Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: amelie din 10 Martie, 2007, 04:11:58 p.m.
-
ai vrut sa te parasesc...pentru ca , asa cum spui tu,nu esti cel mai bun pentru mine...pentru ca asa e mai bine pentru amandoi...m-am gandit la asta in fiecare dimineata cand ma sculam...m-am gandit in primele ore ale zilelor, imaginandu-mi cum iti bei cafeaua in tacerea locurilor tale de refugiu...simtind cum te invalui in singuratate...cum incerci sa te speli de mireasma pielii mele, sub apa care curge prea indelung...simtind cum incerci sa te indepartezi de mine ...dar am ramas langa tine...purtand povara unui ocean de fericire, in care am visat sa ne scaldam....
Imi spui ca te vezi imbatranind fara sa lasi nimic in urma...fara sa ai pe cineva alaturi...si asta ar trebui sa-mi puna niste semne de intrebare...Ti-am simtit "batranetea" chiar din prima zi...asa am stiut ca vreau sa fiu eu cea care sa stea alaturi de tine...Fiindca ideea unei varste fara limite, alaturi de tine, ma face fericita...fiindca, pentru prima oara in viata mea, nu ma mai tem de eternitate...fiindca de prima data cand ai patruns in mine ti-am iubit forta si slabiciunea... si fiindca iubesc dulcea lor contopire...Dar nu pot inventa de una singura viata noastra... nimeni nu poate. Nu-ti inventezi viata, iubirea mea...iti trebuie doar curajul de a o trai...
-
super si in rest nimic de adaugat :angel:
daca asta simti u pt el inseamna mult............ :-X
iubire vesnica! ;D
-
poti prelungi la nesfarsit acea parte a vietii tale care iti place...toata lumea poate. Visezi un ideal, il implori, il chemi, il pandesti si, in ziua in care ti se contureaza, descoperi ca ti-e teama sa-l traiesti...ti-e teama ca nu te poti ridica la inaltimea propriilor tale vise...ti-e teama sa le transpui intr-o realitate de care devii responsabil. E asa de usor sa renunti sa fii adult...e asa de usor sa-ti uiti greselile....sa pui eroarea pe seama unei fatalitati care iti marcheaza viata. Eu am avut curajul de a te iubi, cu toata viata mea si-a ta care erau asa complicate...De fapt...complicate cu ce?Cu suferintele noastre, cu imperfectiunile noastre? Oare noi doi detinem monopolul acestora?Cred ca nu...In tot timpul asta, cand tu te ascultai...cand tu incercai sa ma convingi pe mine si pe tine....eu te intelegeam. Ideea de a te face fericit ma coplesea de bucurie si nici nu ma sinchiseam de viata cotidiana. Visul meu m-a facut sa traiesc mult deasupra acestor lucruri. Eu a trebuit sa invat cum sa lupt impotriva momentelor mele de singuratate....impotriva momentelor mele de ameteala...Le-ai vazut oare? Ti-am dat toate motivele din lume pentru a incerca sa admiti ca pamantul tau se invartea in sens invers. Insa, vrei nu vrei, el se invarteste intr-un singur sens si, vrei nu vrei, el te va purta in spinarea lui, iar tu te vei invarti ca el.Si daca va fi sa fie ceva...va fi...indiferent ce vom face...
-
mi-e dor de privirea ta, dragul meu...imi amintesc cum era inainte...cand te uitai la mine vedeam cum ti se lumineaza ochii...daca mi-ai mai putea da macar un sfert din acea lumina...de ce ochii tai sunt stinsi acum? in tine a murit ceva si pe mine ma doare ca nu mai am puterea sa readuc la viata acel ceva....a murit speranta?a murit visul?...imi spuneai ca speranta trebuie sa ramana mereu vie...si visul...visul se va putea intotdeauna transforma in realitate atunci cand doresti cu adevarat asta...sa inteleg ca acum nu mai doresti asta? sau ca nu mai doresti din tot sufletul?
-
ne-am privit pana cand luna si-a acoperit ochii...Floarea ne-a povestit despre dragostea noastra nefireasca...nelumeasca...despre dragostea noastra adevarata. Plouau in noi petalele sale...vartej de imagini alergau prin fata ochilor mintii noastre: eu eram floarea, tu erai trecatorul...tu erai floarea, eu te priveam din gradina unei case vechi...impreuna incercam sa intelegem de ce floarea nu a putut fi a noastra...Primavara ni se recita in inimi: " Alb de floare...galben moare...in culoare...sunt eu oare...floare alba, alba floare?"
-
Draga mea,
Ai redat la modul tulburator trairile tale. Si ma duc cu gandul la un topic de pe forum " ce este mai dureros ...".
E adevarat ca in situatii de genul acesta suntem imbibati de "de ce-uri", ne chinuim, ne framantam, simtim durere ... durerea neimplinirii ...
Se spune ca este o forta care vrea ca fiecare sa isi realizeze destinul. Se numeste principiul favorabilitatii. Cand iti doresti ceva din tot sufletul tau si cu toata forta ta, tot universul va conspira pentru a te ajuta sa ti se implineasca. Si ti se arata tot felul de semne, pozitive sau negative. Depinde de fiecare cum stie sa citeasca semnele. Cei care cred in principiul favorabilitatii vor reusi sa citeasca semnele bune si prin urmare sa isi urmeze cararea.
Iar pe cararea ta sa fie lumina!
-
cand ne-am cunoscut...cand am vorbit prima oara...nu mi-am imaginat ca vei ocupa un loc atat de mare in inima mea...cred ca niciodata n-am mai simtit o asemenea frica...am stiut din secunda urmatoare declaratiei tale ca vei insemna pentru mine ce n-a mai insemnat nimeni pana acum...am luptat impotriva acestui sentiment si, chiar daca am ghicit fericirea care a venit, ea mi-a tulburat ordinea stabilita de ceva vreme...si am incercat sa o resping...dar m-am lasat apoi imblanzita in fata evidentei...ti-am deschis inima mea si, zi dupa zi,am descoperit cat de mult te iubeam...n-a fost usor...la inceput mi-a trebuit mult curaj...este ingrozitor cand neputinta se confrunta cu forta sentimentelor...
-
Stau în scaunul comod şi cald si mă gândesc la orice vor ochii minţii mele să vadă. Îmi pot permite luxul de a sta liniştită să-mi ascult respiraţia, pot să rup tăcerea prin strigate de bucurie, pot citi, pot chiar scrie, îmi pot lăsa urechile şi trupul să simtă muzica şi dacă chiar doresc îmi pot permite să mă plictisesc… pentru că este după-masa mea, este după-masa mea liniştită… şi sunt atât de liberă încât aleg ce vreau să fac în aceste clipe.
E cel puţin la fel de multă libertate într-un nou început. Azi e noul nostru început, şi e atât de liber cât ne putem dori noi să fie. E doar începutul unei continuări.Îţi dai seama!?! Nu e nimic înaintea începutului. Tot ce există e ce e. Nu avem nici o greşeală de corectat, nici un strop de istorie care să ne afecteze prezentul cu vinovăţie. E începutul, netulburat de orice altceva...e doar ceea ce am simtit nevoia sa facem...sa traim clipa...sa ne gandim la ceea ce avem si nu la ceea ce a fost si ce poate sa mai fie...Tu nu crezi la fel?
-
Un fluture saruta petalele florii care asteapta de prea multa vreme sa infloreasca! Floarea si-a deschis petalele si a daruit fluturelui trei picaturi de nectar si polen de aur.Si-apoi... el s-a pierdut in zare? Si floarea a ramas cu dorul incoltind in suflet? fluturele s-a ratacit in zbor, nu a mai gasit floarea viselor sale si s-a stins de dor...undeva,dincolo de curcubeu..Dar si-a regasit floarea acum….chiar daca a trecut atata timp... Ce zici? Nu de alta , dar vreau sa revina la viata... N-am nevoie de un fluture mort de dor...Altfel se ofileste si floarea si abia a revenit la viata...Nu ti-e mila de ea? e doar...o poveste...sau e viata noastra?
-
Eu sunt un curcubeu..... Eu sunt un curcubeu.....fara cer. Caut un colt de cer in care sa-mi oglindesc ochii....Daca am sa gasesc cerul pe care il caut, nu va mai fi niciodata noapte...Zilele vor fi incarcate de raze de soare, iar noptile vor fi aurore boreale....In fiecare dimineata caut un zambet care sa-mi insenineze ziua....Uneori il gasesc, alteori nu.....Daca vrei sa fii cerul meu, eu voi fi lumina care te va inconjura cu caldura si frumusetea ei profunda....Viata asta este prea scurta ca sa fie si amara pe deasupra....Sunt convinsa ca viata este frumoasa....Altfel la ce bun atata zbatere? Eu sunt o raza de soare si nu gasesc un loc pe care sa-l luminez. Atata intuneric in jurul meu si atata durere...Daca vrei sa ma lasi sa sa te luminez cu a mea raza....Cred ca ai sa vezi lumea prin ochii mei.
-
Tu ai fost cea mai frumoasa legatura a mea cu viata. Si tot tu m-ai facut sa fac cunostinta cu moartea. Cand va veni nu voi avea impresia ca voi pleca in necunoscut pentru ca drumul imi va fi familiar, cunoscut dinainte. Nefericirea si moartea sunt lucruri indepartate, sterse, care vor veni intr-o zi, dar nu vor avea importanta si niciodata, si in nici un caz , nu vor putea stirbi sau intuneca desavarsirea unei clipe. Nu sunt fiinte carora orice obstacol le este inutil, iar altele care sunt invinse chiar inainte de a fi inceput lupta? Si toate acestea, nu sunt dinainte determinate? Astazi stiu ca nu pot fi decat neputincioasa in fata unei priviri plina de nostalgie, ca si in fata celei care nu exprima decat incredere si nu intelege inselatoria. Cu cat ma intorc mai mult in timp, cu atat gasesc mai vie setea mea de fericire, convingerea ca fericirea este un drept al meu, ca si dreptul meu la viata, de care intr-o buna masura sunt responsabila. Imi amintesc de acele perioade lungi, intunecate si reci , cand cu gandul la tine, ghemuita toata in mine insumi, cu dintii inclestati resimteam tristetea ca pe o rusine; voiam sa ma vindec de tristete ca de o boala, in timp ce bucuria pe care-o incercam mi se parea dreapta si frumoasa. Mai tarziu am inteles ca o buna parte din fiinta mea este determinata de sensul pe care il acord acestei notiuni de fericire, care nu este numai confortul spiritului si al trupului.. As vrea sa mai pot simti astfel si astazi. Mi-ar parea ca un act de fidelitate fata de mine insumi, deci si fata de tine; ma adresez miracolului, il chem: sa ma trezesc fericita si usoara. Dar stiu ca s-a cutremurat pamantul, crapatura exista, face parte din noua mea geografie, o cunosc, dar as vrea sa inceteze de a mai sangera.
Ce poate o fiinta ca mine sa-ti daruiasca? As vrea sa-ti daruiesc, ca amintire sau poate ca un ramas bun visarii mele , daca nu - ca o rasplata tie- ceva ce sa nu poti sa uiti niciodata. Acel NICIODATA ! Dar acum cand nu ma mai am decat pe mine , am sa-ti daruiesc o lacrima,. E tot ce am mai curat si pur in mine . O lacrima de lacrimi.
-
şi totuşi amelie, câtă tristeţe ai în tine şi de unde tot izvorăşte toată? ce se întâmplă?
-
doar prea multe vise...prea multe dorinte...prea plin de suflet...prea multa iubire...e...prea mult,semiramis?
-
când iubeşti nu-i mult. dar nici atâta tristeţe nu e bună.
-
amelie, suflet scump. nu stiu ce ti se intampla in realitate. dar tot ceea ce ai descris, toate simtirile tale au fost si ale mele. am avut langa mine un om asemenea cum il descrii tu. care nu se vedea la standardele mele. care se simtea prea batran pentru a incerca adevarata fericire. un om plin de vise care nu se simtea in stare sa le implineasca alaturi de mine.
am dat tot. am visat pentru amandoi. am luptat cat pentru doi. dar ramasese doar visul meu. nu si al lui.
o iubire nebuna, plina de incercari. dar intensa cum nu stiu daca voi mai intalni. si ramanand singura cu visul meu nu am mai putut. am cedat. am vrut sa ma gandesc pentru prima data in viata la mine. si am ales sa o iau din nou de la capat, nu la fel de pasional ca inainte.
s-ar putea sa nu te aline cu nimic ceea ce scriu aici. dar mi-as dori sa iti ascult povestea. si iti urez sa realizezi al cui este visul.
numai bine,
love rose
-
Azi noapte am avut o noapte lunga si am atipit la masa de scris, intr-un moment cand ma gindeam la tine. Cand m-am trezit viata mea deja era departe.. Viata mea a fugit de acasa si nu e de gasit. M-am spalat pe sentimente cu foile mele scrise si am turnat cafea fierbinte peste trairile mele amortite. Casa mea e goala fara tine si peretii mult prea albi ma imbratiseaza cu raceala... Imi aprind o tigara si las un cantec vechi sa rascoleasca in mine emotii puse la pastrat. Iti amintesti cand imi bateai in geamuri cu lalele albe si patate? Iar eu te imbracam in frunze si te feream de mere... Ne rostogoleam prin ierburi si vinam carabusi, ne spalam pe suflet cu ploi mocanesti si topeam zapezi in palmele mele fierbinti. Iubirile din noi se luau la intrecere si alergau pina la cea mai indepartata stea din univers, adunam lacrimi de fericire intr-un borcan si luam dimineata cu miere de albine cite o lingurita pe sufletul gol...
M-am trezit din somnul meu adinc si am privit in jur. Viata mea a plecat de acasa intr-un moment cind nu ma mai gindeam la ea. Sint singura fara tine dar eu tot mai cred in vise. Tu traiesti in inima mea si eu platesc chirie pentru doi. Hmm... si azi e miercuri si ca un purtator de iubire ce sunt, simt in cer mirosul dragostei. Ma duc sa arunc firimituri de dor la ingerii mei flaminzi. Am facut deja curat in inima mea si la noapte am sa te caut iarasi cu mana in somn. Sa fii acolo negresit, altminteri ma voi imbolnavi de dor.
-
alaturi de el traiesc intens absenta oricaror temeri. Pot recunoaste arhipelaguri intregi din propriul meu suflet in al lui. Si asta pentru ca sufletul lui mi l-a daruit mie...pentru totdeauna. Acesta este si motivul pentru care , uneori, reuseste sa ma scoata din sarite. Sta in fata mea ca o oglinda si, binenteles, exista momente cand a avea curajul sa scrutez apele ei e mult mai greu decat a cara pietre. Usurzenia lui ma pune in garda si-mi creeaza un apetit pentru rautati. In asemenea momente ar trebui sa stie , ca in spatele rautatilor mele inofensive se ascunde delicatetea mea, dorinta de a-l lasa ca creada ca nu ma intereseaza nimic despre cea care exista in viata lui si despre furtuna ce prevestesc sa o aduca peste el.
Nu o data am fost ispitita sa-i spun tot, dar recunosc ca acest TOT se reduce, la urma urmei la nimic. Si ce anume din acest nimic poate fi spus?
Si-apoi, pot spune ca-l cunosc in asa fel ca acest fapt sa-mi dea linistea necesara unei marturisiri totale? Tot ce stiu despre el sunt lucruri confuz intuite, amestecate neconcludent. Seamana cu genul acela de goblenuri atarnate de ani de zile deasupra patului, pe care le vezi zilnic, le simti cu un simt special, neglijabil, le stii pe dinafara ansamblul, ti le poti reprezenta oricand, dar daca e vorba sa le descrii in amanunt, constati ca nici macar nu retii din ce culori sunt alcatuite.
Si doar eram convinsa ca pe retina mea zaceau definitiv ingropate toate impresiile de culoare si lumina datorate diferitelor ore ale zilei.
Obisnuinta creata de timpul de cand imi este aproape, aceleasi zone intunecate, alternand cu zone de nemotivata luminozitate sunt insuficiente pentru a-mi ingadui sa cred ca-l cunosc ca pe mine insumi. Face si el parte din ceea ce exista dincolo de granitele propriei fiinte si, chiar daca uneori, pare reflactarea mea intr-o oglinda, nu sunt in stare sa descopar ce anume din acea reflectare se asterne incomplet, sau dimpotriva cu adaosuri, peste propria-mi imagine. Acolo, in infimele goluri sau surplusuri,poate ca exista esenta lui aparte, care-l distinge de ceilalti, inclusiv de mine...
-
ma doare carnea de pe oase...ca te-am lasat sa ma atingi...te-am vrut la fel d e mult...stiam ca e o greseala"nu te culca cu el nu te culca cu el"asa imi spunea toata constiinta mea...dar dorinta a fost mai puternica...imi amintesc cum m-ai devorat ca un leu care isi mananca caprioara...si ma durea fiecare atingere a ta ca stiam ca e o greseala...
Reincarnarea Evei nu? Stia si ea ca greseste dar a muscat din mar. Pasiunea pentru sarpe a fost mai puternica decat orice Constiinta Suprema.
Cand pacatul a fost gata mi-am aprins o tigara. Si ma uitam pe geam. Ce frumoasa dimineata! Si ce linistita! si ce fericita am fost....
Nu, nu m-am culcat cu tine ca sa ma razbun. M-am culcat cu tine pentru ca te-am vrut. E insa gresit ca o femeie sa vrea...dorinta pura dorinta....Oare daca Adam era cel care musca din mar era iertat?
Stiam ca e o greseala ... Dar te-am vrut ...cu toata carnea mea...
Pacat originar...
-
cred ca esti prea constient in orice clipa de tot ce se intampla. Comportarile tale, chiar si cele mai pasionale, nu-ti anuleaza viata cerebrala, care comenteaza mereu. Asta iti da sovairi , nehotarari,interzicandu-ti sa fii propriu zis un om de actiune. Imi spui ca sunt prea spontana , prea imprevizibila si prea complexa...ca traiesc prea intens, asa incat actele mele exterioare inseamna o evadare din mine insami.Ma invidiezi cumva pentru impulsivitatea mea? Tu n-ai cunoscut niciodata aceasta "napustire exterioara", aceasta pravalire din tine insuti care implica riscuri similare cu ale betiei, cand viata constienta dispare absorbita de actiune? Eu atunci simt ca traiesc cu adevarat...tot ce e urat ,meschin si josnic dispare si ramane doar frumusetea clipei de fata...n-as putea sa traiesc gandindu-ma la ceea ce s-ar intampla daca... Ma tem ca tu iti exagerezi zbuciumul si cauzele exterioare care-l provoaca. Vezi o tragedie antica in ceea ce nu-i decat un fapt divers al universului uman. Tu esti un tip destept, dar prea sensibil la gura lumii. Eu n-am nevoie sa te admir in genunchi ca sa te iubesc. Nu-ti cer decat sa fi onest, sa crezi in mine si sa ma faci sa cred in tine, nu sa te admir...Noi doi tinem unul la altul, dar nu suntem o singura fiinta. Suntem doi oameni de sine statatori. Dragostea noastra nu trebuie sa ne fie un pat al lui Procust, nu trebuie sa ne mutilam personalitatile si sa ne infranam sentimentele ca sa devenim identici. Probabil ca asta ne atrage unul la celalalt: faptul ca suntem diferiti. Eu respect fiinta ta asa cum este. Vreau doar sa nu cauti sa ma cruti. Am apreciat fair-play-ul de care ai dat dovada cand mi-ai spus ca trebuie sa fiu constienta ca relatia noastra se poate termina oricand. Si te rog chiar sa nu cauti sa ma cruti. Daca vei iubi pe altcineva spune-mi fatis: Nu te mai iubesc!
Sa ne despartim curati!
-
Este o cumplita irosire, sa oferi o sticla de vin de colectie, cuiva care nu se pricepe la vinuri. Oricate talente ar avea acea persoana, oricate calitati, oricat ar fi de bun si de merituos, daca nu stie sa aprecieze savoarea acelei licori speciale, este o regretabila pierdere.
Un astfel de vin, trebuie simtit, trebuie sa-l traiesti, cu fiecare picatura. Sa-l privesti, sa-l admiri, sa-l respiri, sa-l lasi sa-ti patrunda in fiecare celula, sa-ti vorbeasca despre gustul tarinei, dogoarea soarelui si mingaierea stropilor de ploaie, despre dansul fecioarelor, sfaramandu-i boabele cu talpile goale, despre somnul adanc, in butoaie de stejar, ce multe-ti poate spune, trebuie doar sa stii sa asculti, sa simti, sa apreciezi si pe masura ce ii vei descoperi savoarea, iti va dezvalui mai mult din tainele nestiute de nimeni, caci gustul tau il va face sa renasca si sa se etaleze in toata splendoarea.
Dragul meu, femeia este asemeni unui vin de colectie, daca nu vei sti sa o descoperi, sa o savurezi, va fi o cumplita irosire, caci tainele vor ramane incuiate pe veci sub lespedea banalului.
-
chiar si cand nu spui nimic sunt fericita ca respiram acelasi aer. Am un simtamant de siguranta si o incredere deplina in mine si in tot.Cand ne-am intalnit prima oara,am fost nelinistita de cele ce ar fi putut sa urmeze...am simtit ca nu m-as fi impotrivit la nimic, orice ar fi venit de la tine as fi acceptat...ma temeam insa de altceva: de nepriceperea....de stangacia mea...ma temeam ca imi vei vorbi intr-un fel greu de inteles si eu nu voi sti ce sa raspund...acum pe masura ce clipele petrecute impreuna devin din ce in ce mai numeroase, capat mai multa incredere.Nu e greu sa fiu cu tine.... langa tine...
Cand mi-ai pus mana pe frunte,apoi ai coborat-o mangaindu-ma pe ochii inchisi,am asteptat cu un tremur ascuns nestiind ce avea sa urmeze. Mi-ai spus ca-ti place sa ma privesti...ca ochii mei sunt frumosi...ca-ti place sa te cufunzi in apele lor intunecate, chiar nestiind ce te asteapta acolo....
-
ce-ar trebui sa faci cand primesti o asemenea declaratie?
"Iubire...cand somnul ar veni sa-ti lunece pe pleoapele catifelate, le-as fi atins cu buzele mele,sa le inchid mai usor si......in genunchi langa pat as veghea asupra ta ..as fi ingerasul tau. As sili cerul sa te mangaie usor..visele de aur, sa-ti arunce flori.....ti-as saruta in tacere obrajorii tai si as numara cu voluptate bataile inimi tale. Si....te-ai trezi.....m-ai gasi, acolo langa patul tau.....pazindu-te ca un iubit gelos.....servindu-te ca un sclav...pandind primul tau suras atat de fermecator , punand stapanire pe cel dintai gand, pe cea dintai privire, pe primul sarut. Nu iti cunosc vibratiile inimii...nici pulsul mangaierilor, dar primul meu cuvant rostit il voi preschimba intr-un ...dulce sarut de dragoste..." :-[
-
Voiam sa deschid doar poarta iubirii, ca sa pot trai frumusetea dorului ce exista in univers. Dragostea pura ce se ramifica in toate ungherele de nepatruns. Mi-ai daruit speranta de maine, ce nu as vrea sa o pierd, pentru ca tu ma vrei in apropierea ta. E dragoste!... Ma prinzi de mana si imi calauzesti pasii cu grija, iar eu ma las condusa de valul iubirii, asemeni unui copil nevinovat. Te doresc ... strig numele tau si astept fericirea. :-[
-
Mergand spre inceputul chemarilor noastre, am atins cu sufletul limanul dorintei, acolo unde nimeni nu mai atinsese…
...urcand muntele asteptarilor tale, mi-am ranit picioarele in grohotisul, in care nimeni nu se mai ranise…
Ajunsa la tine, am incercat sa nu ma apar de dogoarea trupului tau, in care nimeni nu se mai topise…
Si totusi zbor, ce lin te inconjor!
Parfumul parului tau, ma-mbata…
...aripile coboara si se infiripa intr-o mantie, ce vrea sa te cuprinda.
Sa te atinga intr-o suprema regasire...!
Mai vino...chiar daca doar ce-ai plecat!
-
...se poate sa ma stiu in sufletul tau si sa-mi fie bine acolo....
se poate sa-mi placa declaratiile tale soptite in fiecare zi la telefon si sa-mi fie bine cand le aud...
se poate sa inchid ochii si sa-ti simt mangaierea si sa-mi faca bine atingerea ta...
....se poate...si sa-mi placa..
-
Eu sunt....si parca timpul se opreste ...
Sunt eu...sunt aici ....
Eu sunt cea care scrie acum , eu sunt cea care se trezeste dimineata , eu sunt cea care plange cand sufletul o doare , eu sunt singura care rade de sine, eu sunt cea care se simte singura printre strainii pe care ii vede zilnic , eu sunt cea care sta cuminte in dreapta cand conduci, eu sunt cea care simte tacere cand jumatatea de pat e goala , eu sunt cea care crede ca intr-o zi va fi mai bine...Eu sunt cea care doreste sa simta ce nu a simtit , sunt cea care crede ca adevarul este cea mai dureroasa arma , eu sunt cea care crede ca viata se va sfarsi intr-o zi , sunt cea care a plans cand mi-ai dat drumul la mana , eu sunt cea care penduleaza creionul si construieste cercuri , eu sunt cea care nu ar dori niciodata nemurirea , eu sunt cea care crede ca timpul se opreste atunci cand iti este frica , eu sunt cea care tremura de frig cand afara zambeste soarele, sunt cea careia ii place sa traiasca printre umbre si printre felinare noaptea....eu sunt cea care crede in speranta , eu sunt cea care ar dori sa invete mai mult de la viata , eu sunt cea care vrea sa viseze doar cu ochii deschisi, eu sunt cea care se gandeste la tine , eu sunt cea care iubeste totul si nimic ....si mai ales pe tine...eu sunt cea care iti spune te iubesc si careia ii raspunzi cald: si eu te iubesc ....eu sunt cea care ar vrea sa se refugieze in bratele tale , sunt cea care plange cand tu esti trist , eu sunt cea pe care o privesc in fiecare dimineata, eu sunt cea care crede ca merita sa fie fericita , eu sunt cea care impune legi si nu le respecta , eu sunt stapana amintirilor mele , eu sunt cea care priveste in prezent si vede trecutul haotic, eu sunt... cea care crede ca intr-o zi va putea "alerga" spre o alta lume ...mai buna...azi ti-am spus?ce mult te iubesc
-
intoarce-te, dragul meu...intoarce-te in casa ta care ti se potriveste atat de bine....intoarce-te la mine...as vrea sa vedem impreuna zorii care isi revarsa lumina asupra unor orizonturi necunoscute mie, dar despre care sa stiu ca sunt ale tale...Tu ai reusit imposibilul: ai schimbat o parte din mine....m-ai facut mai buna, mai frumoasa...As vrea ca, de acum inainte, corpul tau sa ma acopere mereu, sa nu mai vad lumina decat prin ochii tai...Palmele noastre sa intruchipeze o mana cu zece degete; a ta pusa peste degetele mele sa devina a mea....sa ne contopim perfect,asa incat,daca ochii tai se inchid,eu sa adorm... daca va fi sa-mi cobor pleoapele, sa te vad...daca va fi sa-mi opresc respiratia, sa-ti simt mireasma...daca va fi sa stau cu fata in bataia vantului, sa-ti ghicesc rasuflarea...Oriunde m-as afla, iti voi auzi hohotul de ras, iti voi vedea zambetul din privire, iti voi asculta glasul...
Gandul ca tu existi undeva, pe acest pamant, va fi intotdeauna coltisorul meu de paradis.
-
Am citit "jurnalul"...cred ca parafrazarea unui vers ar fi singura replica posibila: "eu cred ca sufereai de prea mult suflet".
-
Nu vreau sa fiu numele captivitatii tale.Nici tu al captivitatii mele. Suntem doua libertati.Dragostea noastra nu e o umilinta, e o mandrie.Nu vreau sa te coplesesc,sa-ti limitez viata numai la mine.n-as avea nici o bucurie sa am alaturi de mine un prizonier.Nu-ti cer decat dragostea ta.Aceea e a mea si numai a mea.N-o impart cu nimeni.Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea.Dar dincolo de dragoste esti liber de a trai asa cum crezi.Nu-ti cer nici un sacrificiu.Pentru ca te iubesc asa cum esti si nu cum as vrea sa fii.Imi doresc doar sa fii langa mine, asa cum ai fost si inainte de a ma cunoaste.Sa nu ma ai langa tine ca o constrangere,fiindca atunci ti-ai ucide dragostea si m-ai ucide si pe mine.
-
luni...ne-am iubit cu tot sufletul...
marti...m-am visat in bratele tale...
miercuri...am asteptat sa te vad...
joi...am sperat ca dorul te va aduce la mine...
vineri...vineri am sa te aud doar...
si de sambata...sufletul meu va pleca din trup ca sa-ti fie alaturi...impreuna pentru totdeauna si in fiecare clipa....
mi-as dori sa fiu o raza de soare, sa te privesc toata ziua...sa te mangai cu razele mele...sau macar o particica de luna sa-ti veghez somnul noapte de noapte si sa-ti mangai chipul drag...dar ma bucur ca sunt om si pot sa te simt pe tine....mangaierile...sarutarile...si mai ales iubirea ta.
"...ne-am indragostit...si-am simtit cum e sa respiri sa respiri din dragoste..."
-
Mai lasa-ma sa incerc sa aflu care verde este mai frumos... mi-e dor sa il privesc acum pe cel cu puncte aurii, adanc si tulburator al ochilor tai.... L-as privi o eternitate si simt ca ar fi mereu altfel, si totusi acelasi.
Mai lasa-ma sa visez la revederi cu parfum de lalele alb rosii....
Mai lasa-ma sa simt sarutul florilor de cires din anotimpul in care te-am intalnit....
Mai lasa-ma sa aud "si m-am indragostit de tine..."
Te rog, mai lasa-ma si astazi...si maine...sa fiu nebuna dupa tine
-
Ti-am intrat in sange ... lumina de smarald a ochilor tai e prizoniera noptii din ochii mei... bratele si buzele mele au lasat pecete de nesters pe pielea ta...gandul iti arde patruns de gandul meu....noptile-ti sunt tulburate de ritmul pulsului meu...si vin de fiecare data cand ma chemi...aplec urechea in lutul tanar al pamantului si-ti simt bataia inimii...rasuflarea ta ma cheama ca un cantec de sirena....ochii tai lucesc ca doua lacuri adanci si verzi de munte...Si asa va fi pana la sfarsit. Ne vom mistui unul de altul, clipa de clipa. Vom arde pana la capat, incet si mocnit...Se va spulbera cenusa in privirile noastre....Dar zambetele vor fi acolo. Vor fi acolo mereu...Si iubirea la fel...Pana la sfarsit...Definitiv!
-
As vrea sa fiu stropul de culoare,sa iti aduc toata bucuria care imi sare in cale de cand suntem impreuna...
As vrea sa intind mana,sa iti ating sufletul,sa iti arat cat e de mare!..
As vrea ca locul meu de-acolo sa nu-l pierd niciodata...
As vea sa fim impreuna,clipa de clipa, pentru totdeauna...
-
da, superb
cred ca m-au trecut fiori citind.....
-
e doar viata si sufletul meu....
-
Paianjenii tes
printre sarma ghimpata
a cuvintelor tale.
Bataile pleoapelor
au cazut
intr-un vis translucid.
Ce-a mai ramas?
-
au ramas doar niste cioturi, frante de rautatea care le-a curmat.Zi de zi mi se demonstreaza ca rautatea lumii nu are limite.Ma razboiesc cu ea in fiecare zi.Si imi promit in fiecare zi ca n-o sa ma doboare.Cel mult o sa ma faca sa imi intind ramurile si mai sus. Spre soarele cald, spre cerul albastru, care uneori pare atat de negru. Dar mereu in el lucesc stelele...strabat razele....si se lumineaza. Poate nu foarte repede....poate nu foarte cald...dar cale de-o lumina sau cale de-o caldura... va exista cineva care se va bucura ca infloresti sub cerul nou de primavara....se va gasi cineva sa creada in tine si in visele tale.
-
Buna,
Am o intrebare : de ce scrii toate lucrurile astea aici si nu i le spui lui ? ce rost are ?
Ben
ai vrut sa te parasesc...pentru ca , asa cum spui tu,nu esti cel mai bun pentru mine...pentru ca asa e mai bine pentru amandoi...m-am gandit la asta in fiecare dimineata cand ma sculam...m-am gandit in primele ore ale zilelor, imaginandu-mi cum iti bei cafeaua in tacerea locurilor tale de refugiu...simtind cum te invalui in singuratate...cum incerci sa te speli de mireasma pielii mele, sub apa care curge prea indelung...simtind cum incerci sa te indepartezi de mine ...dar am ramas langa tine...purtand povara unui ocean de fericire, in care am visat sa ne scaldam....
Imi spui ca te vezi imbatranind fara sa lasi nimic in urma...fara sa ai pe cineva alaturi...si asta ar trebui sa-mi puna niste semne de intrebare...Ti-am simtit "batranetea" chiar din prima zi...asa am stiut ca vreau sa fiu eu cea care sa stea alaturi de tine...Fiindca ideea unei varste fara limite, alaturi de tine, ma face fericita...fiindca, pentru prima oara in viata mea, nu ma mai tem de eternitate...fiindca de prima data cand ai patruns in mine ti-am iubit forta si slabiciunea... si fiindca iubesc dulcea lor contopire...Dar nu pot inventa de una singura viata noastra... nimeni nu poate. Nu-ti inventezi viata, iubirea mea...iti trebuie doar curajul de a o trai... [/color] [/i]
[/quote]
-
Iti trebuie curajul pentru a recunoaste tot ce a fost in inima ta, tot ce ai trait si apoi curajul nebun de a merge inainte, mereu inainte in cautarea altor zambete si sclipociri in priviri. Niciodata nu cred ca vor ramane doar "cioturi" pentru ca pana sa se ajunga acolo au fost si lucruri minunate, senzatii, sentimente, oameni dragi si clipe traite cu tot sufletul noatru. Si ma gandesc ca ar fi frumos sa pastram toate aceste lucruri cu adevarat deosebite mult mai aproape de inima noastra pentru a ne amintii ce simtim cand zambetul e zambet si inima tresare. Optimism si detasare :P
-
Ben...i-am spus...si-i spun in fiecare zi. Prin rabdare si iubire adevarata l-am facut sa inteleaga ca, desi viata nu este mereu roz si poate , pentru noi nu va fi niciodata bombon, clipele impreuna pot fi minunate si in alte culori. Multumesc pentru sfat!
-
Iti trebuie curajul pentru a recunoaste tot ce a fost in inima ta, tot ce ai trait si apoi curajul nebun de a merge inainte, mereu inainte in cautarea altor zambete si sclipociri in priviri. Niciodata nu cred ca vor ramane doar "cioturi" pentru ca pana sa se ajunga acolo au fost si lucruri minunate, senzatii, sentimente, oameni dragi si clipe traite cu tot sufletul noatru. Si ma gandesc ca ar fi frumos sa pastram toate aceste lucruri cu adevarat deosebite mult mai aproape de inima noastra pentru a ne amintii ce simtim cand zambetul e zambet si inima tresare. Optimism si detasare :P
Un calator, eu merg totdeauna inainte. Pentru mine trecutul, desi frumos uneori, ramane trecut. Nimic nu-l mai poate face sa redevina prezent. Eu consider ca prezentul poate fi mereu mai frumos si mai luminos decat trecutul. Curaj si optimism am destul, slava Domnului. Si chiar daca uneori speranta abia mai palpaie, gasesc macar un motiv sa mai inteteasca valvataia. LA cat mai multe vise.
-
iubirea noastra e acum o cetate,n-o mai poate darama nimic. tu mi-ai deschis portile ei si acolo am gasit asa de multa iubire.la inceput nu stiam ce sa fac cu ea:sa ti-o daruiesc pe-a mea...sa o fac pe-a ta sa ma vada. mi se parea doar un basm .frumos,e adevarat,dar un basm.doar cautasem atata timp si nu iesise in calea mea.
si deodata....sa fiu eu asa de norocoasa?
mi-a luat ceva timp sa inteleg ca,desi nu stiu de ce, faceam parte dintre favoritii sortii :cei care si-au gasit sufletul pereche.
acum sunt asa FERICITA ...cu tine si langa tine...in sufletul tau frumos si bun
-
Sa dea Domnul ca cetatea voastra sa dainuie peste ani si ani, iar zidurile cetatii sa va protejeze dragostea si sa scalde zambetele in mii si mii de surasuri si ochisorii sa fie plini de veselie si stralucire. "sa fiu eu asa de norocoasa?" El este cel norocos ca a descoperit in tine, acest suflet atat de bland si de copilaros. Sa te protejeze si sa iti fie alaturi clipa de clipa cu tot ce ascunde inauntrul lui. :D
-
multumesc pentru urare, Calatorule. Imi doresc sa fie asa si-ti doresc sa-ti gasesti ( daca nu l-ai gasit inca) sufletul langa care sa poti sa infloresti, asa cum am inflorit eu.
-
Aduna fluturasi in jurul inimii tale, scalda-ti ochisorii in roua diminetii si lasa-ti fericirea sa topaie in fiecare ungher din adancul din tine. Lasa-te iubita cu tot sufletul tau si urmeaza urma pasilor vostri pana atunci cand pasul va fi unul si acelasi si fiecare traire va fi traita in doua suflete nascand unul singur :D. Toti ne dorim sa gasim pe acel cineva care sa ne faca sufletul sa vibreze, acea valvataie de care vorbeai si sa simtim ca traim. Eu, tu, el, ea..., toti ne putem numi fericiti. Iti doresc tot binele din lume si tot ce iti doresti tu, eu iti doresc inzecit si inmultim cu + infinit :)).
-
Nu-mi doresc decat sa-l pastrez mereu asa, dornic de mine, de viata impartita pe din doua, de fiecare anotimp prin care trecem, daca asta este destinul nostru...sa fim departe unul de altul...stiu cat de mult ma iubeste, stiu ca face tot ceea ce ii sta in putinta pentru ca eu sa fiu fericita, pentru ca eu sa primesc tandrete, afectiune, respect si iubire. Ii mulțumesc pentru toate acestea. In fiecare zi. Si lui si celui de sus care ne-a adus impreuna.
-
Eu ii multumesc Domnului si tie
Pentru zambetul ce il asterni in fiecare clipa
Pentru glasul tau cel bland ce ma imbie
Pentru ca te iubesc si esti iubita.
Daca tu ai stii cat de fericit e sufletul meu
Cand iti simt atingerea in tot ce sunt
Cand pot sa-ti spun si sa fiu eu
Cand te pastrez mereu in gand.
Da-mi voie te rog sa imi astern inima la picioarele tale si sa iti dedic tie, fiecare soapta care te cheama in clipele mele, fiecare gand ce te cauta in tot ce sunt, fiecare sclipocit de ploaie pe pleoape in care te caut si te privesc zambind. Da-mi voie te rog sa iti sarut surasul tau cel cald, lumina ochisorilor ce ma privesc iubind, bratele tale ce ma imbratiseaza si in care ma simt atat de fericit, burtica ta mica pe care imi astern visele si sa ma pierd cu totul in dragostea ta. Da-mi voie sa te iubesc pe tine, acum, neincetat si cu fiecare clipa tot mai mult..., indubitabil mult mai mult decat orice simtire simtita de om. Pentru ca langa tine, nu sunt doar un om, un corp ceresc in ascensiune sau un simplu trecator. Langa tine sunt eu si tu, unul si acelasi suflet.
-
m-am intrebat daca dragostea o gasesti la fiecare colt de strada. Nu, sigur nu. Aceea nu e dragoste. de multe ori am crezut ca am gasit-o. Am crezut in stralucirea artificiala si orbitoare a cuvintelor spuse din varful buzelor...dar cand am intalnit-o...simpla...din suflet...am stiut ca drumul meu, care nu s-a terminat, va fi mai sigur si mai lin pentru ca o am alaturi.Te iubesc, dragostea mea....pe zi ce trece tot mai mult...si lumea mea e mai frumoasa si mai sigura doar datorita tie.