Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 11 Mai, 2007, 01:07:30 a.m.
-
De vreo saptamana mi-am schimbat locul de munca, mai aproape.. merg pe jos putin si cu metroul. Dupa multi ani in care n-am stricat nici o pereche de pantofi (toti arata ca noi) din cauza ca am mers cu masina non stop - iata-ma pasager al unui raliu bucurestean contra cronometru.. in metrou!
Cateva chestii m-au surprins (alese la intamplare):
a) toata lumea se joaca cu telefonul mobil. daca e sa coste peste 2 mil si are si casti, imposibil sa nu fie si cascutele agatate de gat. Daca e si argintiu lucios, trebuie tinut la vedere.
b) unii sunt super defensivi si se uita tamp intr-o directie vaga, negand fatis cat de stingheri se simt in acel loc atat de nefacut pentru ei.. Altii sunt intrusivi si cerceteaza tot. Privesc, privesc si iar privesc [o insemnare pentru mine: cred ca sunt din aceia care privesc].
c) as vrea sa fumez, da' n-am unde.
....
Ce ma surprinde insa... tinerele care lectureaza carti, carti vechi. Tipologia e clara. Imbracate banal, aproape masculin, nemachiate, singura parte ingrijita pare a fi parul. Parul e mereu curat (tuns sau pieptanat, fara nici o tenta de coafura insa. Lins, prins in coada, sau scurt, e totusi curat.
Orice s-ar intampla in metrou, un scransit teribil de frane ce sparge timpanul sau sterpezeste gura tuturor, un manelist cu muzica tare, cersetorii, nimic, dar absolut nimic, nu le ridica privirea sau nu le schimba mimica feţei acestor lecturalnice. Un jucator de poker da, ar avea atata de invatat de la tipele astea reci dar uite totusi.. in vazul lumii cat de cald/ostentative insista ele c-ar fi.
Imi amintesc, mai dedemult, cand citeam Breban, sau cand citeam poezii - faţa mea radia bucurie, eram ori concentrat ori razand, detensionat sau incarcat, orice, dar orice mi se citea pe fata. Toti oamenii, cand traiesc o emotie intensa, placuta, li se lumineaza fata, privirea e vie, e _acum_, e ca o culoare de curcubeu.. Dar NU si tipele astea.
Oare cum o fi sa ai orgasm si nici un muschi al feţei sa nu ti se clinteasca ? privirea ramanand fixa in tavan ?
Ce joc de teatru penal. Cand egoismul urla in ele sa arate si ele ca pot, ca simt, ca merita si ele putina atentie, uite totusi ca imaginea de sine le impiedica sa-si ia niste blugi mai mulati, sau un telefon cu mp3 si casti sau sa se plimbe in grup cu colegele razand isteric de toate prostioarele; cand egoismul asta urla, dar nu pot, ce e mai bun de dat clasa tuturor ? Erudismul! Ingamfarea de sine, lectura de o captivitate simulata.. Oare or mai tine minte din ce-au citit, la 5 minute dupa ce au iesit de la metrou ?
La prima vedere, o mare diferenta, nu ? Dar.. e fix acelasi lucru..
Expresia imobila a feţei spune tot. TEATRU! Simulare!
Macar celor cu mp3 par li se citeste relaxarea pe chip.. felicitari; mi se par a fi mai aproape de spiritual.
E un loc bun de contemplat, la metrou ?
-
Well... eu am fost pe rand, in cei vreo 5-6 ani de mers cu metroul... si observatorul si observatul. Uneori eram fix ca tine, priveam din afara comedia lumii, fara sa-i judeca insa pentru ca eu nu pandeama acolo ceva care sa-mi faca egoul sa explodeze de bucurie ca iaute cat egoism si teatru pe capul "lecturalnicelor" pe cand eu .... eu pandeam acolo ceva din frumusetea lumii. Daca ai sa fii multa vreme atent ai sa descoperi lucruri incredibile in metrou, lucruri de o frumusete coplesitoare, ascunsa insa la o prima privire, lucruri induiosatoare (nu ma refer la cersetori, ci la felul in care, de exemplu, o femeie ii zambeste barbatului de langa ea ca intr-un soi de spatiu privilegiat fata de toata mizeria de acolo si multe altele)... iar de multe ori am fost "o lecturalnica". Ai surprins foarte bine exteriorul, nici nu mi-am dat seama ca ma incadram intr-un tip pe vremea aia: "Imbracate banal, aproape masculin, nemachiate, singura parte ingrijita pare a fi parul. Parul e mereu curat (tuns sau pieptanat, fara nici o tenta de coafura insa. Lins, prins in coada, sau scurt, e totusi curat.". Fix asa eram pe atunci. Dar asta cred ca e singura parte pe care ai reusit sa o surprinzi corect.
Dar sa le luam pe rand:
"Orice s-ar intampla in metrou, un scransit teribil de frane ce sparge timpanul sau sterpezeste gura tuturor, un manelist cu muzica tare, cersetorii, nimic, dar absolut nimic, nu le ridica privirea sau nu le schimba mimica feţei acestor lecturalnice."
De regula da, imi ridicam privirea (cred ca reflex automat), dar reveneam imediat la citit.
"Oare cum o fi sa ai orgasm si nici un muschi al feţei sa nu ti se clinteasca ? privirea ramanand fixa in tavan ?"
Nu stiu, cred ca n-as reusi niciodata performanta asta! :laugh: :laugh:
"Ce joc de teatru penal. Cand egoismul urla in ele sa arate si ele ca pot, ca simt, ca merita si ele putina atentie, uite totusi ca imaginea de sine le impiedica sa-si ia niste blugi mai mulati, sau un telefon cu mp3 si casti sau sa se plimbe in grup cu colegele razand isteric de toate prostioarele;"
Te-ai intrebat oare ca dincolo de histrionismul de care le banuiesti, e de fapt forma lor de a se feri de intruziunile celor din afara? Ca poate nu imaginea de sine musai, ci numai o forma de aparare le face sa gaseasca un refugiu? De ce in carti, vei spune? Pai zi-mi tu, in ce altceva in metrou? In mp3 si walk man din care oricum nu auzi nimic la cat de infernal "tipa" metroul cand merge? Ti-ai pus problema ca ala era singurul timp mort in care isi permiteau sa citeasca ceva pentru ele, si nu ceea ce trebuia eventual sa citeasca pt scoala sau pt serviciu? Ei na, de ce sa ti-o pui, nu e mai usor sa punem etichete?
"cand egoismul asta urla, dar nu pot, ce e mai bun de dat clasa tuturor ? Erudismul! Ingamfarea de sine, lectura de o captivitate simulata.. Oare or mai tine minte din ce-au citit, la 5 minute dupa ce au iesit de la metrou ?"
Poate ca o fi o forma de egoism in eruditie (ma rog, eruditie e mult spus, dar fie! Si btw, e eruditie, nu erudism! :police:) Dar stii ce? Nimeni nu-si prea poate permite sa judece asta decat de pe pozitiile celui care a citit suficient de mult la randul lui, ca sa vada de "sus", de-acolo, din eruditia lui, cum e cu egoismul sau ingamfarea celui citit... De-abia dupa ce ajungem acolo, dupa tone de carti in urma putem alege daca valorizam sau nu eruditia, altfel suna ca strugurii vulpii la care nu poate ajunge: intotdeauna acri! Iar despre cele 5 minute... Ohohooooo, am citit in metrou carti incredibile, carti care lasa urme adanci, crede-ma ca alea 5 minute ale tale sunt ingrozitor de sarace!
"Imi amintesc, mai dedemult, cand citeam Breban, sau cand citeam poezii - faţa mea radia bucurie, eram ori concentrat ori razand, detensionat sau incarcat, orice, dar orice mi se citea pe fata. Toti oamenii, cand traiesc o emotie intensa, placuta, li se lumineaza fata, privirea e vie, e _acum_, e ca o culoare de curcubeu.. Dar NU si tipele astea."
Da da da... sa nu comentam egoismul si ingamfarea celui pentru care emotia estetica se manifesta! Crezi ca daca mie lectura unei carti imi provoaca o emotie artistica dar care nu se manifesta exterior e cu ceva mai prejos decat a ta? De ce?
"La prima vedere, o mare diferenta, nu ? Dar.. e fix acelasi lucru..
Expresia imobila a feţei spune tot. TEATRU! Simulare!
Macar celor cu mp3 par li se citeste relaxarea pe chip.. felicitari; mi se par a fi mai aproape de spiritual."
Noroc ca are cine sa ghiceasca dincolo de masti sa stie cat teatru joaca fiecare! Cat despre spiritualitatea tipelor cu mp3 si blugi mulati (aaaaa, ups, si eu port blugi mulati :P)... e bine ca macar vei avea lucruri spirituale de dezbatut cu o tipa din asta cand o vei alege in fata uneia cu parul curat, pe criterii de spiritualitate! :laugh: :laugh:
"E un loc bun de contemplat, la metrou ?"
Probabil ca da, si ce noroc ca fiecare vedem altceva in contemplarile noastre!
-
bine ai venit printre muritori iuliane.si in autobuze e la fel.eu am constatat cele spuse de tine de mult timp.obisnuieste-te
-
Dar asta cred ca e singura parte pe care ai reusit sa o surprinzi corect.
Cred ca era singura care conta :-[
-
Viulian, Wap-ul pentru mine si walkman-ul sunt doua lucruri esentiale care le iau cu mine cand merg in calatorii. E adevarat, walkman-ul doar in calatorii lungi, dar Wap-ul oriunde. Chiar si la magazin. Insa, citind, am tot felul de reactii, poate fi o gluma buna sau poate fi o fraza sau un text ce ma irita.. si, oricat de mult as incerca sa ma abtin, zambesc sau fac ochii mari apropiind ecranul de ei, (poate n-am vazut bine).. iar cei din jur se uita.. La fel si cu walkman-ul.. Privesc in locuri fixe, nu contemplez.. doar ascult şi savurez placerea provocata de sunet.. Din nou, ei se uita la mine.. Dar, ai idee cat de penibil ma simt cand le observ privirea indreptata discret spre mine? Si-mi pun intrebarea "oare deranjez schitand inconstient emotii?"...