Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: katya1886 din 29 Iulie, 2007, 12:22:53 a.m.
-
Urmaream zilele trecute o emisiune despre chinul pe care unele soacre il reprezinta pentru nurori si atunci am incercat sa ma transpun si eu in situatiile prezentate, unele dintre ele putin infioratoare... Oare ce as face daca as locui cu o soacra pentru care nimic nu e suficient de bun? Unde ar fi limitele dincolo de care as spune "Stop!" cu riscul de a-mi pierde casnicia?
-
înlaturarea răului de la rădăcină. nu te muţi din start cu soacra. sunt oameni şi oameni, dar în mometul în care te căsătoreşti faci tot posibilul să stai cu soţul/soţia. că doar nu te-ai căsătărit nici cu mama ta, nici cu soacra ta. vizite şi atât.
-
vizitele scurte si dese....arta relatiilor "culese" :D :laugh:
-
Ei bine, atunci nu te muti cu soacra. :P Dar daca si asa nu scapi de ea, iar el asculta mai mult de ce spune mama si ia deciziile in functie de ce spune ea ca este bine? Hop top, trebuie ea sa intervina, face ce face si se baga intre voi.
-
pai in cazul asta...te-ai maritat cu un papa-lapte care inca asculta de maica-sa.
e imaginea perfecta a doi oameni la cumparaturi....el 45...ea 60-70, "mama e bun asta?" ..."ia-l si pe ala ca ne trebuie"
horror picture nu ?
-
"Oare ce as face daca as locui cu o soacra pentru care nimic nu e suficient de bun? Unde ar fi limitele dincolo de care as spune "Stop!" cu riscul de a-mi pierde casnicia?"
Cu riscul de a fi transanta...eu spun ca, o casnicie nu e casnicie daca "sta intr-o soacra"!
Casnicia trebuie sa existe intre doua persoane - o femeie si un barbat - care se iubesc, se respecta, discuta si iua deciziile impreuna.
Faptul ca din cand in cand, de comun acord hotarasc sa mai discute unele probleme cu mama sau tata este una, dar faptul ca deciziile vor fi luate in functie de ce vor spune tata sau mama...este cu totul si cu totul altceva!
Asta scoate in evidenta atat faptul ca cei doi - tinerii casatoriti - nu sunt inca pregatiti pentru o viata in doi si pentru responsabilitatea unor decizii, cat si faptul ca inca mai depind intr-un fel sau altul de mama sau tata.
Chestia cu statul la parinti...este si nu este relevanta.
Eu...in prima casnicie am stat cu soacra (exact o astfel de soacra) si crede-ma ca aia nu a fost casnicie.
Acum...tot cu "soacra" stau si totusi este casnicie.
Eu cred ca totul depinde de personalitatea fiecaruia si nicidecum de soacre sau socrii.
In mod normal poti sta cu parintii, dar trebuie sa stii sa iti impui felul tau de a fi, de a trai, de a simti. Trebuie sa stii sa le arati ca si tu ai o familie a ta, care va exista cu regulile ei si nicidecum dupa regulile lor!
Eu spun ca e o tampenie sa dam vina pe soacra in astfel de conditii.
El este vinovat daca asculta de ea!
Noi daca nu stim sa il facem sa inteleaga, iar daca vedem ca nu intelege...pentru ca mai ramanem langa el/ea stiind ca nu vom avea niciodata. nimic de spus in propria noastra familie!
Un om care stie ce vrea in viata, care isi iubeste partenerul de viata, il respecta...va discuta intai de toate cu acesta orice, va lua decizia, iar mama...daca vrea accepta, daca nu-nu!
La urma urmei ea si-a trait viata si si-a luat propriile decizii!
Un om care e inca nesigur si iresponsabil, necopt si imatur...va discuta intai cu mama si dupa ce va lua decizia va discuta cu partenerul de viata...sau...va discuta cu partenerul de viata si dupa ce va discuta cu mama...va lua decizia!
-
In primul rand trebuie sa stii din timp daca el vrea sa stea cu mama lui sau nu. Si sincera sa fiu nu e bine sa stai cu soacra sau cu parintii tai, cel mai bine e sa stai singur cu persoana iubita, insa asta trebuie sa se decida din timp, inainte de casatorie.
Intotdeauna parintii sunt partasi cu copiii lor, indiferent daca au sau nu dreptate.
-
Aud mereu fraza: "este mai bine sa stati singuri".
Nu, nu este mai bine...ar fi super, genial, dar...cati reusesc de la inceput acest lucru?
Le este oferita sansa tinerilor in ziua de azi sa isi permita luxul de a sta singuri?
Daca da...cator tineri le este oferita aceasta sansa? Ganditi-va!
Ca asa...categoric majoritatea ar sta singuri...dar pot?
-
ei,inseamna ca sunt fericita...eu stau singura...adica fara mama,fara tata, fara soacra,fara socru...si este super....in casa mea fac ce vreau,desi isi mai baga cate unul "coada" din cand in cand...intotdeauna parintii considera ca ei stiu ce e mai bine....si dau sfaturi in acest sens...oh Doamne,sper sa nu ajung asa....nu-s genul care ma bag cu forta in viata cuiva...nu mi-a placut sa stau cu nimeni in casa...am stat cu parintii mei o perioada si-apoi eu am vrut sa plecam...atunci am fost acuzata ca sunt rece.....distanta... ca n-am suflet....acum le-a trecut oarecum...au inteles ca e mai bine asa!
-
DA draga mea ai dreptate e foarte greu sa ajungi sa stai singura cu iubitul dar sincera sa fiu, as prefera sa platesc o chirie si sa ma chinuiesc cu banii decat sa stau cu soacra, care poate nici nu ma place, sau cu mama sa ma cicaleasca mereu. In plus asa as avea intimitate, daca vreau sa fac dragoste cu el in mijlocul zilei nu ma opreste nimic si daca vreau sa umblu dezbracata prin casa, iar nu ma opreste nimic, si tot asa. Parerea mea
-
Bun!
:) asa am gandit si eu candva, dar cu teoria intotdeauna e mai usor decat cu practica.
Si acum exemplu!
Cu 7 ani in urma, am lucrat ca si asistent manager intr-o firma de confectii romano-italiana in Oradea. Salarul pe atunci imi era de 6 milioane+bonuri+facilitati.
E drept ca si munca era pe masura, dar mi-a placut.
Fostul meu sot era profesor si la inceput salarul ii era de nici 2 mil de lei.
Fa un calcul: 8 mil in casa.
Daca era sa stau in chirie, in Oradea cea mai mica chirie era de 150Eur+intretinerea+costurile suplimentare... - m-ar fi dus undeva pe la 6-7 mil.
Deci...cum m-as fi descurcat cu banii intr-o chirie?
Asta e una!
Sa ma gandesc la un imprumut bancar pentru a-mi cumpara propria locuinta.
Aveai nevoie de un salar foarte mare pe cartea de munca (ceea ce nimeni nu iti punea ), aveai nevoie de giranti...etc!
Deci...si varianta asta cadea!
A incepe intr-un fel sau altul de la zero in viata...este foarte greu!
Nu toti beneficiem de ajutor din partea parintilor atunci cand pornim in viata. As zice din pacate, dar eu spun...din fericire!
Cu atat mai mult ca nu toata lumea are norocul unui post bun si bine platit. Sunt familii la care le intra in casa in jur de 8-10 mil lei (asta in cel mai buun caz). Ei...cum sa se descurce?
Sau...sa ajungem la concluzia pana nu iti faci un rost: nu incepe o relatie de durata, nu te casatori, nu fa copii...etc?
Oare sa fie asta o alta solutie?
Probabil!
Eu...am cam trecut prin multe si desi sunt o persoana foarte optimista, care prefera sa lupte, sa caute solutii, sa se tarasca daca e cazul...stiu foarte bine ca teoria este intotdeauna mai usoara decat practica si mai stiu ca viata intotdeauna iti rezerva multe surprize!
Si eu...imi amintesc cum visam: sa stam numai noi, sa facem dragoste unde si cand vrem, sa umblu poate goala prin casa, sa dorm cum vreau eu...sa ma joc, sa cant...!
Am cautat solutii..."n"!
Mi-am pornit si o firma care a mers chiar foarte bine.
Nu a fost usor!
Aveam familia, serviciul la inceput, firma si facultatea. Toate astea...vrem nu vrem...inseamna: COSTURI!
Am luptat pentru ca am crezut ca se merita sa lupt si poate am sa ajung in cel mult 5 ani sa am si eu casa mea.
Din pacate socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ! Niciodata!
Ca sa poti trai cat de cat decent cu o chirie sau un imprumut bancar, cu o familie si poate un copil...iti trebuie cel putin 20 de mil+siguranta locului de munca!
Cine are venitul asta in familie?
Sunt care il au, dar intrebarea este: cati il au?
-
Stiu ce spui si stiu ca este foarte greu insa, poate am fost norocoasa, eu nu am muncit niciodata pe mai putin de 10 milioane net, iar prietenii mei la fel.
Cat despre sprijinul familiei, eu cel putin o sa-l am. Stiu ce spui am trecut si eu pe acolo de mult, dar revin faptul ca nu-ti permiti o locuinta (in general vorbind) nu inseamna ca nu e mai bine sa stai doar tu cu partenerul. Noi vorbeam de ce este mai bine si ce nu.
Uite sa iti dau si eu un exemplu, baiatul cu care am fost 3 ani, mama lui si toata familia nu ma placeau si nu ma voiau. Cand a fost sa ne mutam impreuna, asa cum stabilisem in timpul facultatii nu a vrut desi ne-am fi permis o chirie, iar ai mei la nevoie sigur ne ajutau. A vrut sa stam cu mama lui, nici macar cu a mea. Tinand cont ca femeia nu ma placea iar mama il iubea pe el se certase cu mama mea, care il apreciase mult pana in acel moment, ce puteam sa facem? Eu singura solutie pe care o vad era sa ne mutam noi doi.
Si sunt multe cupluri care se despart din cauza ca stau cu parintii, numai eu am cativa prieteni divortati din acest motiv si recasatoriti cand s-au mutat singuri. Stiu ca e greu, e a dracu de greu uneori si nu ajuta doar optimismul si lupta trebuie sa ai si putin noroc si putin sprijin. Eu una sper si cred in sansa mea si daca Dumnezeu imi da sanatate si ma ajuta sa fac ce-mi doresc sa mearga, atunci o sa am sa-mi ajut si surioara si pe cei la care tin. Dar vom trai si vom vedea. Stiu ca se poate si daca altii au putut pot si eu.
Oricum concluzia era ca per ansamblu intotdeauna e mai bine sa stai doar cu partenerul, fara parinti
Poate sunt eu nebuna insa eu nu suport sa imi zica nici mama spala azi vasele, daca nu am chef, sau nu iti redecorez camera cum vrei ca e casa mea, cand o sa o ai pe a ta faci ce vrei cu ea. Poate sunt eu prea oroglioasa insa imi doresc sa am casa mea si sa nu imi spuna nimeni ce sa fac cu ea, cum sa mi-o fac si altele, vreau sa decid eu cu iubitelul si atat.
-
Serenity draga mea...raspunsul nu te vizeaza doar pe tine.
Nimeni nu este vinovat pentru ca are un salar mai bun, un job mai bun sau este ajutat de parinti, asa cum si viceversa este valabila - nimeni nu este vinovat ca are un salar mai putin bine platit...etc
Eu personal niciodata nu mi-am dorit sprijinul familiei. Sunt mai orgolioasa de felul meu si imi place sa muncesc si sa lupt pentru fiecare realizare in viata.
Dar...au existat acele cazuri in care a trebuit sa accept acea situatie. Din pacate nu era o alta cale de mijloc.
Insa...eu nu cred in despartiri din cauza parintilor si punct!
Pentru faptul ca el/ea sunt niste papa lapte, niste persoane fara personalitate proprie, fara vreun factor de decizie in propria relatie...nu poti sa pui vina pe soacre.
Nici fosta mea soacra nu ma iubea. Dar nu o invinovatesc pe ea pt. ca el a fost un mamos care habar nu avea sa ii iasa din cuvant, care nu stia sa isi respecte familia lui, sa ia o decizie.
El este vinovat inainte de toate! Si eu! Ca m-am gandit ca o sa ajung sa am o casa si daca ne mutam siguri va fi bine.
Haha!
Daca e sa fie de ala mamos...poti sa te muti la Polul Nord! Si de acolo o suna si o intreaba daca e bine-daca nu e bine!
Faptul ca te muti singur nu il schimba...creeaza doar o astfel de impresie!
Eu nu contest faptul ca nu e mai bine sa stai singur!
Este cum am mai spus...minunat si chiar indicat! Daca s-ar putea ca asta sa se intample din a 2-a zi de dupa nunta...ar fi si mai frumos!
Eu...ridicam o alta problema, problema celor care nu isi pot permite sa stea imediat singuri si a faptului ca eu nu cred ca soacra desparte (desi am avut o astfel de experienta) si mutatul separat repara (in cazul unei persoane fara identitate proprie, fara personalitate...).
Vroiam sa vad si aici care sunt argumentele si punctele de vedere.
-
:offtopic:
Error: Lady...... acum 7 ani cînd zici tu ca s-a intîmplat asta de ai vrut sa stai in chirie: pe-atunci nu exista euro. Euro a intrat in 2002 (eram deja de-un an in germania cînd a aparut Euro, si am plecat in 2001). Pe vremea aia (acum 7 ani) o chirie in Timisoara, care e un oras mai scump decît Oradea, costa 100 de marci. Atîta plateam eu. Si stateam relativ central. Iar salariul meu net era de 2.580.000. Si ma descurcam excelent cu banii aia.
In rest si eu sînt de parere ca e mai bine fara parinti, nu conteaza daca ai tai sau ai partenerului. Poate si din cauza ca eu m-am mutat de la parinti cind am inceput liceul, adica la 14 ani. Si am stat mereu singura. Eu nu as mai concepe sa stau cu parinti in casa...
-
nu este nici un error!
daca exista poate o eroare, eroarea a aparut poate la euro-dolar. asta nu pt ca mi-ar place sa ma joc cu datele ci pt. ca de atata vreme m-am obisnuit cu acest gen de valuta.
la noi in oradea marcile au disparut imediat dupa revolutie. teoretic erau, dar nu le folosea nimeni!
la un moment dat intre anii 1999-2004 eram undeva printre primele orase din tara cu chiriile cele mai mari.
sa nu mai spun ca in 2005 in oradea chiriile erau mai mari decat in Bucuresti si Cluj!
Din aceasta cauza s-au facut tot felul de demersuri catre primarie si catre firmele care se ocupau cu tranzactiile de locuinte pentru a reduce costurile de chirie, de vanzare-cumparare, dar bineinteles nu era in favoarea nimanui asa ca...toate s-au pastrat.
nu vroiam decat sa se impuna macar un pret maximal, dar...este impotriva legislatiei actuale, asa ca...asta e!
plus, daca vrei iti dau si numele firmei, nr de tel...unde lucram si castigam cat castigam - nu am absolut nimic de ascuns ;)!
stii cat plateste mama mea pe timp de vara intr-un ap. cu doua camere in oradea???
numai intretinerea? 2.000.000
cand eu m-am casatorit in 2001 mama mea avea de plata pe luna la intretinere 1.400.000 de lei. fara nici o umflare de date sau pret!!! asta in contextul in care salarul ei era undeva pe la 3.500.000-4 mil de lei.
si inca ceva iubita...nu imi place nici sa blufez, nici sa mint, nici sa umflu datele.
iar aici...nu as avea de ce sa o fac!
nu am pe cine sa vreau sa impresionez si nici nu cred ca ar merita sa mint in defavoarea ... MEA!!!
nu as avea de ce sa o fac nicaieri!
stii de ce? pentru ca datele sunt verificabile si m-as juca cu propria mea imagine!
iar asta nici nu imi place si nici nu mi-o permit...crede-ma!
stiu ca in timisoara pe vremea aceea o verisoara de a mea platea 85 de dolari chirie, dar mai stiu ca lua de la o firma de programare 1500 de marci salar. ;)
asa si eu imi permiteam.
daca mai vrei si alte date...cu placere ti le ofer.
firma la care am lucrat ca si asistent manager era o firma in lohn cu profil - confectii, romano-italiana.
aveam 250 de muncitori si lucram in mod constant cu italieni, belgieni, olandezi, americani.
pe atunci la firma respectiva un maistru avea salarul in mana de 1500 de marci!!! stii de ce? pentru ca facea productie de calitate si lucra cu firme de renume mondial. nimeni nu isi permitea greseli si returnare de marfa.
un muncitor care lucra o luna normala lua undeva pe la 6-8 mil de lei.
eu luam mai putin decat un muncitor si nu am sa imi insir aici responsabilitatile, dar am fost multumita.
alte date?
firma mea am deschis-o in paralel in anul 2002, in luna martie.
m-a costat 10 mil de lei sa o deschid pt ca nu aveam timp sa umblu eu dupa acte - dupa cum am spus am lucrat 2 ani in paralel la firma de confectii si la firma mea!
daca te intereseaza sa afli si despre fosta mea firma date...linkul este:
http://soft-proiect.ro
...................................
si...repet:
sunt pentru a sta singur!
vroiam sa ridic insa si problema celor care sunt multi si nu pot sa isi permita acest lux!
pur si simplu ma interesa sa aflu si din acest punct de vedere opiniile!
sau e mai relaxant sa ne imbatam cu apa rece:
woow ma casatoresc, gasesc un post minunat, imi iau chirie...ce frumos si linistitor este!
da! e supeerrr!
dar:
exista si varianta: asta mi-as dori, dar nu intotdeauna este si realizabil!
daca ai citi mai bine mai sus ai vedea ca eu dupa o anumita perioada as fi reusit sa ma mut. existau finante, dar la mine a intervenit problema: "e mai bine la mama" si multe altele, despre care nu am sa mai discut pt ca nu mai vreau sa mi le amintesc si nu vreau sa para ca iar imi plang de mila.
se poate sa ajungi sa stai singur, dar este greu!
asta nu inseamna sa nu te straduiesti, sa nu lupti sa nu cauti solutii!
DIN CONTRA!
Pentru aproape TOT in viata asta merita sa luptam si sa ne dam interesul...altfel am fi niste legume!
in concluzie:
inainte de a ridica pumnul si a da in masa pt impunerea unor pareri personale sau a unor constari de erori...este mai bine sa verificam de mai multe ori!
s-ar putea sa gresim si cei in cauza sa aiba dreptate si sa fie mai in tema pt ca la urma urmei ei au fost cei care au dat cu fruntea de sosul casei...ce zici! ;)
-
Eu zic ca s-a deviat cam mult de la subiect. Intrebarea initiala era daca e mai bine singuri sau cu parintii si pentru ce am opta, nu daca ne peritem. Fiecare are momentele lui grele in viata pe care trebuie sa le respectam. Va rog nu conteaza daca erau euro sau nu, nici daca era mai mare chiria sau nu. Sunt persoane carora in ziua de azi nu le-ar ajunge 20 de milioane sa traiasca in chirie (nu fac nici o aluzie) si sunt persoane carora le ajunge, depinde cum iti organizezi banii si pe ce ii cheltuiesti.
Daca vreti sa dezbatem problema cine isi permite si cine nu deschidem un nou topic si acolo ne fight-am in idei intr-o fericire ;D
E ok asa?
-
Sere...eu inteleg ce vrei sa spui, dar asta d.p.m.d.v inseamna sa limitam topicul, oarecum sa-l strangulam si sa inchidem ochii in ceea ce priveste clar o problema a tinerilor in ziua de azi!
Ar insemna sa privim doar partea frumoasa a lucrurilor, doar din unghiul de vedere al celor care pot sa isi permita asta...ori nu este asa!
Un foarte mare procentaj arata ca tinerii sunt pusi in situatii limita, foarte multi nu pot sa stea intr-o chirie, intr-un ap. propriu si ... SUNT NEVOITI... sa locuieasca alaturi de parinti!
Daca e sa se raspunda strict la intrebarea de la topic eu cred ca toata lumea ar raspunde in unanimitate:
SINGURI !!!
Ori...numai asta se vrea sa se stie?
Realitatea si problemele reale...nu sunt deloc importante?
Si...ca sa ma intelegeti...eu cand dau date din viata mea particulara (si nu generalizez) este pentru ca de colo am date si nu vorbesc dupa ureche si pt. ca mie nu imi place sa spun: prietena mea..., verisoara mea...! Eu vorbesc de mine si dau exemplele care imi sunt cele mai apropiate ca sa nu lezez pe nimeni!
Nu mi se pare nici normal nici corect sa dau exemple din casa altora!
Acuma...eu stiu? Poate ar trebui sa se faca un poll cu intrebarea asta si sa se raspunda strict la subiect:
singuri? DA NU
cu parintii? DA NU
Nimeni nu se cearta, nimeni nu se contreaza, iar pt ca oamenii discuta contradictoriu, pt ca au opinii diferite despre anumite probleme asta nu inseamna ca se deschide un razboi!
Dimpotriva!
Am mai spus si ieri...repet si azi: daca toti am gandi la fel, am discuta la fel...unde ar fi dialogul, unde ar fi schimbul de idei, unde ar fi farmecul unei conversatii? Ce ai invata sau ce ai asimila dintr-o conversatie unde toti ar fi de acord unul cu altul si ar avea aceleasi pareri?
-
Ok, eu propusesem un nou topic despre ce discutam noi dar daca se poate ramane sa discutam si aici. Si crede-ma sunt oameni care nu ar vrea sa se mute de la parinti si culmea sunt tocmai cei care poate isi permit sa o faca. Eu una acum stiu ce imi doresc, daca se va putea sau nu o sa vad la momentul potrivit, cine stie poate o sa-mi iau barbat cu casa, sau poate imi iau eu un apartament pana atunci, mai este.
Cat despre alte persoane e greu nu numai din cauza banilor (salarii mici si preturi la chirii si case foarte mari, dobanzi la banci si mai mari si sa nu vorbim si despre conditiile de creditare care te rup).
O sa fii uimita cati tineri se muta in chirie sau isi cumpara macar o garsoniera in ziua de azi, in ciuda conditiilor vitrege. Eu am lucrat in imobiliare si majoritatea clientilor nostri erau tineri care nu aveau multi bani dar care cautau ceva. Mereu se gasesc portite de a face un credit daca chiar vrei. Nu cred ca sunt visatoare si nici zapacita de cap (prea tare), cred doar ca se poate si ca majoritatea au locuinta lor. Acum gandeste-te si altfel stiu multi tineri de varsta mea care au bani si in loc sa-si cumpere o casa ii dau pe cluburi, haine, distractie etc.
Si stiu si alti tineri care abia aveau ce sa manance insa si-au facut credit si-au luat casa si acum le merge mai bine. Eu nu stiu cum e in alte orase dar sunt sigura ca nu sunt preturi de bucuresti si salarii de provincie.
Gresesc?
-
"Gresesc?"
NU! :) :-* :)
NU!
Si imi place felul in care iti expui parerea!!!
Asta demonstreaza ca faci parte din acea parte de tineri care stiu ce vor si lupta pentru ceea ce isi propun!
Sa imi para rau? Sa te cred zapacita sau aeriana? NU!
Ma bucura Sere draga!
"O sa fii uimita cati tineri se muta in chirie sau isi cumpara macar o garsoniera in ziua de azi, in ciuda conditiilor vitrege."
Nu sunt uimita draga mea!
Am si eu "n" exemple - printre care si eu si SUNT FERICITA CA EXISTA ACESTE EXEMPLE!
Anul trecut din februairie si pana anul acesta in martie si noi am stat in chirie! Ma refer la mine si la Catalin. Nu am sa spun ce a insemnat asta, dar vreau sa se stie ca indiferent de greutati a fost SUPER !!!
"Eu am lucrat in imobiliare si majoritatea clientilor nostri erau tineri care nu aveau multi bani dar care cautau ceva. "
Asta este cel mai frumos si este varianta care pe mine personal ma imbucura cel mai tare!!!
"Mereu se gasesc portite de a face un credit daca chiar vrei."
Da-mi voie sa iti spun ca aici...nu este asa! Din pacate!
"Si stiu si alti tineri care abia aveau ce sa manance insa si-au facut credit si-au luat casa si acum le merge mai bine."
Eu personal sper sa se inmulteasca cat mai mult numarul acestor exemple!!!
"Nu cred ca sunt visatoare si nici zapacita de cap (prea tare), cred doar ca se poate si ca majoritatea au locuinta lor."
Nu o au majoritatea! Marea majoritate nici macar nu isi permit prea multe.
Insa...nu e vorba de tine Sere ca esti cu capul in nori...si daca ar fi asa si tot nu ar fi o problema ... este normal chiar sa fi asa...uneori acesta este punctul cel mai important al tineretii - negarea unor fapte concrete - asta e farmecul tineretii!!!
De ce se spune: cand esti tanar ti se pare ca poti face totul si asta te ajuta sa capeti eleanul necesar? :) E adevarat!
Lucrurile mari le incepi de tanar. Din anii cand ti se pare ca totul iti este posibil si realizabil!!!
Eu vroiam doar sa se dezbata si altfel acest subiect - de dragul diversificarii discutiei si pentru a se tapeta mai bine si altfel de probleme - ATAT!
Nu vizez pe nimeni in discutii - chiar daca raspund unor anumite mesaje - acelea sunt o provocare mai buna!
De vizat...ma vizez doar pe mine... ;D.
-
Uitati ce propun eu daca sunteti de acord. Haideti sa discutam strict despre ceea ce inseamna o soacra imposibila, care indiferent daca locuieste sau nu locuieste sub acelasi acoperis cu noi, ar face orice sa ne puna bete-n roate ca sa distruga linistea caminului. Asta desigur... din prea multa dragoste fata de fiul preaiubit :P, ori poate doar pentru ca nu ii place partenera alaturi de care a ales acesta sa traiasca. Nu putem inchide ochii si sa spunem din start ca am face sau nu am face, ca nu ne-am muta in aceeasi casa cu ea etc. Propun sa ne transpunem intr-o astfel de situatie unde cert e faptul ca soacra nu-si suporta nora, cu siguranta avem cunostinta macar de un asemenea caz. Poate ca unele femei ar cauta sa se apropie de soacra, sa o convinga ca dracul nu e chiar asa de negru, poate ca s-ar certa cu ea si-ar incerca sa-si impuna punctul de vedere, poate si-ar pune sotul sa aleaga intre etc. :-*
-
"Uitati ce propun eu daca sunteti de acord."
Clarrr ca suntem de acord!
E iarasi un punct de vedere nou!
Discutia nu stagneaza si nu este monotona!
Dar... ::) ;D ::)...vorbim din pareri, exemple proprii sau plagiem casele altor oameni :laugh:?
P.S.: Sere...te bagi la o carcoteala ;D? Auzisi...problema noua la orizont ;)! Opinii diferite... :D...ce zici?
-
Normal doar ca procesez si eu la noapte si vedem maine rezultatul final ;D
-
Cred ca aproape 70 % din noi vom fi soacre sau socrii.Cred ca atunci vom sti cu adevarat care este sensul "soacra poama acra".
-
interesant topic. ce sa va spun. de cand ma stiu am fost tare iubita de mamele tinerilor cu care eram in "prietenii". toate ma dadaceau.mai toate aveau doar baieti. nu aveau fete. dar nu am ajuns sa le spun mama soacra nici uneia in mod direct.
soacra? isi doreste ce e mai bun pentru ficiorul ei. iar ficiorul de obicei isi alege acelasi model de femeie, ca si mama sa. aici intervine hiatusul. doua persoane asemanatoare care isi doresc suprematia.
comportamentul nurorii in aceasta situatie? discutie deschisa cu sotul, inca inainte de casatorie. si mai bine decat atat situatii concrete in care iti pot da seama cand "baietelul mamii" va cere ajutorul nu sotiei, ci mamei. aici intervin problemele. nora e pusa intr-un con de umbra ca si importanta, iar soacra este salvatoarea puiului care nu stie ce sa faca, sau considera ca sfaturile sotiei sunt inutile.
traiul impreuna? e cu dus si intors. uneori relatia dintre tinerii insuratei merge foarte bine pentru ca exista ajutor din partea parintilor cu care locuiesc. pe de alta parte, aceasta poate avea de suferit daca cei doi nu invata sa locuiasca impreuna, sa se confrunte cu responsablitatile in cuplu. fara ajutorul babacilor.
imblanzirea unei soacre? nu se face prin linguseli. SA-L faci pe EL fericit! dar nu prin metodele soacrei, ci prin ale tale, cu copyright;)