Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: diana_nistor din 17 Ianuarie, 2007, 05:29:51 a.m.
-
Astazi voi incerca – in disperarea de nu avea un interlocutor – un examen sever al starii mele, ma voi cerceta pe mine insami.
Imi inchipui, de pe acum, neincrederea fireasca pe care o starneste in mai toti cititorii mei ideea ca eu voi fi severa cu mine insami. Primesc incurajatoare si optimista aceasta neincredere.
Am strigat mereu sub cupolele forumului: sa fim morali, sa fim corecti, sa credem in dreptate si adevar, in iubire si Dumnezeu. Am semnalat imprejurarea ca multi de aici ar fi de acord sa lupte pentru toate aceste “utopii” cu o singura – mica si neinsemnata – conditie; acestea NUMAI in cazul altora.
Si mie mi se pare imoral sa ma prefac ca ma intereseaza un dialog cu mine insami…
Si cu toate astea:
Cine sunt eu cu adevarat?
Ce vreau eu?
Ce pot eu?
Cine as putea sa par?
Cine mi-ar conveni sa fiu?
Cine mi-ar conveni sa par?
Numele meu este Diana Vasilica Tertis. Sunt romanca. M-am nascut in anul 1979 din parinti ardeleni.
Bunicul meu era un bun miner si un cetatean drept, chiar daca nu un om curajos.
Poate ca in vremea lui notiunea de curaj nu era prea limpede.
Poate ca in vremea lui, in vremea tulbure a tineretii bunicului meu nu numai mina cuprindea tipuri precis conturate, de oameni buni si rai, ca si viata.
Poate ca in vremea, vai!, de-a pururi dusa a maturitatii bunicului meu cei buni – fie ei chiar putini – erau buni, iar cei rai erau rai. Si poate ca si acestea pe care le spun eu acum nu sunt decat tristele iluziuni ale unei femei din anii 07 cu privire la anii 20.
Dar, bine, domnilor artisti, dvs. Nu va dati seama ca bunicul meu a fost contemporan cu Lovinescu, cu Rebreanu, cu Sadoveanu si cu Arghezi, acesti ilustri cetateni romani care explodau in constiinta intelectualitatii nationale, bunicul meu, care nu era mai putin dotat decat ei, se consacra – acesta e cuvantul – in intelesul cuvantului NEAM si in intelesul cuvantului TARA? Dar nu in vorbe, nu teoretic si nu la modul general la care orice idee poate fi slujita, caci nu costa, ci la modul simplu, la inaltimea staturii fiecaruia, acolo unde fiecare poate plati imediat ceea ce spune.
M-a invatat doua lucruri importante: 1. Ca trebuie sa invatam bine limba romana si 2. ca trebuie sa invatam istoria Romaniei.
Bunica mea nu a stiut niciodata carte. A crescut in mod cinstit 7 copii in cultul ideii de tara, de credinta in Dumnezeu si fara alt gand decat slujirea neamului. Este bunul cel mai de pret al candorii si al lacrimilor mele. Pe drumul spre cimitir plangeam si ma rugam lui Dumnezeu sa o invie.
Cat abis, oare, trebuie sa fie in mine, daca dupa toate acestea fiinta mea launtrica ar fi inversul a ceea ce eu insami m-as astepta de la ea?!
Dar ce sunt eu?
sunt , inca, mai mult o pofta de drum decat un drum.
sunt, inca, mai mult ochiul si pusca vanatorului decat glontul lui.
sunt, inca, un vin tanar ce poate face rau celui ce-l bea daca nu-l lasa sa se coaca.
Mi-ar place sa par o femeie neinfricata, dar stiu ca nu sunt asta. Pasii mei au luat-o cu mult inaintea masuratorilor pe care gandul meu ar fi voit sa le faca pe acest drum.
(voi continua intr-o alta vreme….)
-
Motto:
“Unde dragoste nu e, nimic nu e!”
Cu sau fara voia dvs.,- domnilor artisti - voi adauga inca un volum care sa arunce o lumina vie pe primele trei, adica sa le proiecteze in plina actualitate, in care vreau, si uneori reusesc sa exist. Dar daca, Doamne! se va confirma ca viata este o iluzie, n-ar mai fi de aflat decat adevarul complementar, si anume ca si moartea este o iluzie.
Cu riscul de a fi declarata “dusman plublic” deschid lista componentilor echipei mele – deja formata –
1………….
2………….
3………….
……………
100………..
cu titulatura:
INSPAIMANTATOAREA AVANGARDA A CELOR CE VOR SA
DETURNEZE PAMANTUL SPRE SINE INSUSI
Corabier va fi acela care va impinge cu vaslele la un moment dat ca sa mearga corabia nu numai in apa, ci chiar si in trupul corabiei.
Intr-o “lume” care acum stapaneste perfect identitatea mea, careia i-am dat repere, certitudini, - acum in plina activitate – va va fi greu chiar si dvs., insiva – domnilor artisti – sau aproape imposibil sa le daramati.
...Sunt ingrijorata si ma cuprinde o senzatie de durere, chiar daca vreun eventual cititor crede ca exista o jubilatiune. Clasific momentul actual ca unul in care istoria striveste. Si nu doar metaforic!
Exista pe tarmul Marii Negre o casa pe care vechii constanteni o numeau “Palatul ?u?u”. Aici, sub tentele rosii, falfaind ca panzele unei corabii barbaresti, cu marea ridicata vertical ca o fereastra, pe terasa acestei case vad rezemate de balustrazi, in tinute hieratice si scump invesmantate, cu glaciare giuvaieruri incolacindu-le degetele si bratele, umbrele fantomatice ale celor din urma vlastare dintr-o semeata stirpe menita starpirii. Mi se pare ca similitudinea merge pana la metafora si vocabula!
Din ce obscure chemari regresive vin uneori aceste paralizante stari?
Intind mana, fiecaruia in mod egal si fara partinire, neluandu-mi nici macar masura de precautie de a ma preface ca observ indiferenta voastr? existen?? si nu va cer nimic, - domnilor artisti – va dau un snop de flori…