Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: catty din 21 Martie, 2007, 09:39:55 a.m.
-
Vi s-a intamplat vreodata, intr-un moment in care va simnteati pierduti, dezorientati, intr-un moment in care va trebuia "cava" pentru a putea din nou visa, spera, chiar in acel moment sa apara ceva sau cineva care sa para exact ceea ce va trebuie? Sa fie exact umbra care lipsea din peisaj, exact raza care sa dea culoare, speranta care sa iti permita din nou sa visezi. Sa vezi in acel ceva/cineva rezolvarea tuturor problemelor, evadarea din absurd si aberant, scaparea din cotidian, salvarea sufletului amortit.
Si...daca da...vi s-a intamplat ca acem ceva/cineva sa se dovedeasca a fi doar un miraj? Sa descoperiti ca tot ceea ce ati crezut/sperat/visat/legat de acel ceva/cineva nu este fondat...nu este posibil...
Ce putem face intr-o astfel de situatie? Da...acceptam ideea si mergem mai departe...dar...cand dintr-un picaj te salveaza o idee care apoi se spulbera mai repede decat s-a format si te trezesti mult mai jos decat credeai ca poti ajunge...
de ce poti sa te mai agati? care mai poate parea acel firicel din viata care sa iti dea din nou forta sa inaintezi? Ce te poate readuce pe linia de plutire cand ultimul lucru in care ai mai reusit sa iti pui speranta dispare in cateva fractiuni de secuda din fata ochilor tai si te lasa incremenit si neputincios?
P.S.:Nu stiu daca este cea mai buna incadrare a topicului dar nu am stiut unde sa il pun..asa ca...astept pareri si sugesti daca e ceva in neregula.
-
Cateva lucruri vreau sa-ti spun. In primul rand ca nu exista niciodata un ultim vis. Mereu apar altele si altele. Dar asta nici nu are prea mare importanta. Ideea e ca tu aveai mare nevoie sa te agati de ceva sau cineva ca de un colac de salvare, aveai nevoie de ceva sau cineva care sa te scape de tine intr-un fel, de tine cea care devenisesi, gri, stearsa, lipsita de veselie... Si iti doreai asa tare un "salvator" exterior incat primului ceva sau cineva care ti-a intins o mana i-ai creat un EU mult mai... si mult mai... decat era in realitate. Ai pus in el toate proiectiile tale. Tot ce sperai si asteptai si doreai tu sa fie. Da, probabil cineva-ul a intrat in rol, pentru ca egoul iti e foaaaarte gadilat cand cineva te considera centrul centrelor. Insa este ingrozitor de obositor sa nu fii tu insuti. Probabil a inceput sa resimta ca pe o povara mult prea mare tot ceea ce ii atribuisesi tu din nevoia ta de salvare... Si a clacat, a redevenit un oarecare, cum de fapt si era inca de la bun inceput.
Daca asta e vreo consolare, n-ai pierdut absolut nimic, totul a fost o iluzie. Atata tot. Insa... viata ti-a spus ceva. Ca nu trebuie sa cauti o salvare in exterior. Ci in tine. Tu esti, poti fi acel cineva extraordinar care te salveaza. Trebuie doar sa iti redevii prietena. Si atunci totul in jur incepe sa infloreasca. Tu ai uitat sa iti fii TU TIE alaturi. Sa te salvezi TU pe TINE. Lasa de o parte visurile iluzorii si fetii-frumosi pe cai albi care se dovedesc a fi broaste raiaose, fi-ti tu tie print pe cal alb, ia-te in brate si ai sa vezi ca abia atunci va aparea si Fat-Frumosul ala autentic. Atunci cand iti va fi bine cu tine si nu-l mai cauti ca pe o salvare, ci ca pe o fericire suplimentara fericirii de a fi tu cu tine.
Stiu, in teorie totul e simplu, in practica e mai greu. Dar totul incepe cu un zambet sincer. Ei, ce zici? Un zambet? Cat de mic? Ai vazut? Primul pas l-ai facut deja.
Ai grija de tine, ok? Esti cea mai buna prietena a ta. Sa nu uiti asta. :-*
-
Iti multumesc mult Lorelei
Cu toate ca lucrurile nu stau tocmai cum ai descris in prima parte...al doilea paragraf...m-ai citit :-[
Asta e problema..ca nu stiu cum sa pun in practica toate aceste sfaturi ce le primesc...foarte importante si incurajatoare...dar...oricat mintea le considera solutii sufletul le vede ca teori...
Inca o data multumesc pentru incurajari :-*
-
catty..... daca imi citesti postul din aceeasi rubrica (pshologie), ai sa vezi ca tocmai trec prin asta. nu am puterea sa ma ridic..... inca nu... sunt mult mai jos decit mi-am imaginat vreodata ca as putea ajunge... si stii ce e trist? ca nu imi pasa...
-
Lorelei de obicei suntem cei mai mari dusmani ai nostri nu cei mai bun prieteni. Ar trebui sa fie cum spui tu insa la mine se aplica exact contrariul :-\. Cat despre ce spune Catty o inteleg perfect insa nu poti trece peste decat in acel moment in care iti vei dori tu sa lsi totul sau atunci cand va veni iar cineva sa-ti arate ce frumoasa e viata :'( :'( :'( :'( :'(
-
Hehe... ce usor e sa dai sfaturi de pe margine, veti zice, poate... Am fost si eu acolo. Am asteptat si eu pe cineva sa ma salveze... un Godot care n-a venit niciodata. Am fost si eu atat de jos incat imi inchipuiam ca mai jos nu se poate... Dar am avut norocul sa ma descopar pe mine. E drept, cu o mana de ajutor prietena exterioara, dar am invatat sa-mi fiu prietena sau am reinvatat. Nu e chiar greu, dar, stiu, asta o zici dupa ce ajungi acolo, nu cand esti la inceputul drumului. Ce vreau sa va zic, insa, e ca se poate! Si nu o zic nici superior, nici condescendent nici nicicum. V-o zic din toata inima. Incercati doar sa va apropiati de voi, sa vedeti ca lucrurile devin frumoase doar daca le lasati sa fie asa... Si atunci fiindu-va voua bine veti atrage in jur numai oameni care va vor face sa va fie si mai bine... Nu stiu cum sa explic, nici nu stiu sa dau o reteta, stiu doar ca se poate. Insa fiecare trebuie sa gasesca drumul...
Aveti grija de voi si vor avea abia APOI si altii. Intre timp insa suntem aici. Macar cu o mana intinsa... :-*
-
Catty...
Te inteleg si iti sunt alaturi sufleteste...
Stiu cum e sa traiesti din vise din iluzii, adevarat o spun, stiu asta din pacate prea bine !
Dar nu este boala a sufletului care sa nu aiba tamaduire. Ti-am citit posturile, si dincolo de cuvinte am simtit un suflet cald, un suflet plin de dragoste. Esti o femeie minunata - si sunt convins ca se va gasi odata un print care sa isi opreasca privirile asupra ta. Si atunci, vei invia din nou. Vei renaste din propria cenusa, vei fi un om cu totul schimbat in bine, si privind inapoi spre aceste cuvinte ce le-ai scris acuma, nu te vei mai recunoaste... iti promit ! :-*
-
Stiu ca nu o zici ca sa pari superioara nici nu am luat-o asa. Eu pur si simplu voiam sa zic ca pana a-mi deveni prietena va mai trece mult timp. Cei dintre voi care ma cunoasteti stiti cat de critica pot fi insa nu stiti cat de critica sunt cu mine. Sincer uneori e bine asa ca daca mi-as fi prea prietena as ajunge sa ma cred desteapta. Poate imi sunt dusman pentru ca vreau prea multe, sau poate pt ca ma cunosc si stiu ce pot, uneori poate pentru ca dau prea mult sunt o multime de motive. Oricum sunt sigura ca va veni vremea in care ne vom intalni si o sa fim toti fericiti inclusiv Catty. Pana atunci noi suntem aici ca de cate ori mai cade cate unul in prapastie sa ii aruncam o franghie care sa-l tina pe linia de plutire pana capata aripi :-*.
-
Va multumesc din suflet :-* :-* :-*
Cred ca un mic capat de firicel de care am nevoie se gaseste in cuvintele voastre...in incurajari...
Cand optimismul din tine vrea sa fuga e bine sa te bazezi pe al celorlati nu?
Va multumesc ca imi sute-ti alaturi...nu va imaginati cat conteaza pt mine :-*
-
cand ti se fura visul fie il recapeti fie creezi un altul. altfel nu se poate. suntem poate in aceeasi situatie. ne incadram in tiparele de basm in care toate lucrurile sunt nesperat de frumoase, dar vine o clipa in care redevenim pamanteni si pierdem farmecul povestii si al visului. astia suntem. uneori nu suntem in stare de mai mult. pierdem din vedere esenta si cautam doar pamantescul si palpabilul.
intr-adevar, este nevoie de NOI insine, nu de un altul. ne implinim pe noi, dar asteptam o alta implinire in acelasi timp. unele suntem slabe si neajutorate. altele mult prea puternice si independente. dar toate asteptam atingerea mantuitoare a unui vis.
a tine un vis in viata. greu in aceste vremuri. a-l incepe, ff simplu.
am visat, recunosc, dar am ramas singura care visa. si nu mai era visul nostru, ci al meu.
singura, dar de la capat mereu. asa ne este dat sa "patimim" pana in momentul in care fericirea ne va opri in loc.
multa putere.
numai bine iti doresc,
Love Rose
-
Draga Catty ,iti intind si eu o mana ,una calda si hotarata. Eu cred ca atata vreme cat traim exista speranta in noi,chiar una de ar fi ,ea exista si o porti in suflet,in tine. Cand ai pierdut un vis ,visul cel mai pretios sunt convinsa si stiu ca este nu greu ,ci foarte greu,dar din sufletul tau va renaste unul mai maret pentru care se va merita sa lupti si care nu va aduce tristete pe chipul tau ci zambet,seninatate si fericire.
Intrebai de ce poti sa te mai agati intr-o astfel de situatie.Eu cred ca trebuie sa te agati de tine ,sa descoperi sufletul atat de frumos ce salasluieste in tine,sa descoperi putere in tine insati si sa ridici privirea inspre lucrurile frumoase ,persoanele iubitoare din jurul tau,prietenii ce-ti sunt alaturi . In tine e speranta ,sa nu uiti !
"Ce putem face intr-o astfel de situatie? Da...acceptam ideea si mergem mai departe"Accepta doar ca ai mai invatat ceva din viata,iar acest ceva te va ajuta si-ti va fi de folos in lupta pentru realizarea visului ce acum sau poate mai tarziu va renaste din tine.Nu te resemna ,porneste in cautarea unui nou ideal!
Curaj si sa crezi in tine mai presus de orice si oricine!
-
Cu ceva timp in urma am fost in aceeasi situatie ca si tine. a fost o perioada foarte dificila pentru mine in care parca totul se naruia in jur si nimanui nu parea sa ii pese sau cel putin sa observe ca ma macina ceva. Si mi s-a intamplat sa cunosc o persoana, pe care si astazi o consider deosebita, care sa ma ajute prin simplul fapt de a-si fi facut aparitia in viata mea. S-a terminat totul foarte simplu atunci, desi eu speram la mai mult. Dar multumita acelei persoane am reusit sa merg mai departe, am invatat sa iau de la capat. Mi-a dat puterea de a visa, m-a ajutat sa imi amintesc cine sunt, ce imi doresc. Nu stiu... poate ca ceea ce vreau sa spun - din experienta proprie - e ca viata uneori ne pune in astfel de situatii pentru a ne ajuta, iar noi poate ca nu intelegem intotdeauna acest lucru, ceea ce este trist. Dupa un an sau poate mai mult am reluat legatura cu aceea persoana desi nu mai sperasem ca am avea oportunitatea aceasta. Dar situatia nu a fost asa cum imi imaginasem, nu a fost ceea ce speram dar totusi, consider acum ca mai mult de atat nu puteam cere. trebuie sa privim intotdeauna senini spre viitor, sa lasam o portita deschisa pentru ceea ce azi am pierdut si vrem sa recuperam, pentru ca niciodata nu se stie... Intre timp, sunt sigura ca ai atatea vise, teluri asupra carora sa te concentrezi,
-
cred ca fiecare am trecut prin astfel de stari.
este greu.totul pare apasator si totul pare impotriva noastra.din fericire insa, situatiile se intorc atat de des cu 180 de grade incat ajungem sa fim extrem de fericiti,dupa ce am fost jos.
soarele rasare in fiecare dimineata,insa adeseori noi suntem cei care uitam sa ii zambim.noi suntem cei care intoarcem spatele lucrurilor frumoase si care sunt atat de aproape de noi.
nu avem ce sa facem,decat sa incercam sa iesim din starea asta,dar,doar atunci cand suntem pregatiti....pana atunci trebuie sa lasam timpul sa ne vindece ranile si sa ne dea puterea sa construim alte vise...
-
Catty, puterea este in noi. Te inteleg perfect, doar ca ....eu nu am cautat vinovati. Constientizam ce se intampla, dar...in acelasi timp simteam ca ma .."dezintegrez"... M-am impacat eu cu...mine si am putut merge mai departe. Stii...nu cred ca acel cineva este vinovat, tot noi suntem. Probabil ca am imbracat pe cineva cu o haina ce nu era a lui, probabil ca nici macar nu l-am intrebat daca vrea sa imbrace aceasta haina si de aici rezultanta. Cel putin la mine asa s-a intamplat. Culmea este ca nu regret nimic. Am inteles o multime de lucruri, m-am metamorfozat si..... am mers mai departe. Alternau starile de bucurie impusa cu cele de disperare, de durere aproape fizica, desi, nu-mi permiteam sa ma las prada acestor sentimente.
In final am reusit, desi...sincera sa fiu..."curentul" inca mai deschide usa ce, cu greu ma straduiesc sa o inchid in urma mea. Muncesc pe rupte, incerc sa-mi ocup mintea cu o multime de lucruri, puterea este in mine, stiu sigur, puterea este in tine...stiu sigur. Dar, daca luptam sa ne gasim echilibrul interior, sa ne acceptam singuratatea, sa nu ne fie frica de ea, da avem un optimism debordant, ceilalti vor vedea acest lucru si....lucrurile bune chiar ni se intampla.
Nu cauta firicelul in exterior, ci in propria fiinta, nu-i usor, dar nu-i imposibil. Stiu ce spun, eu...sunt in "convalescenta" deci te inteleg perfec. Mult noroc si zambeste.....
-
va multumesc tuturor...stiu ca aveti foarte multa dreptate si asta incerc sa imi impun...sa gasesc acea fosrta din mine...sa ma impac cu mine...dar...se pare ca trec prin certuri mai mari decat mi-am imaginat...dar...voi continua cautarile...
va multumesc pentru sfaturi...pentru ca v-ati gandit la mine... :-*
-
Catty ... te stiu demult si am pretentia ca te cunosc si te inteleg foarte bine ... asa cum zici si tu am crescut , ne-am format si ne-am maturizat impreuna iar pentru mine asta ramane un lucru foarte important ... nu stii ce rau imi pare sa te vad asa ... trista si ratacita de tine , de lume in general :'( ... tu nu esti asa , tu priveai viata cu un entuziasm pe care greu mi-a fost dat sa-l mai intalnesc la altcineva si cu care , de nenumarate ori , m-ai molipsit si pe mine ;) ... Ma gandeam la tine si am realizat ce dureros poate fi sa traiesti fara iubirea aceea care te incalzeste cu privirea , care te topeste intr-o imbratisare , care te imbata cu parfum de sperante ... mai stii ?
" Sa mori din dragoste ... ABSURD ! si totusi ... mori . Da , doar sufletul , dar fara el ....... "
Cat adevar sta ascuns in spatele acestor cuvinte !
Stiu ca intr-o zi te vei ridica mai puternica ca niciodata sa-i arati deznadejdii ca nu te poate invinge ... Stiu ca exista undeva acel cineva care va gasi calea sa ajunga la sufletul tau , sa-l ia in palme si sa faca sa dispara intr-o mangaiere toate cele cate te-au ranit de-a lungul vremii ... acel cineva va aparea cand te astepti mai putin , te va surprinde si te face sa crezi din nou in vise . Pentru ca tu meriti mult iubita ... si ar fi mult prea nedrept sa ratacesti pe cai straine fericirii . Nu renunta la vise , cauta puterea in tine si vei vedea ca ai sa te regasesti asa cum te stii , asa cum te stiu eu ... incantatoare si plina de viata . Ia seama de cele spuse de Lorelei , mi-a placut foarte mult ideea ... fi prietena cu tine insati ! :D si nu uita nici o clipa ca nu esti singura , ne ai pe noi , ma ai pe mine , ii ai pe tai , ai in jurul tau oameni calzi si minunati care abia asteapta sa radiezi din nou a implinire si fericire .
-
:'( :'( :'( :'( :'(
uitasem acel citat...
nu consider ca am murit din dragoste...spre marea mea surprindere am constatat acum aproape un an...ca am supravietuit dragostei...dar...cum sa supravietuiesc lipsei ei? :-X
poate asta e problema...sufletelul meu a reusit sa treaca peste toate obstacolele, problemele, durerile...si este mai avid ca oricand de acele mangaieri de care vorbeai...
imi amintesc iubita toate acele clipe...si...stii pozele acelea cu chipuri care jumatate zambesc jumatate plang...exact acea stare mi-o provoaca...
am invatat sa imi iubesc amintirile dar ma si dor in acelas timp...cred ca dor doar pentru ca nu vin alte amintiri sa se aseze alaturi de ele...
stiu ca va am pe voi si asta imi da multa forta...imi dezmorteste putin sufletul si imi aminteste ca TREBUIE sa merg mai departe...
pentru ai mei parinti...cum bine stii si ai punctat...as face orice si am din ce in ce mai puternic sentimentul ca nu sunt demna de ei, ca nu merit tot ceea ce fac pentru mine, ca ii dezamagesc prea des(chiar daca ei sustin ca exagerez, eu asta simnt si...din nou..doare)
iti multumesc mami...iti multumesc mult pentru cuvinte, ganduri, sustinere... :-* :-*
-
Draga mea Catty uite incearca ceva. Eu cand am fost in locul tau si ma simteam goala de sentimente, singura si trista am incercat sa ies, sa nu ma inchid in mine, am incercat sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut pana atunci si care nu stiam daca le voi face vreodata. Incearca sa faci orice vezi ca iti aduce un zambet. Uite daca vrei sa iesi si nu ai cu cine anunta-ma si mergem. Mergem la munte, plecam dimineata ne intoarcem seara, mergem in club, iesim in parc, orice vrei tu doar sa te destinzi, O sa vina si vreme buna ca vorba ceea dupa furtuna iese mereu soarele. Stiu ca nu sunt in masura sa dau sfaturi dar eu chiar cred ca merge strategia. :-* :-* :-* :-*
-
Uff, dragostea asta! Draga mea, subscriu si eu celor spuse pana acum. Vor trece toate, dar ca sa treaca mai usor, mai repede si pentru a simti ca poti invinge orice, cauta salvarea, acel CEVA sau CINEVA, in tine si nu in ce e in jurul tau. E adevarat, gasesti o idee, un vis sau un umar de care sa te agati si la prima "rafala" vei ajunge din nou de unde ai plecat. Crede-ne pe cuvant, puterea de a trece peste greutati o gasesti in sufletul tau si nu uita, ca tu nu TE vei dezamagi niciodata! :-*
-
iti multumesc mult octavia...ai dreptate..functioneaza de minune strategia...am aplicat-o de mai multe ori si chiar merge...dar cat timp?
cel mai mult am reusit sa ma amagesc asa vre-o 2 luni cred...
m-am saturat sa ma mint singura..sa imi impun sa zambesc si sa imi impun sa simnt frumos...m-am saturat sa plang in suflet si sa zambesc cu buzele...ce zambet e asta?
in schimb am gasit ceva care chiar imi place...dansul...pot spune ca 3 ore pe saptamana reusesc sa uit de tot si toate...asta apropo de ceva care nu am mai incercat pana acum...
nu uita, ca tu nu TE vei dezamagi niciodata! :-*
cat de bine ar fi...dar din pacate..eu sunt cea mai dezamagita de mine...se pare ca restul ma inteleg mai bine decat reusesc eu sa o fac...dar se pare ca rezolvarea e la mine...asa ca...
printre multe altele de care m-am saturat, m-am saturat si sa ma vait...sa ma plang...sa ma lamentez...ma simnt patetica...
va multumesc mult pentru toate cuvintele...credeti-ma ca sunteti singuri cu care am mai reusit sa vorbesc cu adevarat de catva zile(ceea ce la mine nu e ceva obisnuit)
va multumesc ca imi sunteti alaturi si sper din tot sufletul sa reusesc macar sa ma opresc curand din vaicareli...
-
nu vreau sa par aiurea sau sa crede-ti ca exagerez sau..nu stiu..dar ma framanta ceva de multa vreme si mai ales in ultimele zile...
peste tot aud..linisteste-te..calmeaza-te...regaseste-te...imapaca-te cu tine...spera...viseaza...si cand te vei astepta mai putin...miracolul se va implini...
am luat cuvintele asa cum le-am auzit si am incercat sa le implementez dar...parca ar fi magneti negativi care nu vor sa se lipeasca de sufletul meu...si am inceput sa ma gandesc...
daca nu este bine sa iti pierzi speranta cum sa ajungi sa nu te mai astepti?
nu este totusi o contradictie aici? daca ajungi sa nu mai astepti ceva care iti doresti nu inseamna ca renunti la vis si sperante?
si daca te incapatanezi sa visezi si sa speri nu cumva in fiecare secunda astepti ca ceva sa se intample cu miracolul tau?
poate gandesc prea mult si devin aberanta dar nu imi pot scoate chestia asta din cap...
-
Nu e rau in a astepta, a spera, a visa! Doamne fereste! Sunt lucruri minunate! E adevarat ca ai nevoie de un mijloc de refulare iar daca asta e dansul, atunci danseaza, copila, danseaza 10 de ore pe zi si fa-o cu atata pasiune incat sa poti lua din farmecul muzicii toata energia de care ai nevoie.
Apoi, sa spui ca esti dezamagita de tine e primul pas in a te redescoperi. Toti ne-am indoit de noi, insa ne-am redescoperit. Gata, inchei ca prea suna a prelegere.
Concluzie: danseaza! :-*
-
Eu am reusit sa ma amagesc ani de zile asa :-\.Eu una mai nou cand simt ca pic si nu ma pot regasi ma duc la biserica. Pur si simplu ma asez pe un scaun si imi adun toate gandurile. Acolo ma pot destinde si imi pot lua fortza necesara ca sa merg mai departe. Stiu e foarte greu si sincer si eu uneori ma uit la mine si ma urasc pentru ca am devenit asa cum nu vreau, slaba, ma plang mereu, ma lamentez de orice incerc sa dau vina pe restul pentru esecurile mele. Poate uneori sunt vinovata poate uneori nu insa tot ce stiu e ca desi par foarte tare nu sunt de fier si pic des. Crede-ma din februarie ies cat pot de mult ca sa nu plang si totusi simt cum ma consum putin cate putin. :'( :'( :'( :'( :'( :'( :'( :'( Ma intreb mereu de ce eu si nu inteleg ce s-a intamplat de iar am picat in prapastie insa incerc sa sper ca asa cum am avut parte de o minune inainte de Craciun ea se va repeta si acum va fi pentru totdeauna. CEl mai greu e sa nu stii cum sa faci ca sa iasa bine si atunci trebuie sa te agati de cele mai mici lucruri care te fac vesela. uneori imi cumpar flori sa-mi pun in camera sa fie mai vesela. Ascult muzica, ies oriunde si cu oricine desi poate nu am chef, am invatat pentru disertatie ca sa uit, dorm mult ca atunci cand dorm nu doare si sper ca intr-o zi o sa iasa iar soarele si va fi bine. Incearca si tu si cand vezi ca ceva nu mai merge cauta altceva pana cand totul va fi bine. Eu oricum sunt aici, de fapt stii unde ma gasesti si am sa te sustin cat pot de mult indiferent de cat de greu imi va fi. Stiu poate uneori iti dau sfaturi pe care eu nu le pot aplica dar asa e viata :-X. Ai grija de tine si de matzul ala mic :-*
-
nu exista ultimul vis , din vise ne nastem, visand traim, cu vise murim si le luam cu noi, unele implinite , altele le visam mai departe si , poate, acolo vom trai cel mai frumos vis ce exista. de multe ori visam pentru cei dragi, ei au nevoie de visele noastre. nu am putea trece prin viata asta atat de nedreapta fara visele noastre , mai ales atunci cand nu ti se ofera nimic si trebuie sa lupti singur pentru tot. dar nu-i asa ca atunci te bucuri cel mai mult de ce realizezi? de ce primesti? atunci suferi mai mult dupa ce pierzi? pentru ca stii cat ai luptat si ti se pare ca visele ti-au fost furate fara sa-ti fi lasat dreptul sa ti le implinesti. da......nici macar dreptul de a visa nu ne apartine . visele se sparg atat de usor, sunt atat de fragile incat ne temem sa le mai visam . nu exista ultimul vis atata timp cat zambesti unei fiinte, unei flori, simti caldura lacrimilor si durerea sufletului , nu exista ultimul vis atata timp cat nu privesti inapoi si crezi in drumul pe care il ai de strabatut. :'(