Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: diana_nistor din 11 August, 2007, 06:22:12 a.m.
-
Citeam undeva: "Eu m-am maritat cu El pentru ca doream sa ii fiu prietena, iubita si tovarasa de viata.
N-am intalnit nici o femeie care s-ar fi maritat pentru ca simtea dorinta sa fie nefericita. Fiecare din noi asteapta de la partener implinire si satisfactie. Dar pe masura ce trec anii, ceva se petrece totusi. Fat - Frumos incepe sa devina un broscoi raios, iar Cenusareasa - o sacaitoare. Legatura minunata poate deveni un chin zilnic. "
Majoritatea femeilor nefericite in casnicie, cu care am stat de vorba, sustin ca exista cam trei cauze.
Prima: sotul. "Daca ar fi mai tandru sau mai energic sau mai dispus sa ma ajute sau mai stiu eu cum, as fi si eu sotia care-i trebuie"
A doua: imprejurarile. "Daca as locui intr-o casa mai spatioasa, daca as avea bani mai multi, daca as avea un copil si nu mai multi, as putea fi sotie mai buna."
A treia: ea insasi. "Daca as fi altfel, frumoasa, zvelta, talentata, plina de succes, inteligenta, creatoare, atragatoare, atunci as fi sotia ideala."
Dar eu sunt doar eu.
"Mana care misca leaganul conduce lumea". Hm... Oare misiunea de sotie ideala si de mama consta numai din impaturirea prosoapelor pe care sotul le arunca mototolite, din intretinerea lenjeriei familiei sau din conducerea la timp a copiilor la gradinita sau scoala? Nu este cumva mult mai mult?
Incerc o varianta de raspuns: o sotie ideala este mai mult decat un ajutor. Este o tovarasa de viata care, odata ce si-a ales vocatia de sotie si de mama este hotarata si sa creasca in toate domeniile acestui rol si sa-si dea silinta sa-l indeplineasca la fel de bine ca si cum si-ar fi propus sa devina directoarea unei intreprinderi.
O sotie ideala cred ca inseamna, in esenta, functionarea la superlativ in toate domeniile casniciei. Exemple? - mamele noastre. Ele au fost sotii si mame ca tine si ca mine.
Ps: na, ca bagai din top, vorba lui Semiramis! ;D
-
Unde o fi aceasta "sotie ideala" ? Nu cred ca exista. Adica suntem plini de pretenii, chiar si fara sa ne dam seama de cele mai multe ori ne dorim foarte mult. Cu cat inaintam in varsta, cu atat pretentiile cresc mai mult. Poate suna dur, hai sa zic ca suntem putin mai exigenti. E valabil si pentru femei, nu neaparat pentru barbati.
O sotie ideala ar suna asa pentru mine: Sa te intampine acasa cu un sarut. Sa stie sa iti ridice moralul si sa nu te judece. Cu totii stim tampeniile alea cu: gospodina in casa, amanta in pat si doamna pe strada. Daca e sotia "ideala" pentru tine, inseamna ca si tu esti "ideal" pentru ea. In casa "voastra" sunt de parere ca se impart toate.
1. Gospodina in casa: Sunt si barbati care stiu sa gateasca, asta nu inseamna ca numai femeile trebuie sa o faca. Intradevar ne place sa fim asteptati cu mancarea pusa in farfurie acasa. Dar poate ca si noua ne place sa ii ducem micul dejun la pat.
2. Amanta in pat: Aici e cu dus si intors, depinde de experienta sexuala si discutia de aici e una interminabila. Atata timp cat se implica amandoi, vor fi, amanta si amant :D :D
3. Doamna pe strada: Langa tine, imbracati la 4 ace, sau cu copii in parc, aratandu-si dragostea fata de tine si de copii e mai mult decat o doamna...e o super doamna.
Sper ca nu am deraiat prea mult de la subiect. Inca nu-s insurat si nu stiu ce inseamna o casnicie. Poate ma insel, poate sunt doar vise...e doar parerea mea.
-
Sotia ideala deprindele de cerintele sotului respectiv. Greu de stabilit. Atunci cand te duci de drag acasa si te simti fericit cand o tii in brate atat in prima zi cat si peste 10 ani... .. inseamna ca ai gasit- o . Nu conteaza cat de frumoasa; descurcareata sau desteapta este.
-
Mi-a placut o intrebare din limba engleza, care cred ca defineste foarte clar daca sotia este ideala sau nu, cel putin pentru barbat:
"Is she part of the crew or part of the cargo ?"
Daca tot timpul tragi de ea, si nu te poti desfasura, nu poti sa cresti, si te bodogane la cap nonstop, nu cred ca e sotia ideala. Daca insa e alaturi de tine, si stie cum sa te ia cand ai nevoie de sustinere..
Si mai era acel citat din Breban care l-am mai pus pe site (fratilor, cred ca sunt obsedat de acel citat) - cu martor si complice. Sotia ideala ar trebui sa-mi fie si martor dar si complice, sincer.. cum se vaita si el in citat, si eu am intalnit ori doar martore, or doar complice.. Dar nici una care sa fie amandoua.
Si nu ma voi casatori cu jumatati de masura.. n-are rost. Tot la despartire se va ajunge..
-
V......Scuza-ma dar nu este atat de simplu sa descoperi ca este femeia ideala.
La cate teste trebuie sa o supui ca sa ti dai seama ca indeplineste acea dubla misiune? Nu sunt de acord cu ceea ce sustii.
Daca iti alegi partenera numai pe anumite standarde sa nu le zic pretentii atunci ar trebui si tu sa fii idealul masculin in ochii ei. Perfectiunea nu exista dar asta nu inseamna ca nu putem fi fericiti...
:angel:
-
Sotia ideala , mama ideala , femeia ideala , etc ... idealul este altul in ochii fiecarui barbat . Nu ai cum , zic eu , sa-ti alegi pe cineva in functie de niste standarde , sa se potriveasca unui anumit sablon ... o femeie , o sotie , orice om are puncte forte care le compenseaza pe cele slabe , macar le pune in umbra si atunci conteaza mai putin . Nu exista femeia perfecta la modul general insa exista femeia perfecta pentru un anumit barbat , are tot ce-i trebuie lui si asta o face perfecta pentru el . Dupa mine idealul este sa te iubeasca si sa o iubesti sincer , cu dragoste si cu respect iar restul vine de la sine ...
-
LoveGirl Iubirea sincera, drept criteriu in sine, mi se pare destul de riscant. Pentru ca nu tine 30 de ani cat ar trebui - poate generalizez, dar na. Unul din cei doi se satura mai repede. Trebuie altceva sa fie acolo, dincolo de iubirea in sine cred, o compatibilitate la ce ii descarca pe amandoi de stress. Daca unu vrea sa stea in casa ca sa se relaxeze, pe cand partenerul(a) vrea numai in oras, e clar ca la un moment dat vor apare certuri, oricat de multa iubire sincera ar fi la inceput..
isabeaux, ai dreptate, nimeni nu e perfect... Dar cumva, ar trebui ca defectele unuia sa nu amplifice starea de disconfort a celuilalt. Daca pe mine nu ma deranjeaza ca isi citeste cartile (poate pentru unii e un defect, asta, la o femeie) fiindca am si eu timp sa stau pe net (si pe unele le deranjeaza cand barbatul le ingora preferand din cand in cand calculatorul) cred ca e ceva mai aproape de ideal..
-
Sotia ideala sau sotul ideal e acelasi lucru, cerintele ar trebui sa fie aceleasi.
Calitatea esentiala si poate singura importanta e sa simta.
Sa stie si sa poata sa fie complementara sau identica cu celalalt, dar trebuie sa simta cand trebuie sa fie intr-un fel si cand in celalalt.
Sa simta cand trebuie sa ofere dragoste, compasiune, sprijin, intelegere, zambet, alint, camaraderie; sa simta cand celalalt sufera si vrea sa fie lasat sa sufere, atunci s-o faca alaturi de el, sa nu sufoce cu dragoste, sa nu revendice, sa-i ofere celuilalt spatiul si intimitatea de care are nevoie.
Daca va reusi sa faca asta va avea in celalat toate identitatile de care are nevoie sa fie fericit (a), pentru ca niciodata nu ne ajunge o singura identitate, asa cum noi suntem in mai multe feluri deodata, tot asa avem nevoie si de celalat; indiferent cum ar fi si cate calitati ar avea, daca e mereu in acelasi fel...duce la obisnuinta, blazare, plictiseala... si incepi sa-ti doresti altceva... si sa nu-mi spuna nimeni ca nu am dreptate, ca nu voi crede :D
-
LoveGirl Iubirea sincera, drept criteriu in sine, mi se pare destul de riscant. Pentru ca nu tine 30 de ani cat ar trebui - poate generalizez, dar na. Unul din cei doi se satura mai repede. Trebuie altceva sa fie acolo, dincolo de iubirea in sine cred, o compatibilitate la ce ii descarca pe amandoi de stress. Daca unu vrea sa stea in casa ca sa se relaxeze, pe cand partenerul(a) vrea numai in oras, e clar ca la un moment dat vor apare certuri, oricat de multa iubire sincera ar fi la inceput..
Iulian ... Irelevant . Si am sa-ti spun si de ce . Am zis iubire sincera , cu dragoste si cu respect ceea ce inseamna ca facem unele compromisuri unul fata de celalat in asa fel incat toata lumea sa fie multumita , daca vrei pe exemplul tau (desi nu mi se pare prea elocvent) , intr-un week-end sambata iesim in oras si ne facem de cap iar duminica stam in casa lenevim la tv , ne relaxam , etc ... Daca iubirea sincera tine sau nu 30 de ani ... asta n-as putea sa spun , pana acum nu cred ca si-a dat seama cineva cat tine iubirea de fapt , parerea mea personala este ca ea poate sa dureze o viata numai ca de-a lungul timpului capata alte forme . Unul dintre cei doi se satura mai repede ... universal valabil dar ca daca exista acele sentimente de neclintit si persoana respectiva are cu adevarat valoare in viata noastra gasim modalitati sa o scoatem din monotonie , din obisnuit , sa nu mai simta acea saturatie ; asa e firea omului , se satura repede , si cu binele te plictisesti la un moment dat . Compatibilitate ... nu stiu ce sa zic , daca nu esti compatibil cu o persoana , nu ai gusturi si principii comune , nu impartasiti aceleasi pasiuni , etc ... parerea mea e ca nu se incheaga din prima o relatie ca sa ajungi pana la a o testa ca sotie ideala ::) . Certuri sunt in orice cuplu , astea n-au nici un criteriu trebuie doar sa gasesti modalitatea potrivita de a trece peste probleme . Ce zici tu e parerea ta si-ti respect punctul de vedere , dupa cum ziceam ... idealul este altul in ochii fiecaruia . 8)
-
chiar daca o sa intalnim , sotia ideala sau sotul ideal, o sa ii pretuim prea putin. la un moment dat, ceva nu o sa ne mai convina. asa suntem noi oamenii, intotdeauna in schimbare. ne schimbam si asta face ca sotul/sotia ideala(a) sa fie doar pe un termen scurt. totusi deloc, eu zic ca e bine si atat. sa ne bucuram ca s-a intamplat, nu ca s-a terminat ...asta asa ..ca sa citez pe cineva.
-
M-am intalnit cu un prieten si l-am intrebat ce mai face.
-Cautam femeia ideala, mi-a raspuns...
-Si?
-Si am gasit-o.
-Esti fericit cu ea?
-Nu suntem impreuna.
-De ce?
-Fiindca ea nu s-a oprit la mine. Ea cauta barbatul ideal.
Am citit asta pe vremea cand eram necasatorita si mi-a ramas in minte...
A durat ceva dar noi ne-am gasit si suntem ideali unul pentru altul. Va voi povesti int-o zi mai lunga... ;)
-
.
-
Sunt de parere ca pe cat de melodioase si melancolice sunt imnurile aduse iubirii de catre fete pe atat de pragmatice sunt in realitate reactiile baietilor. Spun ei ceva dragut acolo , dar este poezie..
Raspunsul este de cele mai multe ori altul : “dati-mi insulina, ca fac diabet!”
Fetelor, sotia ideala in imaginatia unui barbat este de cand lumea cunoscuta...
Profilul este urmator...:vine domnul Y de la serviciu si in pragul bucatariei il asteapta o femeie superba care are un shortulet dragut pe o tinuta golasha... Zana zambitoare il saruta si l intreaba daca doreste sa manance atunci sau dupa... love..
Evenimentele se desfasoara in ordinea dorita de cel care se subintelege ca este cel ideal, dupa care este lasat in pace sa se uite la televizor sau sa se bucure de calculator. Daca ea vine cu propuneri indecente ca de ex “hai du-te tu si spala farfuriile! “ sau “iubitule duci tu gunoiul?” apare marele risc sa fie scos din starea de Zen si sa nu mai fie sotia ideala…. Un pupic dulce si noapte buna!
PS: iubiti-va pe tunuri... :D :-* :angel:
-
eu cred ca sotul/sotia ideal/a a fost intotdeauna sotul/sotia...altcuiva! nu am intalnit inca femeia care sa-mi spuna : sunt nespus de fericita cu sotul meu! este asa cum mi-am dorit si asa cum am visat! poate sunt prea pesimista... :(
-
Pai tocmai de aia se numeste 'ideal', pentru ca e aproape imposibil de gasit, ca daca ar fi pe toate drumurile, ar fi in varianta regular si n-ar mai trebui nimanui :laugh:
Intrebarea era 'cum ar trebui sa fie', nu cum este ala pe care-l ai (avem) acasa!
-
si de ce ar trebui sa ma gandesc cum mi-as dori sa fie? doar ca sa-l visez pe Fat-frumos din povesti?Mai bine incerc sa gasesc in cei din jurul meu ce au mai bun in ei....si sa ma multumesc cu asta...
-
Nu stiu de ce imi vine in cap anuntul "Pierdut soţie. Cine-a gasit-o s-o ţie!". Probabil este ceea ce se intampla cand barbatul iese brusc din starea de Zen la auzul propunerilor "indecente"! :laugh: :laugh:
-
si de ce ar trebui sa ma gandesc cum mi-as dori sa fie? doar ca sa-l visez pe Fat-frumos din povesti?Mai bine incerc sa gasesc in cei din jurul meu ce au mai bun in ei....si sa ma multumesc cu asta...
Era o intrebare pur retorica, nu un indemn spre cautare. Nu asta spune toata lumea? ca a venit aici sa poata visa in voie?
-
Se pare ca fiecare isi doreste ceva deosebit, special...toti punem in carca eventualului partener de viata o droaie de asteptari, dar s-a intrebat careva daca noi..., daca noi insine suntem cu adevarat ideali pentru cineva?
Noi...inainte de a avea atatea doleante, inainte de a astepta atatea sentimente minunate, atatea calitati de la cineva...le avem la randul nostru pentru a le darui?
Noi inainte de a astepta un ideal...suntem oare un ideal???
Sau noi doar asteptam sa ni se daruiasca?
Asteptam defapt pe cineva care sa ne iubeasca neconditionat, orbeste, care sa ne accepte toate defectele, visele, nebuniile si...noi doar sa ne bucuram?
E ca si cum noi am fi muti, iar el/ea sunt obligati sa stie dinainte ceea ce ne dorim si sa alerge la noi plini de zambet si intelegere!
Este oare acest lucru idealul?
Oare atunci cand pornim in doi...si ne angajam intr-o relatie bazata pe respect, sinceritate si iubire...idealul nu se formeaza tot in doi?
Nu avem cum sa asteptam de la cineva sa fie un ideal atata timp cat noi insine nu suntem un ideal, cat noi insine avem defecte, avem "hachitele" noastre, avem clipe in care nici noi nu ne recunoastem.
DAR...avem cum sa asteptam de la cineva sa devina idealul nostru dupa un timp in care va ajunge sa ne cunoasca aceste defecte!
Si atunci...IDEAL/A este persoana care ramane alaturi de noi in pofida acestor defecte...iubindu-ne si intelegandu-ne pentru tot ceea ce suntem!
Idealul nu exista dinainte...idealul se formeaza in timp...mulandu-ne unul dupa sufletul si caracterul celuilalt pentru a putea trai frumos si armonios!
-
eu cred ca sotul/sotia ideal/a a fost intotdeauna sotul/sotia...altcuiva! nu am intalnit inca femeia care sa-mi spuna : sunt nespus de fericita cu sotul meu! este asa cum mi-am dorit si asa cum am visat! poate sunt prea pesimista... :(
Atunci am sa ies eu din tiparul acesta pesimist al tau si am sa iti spun:
eu sunt deosebit de fericita cu sotul meu!
nu este asa cum am visat...este mult mai mult decat am visat...!
nu este cum mi l-am dorit...mereu imi intrece asteptarile!
e perfect? nu!
va fi? nici nu vreau!
stii ce il face deosebit oarecum de alte persoane? tocmai defectele si imperfectiunile lui!!!
iar eu il iubesc si il accept asa cum este el! nu as schimba ceva la el pentru nimic in lume!
cum am ajuns la asta?
nu mi-am acceptat conditia de om nefericit intr-o relatie anterioara, mi-am depasit complexele, angoasele, teama...si am mers mai departe!
nu poti astepta de la un sot pe care nu il mai iubesti sa fie perfect sau sa te faca fericita...
el a pierdut aceasta sansa din momentul in care ai spus "da" neiubindu-l!
orice ar face si oricum ar face va fi mereu in urma altcuiva, iar altcineva va fi intotdeauna mai bun decat el.
-
Am avut si eu perioade cand stiam ce caut. Am cautat dar nu am gasit, apoi am lasat totul in voia sortii (daca se poate spune asa). Am lasat "simturile" in functiune si am observat ca cineva "emana". Nu eram convins ca este ce caut dar mi-am spus ca merita sa incerc. Am trecut la actiune si vreau sa va spun ca m-am trezit intr-o relatie care in acest moment a intrecut cu enorm de mult asteptarile mele initiale.
Uneori este mai bine sa nu cauti "idealul", sa nu cauti un anumit tipar, uneori este bine sa si risti. Dumnezeu stie de ce trimite anumite persoane in preajma noastra. Uneori avem ochii inchisi si spunem "Neah, ea clar nu este ce am eu nevoie!", si pierdem ocazia.
Nu stiu daca este femeia ideala, nu am timp sa analizez asta, sunt ocupat sa fiu fericit.
Dar stiu ca:
- mereu este alaturi de mine atunci cand am nevoie
- simt ca este persoana potrivita pentru a fi mama copiilor mei
- nu ma plictisesc niciodata sa stau cu ea
- putem vorbii oricand despre orice
- pare putin suspect (?) dar se pare ca ne asamanam fiziologic
- avem o gramada de planuri de viitor impreuna
O fi femeia ideala pentru mine? Nu stiu, si nici nu imi pasa. Sunt multumit de ea si ma bucur sa vad ca si ea este multumita de mine.
-
sotia ideala? hm... frumoasa, desteapta, cuminte, harnica, devreme acasa, curata, creativa, decenta, simpatica, cu simtul umorului, descurcareata, draguta, saritoare, gingasa...
vai de capu meu! m-am descris pe mine!
hehe, ok, nu exista sotie ideala la modul general cred. ce pentru unul e sotia ideala, pentru altul poate fi o femeie imposibil de suportat.
-
Sotia ideala este cea care ajunge sa ne fie sotie, din moment ce am ales-o. Cand iti alegi partenerul de viata ( pana moartea ne va desparti) consideri ca este tot ce ti-ai dorit, ii accepti de la inceput calitatile si defectele, esti constient ca ele nu iti vor schimba atitudinea pe parcurs. Totusi sunt atat de multi oameni care joaca teatru ca sa castige dragostea unei persoane incat mi-e greu sa cred ca exista prea multe "idealuri" pe lumea asta. Cu totii ne dorim sa credem ca suntem sotii /sotiile ideale. Eu raman la parerea mea ca idealul ni-l cream singuri, prin dragoste, comunicare si acceptare. ::)
-
Sotia ideala....hmmm ::)...nu stiu...intrebati-l pe sufletel ca el este in dilema mare acum :laugh: :laugh: :laugh:!!!
-
Nu cred ca se poate vorbi de un "ideal" (nici la sotii, nici la soti).
Exista pur si simplu tipologii umane mult asemanatoare noua, cu care avem idealuri de impartasit, ori trasaturi complementare.
Idealul este indisolubil legat de imaginatia fiecaruia dintre noi. Nu putem face o lista a calitatilor dorite si a defectelor tolerate, dar intr-un anume moment putem sa intalnim FIINTA (construita din imbinarea dorintelor, viselor noastre), pe care privind-o sa spuneam: EA ESTE!
-
Idealul este cel/cea care ne completeaza, nu cred ca poate fi generalizat si hotarat un model de ideal idem pentru toti. Asa ca, subiectiv, cred ca idealul e acea persoana care se identifica cu sentimentul de libertate - in toate acceptiunile lui. Sa ma gandesc la el si sa stiu ca nu mai trebuie sa ajung nicaieri, atat la propriu cat si la figurat. Orice abandonare a altor planuri nu mai este un compromis din/pentru iubire daca regasesc intr-un alt om lumea, echilibrul, siguranta etc.
-
O sotie poate fi ideala pana cand da nastere primului copil. De atunci poate deveni mama ideala, sotie si gospodina. Intotdeauna vor exista nemultumiri din partea sotului, i se va parea ca este neglijat, se va indeparta de sotie iar aceasta se va simti singura, dezamagita ca , dupa ce i-a daruit un copil ca semn al dragostei lor si oricat s-ar stradui ea sa fie bagata in seama,devine invizibila. :nono:
-
O sotie poate fi ideala pana cand da nastere primului copil. De atunci poate deveni mama ideala, sotie si gospodina. Intotdeauna vor exista nemultumiri din partea sotului, i se va parea ca este neglijat, se va indeparta de sotie iar aceasta se va simti singura, dezamagita ca , dupa ce i-a daruit un copil ca semn al dragostei lor si oricat s-ar stradui ea sa fie bagata in seama,devine invizibila. :nono:
Aha! Deci tu crezi ca un copil dezbina familia si ca toate casniciile sunt sortite eecului dupa nasterea primului copil. Cam categorica si sumbra perspectiva, nu crezi? Chiar nu se poate evita un asemenea deznodamant???
-
Fireste ca se poate Sic... sunt cazuri si cazuri... Din pacate in zilele noastre, foarte putine cupluri isi acorda timpul necesar pentru a se cunoaste inainte sa se casatoreasca.
-
Din pacate in zilele noastre, foarte putine cupluri isi acorda timpul necesar pentru a se cunoaste inainte sa se casatoreasca.
Si eu care credeam ca lumea nu isi mai legalizeaza 'sederea impreuna' chiar pentru ca au avut timp si s-au cunoscut :D
-
Si eu cred ca sunt cazuri si cazuri. Inda_blue a confirmat asta inca o data. Unii se simt bine in familie, alaturi de nevasta si copii, altii se simt sufocati, ingraditi si nu stiu cum sa scape mai repede de hartiuta roz. Unii isi gasesc echilibrul alaturi de consoarta, altii o simt ca pe o povara. Unele casnicii rezista in ciuda a nenumarate momente grele prin care trec. Altele cad la cea mai mca adiere de vant sau sub pretexte gen plictiseala, nepotrivire de caracter sau nepotrivire sexuala.
Experienta personala nu tine intotdeauna de adevar general valabil, iar cuvinte ca "intotdeauna" sau "niciodata" au o incarcatura foarte mare, deci necesita un plus de atentie cand e sa fie folosite.
Sunt printre noi casnicii fericite? (inafara de a mea! :) )
-
Da, aveti dreptate, am uitat sa specific in post ca ma refeream strict la "barbati" si anume acei soti care se vad numai pe ei( ohoooo si cati exista!)iar cand isi vad teritoriul amenintat dau bir cu fugitii ca nu mai au liniste si loc in casa( exemplu:" ce sa mai faci un copil, eu abia am loc de astia doi, nu vezi parca au trecut lacustele prin frigider" >:().Si s-a dus conceptul de "sotie ideala" in viziunea sotului care se crede ideal dar numai pentru el.Dar am specificat "poate deveni" nu am scris "devine".
Da, sic, am eu o boala pe astfel de soti si tati, e parerea mea si nu ma opreste nimeni s-o expun tuturor care vor s-o accepte si nu numai. Ceilalti, sa ocoleasca subiectul ( sau mai bine tot ce e semnat "sunshine").
-
observ k multi de p'aci sunteti casatoriti ori,va aflati intr-o relatie serioasa ori nu. eu nu sunt casatorita si nici intr-o relatie nu ma aflu.drept urmare am fost catalogata drept o demodata si cred k mi s-a spus ca si retardata(iar de cele mai multe ori ciudata).nimeni nu si-a pus intrebarea "de ce?".si atunci vine raspunsul meu si la intrebarea dc exista sotie ideala: pt k oamenii sunt prea superficiali in zilele noastre.sunt prea indiferenti, prea pasivi si nu sunt in stare sa-si analizeze si sa-si descopere propriile sentimente,sa se descopere pe ei insisi,sa analizeze o situatie,sa gandeasca.din pacate au cu totul alte preocupari minuscule,banale.si putini sunt cei ce nu se incadreaza in cele spuse de mine.fireste atuci k nu se mai aspira la nici un ideal.intr-o casnicie va aparea atunci ori obisnuinta ori...prabusirea.
exista sotia ideala!!trebuie doar sa VREI si sa STII sa ACCEPTI si bune si rele.sa iesi din "nimicnicia" acestor zile.si putini sunt cei care o fac.cu sincere regrete....asta e edevarul :(