Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: diana_nistor din 09 August, 2007, 03:56:19 a.m.
-
In general vrem contrariul a ceea ce vrem. Exista o vointa si o antivointa, o vointa de ceva si o antivointa de ceva. Aceasta antivointa se dezvaluie (caci noi n-o cunoastem, e ascunsa), in experienta faptelor, in contradictia imediata pe care o deduce.
Astfel:
Revolutia Franceza declara ca vrea sa instituie (intre altele) egalitatea; a instituit in mod ferm inegalitatea sociala.
Ţarul se intitula "tatucul" poporului; de fapt, era calaul lui.
Crestinismul vroia sa statorniceasca milostenia, pacea; a intarit mania, razboiul perpetuu; a adus noi motive de uri.
Revolutioarii din '89 (si nu numai) cred ca pot desfiinta clasele; ei restabilesc o ierarhie mai dura.
In jurul nostru nu este decat eroare. N-avem noi sentimentul ca nu gasim ceea ce cautam, ca nimerim mereu alaturi?...
Isi bate joc omul de sine insusi?
Un dumnezeu isi bate joc de om?
Oare orice constiinta este fatarnica in mod spontan?
Voi ce ziceti? Care ar fi "Steaua Polara" ce ne poate ajuta sa ne orientam?
-
Adevarul e ca nu exista mantuire fara de sacrificiu, nici fericire fara plata...
Toate isi au pretul lor, mai mare sau mai mic. Fericirea, egalitatea sociala, apropierea de Dumnezeu, orice lucru pe acest pamant isi are un pret. Cateodata insa pretul este mult, mult prea mare.
O stea polara ? Cred ca singura stea dupa care am putea sa ne orientam, la nivel strict personal vorbesc, este dragostea... unde exista dragoste, iubire adevarata, nu poate sa fie ceva rau.
In lume, in societate ? Nu ne putem orienta dupa nimic... caci fiecare dintre noi are dreptatea sa, punctul sau de vedere... ce pentru unii e binecuvantare , pentru altii e blestem...
-
Buna intrebare Diana..
Cred ca asa a fost dintotdeauna, duplicitatea asta a oamenilor. Dar e pur lumeasca - izvorata din egoism/cinism. Are si romanul o vorba: "cine imparte, parte-si face."
Oricine are posibilitatea de a alege, isi va urmari interesul inaintea bunatatii.
Dar Dumnezeu nu-si bate joc de om. Omul isi bate joc de el insusi cand se cramponeaza doar sa-si satisfaca imaginea de sine si egoismul, si atunci intra in tot soiul de probleme, care genereaza alte probleme, si care genereaza alte probleme, si cand sa se opreasca, de fapt a muncit atat de mult nu ? cum sa se mai opreasca... si nu se termina niciodata.
-
La telefon: "Oh, draga mea, te afli, deci, la Los Angeles?... Ce surpriza, ce minunata surpriza!... Suntem asa de fericiti sa va revedem... E atat de multa vreme... Cum trec anii... De atata timp... Ba da, barbatu-meu e-aici... Cea mica a crescut. Si-ai vostri?... Nu sunteti departe de-aici. Va asteptam. Dar veniti... veniti repede!... Anulati intalnirea!... Noi renuntam la ale noastre... N-avem nimic important, astazi, inafara de voi... Cat de mult ne-ati lipsit in ultimii ani! Nu va putem spune tot la telefon sau in scrisori... oh, suntem asa de multumiti, stiti, suntem atat de multumiti... Avem atatea lucruri sa ne spunem! Atatea lucruri!..."
Ea soseste impreuna cu el. Efuziuni. La capatul unui minut ne plictisim, ne plictisim!...
Si am ratat toate intalnirile din acea zi... care erau interesante.
PS: Convorbiri ca acestea ar merita desigur un nou bord: FAPTUL DIVERS. Ce zici, Iulian?
PPS: Am trait "pe bune" chestia asta! :o
-
Se spune ca "asta" nu mai merge. Se admite ca "asta" nu merge. Totusi, (se mai spune) lucrurile merg mai bine ca inainte si vor merge mai bine maine. In realitate, e intru totul evident ca "asta" merge din ce in ce mai rau; ca conditia umana este din ce in ce mai greu de suportat; ca, mai ales de la o vreme incoace, primejdiile sunt din ce in ce mai grave si ca viata universala n-a fost niciodata mai amenintata ca astazi; stiinta este un lucru evident care trebuia sa aduca ocrotirea si fericirea, ne-a adus nesiguranta, nelinisti suplimentare pe care nici unul dintre noi nu s-i le-ar fi putut inchipui vreodata. De pe vremea patriarhilor lucrurile mergeau "aproape" bine. In orice caz, mai putin rau. Mult mai bine ca azi, cu siguranta. Caci astazi, "asta" merge cum nu se poate mai rau: n-avem decat sa aruncam o privire in jurul nostru. Sa nu ne lasam inselati de visele noastre, de propria noastra dorinta de a fi inselati, si sa ne uitam bine, dincolo de gandirile instituite si de doctrine: "asta" merge din ce in ce mai rau. Stiu: cu cat "asta" merge mai rau, cu atat se va spune ca "asta" merge mai bine. "Lucrurile merg totusi ceva mai bine", "lucrurile merg din ce in ce mai bine" si din mai bine in mai bine ajungem la ce e mai rau. Daca se spune ca "asta merge totusi mai bine", inseamna, fara discutie, ca lucrurile nu pot merge decat din ce in ce mai rau.
PS: Parca merge mai bine forumul in forma asta noua! ;) :D :P :laugh: