Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Subiect creat de: Lorelei din 01 Martie, 2007, 08:45:18 a.m.
-
CINE MOARE?
de PabloNeruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
-
Gabriel Garcia Marquez – scrisoare
Un geniu ne spune la revedere
GEORGE CUSNARENCU
Aflu de pe Internet, si nu din paginile vreunui ziar care are pagina culturala", ca marele scriitor sud-american - autorul celebrului roman Cien años de Soledad, tradus la noi în urma cu 25 de ani sub titlul Un veac de singuratate - se retrage din viata publica. Motivul: cancer limfatic, leucemie. Prin intermediul Internetului, Gabriel Garcia Marquez a transmis prietenilor
din întreaga lume o scrisoare pe care încerc sa o traduc cât se poate de aproape de spiritul ei:
" Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decât o papusa de cârpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farâma de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as
învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice.
Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja.
GABRIEL GARCIA MARQUEZ".
O scrisoare tulburatoare nu doar pentru ca este a unui om care învata sa moara împreuna cu zilele pline de soare, ci pentru ca este a unui întelept de la care fiecare din noi poate învata ceva despre viata. Asa cum numai de la un scriitor genial poti învata.
-
Asumandu-ne iubirea-Arhanghelul Uriel
Unul dintre darurile cele mai mari ale vietii este senzatia de caldura a faptului ca esti iubit. Este ceva ce cautam o viata intreaga si odata ce am gasit sau credem ca am gasit , suntem in stare sa facem orice e nevoie sa mentinem acea caldura reala si constanta. Realizarea faptului ca dragostea exista si poate fi chiar dupa colt, este ceea ce ne face sa continuam sa o cautam, fara sa tinem seama ca in trecut de atitea ori cautarea a avut un sfirsit neplacut. Amintirea iubirii ,a oricarei iubiri, nu conteaza cit de scurta, ne poate sustine o viata. Deoarece conceptia noastra despre dragoste este axata pe sentimente, ea este strins legata de emotiile noastre si cu modul in care ne simtim noi insine. Si amestecate cu aceste sentimente exista multe presupuneri despre iubire si despre cum am fi si ce am face daca am avea-o in viata noastra. De asemenea avem multe presupuneri despre cum ar trebui sa ne trateze cei care ne iubesc. Si nu vreau sa ingrop entuziasmul nimanui, in cautare dragostei, trebuie totusi sa punctez ca de fapt, doar presupunerile noastre despre iubire si ceea ce ne-ar oferi ea ne fac sa o dorim mai mult. Noi de fapt , presupunem ca am fi mai fericiti si ca viata noastra va fi mai buna, daca aducem dragostea linga noi. Si asta nu se aplica doar la dragostea romantica, ci la toate tipurile de dragoste, pentru familie, prieteni, colegi, angajati, vinzatoarea de la cafenea toti cei cu care suntem in contact ne vor oferi o masura a dragostei, pe care noi o privim ca pe o acceptare. Binenteles ca nu ne asteptam ca toti sa ne iubeasca in acelasi fel, ( ca de ex. Vinzatoarea de la cafenea ) dar e foarte confortabil cind avem acceptarea celorlalti. Si atunci facem pasul acela, in plus, si acesta e momentul cind incepem sa avem probleme. Si nu intotdeauna problema e CINE ne iubeste, ci CUM ne iubeste. Pentru ca presupunerile noastre despre iubire, include si ce ar trebui sa spuna, cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa ne trateze si ce ar trebui sa faca pentru noi celilalti, si daca intrevine dragostea, apare si problema. Uitam in cautarea asta a iubirii, ca ceilalti ne ofera exact atita iubire cita pot, si ca asta nu e intotdeauna pe masura asteptarilor noastre. Si mai important, uitam ca ceilalti ne pot iubi si aprecia doar in aceeasi masura in care ne apreciem si ne iubim noi insine. Deseori, cei pe care ii consideram ca nu ne iubesc, totusi o fac, dar nu-si pot exprima aceasta iubire in modul in care noi dorim sau avem nevoie de ea. Asta nu inseamna insa ca ea nu exista, poate ca nu e manifestata asa cum am presupus noi, sau nu a produs rezultatul pe care l-am asteptat in viata noastra. Si atunci, ne simtim dezamagiti, deziluzionati si ni se pare ca nu suntem demni de a fi iubiti. Toti cei cu care intram in contact ne ofera darul iubiri sub o forma sau alta. Si asta include mult mai mult decit iubirea romantica, ceea ce pierdem din vedere cind suntem inundati de imagini si mesaje despre o " iubire perfecta" cam cum ar trebui sa fie si ce ar trebui sa simtim. Daca am face un inventar al tuturor persoanelor din viata noastra, vom descoperi ca avem la dispozitie o gama larga de realtii iubitoare. Lectia noastra despre dragoste ar trebui sa ne invete sa nu mai facem presupuneri de nici un fel in legatura cu ea. Nu trebuie sa presupunem ca daca nu avem dragoste romantica in vietile noastre, nu avem dragoste deloc. Si ca daca altii nu se comporta intr-un anumit mod , nu inseamna ca nu ne iubesc. Ba o fac dar in modul lor propriu, si daca acesta nu e bun din punctul nostru de vedere, sau nu e suficient pentru noi, atunci pasul urmator e alegerea noastra. In aceasta saptamina, ginditi-va la persoanele din viata voastra care va iubesc, care va respecta si va onoreaza si care in modul lor personal va arata aceasta. Apreciatii deoarece ei toti au acest dar pentru voi, darul iubirii. Chiar si aceia care nu va arata dragoste in modul in care aveti voi nevoie au un dar pentru voi, darul de a va arata cum sa va iubiti - pe voi insiva in modul in care aveti nevoie prin cunoasterea importantei nevoilor pe care le aveti si creiind o realitate care sa sustina aceste nevoi. Si doar atunci cind nu mai facem presupuneri despre dragoste, vine momentul cind putem face alegeri care sa ne aduca dragostea pe care o cautam linga noi, in nenumaratele ei forme.
-
Povestea Micului Suflet si a Sufletului Prietenos
In cartea Conversatii cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch ne ofera o noua perspectiva asupra oamenilor pe care ii intalnim in viata noastra.
In fragmentul de mai jos, autorul povesteste ca in soare traiau nenumarate luminite. Una dintre ele ii spune Tatalui Ceresc ca doreste sa traiasca o anumita experienta. Iata dialogul:
-Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti, i-am spus Eu, Micului Suflet. Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?
-Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?, a intrebat Micul Suflet. Si Eu am raspuns:
-Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii.
-Bine, a spus Micul Suflet, atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala.
Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala. Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste.
-Nimeni pe care sa-l ierti? a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada.
-Nimeni, am repetat Eu. Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?
La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu.
-Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!, a exclamat Micul Suflet. Atunci, pe cine sa iert?
In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.
-Poti sa ma ierti pe mine, a spus Sufletul Prietenos.
-Pentru ce?, a intrebat Micul Suflet.
-Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti, a raspuns Sufletul Prietenos.
-Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?, a vrut sa stie Micul Suflet.
-O, a zambit Sufletul Prietenos, sunt sigur ca o sa inventam noi ceva.
-Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru? Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva “rau”.
-Simplu, a explicat Sufletul Prietenos, as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine.
-Asa am facut? a intrebat Micul Suflet.
-Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este.
Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca…
In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este.
In absenta lui “rece”, voi nu puteti fi “calzi”. In absenta lui “trist”, voi nu puteti fi “fericiti”; fara ceea ce se numeste “rau”, experienta a ceea ce voi numiti “bun” nu poate exista.
Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.
Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.
-Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb, a declarat Sufletul cel Prietenos.
-Orice! Orice! a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul.
-In momentul in care dau in tine, cand te lovesc, a spus Sufletul cel Prietenos, in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau – chiar in acel moment… aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat.
-O, n-am sa uit! a promis Micul Suflet. Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti.
-
Îti mai amintesti de atunci când erai mică si ai prins fluturasul acela ? Îl tineai în palme si ai alergat la mama să i-l arăti dar aripile îi erau zdrobite si se zbătea neputincios. Îti aduci aminte ce ai simtit ? Te-ai întors în loc si ai fugit cu ochii în lacrimi până ai căzut… si nu gândeai nimic pur si simplu plângeai căzută în pământ… si te durea. Dar pe bietul fluture aruncat ca si tine în pământ cu aripele zdrobite crezi că l-a ajutat că ti-a părut rău ? Întelegi acum de ce mi-e teamă ? Nu vreau să simt si eu la fel dar de această dată cu un altfel de fluture. Esti mult prea pretioasă pentru mine ca să te pierd. Si nu pot să scap de presentimentul că ceva rău ni se va întâmpla. Mi se pare că dacă as închide ochii chiar si numai pentru a clipi… ai dispărea de lângă mine. Nu pot să scap de imaginea băietelului care a ascuns în palmă un fulg iar apoi se-ntreba înlăcrimat de ce minunile durează atât de putin. Tu esti minunea mea. Si parcă e prea frumos ca să fie adevărat.
Dar ce-mi tot bat capul cu toate astea ? Dacă îti spun stiu că n-ai să mă crezi. Mă vei privi cu ochii aceia gri de fetită inocentă si mă vei săruta. La fel cum ai făcut si când ti-am povestit visul acela. Cum care ? Acela cu fetita care plângea în ploaie… Ei bine, hai că ti-l spun din nou.
Se făcea că treceam seara prin Herăstrău. Încă nu se aprinseseră luminile. Vântul rece, ploaia măruntă si întunericul se amestecă într-o tăcere mai apăsătoare ca într-un cimitir. Pe o bancă, sub un salcâm desfrunzit stă o fetită , să tot aibă vreo 5 anisori , si plânge. Mă asez lângă ea si o iau în brate să nu mai tremure.
- Scumpi mic, ce ai tu, de ce plângi ?
- Mi-a murit păpusa.
- Cum asa ?
Înainte spunea "Mama, te iubesc !" dar acum tace si nu mai deschide ochii iar, si înghiti ultimele cuvinte într-un plâns sughitat.
- Nu se poate. N-a murit, e bolnavă. Eu sunt medic, îi spun plin de subînteles. Eu fac bine copiii. Dă-o la mine.
O iau în palme si o privesc. Îi lipseste o mână. Mi se pare cunoscută dar nu stiu de unde s-o iau. Îi pun baterile de la reportofonul meu si "Mama !".
Fetita tot plângând, dar acum de fericire, mă îmbratisează multumindu-mi. O iau de mână si păsind împreună pe aleea largă o întreb unde îi e mama.
- Mama ?! Mama era o păpusă automată. Stii, exact ca-n Aquarela lui Minulescu. Dar au trecut ani, si a ajuns o bătrână , care mergea de mână cu un bătrân pe mine mă lăsase undeva în urmă. Când n-am mai auzit-o m-am speriat si am tipat. Mama s-a supărat pe mine si m-a certat si nu mai plâng niciodată. Mi-a spus că orbii nu plâng ei plouă, si a plecat, o jucărie stricată, de mână cu o mână de păpusă.
Se întoarce spre mine. Mă simt învăluit în privirea ei caldă si umedă. Mă opresc si o privesc încremenit , e oarbă.
De ce plouă orbii, iubito ?
De ce plouă orbii, iubito? - Mihai S
-
Dipa un anumit timp - Jorge Luis Borges
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul
lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar
poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei
sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul...
-
" -Ai vrea sa-mi iei un interviu,deci...zise Dumnezeu.
-Daca ai timp ...i-am raspuns.Dumnezeu a zambit.
-Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie,se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc iar sa fie copii;ca isi pierd sanatatea pentru a face bani...iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul,iar astfel nu traiesc nici prezentul ,nici viitorul;
ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat:
-Ca parinte,care ar fi cateva din lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde si in inima celor pe care ii iubesc...si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai putin;
sa invete ca exista oameni care se iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele;
sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea,trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat...am zis umil.Ar mai fi ceva,ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:-Doar faptul ca sunt aici,intotdeauna.
Interviu cu Dumnezeu-Octavian Paler
-
"Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa difrenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,si asa,omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,si invata sa construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui<maine>este prea nesigur pentru a face planuri...si viitorul are mai mereu o multime de variente care se opresc insa la jumatatea drumului.
...
Cu timpul inyelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce fericirea pe care ti-o doresti.
...
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta,asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
...
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret,dar multiplicate,ridicate la patrat.
...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,sa spui ca iubesti,sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie,sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant,nu mai are nici un sens.
Dar din pacate se invata doar cu timpul..."(aut necunoscut)
-
Dupa multe tentative nereusite, soldate cu aparitii si disparitii de cozi, branhii si o jumatate de copita, reusisem sa aflu secretul transformarii in pasare. Necromiconul in format electronic gasit pe un site ezoteric se dovedise in sfarsit util.
De cand il rasfoisem virtual invatasem destule vraji amuzate, care imi dadeau un oarecare sarm la petrecerile locale: puteam acum sa-mi schimb culoarea parului nazal sau sa accelerez ritmul de crestere a unghiilor. Interesante fusesera si alte formule care chemau paienjenii din colturile incaperii sau raceau focul de la lumanare, pana cand il puteam lua in mana si inhala. Erau insa departe de a ma deosebi de toti ceilalti oameni, de a ma individualiza in fata celorlalte 6 miliarde de cetateni ai planetei.
Vraja de transformare in pasare urma sa faca asta. Anuntasem deja marile posturi de televiziune si cele mai importante ziare din metropola, de viitoarea mea vrajitorie. Telefonul suna fara intrerupere, iar secretara pe care o angajasem special pentru acest eveniment umpluse patru agende cu invitatii la dineuri si spectacole pentru urmatorii ani. Eram pregatit, stiam pe de rost toate silabele magice, toate ingredientele de care aveam nevoie. Imi exersasem miscarile si ma transformasem in pasare si inapoi de peste 50 de ori, in intimitatea studioului. Nimeni inca nu ma vazuse, si, trebuie sa marturisesc, aveam un oarecare trac.
A venit si seara cea mare a demonstratiei. In piata centrala a orasului, pe scena luminata de zeci de reflectoare, simteam asupra mea atintite privirile a milioane de concetateni. Tobele batura scurt, vocile amutira. Toti ochii erau atintiti asupra mea, in timp ce incepeam sa-mi murmur mantrele. Miscarile imi deveneau din ce in ce mai sacadate, pe masura ce corpul pierdea din greutate. Cand in sfarsit incantatia a incetat, piuitul imi dadu de inteles ca reusisem; am falfait din aripi, incepand a ma inalta deasupra multimii inmarmurite.
Deodata, mirosul de praf de pusca imi inunda narile, aproape chiar inainte de a auzi detunatura. Aripa dreapta mi se rupse intr-o clipita, si durerea veni odata cu ameteala. Cadeam, dar aripa intreaga incetini miscarea. Mi-am ranit piciorul, pravalindu-ma in sfarsit la adapost. Am inceput sa piui, pierdut, descantecul invers. Cu aripa teafara incercam sa execut dansul sacru. Inutil.
De-abia a patra oara am simtit ca ceva incepe sa se schimbe. Ameteala insa ma dobora, si am lesinat, pe masura ce corpul recapata greutatea si forma.
Acum schiopatez, iar fulgii ce imi tin loc de palma dreapta nu dau semne de transformare. Am reincercat formula de nenumarate ori, dar nu mai vrea sa functioneze. La televizor se vorbeste despre cel care ma impuscase. Nu au nici un caz impotriva lui. Avea permis, autorizatie, iar sezonul de vanatoare la rate salbatice era, intr-adevar, deschis la data incidentului.
Macar acum sunt unic.
(Cum m-am transformat in pasare -alex b)
-
Fereastra sufletului
Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!
O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!
de Corina Marin (DaMaiDeparte.ro)
-
Sa stii rade adesea si mult;sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor;sa fii apreciat de criticii onesti si sa poti indura tradarea falsilor prieteni.
Sa apreciezi frumusetea ; sa scoti ce-i mai bun din ceilalti; sa pleci din lume putin mai bun, fie ca ai crescut un copil sanatos , ai sadit un petec de gradina ori ca ti-ai ridicat conditia sociala; sa fii impacat ca cel putin o viata respira mai usor de pe urma existentei tale - inseamna ca ai reusit!
( Ralph Waldo Emerson)
-
"In Eminescu e dragoste ,si durere de dragoste.
Dragostea lui Eminescu e mai cu seama sensuala,o dragoste pribeaga,de pasiune.Ea e momentana si totala in momentul ei,si se epuizeaza in intregime pe o singura imprejurare reluata continuu,continuu traita si continu epuizata in intregime...
Dragostea lui Eminescu nu e amestecata dintru inceput cu visul.Visul lui incepe cand dragostea s-a ispravit.Dragostea poetului n-a durat niciodata,ramane instantanee,dragoste de senzatii iuti.Cu ce-i ramane din dragostea trecuta devine vis de-abia in singuratate,ca o mahnire ca a fost numai sensuala,cand a trecut.
Femeia lui Eminescu nu e niciodata sotie,ramanand exclusiv amanta.Barbatul e un trecator,un calator...
E o dragoste de pasari albe,care strabat eternitatea si se intalnesc din zbor in dreptul unei stele."...
-
Cand intri pe poarta ce o reprezinta ochii cuiva nu esti niciodata tu, cu lumea ta launtrica, asa cum ai agonisit-o, prin pipaitul si prin vazut tau propriu; cel care va intra e unul, necunoscut tie, modelat asa cum te vede si te pipaie celalalt, prin ochii caruia dai sa intri in lumea lui de nepatruns.
Luigi Pirandello, "Henric al IV-lea"
-
Testamentul literar al lui Gabriel Garcia Marquez :
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta in timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca.
As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de
viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca
inceteaza a se mai indragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. In fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul în care urci muntele.
Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strans pentru totdeauna.
Am învatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe cel cazut, doar cand trebuie sa intinda mana ca sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic".
-
Lectia unui copil
Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii tremurau, vederea ii era incetosata, iar mersul clatinat. Toata familia manca de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea din lingura
pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe masa.
Atunci fiul si nora sa i-au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa.
De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima. Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau mancarea. Nepotelul de patru anisori privea
totul in tacere.
Intr-o seara, inainte de cina, tatal a observat ca baietelul sau se joaca cu niste bucati de lemn pe care le zgaria. Cu blandete a intrebat copilul:
- Ce construiesti tu acolo, micutul meu?
- Ei, fac un vas mic pentru tine si mama ca sa mancati atunci cand am sa cresc - a raspuns cu blandete copilul dupa care s-a intors la munca sa.
Cuvintele au lovit pe cei doi parinti incat au ramas fara glas. Lacrimile au inceput sa curga suvoi pe obrajii lor. Atunci au stiut ce au de facut.
In acea seara sotul a luat de mana pe bunicul si l-a condus la masa familiei. De atunci a mancat de fiecare data cu familia si nici sotul nici sotia se pare nu au mai avut nimic impotriva cand o furculita cadea, laptele era imprastiat sau fata de masa murdarita.
Din toate acestea am invatat ca:
- orice s-ar intamnpla azi oricat de rau ar fi viata merge inainte si maine va fi mai bine.
- un lucru pe care il facu cuiva astazi s-ar putea sa ti se faca si tie mai tarziu de catre altcineva.
- vei pierde relatia cu parintii atunci cand nu fac parte din viata ta.
- a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu.
- daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa faci cat de bine poti, vei gasi fericirea.
- de cate ori suferi, nu esti singurul.
- in fiecare zi, trebuie sa ajuti pe cineva. Oamenii iubesc o strangere de mana, o imbratisare calda sau o simpla bataie pe umar.
- tot mai am o multime de lucruri de invatat.
-
"...A doua zi m-am dus la el acasa. L-am gasit in gradina.Isi uda florile.
- Buna ziua Gabriel.
- Buna ziua.
- Ce mai faci?
- Citesc.
-Cum citesti?Eu vad ca faci altceva.
-Se poate...dar tu nu vezi bine.
Si incepu sa rada ca si cum cel care se inselase as fi fost intr-adevar eu.
-Ia te uita...In partea asta a gradinii am crini. Or crinul este filozofia cuminte din "Le jardin de Berenice" a lui Anatole Frace...In partea astalalta am trandafiri galbeni. Trandafirul e poezia bolnava din "le jardin de Berenice" a lui Maurice Barres...Colo, in fund, in fund de tot am maci.
- Si macii ce sunt?
-Macii sunt ororile din "Le jardin des supplices" a lui Octave Mirabeau...Acum pricepi? in gradina mea sunt trei gradini straine. Or, cand imi ud florile din gradina mea , e ca si cum le-as citi capitolele din gradinile lor.
Si prietenul meu continua sa citeasca mai departe asa cum intelegea el a citi..."
"In gradina prietenului meu" - Ion Minulescu
-
Caracterele care se lasa infrante de fleacuri sunt cele mai apte sa primeasca lovituri. Traiesc in atmosfera de tragedie mult mai usor decat cei energici.Si-au cheltuit repede rezerva lor de suferinta si merg mai departe.
A te obisnui sa consideri orice zgarietura un necaz, iti da tarie cand te loveste o mare si adevarata nenorocire.
Cand se intampla o nenorocire:
"optimistul inflacarat" sufera cumplit,
"cel caruia lucrurile-i merg prost" sufera asa si asa,
"pesimistul total" se bucura pentru ca a avut dreptate.
Pentru a nu suferi treebuie sa te convingi ca totul e suferinta.
Pentru a nu suferi trebuie sa suferi. Adica: trebuie sa accepti suferinta.
Dar "a accepta suferinta" inseamna a cunoaste o alchimie prin care noroiul sa se prefaca in aur. Nu se poate accepta si gata!
Pretextele ar fi (I) ca devii mai bun, (II) ca vei cuceri imparatia cerurilor, (III)ca din asta vei scoate poezie (cel mai slab), (IV) ca se plateste un tribut pe care il platesc toti.
Dar cand e vorba de suferinta suprema, moartea, pretextele I si III cad: ramane imparatia cerurilor si destinul comun.
Nu-s deajuns nenorocirile sa faca dintr-un natarau un om inteligent.
Cesare Pavese - Meseria de a trai
-
"..nici unul din cati au scris n-a fost mare...nici unul...scriitorii nu exista fiindca nici unul n-a avut curajul sa dea foc la tot ce a scris...adevaratii scriitori n-au publicat nimic in viata lor...
-atunci la ce bun sa mai scrii?
-scrii ca sa te distrezi...publici ca sa-i distrezi pe altii.
- si ceilalti de cele mai multe ori iti raman recunoscatori.
-cati insa?...ai putea sa-mi spui la ce-ti foloseste lauda catorva,cand numarul celor care te vor barfi va fi insutit?...A,da...stiu ce ai de gand sa-mi raspunzi. O sa-mi spui ca n-ai sa tragi cu urechea nici la unii,nici la altii si ca multumirea sufleteasca cum ca ti-ai facut datoria cat ai putut mai bine iti va fi de-ajuns. Dar ma rog, te-a fortat cineva sa-ti faci datoria?Cine ti-a impus acest sacrificiu nepretuit de a distra omenirea cu ce ai scris?Nimeni.Nu?...Atunci?...Da foc la tot ce-i scris da foc mai inainte ca cineva sa te fi citit,si,te asigur eu, cu atat mai mult vei fi multumit, cu cat iti vei fi facut de doua ori datoria.Numai asa vei ramane ceea ce esti- artistul modest, ori talentul extraordinar, necunoscut de nimeni decat de tine insuti,dar vei ramane cu sufletul curat si vei atinge idealul sufletelor acelor artisti care nu exista inca,sau care daca au existat n-au cunoscut infumurarea trecatoarelor glorii,nici descurajarea eternelor barfeli."
"In gradina prietenului meu" - Ion Minulescu
-
"cred ca Graalul lumii noastre este iubirea implinita,fericita,completa.Uneori ni se pare ca am gasit ce cautam,dar intelegem curand ca nu e ceea ce speram.Am dat doar peste un pocal din care am baut apa sau otrava.Dar am baut cu nesat,pentru ca ne era sete nebuna de dragoste. Demersul e cumplit de anevoios .Sanse sa reziste marilor incercari si marilor intrebari ale cautarii nu au decat cei curajosi,cei puternici,cei valorosi."
Alice Nastase
-
..."A fi sau a nu fi:iata-intrebarea,
Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
A vitregiei prastii si sageti
Sau fierul sa-l ridici asupra marii
De griji-si sa le curmi?Sa mori:sa dormi,
Atat:si printr-un somn sa curmi durerea
Din inima si droaia de izbelisti
Ce-s date carnii;este-o incheiere
Cucernic de ravnit.Sa mori,sa dormi,
Sa dormi-visand,mai stii.Aici e greul,
Caci se cuvine-a cugeta:ce vise,
Pot rasari in somnu-acesta-al mortii?"...(Hamlet,III,1)
..."caci puterea frumusetii mai degraba preschimba cinstea din ceea ce este intr-o desmatata,decat poate taria cinstei aduce frumusetea dupa chipul si asemanarea ei:Acesta a fost odata un paradox,dar acum e dovedit de fapte." (Hamlet,III,1)
-
"Trecut si iara trecut,adesea plin de regrete si de-nvinuiri fata de tine insuti,fata de altii.Pentru unii poate ca timpul lor e frumos,macar pe-alocuri,daca stiu sa-i pretuiasca frumusetea si mai intai daca stiu ce e aceea frumusete.E atat de variata ideea despre frumusete:unii pretuiesc numai bunurile materiale si satisfactiile pe care ti le ofera ele,altii cauta frumusetea in cat mai multa cunoastere.Dupa o viata de om,ma-ntreb daca frumusetea este echivalenta cu fericirea.Nu e.Nimic nu este echivalent cu fericirea.In fata frumusetii poti sa fii fericit,dar nu-i obligatoriu.Frumusetea,fie a naturii,fie a fiintelor,fie a creatiilor acestora,mai mult te uimeste."(De-amor,de-amar,de inima albastra-Ileana Vulpescu)
-
"Daca dragostea e dragoste numai atunci cand nu i te poti impotrivi,atunci nu te iubesc.Dar daca e o emotie relativa,atunci te iubesc."
-
"Cat valoreaza o femeie...
Intr-o scurta conversatie, o persoana intreaba urmatorul lucru pe o femeie:
Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi n ochi si ii zise: Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: da
Atunci incepu sa zica:
Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat...
Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult.
Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind- o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.
Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.
Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele.
Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.
Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise: Ceri mult. Ea raspunse: Valorez mult. "
-
Minunat fragmentul despre "Cat valoreaza o femeie ..."! De cine este scris?
-
Minunat fragmentul despre "Cat valoreaza o femeie ..."! De cine este scris?
Sincer nu stiu l-am copiat din alta parte ,de pe alt sait,dar ca si tie mi-a placut si am vrut sa-l citeasca si altii...
-
FEMEIA...
"O SLABICIUNE A FEMEII
Pana cand Dumnezeu a creat femeia,
El era deja in a sasea zi de lucru peste program.
Un inger a aparut si a spus:" De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asta? " Si Dumnezeu a raspuns: "- Ai vazut planul pentru ea?
Trebuie sa fie rezistenta la apa, dar nu din plastic,
Sa aiba peste 200 parti care sa se miste,
toate care sa se poata inlocui,
Si sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare,
Sa poata tine 4 copii deodata in brate,
Sa aiba un sarut cu care sa vindece de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita, - si o sa faca totul doar cu 2 maini."
Ingerul a fost uimit de cereri.
" Doar cu 2 maini? Nici o sansa.
Si astea sunt cereri doar pentru modelul standard?
E prea multa munca pentru o zi.
Asteapta pana maine sa termini "
" Dar nu o sa astept, " a protestat Dumnezeu.
" Sunt aproape sa termin aceasta creatie si e atat de aproape de inima mea.
Deja se vindeca pe ea insasi cand e bolnava.
Si poate lucra 18 ore pe zi.
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
Dar ai facut-o asa de fina Doamne.
Ea este fina, Domnul a fost de acord,
Dar am facut-o si puternica.
Nici nu ai idee ce poate indura sau realiza.
Va fi in stare sa gandeasca? a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, va fi in stare sa rationeze si sa negocieze. Apoi ingerul a observat ceva,
A intins mana si a atins obrazul femei.
Si a spus :
Se pare ca ai o scurgere in modelul asta.
Ti-am spus ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta.
Nu-i o scurgere, Domnul l-a corectat.Asta-i o lacrima!
Pentru ce e lacrima? a intrebat ingerul.
Domnul a raspuns: Lacrima e felul ei de a-si exprima bucuria
tristetea, durerea, dezamagirea, dragostea, singuratatea, supararea si mandria ei.
Ingerul a fost impresionat.
Doamne, esti un geniu.
Tu te-ai gandit la toate.
Femeia e cu adevarat uimitoare.
Si este!
Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.
Ele trec prin dificultati si ele poarta poveri,
Dar mentin fericirea, dragostea si bucuria.
Ele zambesc cand ar vrea sa tipe.
Canta cand ar vrea sa planga,
Plang cand sunt fericite
Si rad cand sunt nervoase.
Se lupta pentru lucrurile in care cred
Se impotrivesc nedreptatii
Nu accepta " nu " ca raspuns
Cand cred ca exista o solutie mai buna
Ele se lipsesc de bunuri ca familiile lor sa aiba deajuns.
Ele merg la doctor cu un prieten speriat
Iubesc neconditionat
Plang cand copii lor au success
Si se bucura cand prietenii lor primesc recompense
Sunt fericite cand aud de un nou nascut sau o nunta
Inima lor se frange cand un prieten moare
Ele jelesc la moartea unui membru din familie
Totusi sunt puternice cand crezi ca nu mai au nici o putere
Stiu ca o imbratisare si un sarut
Poate vindeca o inima franta
Femeile vin in orice forma, marime si culoare.
Ele vor conduce masini, vor zbura, vor merge,vor alerga sau iti vor scrie tie un e-mail ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima femeii este ceea ce tine lumea sa mearga.
Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Au compasiune si idealuri.
Dau suport moral familiei si prietenilor.
Femeile au lucruri vitale sa spuna si totul sa daruiasca.
TOTUSI, DACA EXISTA O SLABICIUNE IN FEMEIE,
ACEASTA E CA ISI UITA VALOAREA. "
-
“Când taci şi nu înţelegi mi-eşti duşman, când înţelegi şi vorbeşti – prieten, când taci şi înţelegi – iubit, când nu-nţelegi şi vorbeşti – trecător.”
-
Culori
Decupez o inimă albă din pânza catargului, cutreierător în paşi de val, către o primăvară albă.
Îmi şoptesc rar ca să-mi priceapă mintea:
- De ce trebuie să caut culori în peşteri zăvorâte cu ţurţuri de gheaţă?
- Simplu, îmi răspund cu nonsalanţă, să pictez o inimă rămasă albă din gândul iernii şi desperecheată de orice culoare!
- Şi pentru aceasta, trebuie să o vopsesc, pentru că altfel primăvara trece orbită de alb pe langă mine.
Din nou mă intreb ca să mă conving:
- Era mai simplu… iarna, scuturam ninsoare în praf alb de nor pe marginile argintii ale sufletului, ca atunci când desenam cu creta flori, cifre şi căsuţe pe tabla neagră a clasei… şi gata, aveam de-o iarnă!
Mă îmbufnez şi răspund eu-lui, scorţos ca un perete dat cu var alb, că eu nu mai ştiu să caut, ştiu doar să văd… iar dacă văd, ştiu şi ce să fac mai departe!
Un nu categoric se izbeşte cu forţa unui zgomot surd într-o ureche, care nu aude decât liniştea.
Mai încovoiată decât toate semnele întrebătoare ale lumii, plec agale, lăsând în urmă doi ochi şi un inel suspendaţi în puncte. Trebuie să găsesc culori să-mi pictez o inimă născută de fiecare iarnă mai albă decât albul. Doar aşa poate primăvara îmi va aduce în dar flori de culori pe care le pot vedea doar cu o inimă colorată.
Aşadar, scobesc în scorbura primului copac întalnit la un mijloc de drum şi colorez primul deget cu galbenul prafului lăsat de colonia de carii ce sfărâma trupul copacului în praf de amintire.
Răscolesc apoi printre fire de iarbă şi umplu verde, un degetar, să-mi ajungă cât pentru trei boabe de primăvară.
Macii nu au răsărit încă din seminţele sădite tainic pe pervazul inimii mele, aşa că… aştept pe cărarea secundelor un orizont hoinar în căutarea soarelui să-l conving roşu că trebuie să invii o inimă albă.
Din sărutarea amurgului în mii de ace sângerii, aplec o rază solitară şi o împletesc într-un fir de păr, să nu moară în alb.
Mi-a rămas albastrul… şi acum grăbită, fără timp, alerg către marea cea mare, vecină cu lacrima mea. Nu găsesc urmă, nici măcar de deşert în calea mea!
Se aude tânguitor glas de valuri, dar inima nu-mi cunoaşte chemarea. O scoică înfrigurată se rostogoleşte sidefat în mijlocul retinei mele. Îi este frig de zbaterea mării captivă în ea.
Rup aţa din undiţa pescarului ce caută peşti în altă mare, mai mare, şi îi cer scoicii puţin albastru de val, sa-i dăruiesc primăverii comoară din sipet de ape.
Răguşită de atâta vuiet, scoica îmi dăruieşte, marin, albastru de val, să călătoresc în galop către poiana în care cresc crengi din pământ.
Gata! Am culori cât să încropesc un petec de curcubeu, pe care să-l trimit sol primaverii, să-i spuna că o inimă colorată aşteaptă florile să le dăruiescă zâmbetului.
Cobor în poiana crengilor răsărite din pământ şi chem un inorog, vecin cu albul iernii să-mi panseze inima sângerandă de alb în culori-pansament de primavară.
Galbenul l-am aşternut către curbură, spre amintiri, roşul l-am agăţat în iatacul iubirii, verdele l-am pus să renască fiecare lacrimă în zâmbet, iar albastrul… albastrul l-am agăţat de privirea îngerului meu păzitor, să vadă limpede drumul care îmi urmează paşilor. Am păstrat şi un minuscul grăunte de alb, pe care să-l trimit catre libertatea cuvintelor agăţat în aripi de albatros.
Acum nu mi-a rămas decât să mă aşez la masa tăcerii cuvintelor şi să scriu primăverii, cu o inimă colorată, un răvaş de aşteptare caligrafiat cu versuri rămase albe…
Despletită iernatic de albă
colindă uitată
în flori de măr
Strigă spre viaţă
verde răsărit
din seva pământului…
primăvara tu…
vino…
să scuturi din alb
freamăt de zile…
răsari…
Îmbrăţişez cu fiinţa o inimă colorată şi o dăruiesc soarelui, să-mi fie mozaic de raze spre suflet în bucurii aducatoare de primavară…
Mirela-Nicoleta Hincianu
-
NISIPUL SI VIATA
" Fara sa spuna un cuvant,Invatatul a luat un vas mare de lut si a inceput sa-l umple cu pietre.Apoi i-a intrebat pe discipoli daca vasul este plin.Au fost cu totii de acord ca este plin!Apoi a luat pietricele si le-a turnat in vas ,scuturandu-l usor.Acestea s-au rostogolitprintre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.Din nou,discipolii au fost de acord ca vasul este plin!Invatatul a luat apoi nisip si l-a turnat in vas,scuturandu-l usor.Nisipul a umplut tot vasul.
Aceasta este viata voastra,le-a spus Invatatul,aratand vasul.
Pietrele mari sunt lucrurile importante:familia,sanatatea si copiii vostri ,lucruri care,chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas,viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza:slujba,casa si averea.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in vas mai intai nisipul,nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.
La fel este si in viata:daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici,nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante.Fiti atenti la lucrurile care sunt importante pentru fericirea voastra.Jucati-va cu copiii vostri,faceti-va timp pentru voi insiva,aveti grija de familia voastra.Va ramane mereu destul timp sa munciti,sa faceti curat in casa,sau sa va faceti griji pentru ziua de maine.
Aveti grija in primul rand de pietrele mari,de lucrurile care intr-adevar conteaza.
RESTUL...ESTE DOAR NISIP."
-
NISIPUL SI VIATA
" .......................................................
Invatatul a luat apoi nisip si l-a turnat in vas,scuturandu-l usor.Nisipul a umplut tot vasul.
.........................................................."
O alta varianta a pildei spune ca unul dintre discipoli a desfacut atunci, o cutie de bere si a turnat-o peste nisipul din vas.
Morala: Mai ramane intotdeauna loc si pentru o bere! :cheers:
-
Morala: Mai ramane intotdeauna loc si pentru o bere!
Asta doar acelora care nu vad mai departe de ei insi-si si nu citesc decat cu ochii.
-
"Si nu te magulesc! La urma urmei
De ce as face-o? Esti un om sarac,
Si tot ce ai, e voia asta buna
Pe care-o porti cu tine.. Dar sa stii
Ca inima mea toata, de indata
Ce-a fost in stare sa deosebeasca
Si sa aleaga liber intre oameni,
Pe tine te-a ales. Esti dintr-aceia
Ce sufera prea mult, ca sa mai sufere..
Un om deopotriva impacat
De-i la amar sau viata ii surade..
Ferice de acei ce au in sange
Atata judecata vanturata
Ca nu pot fi, in mana soartei flaut
Sa cante orice arie cu dansii..”
(Hamlet - Shakespeare)
-
CURS SPECIAL PENTRU BARBATI
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.
Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:
Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport
Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap (800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez
Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)
Modulul 4 : Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita. Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele
CURS INTENSIV - Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor,cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata(demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avanta je le economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa veceu. Expozitii cu tema "generatia spontana"
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta
CURS SPECIAL PENTRU FEMEI
Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).
Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)
Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul
Cursul contine 4 module
Modulul I
1. Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2. Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3. Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4. Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare
5. Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6. Curs de programare I (toate categoriile) : folosirea cuptorului cu microunde
7. Curs de programareII (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul
Modulul II
1. Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
2. Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina
3. Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
4. Parcarea, Partea II: Manevre
5. O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
6. Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7. Folosirea corecta a semnalizatorului.
8. Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
9. Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.
10. Curs special: Parcarea in garaj.
11. Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
12. Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
13. Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
14. Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15. Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.
Modulul III
1. Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
2. Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea exercitiului "Esti gata?"
3. Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
4. Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5. Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor despre tema fotbal
6. Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii
7. Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?", "Sunt frumoasa?", "Am ceva special?"
8. Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.
9. Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea barbateasca a femeii
10. Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma
11. Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere
12. De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)
Modulul IV
1. Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon (nu uitati sacul de dormit)
2. Machiajul: Metamorfoza femeii
3. Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
4. Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate
5. Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
6. Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sunt.
e faina mi-a placut si am adus-o sa o cititi si voi... ;D
-
"Il putea auzi pe unul acum,in modul acela special de a auzi,care isi avea originea in adancul fiintei sale si prin care sunetele ii patrundeau drept in inima si pana in maduva oaselor.
Dar nu era Raul Cantator,ale carui cantece o atingeau domol,ca niste balonase de sapun in plin soare,topindu-i durerea si frica.Nu,acesta era Raul Negru,cu apa care iti sugea viata,cum suge o lipitoare sangele si care intuneca voiosia pana la deznadejde."
"Tu esti altfel,de-aia.Tu esti pe jumatate om si legata de ambele lumi.Tu ai o putere magica a ta.
....Vocea parea sa pastreze o urma de mandrie ranita."
"Ea nu putea sa sufere sa-l vada dizolvandu-se astfel,chiar in mijlocul discutiei.I se parea ca e ca si cum cineva ar incepe sa se indeparteze,in timp ce stai de vorba cu el,raspunzandu-ti peste umar."
"Toti isi pastrau secretele cu sfintenie fata de ceilalti si,chiar daca ajungeau sa vorbeasca despre ele,o faceau intotdeauna in cimilituri,ceea ce era totuna cu a nu vorbi deloc."
Vicki Blum-"Inorogul Umbra"
-
Aristotel
"Nimeni nu e stapan pe fericirea ta , de aceea , nu lasa bucuria ta , pacea ta , viata ta , in mainile nimanui ,absolut nimanui !
Suntem liberi , nu apartinem nimanui ,si nu putem sa vrem sa fim stapanii dorintelor ,a vointei sau a viselor cuiva .
Ratiunea vietii tale esti tu insuti . Pacea ta interioara este scopul tau in viata .
Cand simti un gol in suflet , cand crezi ca inca iti lipseste ceva , desi ai totul , pastreaza gandurile tale pentru dorintele tale cele mai intime si canta divinitatea care exista in tine !
Renunta sa situezi fericirea ta , pe zi ce trece , mai departe de tine !
Nu pune scopul prea departe de mainile tale , imbratiseaza pe cei care sunt langa tine astazi . Daca esti preocupat de probleme financiare , de dragoste sau de relatii familiale , cauta in interiorul tau raspunsul de a te calma ; tu esti reflectarea a ceea ce gandesti zilnic .
Nu mai gandi de rau de tine insuti si fii mereu prietenul tau cel mai bun !
A zambi inseamna a aproba , a accepta , a usura .
Atunci , vei avea un suras pentru a aproba lumea , care vrea sa-ti ofere ceea ce este mai bun .
Cu un suras pe chip , oamenii vor avea cele mai bune impresii despre tine , si tu vei fi afirma pentru tine insuti ca esti <<aproape>> de a fi fericit .
Munceste , munceste mult in favoarea ta!
Renunta sa astepti fericirea fara eforturi !
Renunta sa ceri de la oameni ,ceea ce tu insuti nu ai cucerit pentru tine !
Critica mai putin , munceste mai mult si nu uita niciodata sa multumesti !Multumeste pentru tot ceea ce exista in fiecare moment , inclusiv durerea !
Intelegerea noastra despre univers inca este foarte mica , pentru a judeca ceea ce vrem sa fie in viata noastra .
Marirea nu consta in a primi onoruri , ci in a le merita ."
Marc Aureliu -"Sa avem seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat , curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat si intelepciunea de a face deosebirea intre aceste doua posibilitati . "
--------------------------------------------------------------------------------
-
"Nu cred cu piedici puse de noroc
Unirii sufletelor mari . Iubirea,
Iubire nu-i cand face silei loc
Tradarii raspunzand cu parasirea .
Iubirea nu-i paiata vremii , chiar
De intra sub compasul coasei sale .
N-o schimba ani , si n-o clintesc macar
Taisurile clipelor fatale .
(sonetul ***- W .Shakespeare )
"Cand soarele apune ,cand stelele pic , imi vine a crede ca totul e nimic ."
Dragostea ne armonizeaza trasaturile fetei,ale trupului si ale sufletului ,mai ales ale lui .
Dragostea ne innobileaza ,ne ridica la rang de prima doamna a unui alt suflet ce-si apleaca cu delicatete genele,cu reverenta trupul ,facandu-ne
o cerere maiestuoasa in a-i acorda un prim dans "dansul iubiriii" .
Ce este dragostea ,iubirea ,mila,tandretea ,mangaierea ,de unde isi trag seva ?
Dragostea te poarta acolo unde poate nici nu gandeai ca ai sa ajungi vreodata ,iubirea e tumultuoasa ,e unica in felul ei ,mila e acea induiosare a sufletului ,tandretea e imbratisarea calda a doua suflete si ultima ,mangaierea ,oh mangaierea este atingerea ingerilor in zborul lor spre noi ,spre-o lume frivola , rea , plina de angoase .
DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII
Mahatma Ghandi
"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."