Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 13 Septembrie, 2007, 07:26:33 a.m.
-
Cand unei femei ii place de un barbat, cel mai simplu ar fi daca s-ar duce si ar sta de vorba cu el. Dar in realitate, asa ceva nu prea se intampla. Exista norme, conventii, si totul ar fi mai usor daca barbatul ar face primul pas.
Oare ar mai trebui respectata aceasta cutuma, sau femeile ar trebui sa initieze discutia, fara sa mai astepte ?
-
O femeie, nu neaparat ar trebui, ci mai curand ar putea sa initieze o discutie sau sa faca primul pas pentru a cunoaste un barbat. :)
Cred ca in primul rand suntem oameni si apoi barbati si femei.
Daca un barbat este apreciat de o femeie pentru felul lui de a fi, a gandi, a vorbi, a actiona si are ocazia de a-i vorbi este inutila si perimata prejudecata ca el trebuie sa vina primul si sa spuna un cuvant, pentru ca apoi sa se lege o discutie. Depinde si de context, adica nu te duci ca femeie pe strada sa-i vorbesti unui barbat numai pentru ca ti-a placut cum arata. ;D
-
Nu cred ca Iulian se referea la a se duce si a initia o discutie in care sa se cunoasca, ci la a spune deschis ca-l place, la a fi cea care ia initiativa de a "crea" o eventuala relatie.
Eu cred ca tocmai datorita mentalitatilor pe care le invocai, Iulian, 80-90% dintre barbati s-ar simti emasculati (poate e prea dur cuvantul) daca tipa ar face primul pas. Si posibil sa aiba o reactie de respingere pe care in mod natural nu ar fi avut-o. De aceea femeile in general nu o fac. Dar nu este regula pana la urma.
-
Nu cred ca Iulian se referea la a se duce si a initia o discutie in care sa se cunoasca, ci la a spune deschis ca-l place, la a fi cea care ia initiativa de a "crea" o eventuala relatie.
In cazul asta, da, mai degraba e asa cum spune Lorelei, majoritatea barbatilor prefera sa fie ei initiatorii, altfel avand o oarecare rezerva sau frustrare (unde mai e placerea vanatorii? :D) daca nu cumva chiar respingere a demersului femeii. Sunt si barbati care din timiditate sau alte motive asteapta sa fie abordati, am avut un coleg care spunea: "in toate relatiile mele de pana acum, femeile au venit spre mine"... dar sunt mult mai putini acestia. Nu stiu daca acest comportament tine de prejudecata sau e vorba de instinct, eventual, deprinderi.
-
Daca se apropie de mine o tipa pe care n-am sesizat-o (pentru ca poate nu mi-a atras atentia in nici un fel), cred ca m-as simti intruzat si i-as raspunde politicos si atat.
Daca insa e clar ca e ceva intre noi - si face ea primul pas - mmmmm :-[ - cred ca mi-ar place.
-
De ce nu?
Eu nu mi-am petrecut adolescenta si o parte din tinerete (ca sa zic asa...) in aceasta perioada ucand eu nu cred ca fetele (majoritatea...) mai au vreo problema cu pudoarea, rusinea sau indrazneala (ceea ce mie imi place si ma bucura), dar am considerat mereu ca daca am ceva de spus cuiva - baiat sau fata - mai bine merg si le spun (cu toata rusinea si emotiile... :-[ :-[ :-[) decat sa ajung vreodata sa ma intreb: "oare cum ar fi fost daca..." sau "daca as fi indraznit...".
Am facut o data greseala sa nu imi marturisesc sentimentele si persoana respectiva a murit...la 16 ani... Am sa regret mereu faptul ca am fost o bleaga care nu a stiut sa spuna: "Floris esti un baiat minunat!"...desi stiam ca astepta sa ii spun acest lucru!
A murit in bratele mele in urma unui accident de masina (venea din strainatate la ziua mea... :'(...), iar eu nu am apucat sa ii spun nimic...! Stiu ca stia ca e o persoana speciala, dar...DAR, DAR...ar fi trebuit sa am macar atunci in ultimele clipe ale lui curajul sa ii spun ceea ce simteam sa ii spun!
De atunci...cu riscul de a pierde in viata "respectul" cuiva sau de a fi privita cu zambete ironice, sau de a fi respinsa...am spus mereu ceea ce am simtit sa spun - ca si aici...pe LoveTime :)!
Insa...e adevarat ca nu poti face asta cu oricine si oricand! Nu o sa "agasezi" omul pe strada sarindu-i in gat si spunandu-i: "stii esti super...imi placi...ce zici... :D...o iesire, ceva?", desi... :laugh: :laugh: :laugh:...uneori poate e o prostie si faptul ca nu indraznim asta...cine stie ce ar putea iesi ;)!
-
Oare ar mai trebui respectata aceasta cutuma, sau femeile ar trebui sa initieze discutia, fara sa mai astepte ?
Daca femeile ar aborda barbatii, lucrurile ar sta mult mai bine pentru barbatii mai timizi :D
-
.
-
Se spune ca daca cateaua nu ridica coada, cainele nu are ce-i face. Dar daca cateaua ridica coada in preajma cainelui, nu e clar ce vrea? Mai trebuie sa il si traga "de maneca" sau sa maraie la el a "somatie"?! :D
PS: Scuze pentru cacofonii! Nu am reusit sa le evit. Daca reuseste cineva, sa imi spuna si mie si modific mesajul. :)
"până nu saltă căţeaua coada..." :D
revenind: nu cred că trebuie să existe oprelişti de genul: cine face primul pas. îl face acela care este mai puţin timid. e adevărat ce spune Diana, e indicat ca în cazul în care fata îl face prima, băiatul să nu se simtă lezat sau chiar să rămână cu impresia că el l-a făcut. dar aici ţine de fată.
-
Şi o călătorie de o mie de mile începe tot cu primul pas, spune un proverb chinez. Primul pas îl trage după el pe-al doilea, şi tot aşa... - zic sârbii. Iar latinii, cu experienţa lor binecunoscută, spuneau, pe bună dreptate: abisus abisum invocat (Vergiliu).
Când o femeie se prinde în joc, face ea primul pas. Ba-l face şi pe-al doilea. Nu-i o regulă cum că e bine ca bărbaţii să dea tonul, chiar dacă o asemenea regulă a fost scrisă (tot de bărbaţi, vă asigur) în fel de fel de coduri ale bunelor maniere, şi nu numai... Totul e relativ, şi de aici frumuseţea inegalabilă a vieţii.
-
E posibil sa fie o diferenta de perceptie totusi, nu ? In sensul ca o femeie poate fi destul de 'directa' prin priviri, eventuale atingeri, etc, dar cine garanteaza ca de fapt ea isi doreste ceva serios, si nu doar sa-si verifice puterea de seductie, si daca ai cedat putin, gata, te ignora. Si-a luat 'dovada' ca 'te are' si n-o mai intereseaza nimic.
Cand am formulat topicul, m-am gandit cumva la o interactiune directa, adica e clar ca e ceva intre cei doi, si cum barbatul e mai timid, sau ezita, sa-l ia deoparte si sa-i zica destul de clar ca vrea sa-l cunoasca mai bine, de exemplu!
-
Eu ma gandeam ca barbatii isi verifica talentul in a cuceri femeile, a le seduce si abandona. Nu mi-am imaginat barbati "temandu-se" ca vor fi sedusi si abandonati! Interesanta perspectiva!
Revenind la "primul pas" : sa spunem ca intre cei doi ar fi ceva, iar el nu face nici un pas. Sa spunem ca face ea un pas - il invita sa iasa in oras. Iar el spune: lasa-ma sa ma gandesc! m-ai luat prin surprindere! Sa mai faca ea si al doilea pas sau sa faca stanga - imprejur si sa o i-a la fuga?
Barbatul se simte deja speriat? Crede ca va fi "agresat sexual" sau ce? Pentru ce are nevoie de timp de gandire?
Ori in ziua de azi prin "doi oameni care se intalnesc sa stea de vorba" se intelege altceva?
-
:) Iulian, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, dar ma amuzi teribil cu dorinta ta de eficienta pe toate planurile. Vrei un fel de "punct ochit, punct lovit"! Ei, nu se poate chiar asa intotdeauna, dupa cum stii prea bine, mai ales cand e vorba de oameni. Caci daca ar fi asa, cred ca nu ne-am diferentia cu nimic de computerele pe care le butonam atat de frenetic. :)
Asa e, nimeni nu iti poate garanta ca o fata care iti arunca "nada" vrea o relatie serioasa, casa si o droaie de copii cu tine. Pentru asta sunt etape ulterioare acestui prim flirt dar premergatoare altora. Dupa flirt urmeaza intalnirile la cafea, restaurant, apoi in grupul de prieteni, apoi in familie, eeetc. Daca vrei sa economisesti timp sarind peste etape, mi-e teama ca nu vei ajunge la un rezultat clar. Partea buna a lucrurilor e ca fiecare din pasii unei relatii are frumusetea ei, bucatica ei incitanta si merita gustata din plin.
Si, revenind la topic, se spune ca barbatul e un vanator insa femeia e cea care alege. Parca nu mi-ar place ca lucrurile sa stea invers. Ce ziceti?
PS: Soledad, nu ai auzit niciodata versuri de manele gen "ti-am dat aur si averi si m-ai lasat din senin"? ;)
-
"si-ul" din titlu mi-a atras atentia. ceea ce traduc din aceasta folosire e ca nu s-a intamplat niciodata ca o femeie sa fac primul pas intr-o relatie cu tine. sau poate ca ma insel. vorbesc din perspectiva unei femei care a facut primul pas si nu mi-a parut rau. dar important de retinut este cand sa faci primul pas... imi vine in minte un film, HItch parca. in momentul primului sarut el trebuia sa parcurga 90% din distanta catre ea, iar ei ii ramneau ceilalti 10. eu ar si propus un 50/50, sau daca stau sa ma gandesc mai bine tot 50-50.
"cum sa ii spun ca il plac? o sa credea ca sunt innebunita dupa el..."
cam asta spun majoritatea femeilor, care prefera sa fie cucerite.
eu am adoptat cucerirea. go and get it!
- to be continued -
Love Rose
-
Fie ca e vorba de flirt , de relatie sau de drumul spre pat primul pas este considerat a fi datoria barbatului iar femeia sta si asteapta sa i se puna totul pe tava ... am senzatia ca este totusi o conceptie destul de egoista .
-
"Fie ca e vorba de flirt , de relatie sau de drumul spre pat primul pas este considerat a fi datoria barbatului iar femeia sta si asteapta sa i se puna totul pe tava ... am senzatia ca este totusi o conceptie destul de egoista ."
da...dar intrebarea e cine da dovada de egoism in acest caz? femeia sau barbatul?
-
amandoi! ;)
-
daca amandoi dau dovada de egoism,atunci raspunsul la intrebarea topicului e cat se poate de simpla(d.p.m.d.v): femeile "ar putea",nu "ar trebui", sa faca primul pas..in functie de conjunctura:daca barbatul este mai timid,ori mai neincrezator in propria persoana.nu cred ca se mai pune problema in zilele noastre de cine face primul pas;atunci cand 2 persoane de sex opus se atrag, aproape ca totul vine de la sine,primul pas se face instinctual de ambele persoane.bineinteles ca sunt si exceptii...dar chiar si in aczul lor nu cred ca se tine cont de sex,ci de indrazneala(timiditatea) si de increderea in sine( nesiguranta) fiecaruia.
-
Depinde mult de caracterul celor doi....
Nu mai trebuie sa spun ca...barbatii isi doresc , in general sa-si aleaga ei partenerele (sau sa aibe aceasta impresie), iar cand femeia face primul pas,printre multele posibilitati, exiata si aceea ca o considera o ,,reduta castigata,, fara a se mai osteni a o "cerceta in profunzime". Oricum lupta dintre orgoliile sexelor este mare, precum un joc al seductiei, cu semne ce ar lasa sa se inteleaga ceva...important este sa "fii pe faza" si sa le interpretezi corect.... ;)
-
Eu am invatat de-a lungul timpului un lucru .Cand doua persoane se potrivesc de-a binelea totul merge de la sine si ca pe roate .Se incepe cu prietenia apoi lucrurile evoluaza ,cei doi incep sa se cunoasca ,sa-si vorbeasca ,sa patrunda unul in gandul altuia ,sa inteleaga semnele (s-a vorbit intr-un topic separat de asta ,daca nu ma-nsel) si atunci pur si simplu se ajunge in situatia in care discutia aceea nu mai conteaza de cine este inceputa pentru ca oricum totul era demult stabilit ,totul era demult clarificat .Poate ca ar avea doar rolul de a aduce acel ultim 0,01% in certitudine. Asa ca cel mai bine ,din punctul meu de vedere ,este sa nu grabesti lucrurile ,ci sa faci in asa fel incat ele sa ajunga in punctul in care "pronuntarea lor pe nume" este aproape superfua.