Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: androgin din 28 Noiembrie, 2003, 12:01:12 a.m.
-
C-aud mi s-a parut
ecoul unui mic stranut
si-ntregul nostru tinut,
marunt si mut,
s-a scuturat tacut
pana ce haina si-a facut
din crengi si lut
sa isi acopere umarul gol si slut;
caci samburele trebuia tinut
ascuns de boli si sustinut
pe linia de inceput
si - iata - de atunci a fost vazut
in straiul nou tesut
si chiar de-i parca mai nepriceput
nici pana azi nu s-a facut pierdut
ecoul primului stranut...
Si totul a inceput...
imi amintesc un sarut strivit
de pleoapa unui ochi ascutit,
atintit fara stire,
fara de-nceput sau de sfarsit,
in sine.
Imi amintesc apoi cuvinte moi
ce din unu faceau doi,
necontenit,
neobosit,
spre sine atintit.
Si totul mergea inainte
ca inapoi
si adunarea cu doi
scadea cate unul, si noi
si triste cadeau ploi
de cifre negre de noroi.
Si totul mergea inapoi
ca inainte.
Instincte oblonite
in case-nbatranite,
demult nebantiute,
prea de curand cladite.
Si bate vantul de sfarsit
desi nimic nu pare ispasit
si totul merge spre-nceput
la casele de lut...