Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Credinţă => Subiect creat de: Escu din 21 Noiembrie, 2006, 10:50:41 p.m.
-
dupa moarte...cineva ne v-a intreba...
"Ce ai facut cu viata ta, cea pe care ti-am daruit-o?"
Astept niste raspunsuri...
-
prea multe intrebari....prea putine raspunsuri....vad ca nu va incumetati...va e frica de voi insiva ?
-
Ma intereseaza subiectul si NU mi-e frica de mine insami dar nu prea stiu in ce sens sa privesc intrebarea ... ar trebui sa-mi imaginez ca am 70 ani , am murit si trebuie sa raspund cuiva la aceasta intrebare ?? Sa-mi imaginez o viata netraita inca pana la capat ? Sau sa zic ce cred in acest moment ca voi face cu viata mea ? ... Nu inteleg .
LUMINEAZA-MA stimate !
-
daca astazi as muri...si cineva mi-ar pune aceasta intrebare...in primul rand i-as multumi pt ca mi-a oferit aceasta viata...i-as multumi pentru tot ce a insemnat ea si pentru tot ce am avut ocazia sa traiesc
i-as multumi in primul rand pentru parinti pe care mi i-a oferit...pentru dragostea lor neconditionata si inestimabila..pentru grija cu care m-au crescut si pentru tot ceea ce am invatat de la ei...
i-as multumi pentru copilaria pe care mi-a oferit-o...chiar daca nu am avut multi copi in preajma cu care sa ma joc...chiar daca nu am avut bunici la tara si stiam ce inseamna "vacanta de vara" doar din povestiri...chiar daca nu am fost foarte copilaroasa as putea spune...am avut o copilarie placuta, linistita...
i-as multumi pentru personalitatea pe care mi-a dat-o...chiar daca am suferit de multe ori ca nu am putut fi ca x sau y in adancul sufletului nu mi-am dorit niciodata sa fiu decat eu...si nici nu am putut fi altfel...eu am fost eu..cu greseli si succese...dupa propriam gandire...
i-as multumi pentru ca mi-a aratat ce inseamna prietenia...ca mi-a dat ocazia sa intalnesc persoane in fata carora sa pot vorbi si sa stiu ca ma asculta...sa stiu ca oricand ar fi gata sa ma ajute...si pe care la randul meu le-am ajutat...
i-as multumi ca mi-a aratat ce inseamna sa iubesti si sa fi iubit...vai cat de frumos este...am avut ocazia sa aflu cum este sa adormi cu cineva in gand si sa te trezesti cu aceeasi imagine in fata ochilor...am avut ocazia de a simnti ca sunt cea mai importanta persoana din viata cuiva...am avut ocazia sa vad cum este sa traiesti pentru altcineva...sa simnti ca inima mea nu mai bate pentru mine..ci pentru el...doamne cat de frumos este sa iubesti....iti multumesc!!!!
apoi...
mi-as cere iertare pentru toate momentele in care am criticat aceasta viata in loc sa ma bucur de ea...i-as cere iertare pentru ca am fost prea slaba sa imi implinesc visele....pentru ca nu am avut destuyla vointa sa zambesc mereu...pentru ca am fost prea lasa sa imi recunosc toate greselile...pentru ca am fost prea lenesa sa duc la capat tot ceea ce mi-am propus...pentru ca am fost prea dependenta de iubire...prea dependenta de idealuri...prea dependenta de dorinta de a avea un suflet langa al meu...prea dependente pentru a mai putea gusta din puterile mele...
i-as cere scuze pentru toate momentele pe care le-am irosit plangandu-mi de mila in loc sa fac ceva pt a-mi fi mai bine...
si la sfarsit as pune si eu o intrebare...de ce m-a facut atata de dependenta de iubire dupa care mi-a luat-o lasandu-ma sa ma zbat singura intr-o lume pe care nu o vreau a mea...intr-o viata in care singura nu am nici un sens?
nu as vrea decat sa stiu unde am gresit... :'(
sper ca la ceva de genul asta te asteptai si ca raspunsul meu te multumeste
-
Ma intereseaza subiectul si NU mi-e frica de mine insami dar nu prea stiu in ce sens sa privesc intrebarea ... ar trebui sa-mi imaginez ca am 70 ani , am murit si trebuie sa raspund cuiva la aceasta intrebare ?? Sa-mi imaginez o viata netraita inca pana la capat ? Sau sa zic ce cred in acest moment ca voi face cu viata mea ? ... Nu inteleg .
LUMINEAZA-MA stimate !
maine ai murit....Dumnezeu te intreaba "ce ai facut cu viata pe care ti-am daruit-o?"
mai simplu de atat...
-
maine ai murit....Dumnezeu te intreaba "ce ai facut cu viata pe care ti-am daruit-o?"
mai simplu de atat...
m-as face mica,L-as lua de cravata si il intreb de ce acum?
De ce mi-ai mai dat viata de abia acum 7 luni si mi-ai luat-o fara sa o traiesc pana la varsta de 70 de ani?
Si daca m-ai lua la Tine atunci Ti-as spune...inca e prea devreme sa ma despart de el....
-
Eu i-as zambi si i-as spune simplu: am invatat (greu, dar am invatat) sa fiu fericita. Si cred ca si doamne-doamne mi-ar zambi inapoi si mi-ar sterge pacatele in numele iubirii.
-
Avand in vedere ca azi a avut loc o explozie in Polizu, cu jumatate de ora inainte sa ajung eu acolo, inainte de examenul meu (care s-a amanat) si avand deci in vedere ca puteam sa mor azi :-X mi-am pus si eu serios aceasta intrebare. Ce am facut cu viata mea? Poate nu prea multe...dar am o viata intreaga inainte :P Am iubit, am daruit iubire, am alinat suferinte, am invatat, am zambit, am plans, am crezut...
-
Ce am facut cu viata mea?
MI am irosit o iubind...desi o irosesc de numai 6 luni...si i as multumi Celui de Sus ca mi a oferit sansa sa simt iubirea...
I as multumi ca am vazut un copil razand,plangand,invatand sa mearga in picioare...
I as multumi pt ca am avut ocazia sa zbor,dar am si picat...
Si pumnul mi s ar inclesta daca el ar suferi...si atunci l as intreba....de ce m a scos in calea lui daca stia ca o sa ma ia atat de devreme si l as ruga sa i stearga amintirea mea din inima....
-
am invatat ca "ce nu te omoara, te face mai puternic" si am continuat lupta, ocolind si trecand peste obstacolele ce mi-au iesit in cale.
-
Eu i-as raspunde ca am trait asa cum am simtit si ca am facut ceea ce credeam eu ca este mai bine. Am iubit,am fost iubita ,am fost fericita ,dar si necajita ,am zambit dar am si plans,am urcat ,am si cazut. Ca doar asta este viata .A mea ,a tuturora.
Si as pune si eu o intrebare ,umila.Dar tu ce-ai facut cu viata lor ? viata copiilor ce se nasc suferind de boli incurabile ,viata (ce trebuia sa fie o viata) a copiilor nascuti si "pierduti" in tomberon(!? cum am vazut un caz recent la TV )? si cu atatea vieti ce trebuiau sa fie si nu au putut fi ,cu viata alora care mor de foame prin diferite colturi ale lumii ?
Nu vreau sa par revoltata.Nu.Doar ca as vrea sa aflu un raspuns ,dar nu ceva de genu' ca Dumnezeu a avut nevoie de ingeri ,era prea bun/a si Dumnezeu l-a luat alaturi de el. Am crescut...Nici pe insusi Dumnezeu nu l-as crede daca mi-ar spune asa ceva :).
Ma rog,intrebari fara raspuns.
-
Si as pune si eu o intrebare ,umila.Dar tu ce-ai facut cu viata lor ? viata copiilor ce se nasc suferind de boli incurabile ,viata (ce trebuia sa fie o viata) a copiilor nascuti si "pierduti" in tomberon(!? cum am vazut un caz recent la TV )? si cu atatea vieti ce trebuiau sa fie si nu au putut fi ,cu viata alora care mor de foame prin diferite colturi ale lumii ?
Nu vreau sa par revoltata.Nu.Doar ca as vrea sa aflu un raspuns ,dar nu ceva de genu' ca Dumnezeu a avut nevoie de ingeri ,era prea bun/a si Dumnezeu l-a luat alaturi de el. Am crescut...Nici pe insusi Dumnezeu nu l-as crede daca mi-ar spune asa ceva :).
Ma rog,intrebari fara raspuns.
Nu suntem in masura sa-L intrebam asa ceva..
-
Cu copii aceia..., cu batranii...,cu tinerii care mor prea devreme...
EL nu este vinovat de faptul ca exista atata iresponsabilitate si mizerie umana...
EL ne-a creat buni si frumosi...tot oamenii ne-au modelat rai si egoisti...
EL nu are nimic de-a face cu tomberoanele..., nu are nimic de-a face cu faptul ca sunt batrani care cauta de mancare prin gunoaie..., nu are nimic de-a face cu faptul ca sunt boli incurabile..., tot omenirea este aceea care naste astfel de victime...
EL...poate ii incalzeste noaptea..., poate le da sperante in suflet..., poate plange mereu langa ei..., iar apoi cand vede ca omenirea este atat de rea incat nu ii vede si nu ii aude... se hotaraste sa II IA la EL...
just_a_tear..., draga copila..., revolta doare..., copii si batranii aceia dor de asemenea atunci cand ii vedem, dar faptul ca stim sa le zambim, sa le intindem o mana de ajutor, faptul ca poate le dam o mancare calda sau o haina... asta ne da calitatea de oameni, asta ne poate bucura..., iar lor le poate fi vital...
Nu fii revoltata copil drag... bucura-te de prima raza de soare, de primul bob de roua, de zambetul copiilor si doreste-ti ca D-zeu sa nu mai fie nevoit sa planga atat de des pentru noi..., iar noi sa fim mereu nemultumiti de ceea ce ESTE EL...
EL...este asemeni iubirii... ESTE si atat..., doar noi ne indoim si incercam sa IL judecam pentru faptul ca societatea in care traim nu este...umana ci...inumana!
......................................
- Doamne, Doamne? Tu esti?
Batranelul din fata mea ma privi plin de caldura si liniste si imi zambi... Peste tot se imprastie zambetul, iar lumina dansa fericita...
Imi intinse mana, dar i-am apucat doar un deget...
-Atat vreau Doamne..., atat si sa ITI multumesc pentru tot ce mi-ai daruit, iar eu poate nu am stiut sa vad si sa simt...! ITI multumesc pentru Sufletel al meu...si pentru ca nu ne-ai lasat sa ne pierdem unul pe altul in lumea asta...! ITI multumesc pentru familia pe care mi-ai daruit-o..., pentru oamenii pe care i-am cunoscut...! ITI multumesc pentru ca am putut sa vad cum rasare soarele..., cum se agita marea..., cum se plimba norii...! ITI multumesc pentru fiecare zambet de copil care m-a ajutat sa merg mai departe...si pentru fiecare val din viata pe care am invtat sa il trec! ITI multumesc pentru ficare sunet de pasare..., pentru picaturile de ploaie..., pentru fulgii pe care ii adunam in palme iarna...!
ITI multumesc pentru zambetul bunicii mele si pentru genunchii bunicului meu...! ITI multumesc pentru viata mea Doamne pe care desi am invatat greu sa o traiesc..., macar am trait-o frumos!
Am simtit mana aceea plina de iubire cum ma mangaie si ma ia in palma...si am stiut ca intr-o zi o sa ma planga iarasi...si am sa ma nasc..., dar privindu-L cu cata dragoste EXISTA pentru noi am stiut ca atunci cand D-zeu ma va plange...sigur va fi bine... Sigur nu va uita ca mi-am iubit fratii, parintii, bunicii...si o sa ii vad din nou...si sigur nu va uita sa ma planga niciodata departe de Catalin...pentru ca fara el eu nu vreau sa ma mai nasc...
Si...Doamne Doamne incepu sa rada...
-Sigur nu ai sa te nasti fara el...! Nu pot sa te mai aud inca o viata tipand la mine ca sunt nedrept ca tu esti intr-o parte si el in alta... :)..., ca sa nu mai vorbesc de lungile discutii noaptea...cand EU aveam atatea pe cap, iar tu...imi povesteai despre...viata...
-Dar Doamne Doamne...de ce razi si plangi mereu?
-Rad...pentru fiecare suflet pe care il trimit in viata...si plang pentru ei deasemenea...!
-Doamne...pentru mine sa nu mai plangi nicodata...am invatat sa cresc mare si sa fiu buna pentru ca am invatat sa stiu ca TU esti mereu langa mine...
Si Doamne Doamne mi-a zambit si mi-a facut piersicuta in moalele capului...stiind ca ma imbufnez..., dar..., de data aceea am zambit... Pana si piersicutele pe care ni le face Doamne Doamne...nu stiu sa doara... :)
............................................................
-
dupa moarte...cineva ne v-a intreba...
"Ce ai facut cu viata ta, cea pe care ti-am daruit-o?"
R: stii foarte bine ce am facut cu ea.
-
Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem, dar exista cu siguranta un motiv intemeiat pentru toate. Si pentru bune si pentru rele. Nu stiu daca avem dreptul sau voie sau zi cum vrei sa judecam si sa intrebam asta, dar daca tot o facem... macar raspunsul sa ne satisfaca. Poate ar trebui sa deschidem un topic nou a propos de asta, e un subiect de discutat...
revenind la intrebarea initiala... cred ca singurele lucruri pe care le avem de spus cand om ajunge in fata lui doamne doamne se refera la ceea ce am devenit ca oameni... nici cati bani am strans, nici cate case/masini etc am avut, nici cate carti am citit, nici ce cariera minunata ne-am construit. Ci ceea ce suntem ca oameni. Cat de capabili de iubire, compasiune, naturalete, autenticitate, frumusete etc suntem.
Asa ca... eu sper ca atunci cand va veni vremea sa raspund la intrebarea asta... cea mai grea poate dintre toate, sa pot sa raspund: am iubit, am suferit, am iubit, am tacut, am iubit, am trait, am iubit, am simtit, am iubit si tot asa... probabil ca asta ramane... din toate prostiile trecatoare de pe lumea asta... iubirea posibil sa ramana.
-
Draga mea Lorelei...,
pot sa iti multumesc pentru ca am avut ocazia in viata aceasta sa te intalnesc in calea mea?
sau...
Multumesc Doamne pentru ca exista astfel de persoane... :)
-
:) Lady ,multumesc pentru raspunsul pe care l-ai dat.Nu este revolta,e doar o intrebare la care as dori u raspuns si pe care dupa cum am mai spus ,umila as pune-o . Am eu un talent aparte cu intrebarile astea fara raspuns ,mai tot timpul imi apar in minte. He, he! Pana la Judecata sa mai traim ,sa mai iubim ,sa mai invatam ,sa mai iubim ,sa fim mai buni ... :)
-
am facut ce am crezut mai bine, dar cel mai mult am iubit si inca mai iubesc....
-
Draga mea Lorelei...,
pot sa iti multumesc pentru ca am avut ocazia in viata aceasta sa te intalnesc in calea mea?
sau...
Multumesc Doamne pentru ca exista astfel de persoane... :)
Fata frumoasa,
acelasi lucru il spun si eu despre tine. Postul tau de aici prinde exact ceea ce este esential. Cred ca doamne doamne acum zambeste de acolo de sus de atata minune.
Esential in lumanare nu este ceara, care lasa urme, ci lumina (Saint Exupery). Asta e esential, da, lumina. Iar tu o ai. Din plin.
Multumesc.
-
eu? m-am bucurat de frumos. si i-am invatat si pe altii sa o faca.
-
In primul rand i-as multumi din suflet ca mi-a daruit-o...asa cum a fost ea cu bune si cu rele ...i-as multumi pentru toate momentele fericite din viata mea ...i-as multumi si pentru momentele mai putin fericite...ele m-au calit si m-au facut mult mai inteleapta ...
-
Intrebarea era totusi ce vei raspunde la "ce ai facut cu viata ta?"
-
Ce am facut cu viata mea ?...am incercat sa-i fac pe cei din jurul meu fericiti ...am incercat sa iubesc oameni fara sa-i judec ...am incercat sa iubesc tot ce ma inconjoara ...am incercat sa ajut 2 copii parasiti ...sa le gatesc ..sa ii cresc... desi aveam varsta adolescentei cand toti din jurul meu ...faceau altceva...