Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Sonrisa din 19 Septembrie, 2007, 09:12:36 p.m.
-
E adevarat, crestem cu speranta de a ne intalni SUFLETUL PERECHE. Se intampla sa ne indragostim, sa suferim ... si "speranta" noastra devine mai "circumspecta". Invatam multe despre viata si despre iubire. Stim, teoretic, ceea ce ar trebui sa facem, cum, cand, de ce. Stim solutia oportuna aplicabila pentru ceilalti. Dar cati dintre noi stiu sa "gestioneze" pe termen lung o relatie de iubire? (O relatie de la "iubirea poetica" la "iubirea reala", o relatie care coexista cu problemele concrete ale vietii de zi cu zi.)
-
Nimeni nu poate spune, din pacate, ca este total pregatit pentru viata...
Ramane sa invatam cu timpul sa ne adaptam... sa invatam cum se cladeste un edificiu marital de lunga durata.
-
Intre teorie si practica?
Pai... Teoria e cînd toata lumea stie despre ce e vorba, dar nimeni nu reuseste sa faca nimic.
Practica e cînd totul iasa cum trebuie, dar nimeni nu stie de ce.
La unii oameni teoria si practica merg mîna in mîna: nimic nu iasa cum trebuie si nimeni nu stie de ce!
-
"Teoria ca teoria - practica ne omoara".. Cred ca foarte important este ca lucrurile sa decurga de la sine, natural si firesc, caci multe situatii au solutii la indemana oricui.
Cand intr-o relatie exista "ingredientele" necesare - dragoste, armonie, intelegere, respect, prietenie, comunicare, rabdare etc. (lista e lunga, da, de aceea asa ceva nu se intalneste pe toate gardurile.. :P), multe vin de la sine, inclusiv rezolvarea situatiilor de criza, a impasurilor.
Nu toata lumea e "echipata" pentru mentinerea unei relatii de lunga durata; sunt persoane care, voluntar sau nu, saboteaza ideea de cuplu in ce le priveste si, implicit, oportunitatea de a face parte dintr-unul. Pe de alta parte, doar o anumita persoana va reusi sa trezeasca in noi dorinta de a oferi tot ce avem mai bun, de a excela in ceea ce facem, de a fi noi insine pe de-a-ntregul, trezind la viata calitati latente sau nepuse in valoare de altcineva pana atunci.
Chestie de compatibilitate. Cu o persoana ce ne "apasa" butoanele gresite putem fi mai mereu in conflict, iritabili si iritanti, nemultumiti, nefericiti, planurile de weekend, vacanta sau o seara romantica par a esua mereu, lucrurile si cuplul nu evolueaza, in cel mai "bun" caz, stagneaza.
Alaturi de o persoana compatibila noua insa - inflorim: putem fi noi insine, relaxati, fara nevoia de a fi mereu pe baricada in defensiva sau, dimpotriva, pe picior de atac, putem discuta linistiti, se poate avansa si creste individual si ca pereche, nu simtim ca ne sufocam, ne putem deschide sufletul, impartasi gandurile, parerile, visele.
Nu zice nimeni ca e usor sau ca ar trebui sa fie, dar trebuie neaparat sa merite din toate punctele de vedere sa fii acolo si nu altundeva.
Cand relatia merge doar impinsa de la spate, tinuta in viata doar prin eforturi si compromisuri, invers proportionale cu satisfactia si rezultatele obtinute, e timpul sa reevaluezi situatia si sa pornesti spre iesire, caci in mod sigur ai gresit usa.