Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Poezii de dragoste => Subiect creat de: cruz din 10 Iulie, 2007, 12:37:39 p.m.
-
tactica si strategie
Tactica mea este
Sa te admir,
Sa te invat asa cum esti,
Sa te iubesc asa cum esti.
Tactica mea este
Sa-ti vorbesc
Si sa te ascult,
Sa construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Sa-ti raman in amintire.
Nu stiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar sa-ti raman.
Tactica mea este
Sa fiu cinstit
Si sa te stiu onesta,
Astfel ca intre noi
Sa nu ridicam cortine
Si sa nu deschidem hauri.
Strategia mea este,
In schimb,
Mai profunda si mai
Simpla...
Strategia mea este ca,
Intr-o buna zi,
Nu stiu cand si nu stiu
Sub ce pretext,
Sa ai nevoie de mine.
de Mario Benedetti
-
regina
Te-am făcut regină
Există mai mari,mai mari decât tine
Există mai pure,mai pure decât tine
Există mai frumoase,mai frumoase decât tine
Totuşi,tu eşti regina.
Când mergi pe stradă,
nimeni nu te recunoaşte.
Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,
nimeni nu priveşte
covorul de aur roşu
pe care îl calcă fiecare pas al tău,
covorul care nici nu există.
Şi când apari,toate râurile se ridică în corpul meu
vuind,se mişcă
clopotele în cer,
şi un imn umple lumea.
Numai tu şi cu mine,
numai tu şi cu mine,iubirea mea,
îl auzim sunând.
de pablo neruda
-
poema 12
Pentru inima mea ajunge pieptul tău,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge pînă la cer
Ceea ce dormea în sufletul tău.
În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absenţa ta.
Într-o eternă fugă precum e valul.
Am spus că-n vînt cîntai
Ca pinii şi catargele
Ca ele înaltă si tăcută eşti.
Şi te întristezi dintr-o dată ca o călătorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sălăşluiesc în tine ecouri şi voci nostalgice.
Eu mă trezii şi uneori emigrează şi fug
Păsări ce dormeau în sufletul tău.
de pablo neruda
-
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu
sunt decât o papusa de
cârpa si
mi-ar oferi în dar o bucatica de viata,
probabil ca n-as spune tot ce
gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc
tot ce spun. As da
valoare
lucrurilor marunte, dar nu pentru ce
valoreaza ele, ci mai curând
pentru
ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si
as încerca sa visez mai mult;
de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut
în care închidem ochii
pierdem
saizeci de secunde de lumina. As merge în
timp ce altii ar sta pe loc, as
ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta în timp ce
altii
ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de
savoarea unei înghetate de
ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de
viata, m-ar împinge de la spate
în
bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui
nu doar corpul, ci si
sufletul.
Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as
scrie ura pe un cub de gheata si
as
astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe
stele, cu un vis al lui
Van
Gogh, un poem de Benedetti si o serenada
de Serrat pe care as oferi Lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot
simti durerea spinilor si
sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete.
Doamne, daca as putea primi o farâma de
viata... n-as lasa sa treaca
nici
macar o zi fara sa le spun oamenilor ce
iubesc, ca îi iubesc. As
convinge
fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel
mai mult si as trai
îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi
cât de mult gresesc
atunci
când cred ca nu trebuie sa se mai
îndragosteasca atunci când
îmbatrânesc,
fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru
ca înceteaza a se mai
îndragosti. Unui copil i-as face cadou o
pereche de aripi, dar l-as
lasa sa
învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as
învata ca moartea nu vine o data
cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu
am învatat de la oameni
atâtea lucruri... Am învatat ca toata lumea
vrea sa traiasca pe vârful unui
munte, fara sa stie ca adevarata fericire este
felul în care urci
pantele
abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte
ori un nou nascut prinde cu
pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul
mare al tatalui sau, îl tine
strâns pentru totdeauna.
Am învatat ca doar un om are dreptul sa se
mire când vede un om cazut, dar
de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute
sa se ridice. Sunt o
multime de
alte lucruri pe care as putea sa le învat de la
voi, desi, realmente, multe
nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci
când ma vor pune la
pastrare
în acea cutie eu voi fi murit deja.
GABRIEL GARCIA MARQUEZ
-
Dor
...şi iară prind corăbiile vânt...
E marea o sirenă care cheamă,
Matrozii uită tot - iubita, mama
Şi uită chiar şi strigătul "Pământ!"
Aşa-s şi eu: când vocea ta unduie,
Când ochii tăi mă-nvăluie... când palma
s-aşază blând şi gânduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...
romeo morari
-
De Ziua Ta
De ziua ta
O lume ne desparte
Te simt aici
Chiar dacă eşti departe
La geamul meu
O pasăre îmi bate
Şi vocea parcă-ţi murmura
Un cântec de departe...
Eu o să-ţi pun cadoul meu
În pagini dintr-o carte
O poezie, un poem şi un eseu
În versuri făr' de moarte
Şi-apoi petalele uscate
Le voi lipi
Cu lacrimile picurate
Să nu le pierzi!
Eu ţi-am trimis
Iubirea mea in şoapte
-
E o tacere de clopot ucis intr-o zi indepartata !
Legende nu sunt aici si pasul se face iarba, langa statui
o aripa de inger e creanga unui palmier
si, iata, de cate ori ar trebui sa spun: 'iata'
iar trece pe strada o dimineata oarba.
(Are doua-trei firme agatate la gat
si calca umbre parfumate pe strazi)
Astept semnul vantului dinspre mare sa aflu,
daca tacerea sarata s-a sinucis.
Te uiti pe fereastra straina ca dintr-un sanatoriu si vezi
cum totul seamana cu ora plecarii din vis
cand cuvintele mor (fluturii buzelor de noapte)
si mana deschisa nu mai face aerul sa cante,
nu mai hraneste cainele straverziu cu soapte.
Liviu Calin- Weekend - vol. Rug de septembrie
-
Imposibil de iubit
Sar putea sa murim impreuna
intr-un Nord sau un Sud de pamint ,
Imposibila sa fii pentru mine
cum si eu imposibil iti sunt.
S-ar putea sa traim alta soarta,
eu la Vest, tu la Est de pamint,
imposibile vesti astepta-vom,
caci posibile altele sunt.
Dar a fost si-un posibil o data
nicaieri si oriunde amindoi,
A ajuns imposibil si acesta
imposibil e totu-ntre noi.
Si-or sa vina sfirsituri de lume
si-or sa vina''de ce? cum? si cit?''
va mai plange o inima poate
eu aici, tu acolo si atit.
-
atat de trist si totusi.... frumos !
-
Dorinta
Buzele tale sa le pot saruta
Trupul superb sa ti-l pot mangaia
Ochii tai frumosi sa ii privesc as vrea
Si sa ramana mereu in mintea mea
Voi fi ce n-ai visat vrodata
Un vant care usor spre cer te poarta
Voi adia doar pentru tine
inima mea-ti apartine
As vrea sa-ti simt in noapte mangaierea
Atunci cand domina tacerea
Sa fiu ce n-a fost nimeni pentru tine
In lumea asta plina de suspine
Nu mai cu tine as vrea eu sa traiesc
Cu tine as vrea sa infloresc
Cu tine sa inbatranesc
Si tot cu tine-n rai sa ma gasesc
Pentru ca ..
.. te iubesc !
-
Potopul
Ploua peste parcul Herastrau
Vrand parca cu apa sa il umple
Ploua peste lacul cu barcii
Ploua peste salcia ce plange
Ploua peste-ale noastre locuri
Iar stropii coboara usor,
Ploua peste statuia lui Eminescu
captiv in trecut, inghetat de prezent
Vreau sa dau la o parte
apa asezata pe banca
noi doi sa stam sa-nghetam
sa ploua peste mainile noastre unite
Ploua peste tine iubito,
stropii pe fata ti se opresc
vad stelele mii ce-n ochii iti straluceau
ce-ti dau un mister pe care-l iubesc
De-ar ploua cu dor si cu lacrimi
as umple un suflet golit
Dar vreau ca ploaia sa cada in valuri
Iubito ma iarta caci mult ti-am gresit
... let it rain ...
-
La multi ani tuturor sarbatoritilor ai acestei zile speciale , multa fericire si dragoste si distractie :cheers:
-
dar eu sarac fiind
nu am decat visurile mele
imi astern visurile la picioarele tale
pasteste usor
ai sa calci pe visurile mele
yeats .
-
Versuri triste
Pot sa scriu versurile cele mai triste acum.
Sa scriu de pilda :”noaptea-i instelata
Si tremura sub gheata, in departare, astrii
Vantul noptii se roteste prin ceruri si canta”.
Pot sa scriu versurile cele mai triste in noaptea asta.
Da, am iubit-o si, uneori, si ea m-a iubit.
In nopti precum aceasta, am avut-o in bratele mele
Si, sub cerul fara margini, am sarutat-o de atatea ori.
Ea m-a iubit si, uneori si eu am iubit-o ;
Cum sa nu fi iubit nemiscarea marilor sai ochi.
S-ascult imensa noapte, mai imensa fara ea.
Si versul cade-n sufet ca roua peste iarba.
Ce importanta are ca dragostea mea n-o mai poate pastra ?
Noaptea e plina de stele si eu sunt fara ea.
Aceasta-i tot. In departare cineva canta. In departare.
Cu aceasta pierdere sufletul meu nu se poate impaca.
Ca si cand ar dori s-o apropie, ochii mei o cauta.
Inima mea o cauta, si ea nu e cu mine.
Aceasta noapte leagana aceiasi arbori,
Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e adevarat,
Dar cat am iubit-o !...
Pablo Neruda
-
Totdeauna
Eu n-am fost gelos
Niciodată!
Vino cu un bărbat pe umeri!
Vino cu o sută de bărbaţi în plete,
Vino cu o mie de bărbaţi între glezne şi sâni!
Vino ca un râu
plin de înecaţi
care întâlneşte marea mânioasă
şi veşnica spumă- timpul!
Târăşte-i pe toţi după tine!
Acolo unde te aştept eu
vom fi totdeauna singuri,
vom fi totdeauna numai tu şi eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viaţa...
Pablo Neruda
-
Despărţire
Îmi iau adio din privire,
Căci gura nu-l poate rosti,
Prin locurile de iubire
Mă-ntorc să le găsesc pustii.
Ce tristă e făgăduinţa
Chiar credincioasei amintiri!
Ţi-i rece mâna, iar fiinţa
Încremenită-n reci simţiri.
Barem o caldă sărutare
Atâta m-ar fi fermecat,
Precum ne bucură o floare
Culeasă-n Martele-nnorat.
Dar vai, vreo orhidee rară
Să ţi-o culeg eu nu mai ştiu;
Când pentru tine-i primăvară,
La mine-i toamnă, şi-i târziu...
Johann Wolfgang Goethe
-
sonet ..
iubit-o cita lume-i intre noi
numaratori de ploi din doi in doi
si dintr-un ochi de dor necunoscut
cite zapezi pe buze ti-au crescut
asculta-ma si lasa-ma sa strig
mi-e frica de-ntimplare si mi-e frig
si nu mai vreau sa stiu pin` la sfirsit
cine-a iubit frumos, cine-a gresit
cine-a facut spre noapte primul pas
cine-a plecat din joc cine-a ramas
cine si-a smuls peretii rind pe rind
cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gind
cine-a pierdut si cine-a cistigat
de toate-nlantuit sau dezlegat
cine-a crezut mai mult in celalalt
sub cerul prea senin sau prea inalt
cind am sa uit cum suna glasul tau
decit tacerea ce-mi va fi mai rau ?
si cum sa pot sub stele innopta
cind nu mai stiu ce-nseamna umbra ta...
William Shakespeare
-
Mă înţelegi?
Aştept cu-nfrigurare să-mi răspunzi
La ultima dorinţă către tine,
Este tîrziu, nu mai am timp,
Dar nici puteri să văd unde te-ascunzi.
Am încercat în ultima scrisoare
Să explic tot, şi bun, şi rău, cum este,
E viaţa mea acolo, nu-i poveste
Şi tot ce-am scris mă sfîşie şi doare.
Şi te-am rugat în clipa ce mi-e grea
Să îmi întinzi o mînă salvatoare,
Nu cer prea mult, un petec de scrisoare
Că mă-nţelegi, mai mult nici că aş vrea.
Şi, liniştit că-s înţeles de tine
Pot aştepta senin îngerul morţii,
Îi pot aşterne flori în faţa porţii.
Să vină dar, aştept, acum mi-e bine...
Jan Lulu Stern
-
Tu care ai fost ..
Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,
Duioasa , cazuta la picioare
Umbra-mi licaritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tacere-n preajma – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o padure
Dusa de vant – si-al serii hotar ce-l atingem
De-atatea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si intinat ...
Asemeni unui flutur cate-un sarut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitarii. Si-n oglinda netulburata, rece,
Vor tresari petale dintr-un salbatec crin
Ce si-a lasat amprenta pe sanii tai odata –
Iti vei desface parul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, rasfrangeri de noapte-ndepartata.
Si cum se-ntorc din ceata cararile-napoi,
Infasurand mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe strada, prin arbori-nalti si goi,
Desteapta sensul unor imagini, unor vise ...
Si-mi vei ierta pacatul de-a-mi fi uitat un gest
In gandul tau – sau poate in suflet, o durere
Trecuta-n timp. Din toate va ramane acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu cand le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagra –
De-abia te vezi tu insati, pe-un orizont uitat,
Plecand diminuata in timp ca o tanagra.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat sa-ascult
Vantul si luna? Cine din nou isi poarta sumbra lui salcie ?
O, poate voi fi plecat demult ...
Saruta-ma-n absenta si-n somn – saruta-mi umbra.
A. E. Baconski
-
Vis
Când ai sã fii silitã sã mã abandonezi,
Chiar de-ai sã simţi în suflet, neîncetat, iubire,
Nici când mã vei lãsa, sã nu ma întristezi
Şi nici sã nu-mi vorbeşti de-a noastrã despãrţire !
Aş vrea chiar din ajun, când soarele-o apune,
Sã sorb minutul ultim în dezmierdãri prelungi,
Iar ceasul despãrţirii, fatal, când va sã sune,
O cupã cu otravã tu sã-mi întinzi atunci.
Te-oi sãruta pe gurã cu buze-nfiorate ;
Nu-mi voi închide ochii când ceţuri îi cuprind ;
Ci vreau sã-adorm de-a pururi în dulce voluptate,
Obrazul sãrutându-ţi şi-n ochii tãi privind.
Iar dupã lungi decenii ce-n şir s-or fi-mplinit,
Când voi primi poruncã sã ies de sub morminte,
Îţi va veni în minte prietenu-adormit.
Şi spre-a-l trezi, din ceruri la dânsul vei descinde ;
La pieptul tãu iubit tu mã vei strânge iarã,
Din nou voi simţi braţele dragi cum mã cuprind ;
Mi s-o pãrea o clipã cã aţipisem doarã,
Obrazul sãrutându-ţi şi-n ochii tãi privind.
Adam Mickiewicz
-
Nepotrivirea noastra ..
tu fiecarei clipe-i storci savoarea
eu prapadesc vecia sa cresc floarea
tu fiecaruia ii ceri placerea
eu umblu lumea sa-i traiesc durerea
tu te opresti sa vezi cat e de bine
eu trec grabit, nemultumit de mine
tu razi acolo unde sa rada toti se strang
eu peste miez de noapte ma lupt sa nu mai plang
tu-ncerci s-aprinzi un foc din oricare scanteie
eu sting o valvataie cu-n foc , cu o idee
tu strangi ce ti se da, traiesti printre oferte
eu risipesc ce am destinul sa ma certe
te muti acolo unde-i consum de fericire
eu mesteresc aici la rostul de iubire
si vom ramane-asa , frumoasa neunire
tu arsita placerii, eu unda de iubire
si vom ramane asa, poem fara cuvinte
aprindere sublima si stingere cuminte...
Benone Burtescu
-
adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramii, ramii cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astazi dar tu fă ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Mă lasa.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă imbat si de scântei
Din stele,
Când degerind atitea dati,
Eu mă uitam prin ramuri
Si asteptam să te arati
La geamuri.
O, cât eram de fericit
Să mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si când în taina mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
In veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacat să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi îmi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
Adio!
Mihai Eminescu .
-
Atat de frageda !!
Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele esti.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana 'n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Resai ca marmura in loc ...
S'atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti.
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa 'ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu 'mbratisari de brate reci.
De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E 'ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci; s'am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vecinic n'o sa mi'o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tanzandu-mi dreapta in desert.
S'o sa 'mi resai ca o icoana
A pururi verginii Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana ...
Unde te duci? Cand o sa vii?
Mihai Eminescu
-
“Când am văzut-o pentru întâia oară
Totul în mintea mea a amuțit.
Toate zgomotele și toate acele imagini revenind constat au dispărut, pur și simplu.
Când suferi de tulburare obsesiv-compulsivă nu ai cu adevărat
momente de liniște.
Chiar și înainte de a adormi, mă gândesc:
Am încuiat ușile? Da.
M-am spălat pe mâini? Da.
Am încuiat ușile? Da.
M-am spălat pe mâini? Da.
Dar când am văzut-o pe ea, singurul lucru la care m-am putut gândi au fost
buzele ei de forma unei agrafe de păr…
Sau geana de pe obrazul ei -
geana de pe obrazul ei -
geana de pe obrazul ei.
Am știut că trebuie să-i vorbesc.
Și i-am cerut o întâlnire de șase ori în treizeci de secunde.
Ea a acceptat de a treia oară, dar cum niciuna dintre cereri nu mi-a părut potrivită,
eu am continuat.
La prima noastră întâlnire, am petrecut mai mult timp organizându-mi cina
pe culori, decât mâncând sau vorbind cu ea…
Dar ei i-a plăcut.
I-a plăcut că a trebuit să o sărut de rămas bun de șaisprezece ori
sau de douăzeci și patru de ori, la diferite momente din zi.
I-a plăcut că mi-a luat o veșnicie să mergem spre casă
pentru că erau prea multe fisuri pe trotuarul pe care ne aflam.
Când ne-am mutat împreună, mi-a spus că se simte în siguranță
de vreme ce nimeni nu ne va putea jefui vreodată
pentru că eu încui mereu ușa de optsprezece ori.
Îi priveam mereu gura când vorbea -
când vorbea -
când vorbea -
când vorbea;
când a spus că mă iubește, gura ei și-a curbat marginile în sus.
Noaptea, se punea în pat și mă privea cum sting toate luminile.
Și le sting și le aprind și le sting și le aprind
și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting.
Închidea ochii și își imagina că zile și nopți
trec prin fața ei.
Iar apoi… A spus că îi iau prea mult din timp.
Că nu o pot sărută de noapte bună de atâtea ori pentru că o fac
să întârzie la birou.
Când mi-a spus că mă iubește, gura ei era o linie dreaptă…
Când m-am oprit în fața unei crăpături de pe trotuar, ea a continuat să meargă…
Iar de săptămâna trecută a început să doarmă la mama ei.
Mi-a spus că nu ar fi trebuit să mă lase să fiu atât de atașat de ea,
că totul a fost o greșeală, dar…
Cum să fie o greșeală de vreme ce nu trebuia să mă spăl pe mâini
după ce o ating?
Iubirea nu e o greșeală și mă omoară faptul că ea poate fugi
de acest lucru, iar eu nu pot.
Nu pot să ies afară și să găsesc pe altcineva pentru că întotdeauna mă gândesc
la ea.
De obicei, atunci când sunt obsedat de lucruri, văd germeni
strecurându-mi-se în piele.
Mă văd strivit de un șir nesfârșit de mașini.
Iar ea a fost primul lucru frumos în care am fost vreodată blocat.
Îmi doresc să mă trezesc în fiecare dimineață gândindu-mă la modul în care ea
ține volanul…
Cum răsucește robinetul de la baie de parcă ar deschide un seif.
Cum suflă în lumânări -
suflă în lumânări -
suflă în lumânări -
suflă în lumânări -
suflă în – …
Acum, mă gândesc doar la cine o mai sărută.
Și îmi pierd răsuflarea la gândul că el o sărută doar o singură dată – lui nu-i pasă
dacă este un sărut perfect!
O vreau înapoi atât de mult…
Las ușa deschisă.
Și las luminile aprinse.” by Neil Hilborn
-
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa by geo bogza
-
De-acum aş putea
Şi fără picioare trăi,
Da, fără de ele -
La cine vroiam să ajung
Am ajuns.
Şi fără de ochi,
Da, fără de ei,
Aş putea să trăiesc -
Pe cine vroiam să văd
Am văzut.
Şi fără de mâini
Aş putea să trăiesc,
Da, fără de ele -
Pe cine vroiam să cuprind
Am cuprins.
De-acum şi singur, iubito,
Ca o pată de sânge pe lespezi,
Ca o stea ce cade-n neant,
Ca un vultur pe munţi, -
Da, singur
Aş putea să trăiesc. by grigore vieru !