Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: amelie din 15 Noiembrie, 2006, 04:15:30 p.m.

Titlu: tot eu
Scris de: amelie din 15 Noiembrie, 2006, 04:15:30 p.m.
Aproape toata viata mea de pana acum s-a scurs in neliniste. Ca si cum plamanii mi-ar fi fost facuti dintr-o substanta numita frica. Am trait in preajma unei nenorociri, asteptand inconstient ca un rau sa se abata asupra mea. Dintotdeauna un soi de fragilitate mi-a captusit sufletul. Mereu trebuia sa ma inving. Insuportabila n-a fost lupta, ci faptul ca n-am stiut niciodata precis ce anume din mine trebuia infrant. Poate si asta e un neadevar. Dar oare cunoastem vreun adevar in legatura cu fiinta noastra? Prea mult timp din viata m-am ocupat cu plonjari inutile in ceea ce se cheama "eu".Prea multe impacturi si caderi. Slabiciuni de neiertat. Va trebui sa invat linistea si ordinea interioara. Voi reusi vreodata sa-mi castig eliberarea de sub propria tiranie? Deocamdata simt nevoia sa tac stiind ca dovezile de sinceritate pot fi doar monede de schimb avansate in vederea unei tranzactii viitoare
Titlu: Re: tot eu
Scris de: amelie din 20 Noiembrie, 2006, 12:19:58 p.m.
....doar somnul se aseaza in mine ca o mana racoroasa pe o frunte incinsa de febra...singurul loc unde raman singura...e o rupere din mine insami, o alunecare binefacatoare in liniste si uitare...somnul rade totul de pe mine....o clipa, la marginea lui, abia perceptibil ma las spalata de tot ceea ce ziua a depus in straturi.Ca intr-un ritual, ca o purificare, ma las devastata de tensiunea care mi-a subtiat peste zi intreaga fiinta. Cine stie, fara somn poate m-as destrama...m-as desprinde bucata cu bucata, topita incet de o mistuitoare, neobosita miscare spre el... si tot in somn, varsta urca in mine, se inalta insesizabil, invadeaza genele, invata sangele cu urcusuri rapide si caderi lungi....imi inseamna conturul cu noi curbe si rotunjimi. Prefaceri adanci trec prin mine ca intunericul vuitor al tunelurilor prin munte, dislocand substante, despicand asteptarea in doua taceri distincte, precis conturate: una tematoare, haituita la tot pasul de ritmul alert al surprizelor, alta vicleana, lacoma, bantuita de curiozitate si presimtirea unor tulburatoare emotii.
Titlu: Re: tot eu
Scris de: B3b3 din 21 Decembrie, 2006, 11:54:28 p.m.
Cu siguranta vei reusi,trebuie sa ti acorzi mai multa incredere,mai putine ganduri mai multe fapte  :*
Titlu: Re: tot eu
Scris de: amelie din 27 Decembrie, 2006, 05:01:03 p.m.
noaptea  sunt   mai  buna ... am  mai  putine  nelinisti  si  indoieli  de indurat  ... noaptea ,  nu   stiu  ce  e  ura ,  gelozia ,  inversunarea... noaptea  uit  tot  ce face ziua ,uneori ,din mine: o femeie prea plina de sensibilitate si ingaduinta...noaptea ma pot scufunda in mine...un lucru e sigur. Niciodata nu ma simt mai om, mai aproape de lucrurile firesti   si   simple ,   mai   transparenta ,  mai   ferita  de  rele  decat noaptea... Poate fiindca odihna lumii, somnul  universal , intaresc in mine convingerea ca-n inactivitatea generala, in abandonul fiecarei fapturi  nu  poate  fi  ascuns  raul, neprevazutul tragic, intamplarea absurda. Oamenii  dorm  pentru a se purifica...pentru a deveni mai buni...pentru a uita...pentru a se pune de acord cu ei insisi...
Daca intelepciunile astea nocturne nu m-ar parasi la ivirea zorilor...
[/i][/b]
Titlu: Re: tot eu
Scris de: wanderer din 02 Ianuarie, 2007, 08:56:47 p.m.
   Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

   Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

                                                Dar din pacate, se invata doar cu timpul...