Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Evangeline din 30 Ianuarie, 2007, 12:53:45 a.m.
-
Am vazut ieri la televizor un caz "socant". O femeie s-a casatorit cu acelasi barbat care a cerut-o in casatorie cu 28 de ani in urma. Ea a mai fost o data casatorita si avea 2 baieti. A declarat ca al doilea sot e dragostea vietii ei ::) E impresionant...cat iti poti astepta jumatatea. Nu cred ca adevarata mea iubire ma va mai cere in casatorie peste 28 de ani ;D
Acum va intreb pe voi, cat timp ati putea sa va asteptati jumatatea? Mai ales, credeti ca adevarata iubire (sa presupunem ca ati pierdut-o si va casatoriti cu altcineva) o veti mai intalni si ii veti spune DA???
:-*
-
Depinde punctul de vedere al cerui care asteapta si tonusul lui!
Vezi tu, de exemplu m-am despartit de fostul meu iubit de 2 ani iar el inca ma mai asteapta in plus imi terorizeaza toate cunostintele, in cazul lui sunt comvinsa si ca m-ar astepta 28 de ani fara probleme, el este un optimist (am incercat sa ii naruiesc visele....inutil, nu ma crede)
Mi s-a intamplat si mie sa fiu nevoita sa astept si cred ca raspunsul il aflam fiecare in parte. Despartirea e pentu unii criminal pentru altii mana cereasca ...pentru mine era cosmarul vietii mele. Am plans mult in viata mea...dar nu se compara cu cat am plans in perioada aceea....dar a venit si ziua.....mi-au plans de mila o mie de oameni....plangeam pe drum,lumea stia de ce....stiam ca plec, dar nu stiam cand am sa-l mai vad....nu ma exista ziua de maine pentru mine.....maine era moartea totala, vroaim sa mor.... nu vreau sa imi aintesc prin ce am trecut! Viata mea era un cosmar.....pe care il traiam zi de zi...uneori ma trezea vocea lui pierduta....suferea si el...
Am stiut ca nu pot sta fara el....si nici el nu mai rezista si am renuntat la tot si toate...
Nu pot decat sa ma rog pentru cei care se afla in infernul in care ne-am aflat noi....
Daca dragoste e,e timp....daca te intrebi ( oare merita? ) renunta....
-
cat timp e nevoie, depinde si de cel care asteapta...si persoana dupa care se asteapta... :bop:
-
Eu cred ca o poti astepta o viata daca iubesti persoana respectiva . Timpul e uneori un prieten nu doar un dusman asa cum il percep unii .
-
4 ore 35 minute 12 secunde... glumiti nu?
-
daca iubesti cu adevarat cred ca astepti si lupti pana cand esti dezamagit profund...
vreau sa zic ca daca iubesti si din oarecare motiv relatia nu merge(unul dintre motive poate fi si ca partenerul/a nu doreste sa mearga) astepti si lupti pentru iubirea ta cu toate fortele...cand lupta pare sa nu mai aibe sens poate te resemnezi...dar continui sa astepti(cred ca de aici vin acele povesti ale persoanelor care s-au reintalnit dupa 20 de ani si si-au trait iubirea sau...au trait o viata gandindu-se la prima iubire..)...iar asteptarea inceteaza in momentul cand esti profund dezamagit...deobicei o data cu asteptarea si iubirea...daca persoana iubita iti arata cumva ca nu e ceea ce tu iubeai..sau a ajuns sa nu mai fie...atunci probabil ca renunti(daca nu e cumva vorba de obsesie)....
cam imbarligat raspunsul meu...dar asa imi sunt si ideile...sentimentele pe acest subiect...sper ca ati inteles ceea ce vroiam sa zic...
-
Eu cred ca uneori nu e chiar asteptare,poate regasire.
Eu am fost prietena cu sotul meu cind aveam 23 de ani si el 25.Apoi ,dupa 2 luni ne-am despartit aiurea,a fost un complex de imprejurari.
Apoi ne-am regasit si ne-am casatorit in 2001,cind eu aveam 31 de ani si el 33.Nu stiu daca a fost asteptare,dar eu nu l-am uitat niciodata.
Nici nu cred ca am incetat sa-l iubesc vreodata.Iata ,sintem casatoriti de 5 ani si...ne-am regasit la 500 km unul de altul.Adica la telefon.
-
astepti pana iti pierzi si ultima speranta...eu astept de 5 luni si jumatate...si o sa mai astept inca 5 luni..si inca 5 luni...
-
Timpul e uneori un prieten nu doar un dusman asa cum il percep unii .
Ai dreptate dar vezi ca timpul asta inseamna viata noastra si daca il irosim si nu stim sa pretuim s-ar putea sa ne trezim ca e prea tarziu.
Majoritatea care au spus ca poti astepta cat e nevoie au dreptate in cazul in care exista iubire adevarata. Am si eu iubire in suflet si cred ca as astepta persoana respectiva mai mult decat am crezut vreodata. Chiar de viata imi face cunostinta si cu alte relatii in sufletul meu mereu va exista speranta ca voi fi fericita alaturi de cel care ma face sa simt ca traiesc.
Parerea mea e ca ce e al nostru e pus deoparte si oricat fugim de adevar pana la urma tot se va intampla cum ne este dat. Si asta nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san dar nici sa asteptam o viata dupa cineva care nu merita iubirea noastra ;)
:-*
-
...Eu...nu cred că timpul este irosit atâta vreme cât luptăm şi aşteptăm un ideal, un vis ! Dragostea este acel sentiment sublim care merită nu doar timpul nostru ci şi ceea ce avem noi mai bun în noi, în visele noastre, în paşii noştrii către fiecare zi care vine... Să ne mulţumim cu "coperţile" unui basm pe care îl visăm dintotdeaua este o mare greşeală, deoarece niciodată dublicatul unui sentiment nu ajunge la valoarea şi trăirea pe care ne-o va creea adevăratul sentiment...cel al împlinirii unui vis...iubirea!
...Toată lumea spune..."...ca poti astepta cat e nevoie...", dar majoritatea spun că "au dreptate in cazul in care exista iubire adevarata"...
...De unde ştiţi că nu veţi întâlni niciodată iubirea adevărată dacă nu o aşteptaţi?
...De unde ştiţi că merită sau nu dacă majoritatea se teme de aşteptare şi dezamăgire?
...De ce oare vrem să fim fericiţi fără ca măcar să încercăm să dăm vieţii şi timpului o şansă?
...Iubirea...merită absolut orice şi nimic făcut în numele iubirii nu este în zadar...nici măcar risipa de timp! Timpul poate trece benefic în viaţa noastră şi fără să ne fie teamă că vom eşua...Trebuie doar să ştim să îl folosim în folosul nostru şi în folosul unei vieţi frumoase!
...Eu...îmi amintesc că eram doar un copil..., un copil plin de zâmbet, de vise, de speranţe...! Visam mereu un prinţ minunat care atunci când mă va lua de mână să îmi cutremure lumea şi sufletul, să îmi facă genunchii să se înmoaie ca o gelatină...! Visam zâmbetul lui larg şi plin de încredere care mereu, dar mereu...ştia să mă ridice...!
...Primul meu dans...primul meu bal...l-am dansat cu prinţul meu imaginar! Înainte de a merge la şcoală unde avea loc balul...m-am îmbrăcat, am pornit muzica şi...l-am luat în braţe! A fost cel mai frumos dans, iar el...a fost cu adevărat acolo! M-a făcut să mă simt...invincibilă! M-a făcut să mă simt cea mai frumoasă..., iar ce s-a întâmplat cu adevărat la bal...nu a mai contat! Primul meu dans l-am dansat cu omul care trăia în sufletul meu, iar asta a contat cu adevărat!
...Timpul a trecut, dar el era mereu acolo! Stăteam nopţile pe balcon...,iubesc noaptea cu cerul negru...nesfârşit, cu stele..., iar luna...offf, luna o ador...şi uneori plângeam! Aveam şi simţeam acea nevoie de tangibil...vroiam să strâng prinţul meu în braţe şi...mereu pe cer strălucea o steluţă mai puternic, iar asta mă făcea să zâmbesc... Era ca un semn că el este şi într-o zi va apărea cu adevărat să îmi ţină mâna...nu va fi doar un vis frumos! Uneori priveam luna şi...speram că orunde este să o privească şi el! Era singura noastră punte de legătură..., iar eu o iubeam!
...În calea mea au apărut desigur mulţi "prinţi"...care m-au făcut pe moment să îmi pierd echilibrul intern şi să îmi doresc ca ei să fie "prinţul" meu..., dar nu au fost..., nu au fost nici măcar pe departe prinţi, sau persoane care să merite vreo lacrimă de a mea...au fost doar dorinţa aceea de tangibil care poate fi foarte periculoasă... De ce? Ne poate opri din drumul nostru şi ne poate face să trecem pe lângă adevărata iubire...!
...Drumul meu s-a intersectat destul de mult timp cu al altui om...Un om care mi-a fost prieten, mi-a fost confident şi despre care am crezut cu adevărat că el este prinţul! Dar uneori "straiele" exterioare cu care este înzestrat un om...ne amăgesc...! Adevărata valoare, adevărata îmbrăcăminte care îţi ţine de cald în vremea rea a vieţii este defapt....sufletul!!! Eu...nu i-am văzut şi nici nu i-am simţit sufletul în toţi aceşti 8 ani...falsului meu prinţ! Mi-am dat seama că nu este el când nopţile printre lacrimi de dezamăgire încă mai priveam luna şi îmi doream ca prinţul meu să facă steluţa să strălucească..., iar uneori...strălucea!
...Am luptat în continuare, iar faptul că în cele mai grele, mai negre şi mai dureroase clipe din viaţa mea am găsit "adevăratul meu prinţ"...m-a făcut să ştiu că în viaţă nimeni niciodată, oricât este de greu nu poate împiedica...IUBIREA...nici măcar timpul!!!
...Am aşteptat şi în aşteptare mi-am ratat cei mai frumoşi 8 ani din viaţă, dar faptul că acuma el este lângă mine...îmi dă puterea să zâmbesc din nou, să ştiu că orice este posibil, să ştiu că nimic nu merită regretat atunci când iubeşti şi eşti iubit..., îmi dă încrederea că oricum a fost viaţa mea până acum...a meritat!
...Iubirea...merită absolut orice dezamăgire până la ea, pentru că defapt singurul şi adevăratul sens în viaţă este iubirea...restul sunt derivate ale acestui sentiment, derivate care ne fac viaţa să merite trăită cu adevărat!!!
-
o intrebare foarte buna:cat timp astepti persoana iubita? am sa va spun cand mi se va implini visul...daca se va implini vreodata....pentru ca in povestea mea...persoana iubita care trebuie asteptata...sunt eu!Eu ca, asa cum se mai spunea pe acest site, am asteptat marea iubire...am sperat in marea iubire...am vrut sa cred in marea iubire...si a sosit. Poate ca nu mai speram sa vina,dar in adancul sufletului nu voiam sa cred ca viata mea poate fi doar un sir lung de asteptari si sperante desarte....si iata ca, mai tarziu, dar niciodaa pra tarziu, a sosit...numai ca....acum trebuie sa fiu eu asteptata...si cat anume? nu mai stiu...sper ca nu va trece mult si visele noastre se vor implini...iar sa sper??????
-
Cred ca asteptam atata vreme cat simtim ca el/ea reprezinta iubirea .Cat timp purtam chipul lui/ei in suflet si exista speranta ca intr-o zi ne vom regasi suntem dispusi sa asteptam oricat ne-ar cere viata sa o facem si peste oricate obstacole om fi nevoiti sa trecem.
Suntem intr-o permanenta asteptare ,chiar si fara sa ne dam seama uneori ,chiar daca poate numai in vise ne mai revedem deocamdata ,inima e pregatita sa infrunte multe pentru iubire ,sa fie rabdatoare si sa apartina chiar o viata unei singure persoane in asteptarea careia niciodata nu va obosi.
Si eu sunt in asteptarea lui numarand zile uneori triste ,nopti uneori nedormite din cauza incordarii ,dar in acelasi timp stiu ca nu as ceda vreodata.Pentru iubire dau tot ce-i mai bun din mine.
Astazi numar 16 ,maine 15 (atat a mai ramas).Astept cu dor in suflet.Da,astept...
-
Poate daca e iubirea mare si nerabdatoare (ca mine :P ) nu mai astepti....mergi dupa el/ea, si asa ai scapat de griji!
Eu, am renuntat la asteptare si l-am urmat....Happy End!
-
Daca simti in sufletul tau ca asteptarea merita, atunci poti sa astepti oricat. Ea se alimenteaza cu iubire, si nu doare. Dar daca astepti si ai indoieli, te gandesti "oare are rost?" inseamna ca ceva nu merge bine ;).
-
chiar şi o viaţă dacă este nevoie, chiar dacă în aşteptarea ei mai oprim când şi când în diverse gări între două staţii.
-
Hm! Lady Allia inteleg foarte bine ceea ce ai scris..... (crede-ma). Dar poate ca prietenul tau nu are nici o vina. spun acest lucru deoarece , in cazul meu, prietenul , confidentul, umarul pe care m-am sprijinit la nevoie (timp de 10 ani) era un om si atat. Abia mai tarziu am inteles ca l-am imbracat cu o haina care nu era a lui, de-a lungul timpului mi-am creat o imagine a ..."tipului perfect" care, chipurile corespundeau imaginii lui. Evident nu era el, dar eu am considerat ca el nu are nici o vina, eu eram cea vinovata. Eu incercam , de fiecare data cand se intampla sa cunosc pe cineva, sa-l compar cu ..."idealul meu" si evident , bietii oameni nu aveau nici o sanca. Abia acum, cand l-am cunoscut ff bine, cand am incercat o relatie, am fost dezamagita, am descoperit adevarata fata, pe care eu nu am vazut-o (sau n-am vrut sa o vad). El m-a asteptat 10 ani, eu l-am asteptat 10 ani, sa-mi dau seama , la final....ca nu este sufletul meu pereche..... Vom merge fiecare mai departe, dar timpul, din pacate (pentru mine)...nu iarta.....sper sa gasesc si eu persoana compatibila, acum fiind mai inteleapta si...cu siguranta cunoscandu-ma mai bine si intelegand mai bine pe cei din jurul meu....
-
Uneori astepti toata viata.