Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: katya1886 din 01 Mai, 2007, 03:48:54 p.m.
-
Desi cu ceva reticenta, indraznesc totusi sa va invit la o discutie referitor la contributia celor doi - Eminescu si Alecsandri. Desigur, dilema a fost clarificata deja de critici, care au dat verdictul: Eminescu intai, iar Alecsandri... ramane undeva intr-un con de umbra al literaturii, el existand astazi, poate mai mult datorita "respectului" fata de cel care odata era considerat a fi "poet national". Ma intreb daca sunteti de acord cu aceasta clasificare, in ceea ce ma priveste, nedreapta.
-
fiecare dintre cei doi şi-a adus prinosul literaturii româneşti. oricum, geniul nu suportă comparaţie cu atât mai mult când este vorba de pluralitate.
e greu să compari mere cu pere, chiar dacă ele fac parte din categoria fructe.
Alecsandri a creat dramatismul în literatură. cred că este vorba şi de nivelul de instruire în cazul lui, a fost membru al Academiei Române, ministru, toate acestea pe lângă poet, dramaturg sau om de folclor şi chiar creatorul teatrului românesc.
Eminescu a fost geniul din născare. a început multe şcoli, însă a terminat puţine. el a iubit mult şi talentul împreună cu inima au făcut în cazul lui, casă bună.
eu una prefer Eminescu, dar asta, e o părere subiectivă. :)
-
Subiectiv, votez cu Eminescu.
Rezonez puternic la unele poezii de ale lui, iar cu la Alecsandri nu rezonez cu nimic.. Asa ca nu as vrea sa-i pun in balanta pentru ca pe Alecsandri nu-l 'simt' si n-am astfel resorturile interioare sa ii compar.
Cel mult, pe Alecsandri il vad ca un muncitor harnic, talentat, dar totusi muncitor; insa la Eminescu e ca si cum n-ar munci deloc, el nu mai pare interesat de detalii caci totul vine natural, importanta e ideea, starea..
Later edit:
Citeam acum niste posturi pe un alt site.. unde oamenii se dau in stamba cu tot soiul de cuvinte rare, etc. Aproape cu ingamfare as putea zice.
Ei nu-si dau seama ca agatandu-se de limbaj, de fapt se limiteaza foarte mult. La Eminescu am puternicul sentiment ca limbajul nici nu conteaza, este ca o a doua natura; la el conta ideea, si putea s-o puna in ce forma voia muschiul lui. Avea libertatea de a alege, si a ales perfect. Altii stiu ce vor sa zica, dar se agata musai s-o zica intr-un fel anume. Si suna asa de tinichea.....
Atata timp cat esti mereu atent sa nu gresesti, sa iasa totul armonizat, ha. N-are nici o valoare, caci nu e pasiune acolo, pasiunea sa fie cea care sculpeaza, muleaza, framanta lutul. E doar atentie si sudoare.
-
Nu poti sa judeci o asemenea distinctie facand abtractie de epoca in care au scris cei doi. Alecsandri face parte din generatia pasoptistilor, prima generatie de romantici sau cum sa-i zic, cei la care influenta europeana nu ajunsese asa cum ajunge apoi la Eminescu, numit si "romantic intarziat". E drept ca eruditia lui Eminescu (mai ales in materie de filozofie dar nu numai) este probabil in buna masura "vinovata" de geniul poeziilor sale, eruditie pe care Alecsandri n-a avut-o. Pe de alta parte Alecsandri i-a netezit intr-un fel calea lui Eminescu. Si-apoi eu am o stima pentru felul in care raspunde cand i se spune ca uite e unul, Eminescu, care scrie mai bine ca el (Alecsandri fiind considerat in epoca poeztul cel mai semnificativ): "E unul care canta mai bine decat mine? / Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine! / Apuce inainte sa-ajunga cat mai sus / La rasaritu-i falnic se-nchina-al meu apus."
Cred ca nu incape indoiala ca Eminescu ii este superior lui Alecsandri, si mai cred ca nu e ca si cum ai compara mere cu pere, pentru ca amandoi sunt romantici si scriu relativ in aceeasi perioada. Am compara mere cu pere daca l-am compara pe Eminescu cu Nichita, de pilda, sau cu Blaga... care au orientari estetice diferite si traiesc in epoci diferite...
-
"...şi undeva în mine, departe de oameni, departe de vise s-au născut gândurile...
Gânduri despre Eminescu...
am încercat să străbat azi cu talpa gândului
stelele
cerul mi-a spus să tac,
să păşesc tiptil,
să nu-l tulbur pe Eminescu
Eminescu? - sufletul meu devenise licurici
am tăcut...
cântau stelele, dansa luna
plângea noaptea,
o fată cu păr bălai râdea fericită în pădurea ei de argint
şi un tânăr frumos o privea
din iarbă
am ştiut atunci...
pe oriunde vor mai păşi poeţii
cărările vor fi deja bătute de el...
- EL- care ne-a furat primul vis, prima iubire, prima durere
ne-a lăsat doar dreptul la continuare,
iar noi...scriem doar în urma lui...din ce-a rămas!
Eminescu din punctul meu de vedere a fost, este şi va rămâne mereu romanticul incurabil al peniţei! EL a desenat totul în poezii: gândul, dragostea, erosul, durerea, disperarea, nebunia... Cine a mai putut apoi să apuce vreo "pată din vopseaua lui de ulei"...şi să o facă în urma lui...poezie? Nu ne-a lăsat dreptul la nimic!
A "furat" totul!...DAR...în urma lui s-au născut poeţii! El nu a fost poet! A fost primul pictor de versuri, a fost pumnul care şi atunci când cădea împrăştia cerneala în poveste..., a fost un geniu..., la el nimic nu era întâmplător...nici măcar greşeala! Cum poţi apoi compara geniul cu poetul?
Şi totuşi...sunt mulţi care spun: "dacă s-ar fi născut acum Eminescu...nu cred că mai era ceea ce a rămas"...! Zâmbesc! Poate! Dar Eminescu sunt sigură că oricând s-ar fi năascut ar fi ştiut să se reinventeze!..."
Aşa suna Eminescu meu la...15 ani :), prin 1992 la un cenaclu despre poezie şi nu aş schimba nimic nici acum! Poate doar aş adăuga un Stănescu..., dar nu să compar...ci să îmi bucur sufletul cu poezie!
Alecsandri...
nu, despre Alecsandri nu am scris poezii şi mă întreb de multe ori de ce nu am făcut-o? Îl IUBESC pe Alecsandri! E poetul meu "bunic"...alături de Coşbuc! Ei mi-au încântat serile de iarnă când îi citeam şi puteam să jur că aud: cum trosnesc stejarii, cum urlă lupii,..., glasurile de copii în miez de iarnă...gerul năprasnic şi şuşotul Siretului! Vedeam cu ochii închişi fumul de la case, împletiturile lângă sobă...focul mocnind! Adormeam de multe ori citindu-i şi mereu visam frumos... Da, ei au fost poeţii mei minune...cuvântul simplu, dar frumos...la care revin mereu! Au fost oamenii cărora Eminescu le-a smuls cu genialitatea sa dreptul de a mai scrie unic despre ceva...de aceea, ei au rămas doar: poeţi de marcă, poeţi adevăraţi, poeţi ai oamenilor simpli...!
Eminescu...a fost Luceafărul, dar ei au fost bolta!
-
V. Alecsandri: " Am fost obligat sa-mi masor zborul imaginatiei si al condeiului in nivelul puterii actorilor si a culturii publicului. Iar daca am reusit a crea unele tipuri caracteristice si a desemna unele schite din viata noastra sociala, acele figuri si tablouri vor interesa poate in viitor pe oamenii ce vor avea curiozitatea de a studia si cunoaste trecutul" - iata unul dintre motivele datorita caruia consider a fi o nedreptate ca Alecsandri sa fie privit ca inferior lui Eminescu.
Serban Cioculescu: "Amandoi urmaresc chimera, adica ideea poeziei pure, a absolutului, prin limbajul poetic. Amandoi se simteau instrainati in momentul lor istoric, fireste, de pe pozitii diferite, dar mai ales din perspectiva romantica a ideii de geniu care premerge istoriceste notiunii de poet blestemat[...]. Diversitatea de temperament dintre poetul caruia ii ardea penelul intre degete si cel care scria la rece, cu o combustiune spirituala, ce e drept cu totul alta, n-a impiedicat stima reciproca. Alecsandri si-a platit datoria de recunostiinta pentru mentiunea din Epigonii cu acel generos salut catre tanarul care, admitea el, canta mai dulce decat dansul si caruia ii ura cu sinceritate o ascensiune continua..." :)
-
Eminescu il recunoaste pe Vasile Alecsandri ca o culme a creatiei poetice din generatia anterioara,caracterizandu-l asa de plastic in poezia epigonii:"rege al poeziei,vecinic tanar si ferice."
Titu Maiorescu:"In Alecsandri vibreaza toata inima,toata miscarea compatriotilor sai...Farmecul limbei romane in poezia populara el ni l-a deschis;iubirea omeneasca si dorul de patrie...el le-a intrupat;frumusetea pamantului nostru natal...el a descris-o;cand societatea mai culta a putut avea un teatru...el a raspuns la aceasta dorinta,scriindu-i comedii si drame...
In ce consta valoarea unica a lui Alecsandri?In aceasta totalitate a actiunii sale literare".
Eu zic ca fiecare om e valoros in felul lui.Toti avem cate ceva unic in noi care ne evidentiaza.Asa si cei doi mari poeti ai nostri.Fiecare si-a adus contributia lui la admirabila noastra limba .
Eminescu "E o dragoste de pasari albe,care strabat eternitatea si se intalnesc din zbor in dreptul unei stele"...
Eminescu este poezia insa-si,este tot ceea ce a scris.Asta il defineste pe el ca poet,ca om.