeni pe lumea asta nu este mai important decat copiii mei. Asa ar trebui sa simta si un tata, inaintea nevoilor lui si ale sotiei, sa puna viata si sentimentele copiilor. Atunci oricarei sotii i-ar straluci ochii de mandrie si de iubire.Copiii cresc atat de frumos intr-o familie plina de iubire si intelefere!
E minunat sa fii parinte cand stii sa spui si sa arati ca IUBESTI.
-
Cand ai copii s-a dus "viata noastra" ca iubiti, ma refer la prioritati.Cel de langa tine ar trebui sa stie ca il iubesti neconditionat , ca intotdeauna va fi o fiinta speciala in sufletul si in viata ta, asta inseamna sa iubesti ...sa nu ceri si sa continui sa oferi, sa nu clachezi si sa lupti pt ce va veni. Este o lege a naturii si a firescului sa simti asa si sa accepti . Nu stiu, poate gresesc .
Dar...sunt mama!Si nimeni pe lumea asta nu este mai important decat copiii mei. Asa ar trebui sa simta si un tata, inaintea nevoilor lui si ale sotiei, sa puna viata si sentimentele copiilor. Atunci oricarei sotii i-ar straluci ochii de mandrie si de iubire.Copiii cresc atat de frumos intr-o familie plina de iubire si intelefere!
E minunat sa fii parinte cand stii sa spui si sa arati ca IUBESTI.
Nu sunt de acord cu tine. Iti inteleg punctul de vedere, dar realitatea ta nu-i aceeasi cu realitatea mea. Asta ne deosebeste ca oameni...nu ? :D :D :D
Cand ai copii, viata de "iubiti" nu se termina. Daca se concentreaza totul asupra copiilor, atunci e si normal sa dispara. Nu zic sa oferim mai putin copiilor, doamne fereste, dar spun ca se poate avea si o viata normala de indragostiti. Totul tine de educatia copiilor, de timpul acordat lor si mai conteaza cum ii invatam pe copii sa depinda de parinti. Prea multa dependenta de parinti strica. Trebuiesc stimulati sa gaseasca singuri rezolvari la propriile probleme, nu sa le oferim noi problema rezolvata.
Relatiile in sine inseamna troc. Dai si oferi fara sa cantaresti cine cat ofera. Cat despre iubire, ea creste in sufletul si in inima ta, nu creste in cuvinte. Iubirea incepe sa creasca atunci cand "te iubesc" este prea mic pentru ceea ce simti...
Da, copii sunt minunati. Parintii nu ar trebui sa inceteze sa-i iubeasca niciodata.
Despre cum ar trebui crescuti copii nu mai vorbesc. Nu am ajunge nicaieri. Ideea e ca trebuie sa le oferim startul, baza de care au nevoie si sa le oferim o educatie buna. Iar noi, ca parinti (sau viitori parinti) sa ne bucuram de viata, de cei dragi, de copii....
-
:DPRIORITATE! La asta ma refer. Nu la faptul ca a venit copilul, mataluta, draga sotiorule, muta-ti cuibul si ne vedem la pensie :D. :nono:
Nimeni nu poate avea intaietate in detrimentul copiiilor.Viata in doi se schimba, apar responsabilitati noi, fiecare se muleaza dupa nevoile celuilalt, fara pretentii .Cand copiii vor parasi cuibul, evident ca totul va fi ca la inceput: doar ei doi si iubirea lor. Nu putem condamna pe nimeni pt asta. Am mai spus-o, orice pe lumea asta are reguli si respecta legea naturii. Altfel, gandesc, nu ar mai exista viata sau am fi cu totii orfani, parasiti de cum am fost adusi pe lume.
Viata este un compromis , trebuie doar sa facem la randul nostru alt compromis . Spunea cineva "Copiii isi aleg parintii" , pentru acest fapt minunat ,ei ar trebui sa primeze in viata fiecaruia dintre parinti.
Sa nu crezi ca voi fi vreodata de acord cu tine sau oricine crede ca un copil nu schimba viata unui cuplu si, mai ales timpul acordat partenerului. Nu m-as mai simti mama si om.
Vis-a-vis de nevoile sotului...oare de ce acesta are dreptul sa simta nevoia de libertate, de timp petrecut cu prietenii, de o bere etc iar noi auzim doar " esti mama, datoria ta este sa-ti cresti copilul fara sa strambi din nas, tu stii cel mai bine de ce are nevoie copilul tau,eu sunt barbat, aduc bani in casa , restul e istorie" , pe langa asta trebuie sa fii si sotie si sa-ti intelegi sotul ( ca pe tine te intelege sfantul si vei fi rasplatita pe lumea cealalta).
Nu dati cu pietre ca nu am nimic cu barbatii! Dar as vrea sa inteleaga si ei ca a fi femeie nu inseamna a fi Superman si le putem pe toate iar la o adica ( soferitele de expl.) suntem tratate cu "e femeie, ce pretentii sa ai de la ea"?
In concluzie( a mea) ma voi considera intotdeauna superioara barbatului doar pt ca pot fi mama( glumesc , dragii mei, nu am putea trai fara voi...mai rau decat ati putea trai voi fara noi :PGLUMEEEEESSSC!) :hug:
gata cu vorba si treceti la copii( care aveti, restul puneti-va pe treaba , daca mai aveti curaj dupa ce ati citit aici :D)
-
Dar as vrea sa inteleaga si ei ca a fi femeie nu inseamna a fi Superman...
Ei, nu au priceput lucrul asta timp de sute de ani, crezi or sa inteleaga vreodata? :laugh: :laugh: :laugh:
Sunt barbati si barbati, nu-i frumos sa-i pui pe toti in aceasi oala. Mai mult nu vreau sa intri in detalii, am crea polemici aiurea, fara rost.
Cand va hotarati sa faceti un copil, asigurati-va ca il faceti cu persoana potrvita! E valabi pentru altele sexe...
-
Uite o parere: "de multe ori simtim ca meritam un barbat mai bun din toate punctele de vedere, argumentand fie cu stradaniile si munca noastra, fie cu sentimentul nostru de dreptate. De aceea, vrem ca sotii nostri sa se schimbe pentru a corespunde asteptarilor noastre. Aceasta atitudine este o bariera esentiala care ne impiedica sa il acceptam asa cum este el. Pentru a scapa de aceste asteptari, trebuie sa renunti la ceea ce crezi ca meriti din partea barbatului tau…. Respectul, reverenta fata de sot inseamna sa pui in practica acceptarea. Din moment ce l-ai acceptat pe barbatul tau asa cum este, fara nici o conditie de a se schimba, esti gata sa incepi sa-i dai atentie, sa-l pretuiesti, sa-l iubesti si sa-l admiri la maximum! Unele dintre noi ne-am instrainat de barbatii nostri din cauza ca nu am reusit sa-i acceptam. Le-am ranit adanc personalitatea lor masculina si i-am determinat sa se razvrateasca impotriva noastra. Bineinteles ca in fiecare casnicie situatia este alta. Poate unele femei nu ar trebui sa le ceara iertare barbatilor lor, dar altele ar trebui sa o faca…. Pana nu il vei accepta pe sotul tau integral, fara conditii de schimbare, iti va veni foarte greu sa il admiri. Trebuie sa fie indepartat ce este negativ inainte de a planta ce este pozitiv.”
Asta nu inseamna ca de azi inainte barbatii ar trebui sa renunte la lupta de a fi egali femeilor! :P :D
-
Ce ne facem insa cu ceea ce credem opus la ceea ce este in realitate? Mai exact, spui asa: "Din moment ce l-ai acceptat pe barbatul tau asa cum este, fara nici o conditie de a se schimba, esti gata sa incepi sa-i dai atentie, sa-l pretuiesti, sa-l iubesti si sa-l admiri la maximum!" Nu, femeia l-a acceptat asa cum CREDEA ca este, asa cum mintea ei isi construise imaginea... Daca ea l-a crezut pe barbatul ei atent, fidel, iar el se dovedeste nesimtit si infidel... ce face? Cade muta de admiratie, ca doar l-a ales!? Nu, probabil ca alege sa-l DESaleaga si isi vede de viata ei, purtand povara propriei naivitati si a propriilor dezamagiri. Dar nu o va obliga nici o datorie morala din lume sa ramana langa un barbat pe care l-a crezut inger si s-a dovedit a fi o lichea. Problema nu e a alegerii ei initiale, problema e a naivitatii ei initiale, de care da, poate sa ii multumeasca unui asemenea barbat ca a salvat-o. Prea multa nefericire s-a construit in numele datoriei morale, iar de-a lungul istoriei mai ales femeile au platit acest tribut. Poate ca am ajuns intr-o epoca in care ne permitem sa spunem NU, sau spunem PUNCT si de la capat.
-
La asta m-am referit eu, Lorelei. Multe femei accepta pe barbatii de langa ele crezand ca sunt ceea ce vor ei sa para a fi. Nu stie niciun barbat si nicio femeie ca , odata cu sosirea pe lume a unui copil, partenerul va ramane acelasi . Din experienta va spun ca sunt soti/sotii care devin mult mai sensibili si altii care se transforma intr-un munte de indiferenta si lasa toate grijile si responsabilitatile pe umerii celuilalt.
Nu am generalizat, am spus asta , citeste cu atentie ...aici era vorba despre "mama copilului meu " , de ce unele mame sunt lipsite de atentia si respectul sotului dupa ce acestea le aduc pe lume un mostenitor si cum sotul da vina intotdeauna pe lipsa sotiei de atentie atunci cand el isi doreste cate o escapada cu baietii. Niciodata nu vor putea fi pe deplin satisfacuti nici barbatii dar nici femeile atata timp cat viata lor trebuie impartita cu copiii. Insa, spre deosebire de un barbat, o femeie se multumeste doar cu o floare in semn de respect si admiratie ca este mama copilului sau si nu primeste decat indiferenta si noroi.
Vis- a-vis de polemica...un tata care nu vrea sa plateasca o pensie alimentara , sa nu respecte sentinta judecatoreasca pronuntatain favoarea copiilor sai ,pt ca nu i s-a oferit lui totul si prefera sa i se intocmeasca dosar penal( un exemplu concret al indiferentei si al "scaparii de griji si obligatii" despre care vorbeam mai sus),poate fi de admirat? La asta ma refeream eu si incercam sa-mi sustin punctul de vedere, nedorind sa generalizez . Poate asa se va intelege.Si daca un astfel de om trebuie respectat, admirat si inteles ,pentru ca eu l-am ales drept sot, atunci le cer iertare tuturor barbatilor , inclusiv lui,ca am inteles gresit rolul meu de "a fi sotie cu orice pret".
-
...ok,ok!!!cert este ca in astfel de discutii,cu toate ca EI sunt cei vizati,barbatii nu sunt prezenti...observ ca sexul frumos face ravagii in disecarea acestui subiect,chiar daca prin replica,titlul este o afirmatie a unui barbat.
eu consider ca procrearea este ceva maret,este implinirea gandurilor a doi oameni care se iubesc si isi doresc acest lucru.dimensiunea pe care o schimba aparitia unui copil,este relativa,depinde de prea multi factori pe care nu-i luam in calcul,si in anumite cazuri rezultanta este un dezastru...
tatal ca si mama au o indatorire,au un tel,binele copilului...aici nu se poate discuta de impartirea responsabilitatilor,ci doar de o intelegere tacita de separare a obligatiilor fiecaruia.
-
Daca am inteles eu bine, ideea pe care o abordase Little Rose si care o intriga era aceea a nepasarii sotilor/tatilor fata de sotia devenita mama. Faptul ca, odata cu aparitia unui copil, aceasta parca ar inceta sa mai fie perceputa ca iubita, prietena, confidenta si ar deveni doar cea care a purtat si dat nastere "mostenitorului", ca si cand sex-appeal-ul si calitatile ei de femeie ar fi disparut sau ar fi devenit cumva insesizabile.
Sunt convinsa ca ceea ce ai vazut tu, Little Rose, in jurul tau exista cu adevarat, se intampla, ca sunt barbati care isi modifica sau atenueaza perceptia vis-a-vis de sotia/partenera devenita mama copilului din diferite motive, unul din ele fiind acela ca isi concentreaza dintr-o data atentia asupra bebelusului, asa cum si viceversa este valabila. Si asta nu ar fi chiar asa grav, daca ar fi doar acesta motivul..caci, cu dragoste, intelegere si comunicare, "problema" se poate indrepta.
Daca insa motivele ce stau la baza acestei schimbari sunt de alta natura..dar asta-i alta gasca-n alta traista.. :)
De ce schimbarea aceasta la barbati? Parca ei stiu mereu de ce.. :P..asa cum nici noi nu avem mereu explicatie pentru tot ceea ce facem, de altfel, mai ales cand actionam din impuls, incapatanare sau la suparare. Normal ca ei sunt cei mai in masura sa raspunda - noi nu putem decat specula si nici nu putem generaliza, caci fiecare isi are personalitatea sa, viziunea sa si, drept urmare, un mod diferit de a reactiona in anumite imprejurari.
Asa cum sustinem cu totii, un copil este un prilej de bucurie, o binecuvantare, fructul iubirii dintre doua persoane ce vor face IMPREUNA parte din viata sa de la bun inceput, in toate aspectele, pornind de la grija fata de viitoarea mamica in timpul sarcinii, la momentul nasterii, la schimbatul scutecelor si trezitul noaptea, vizitele la doctor, sedintele cu parintii etc. Asa cum e nevoie de doi pentru a concepe, e nevoie de doi si dupa..si da, viata se modifica odata cu aparitia unui copil, insa nu zice nimeni ca nu poate fi la fel de frumoasa si ca parintii nu se pot iubi cu la fel de multa infocare, ca mama nu este la fel de sexy. Reteta universala nu exista - fiecare isi face "regulile" in curtea lui, de comun acord. Daca treburile scartaie la un moment dat, se poate ridica frumusel cartonasul galben :) Comunicarea e cheia, parerea mea. Gata, imi dau singura cartonas rosu si ies de-aici. Urmatorul , va rog!.. :P