Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Escu din 18 August, 2007, 06:47:18 p.m.
-
Aseara am urmarit un episod pe Animal Planet, din ciclul..."HUSTON ASPCA - Animal rescue". Prezentau mai multe cazuri, dar cel care m-a uimit a fost al lunei cateluse lup (nu avea mai mult de 1 an) pe care stapana o lasase legata cu lantul in curte. Ea crecuse, si lantul ala incepuse sa intre in care. Crescuse par printre zale impreuna cu carnea. Imagini socante de'a dreptul. Au venit politzaii (si in momentul in care i-a vazut a inceput sa se bucure - in ciuda faptului ca ranile de la gat ii provocau dureri), au salvat-o, au operat-o si au dat-o spre adoptie. Stapana si-a furat amenda(dupa mine merita mai mult), in fine. Unde vreau sa ajung. Noii proprietari ai catelusei, erau uimiti de cat de desteapta si cat de afectuoasa era cu ei si cu copii. Povestea ca ii pazeste noaptea facand ture prin casa dintr-un dormitor in altul.Imaginile vorbeau de la sine, era un animal fericit.
Dupa cate a patit, tot nu si-a pierdut increderea in oameni. Noi oamenii de ce nu suntem la fel ?Uneori dupa "traume" ne pierdem increderea in noi insine. Cat de greu ne e sa avem incredere in alti oameni ?
-
sigur ca avem de invatat de la animale! eu una sunt absolut innebunita dupa cateii mei. am 3 - din care una batrîna rau, bolnava de cancer, nascuta dintr-o catelusha vagaboanda pe care am dus-o acasa acum vreo 18 ani, altul adunat de pe strada ca era prapadit rau si plîngea de foame, si una de rasa, pe care am dat bani multi.
fiecare se comporta altfel. aia batrîna, nascuta la mine in casa, e un cîine extraordinar de pacifist. ei nu ii vine sa creada ca un cîine are voie sa muste oameni rai. cînd iasa mama sa taie vreo gaina, ii plînge gainii de mila si se tavaleste in fata mamei mele. adopta puii de pisica, are grija de boboceii de rata, ba chiar am prins-o studiind un soarece, fara sa-i faca vreun rau. deci clar cateaua aia a simtit toata viata ei exclusiv bunatate si ca e iubita, si exact asta ofera si ea :)
cel luat de pe strada e responsabil cu paza. are grija sa nu intre nici un strain in curte. ba chiar musca si face ca toti dracii daca cineva are totusi tupeul sa intre in curtea oamenilor care au grija de el! nu vreau sa stiu ce ar face, daca cineva ar indrazni sa ridice mîna la careva din familie...
ei, cea de rasa inca e micuta, sîmbata implineste 5 luni, dar oricum e de la un crescator autorizat, care are grija de animale, dar are cam multi catei si nu cred ca are timp sa-i dragaleasca pe toti. noi in schimb avem timp si pentru asta, si atunci asta mica e ca o printesa rasfatata... sînt convinsa ca se va schimba, momentan însa trebuie sa avem maaaaaaare grija pe unde ne lasam incaltarile :))
cu increderea cred ca e mai simplu la animale decît la oameni. eu prefer sa trec printr-o haita de cîini vagabonzi, decît sa trec printr-un grup de betivi!!
eu mai usor sînt atrasa de cîini decît de oameni.
cîinii nu iti insala increderea. oamenii da. e normal sa nu putem avea incredere in oameni.
cîinii pot avea incredere a doua oara in oameni (altii decît cei care i-au chinuit) pentru ca au simturile mult mai dezvoltate decît noi si isi dau seama.
la fel cum e al meu cel adunat de pe strada - nu il suporta pe unu din vecini si pace buna. ei... nu e vecinu ala tocmai cel mai bun om din lume. nu are treaba cu animalele, dar nu e om chiar cinstit. cutu meu nu il suporta nicicum. ei stiu. mai bine decît noi.
eu de multe ori ma ghidez dupa cîinii mei... in special dupa cei adunati de pe strada, au instinctul cel mai bun. ca aia pacifista s-ar bucura si de Bin Laden :)))