Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 10 Octombrie, 2007, 04:40:34 p.m.
-
... ci doar om.
Aici este siretlicul omului. Mintea lui, capacitatea de a insela natura nu prin adaptare ci prin abuz.
Degeaba reusesti sa faci o barca si poti trece raul. Nu esti cu nimic mai bun decat un peste. Pestele poate in continuare sa treaca raul, indiferent cat de involburat e, sau indiferent cat de frig. Omul insa e ipocrit. Se crede superior, cand de fapt este foarte lenes. In loc sa se adapteze... face o barca.
Poate de asta am si ajuns la povestea cu incalzirea globala, smog, fara resurse de petrol etc. Din egoism, din ideea cat de buni suntem. Intrebarea este... chiar se merita sa scoti atata petrol, sa-l cari, sa-l transformi, sa-l prelucrezi in centrale uriase, doar ca ne e lene sa spalam o lingura de inox, preferand una de plastic [pe care o mai si aruncam]?
Cumva parca tot suisul acesta al omului este o verticala a egoismului si ingamfarii; daca toate celelalte vietati se acomodeaza si 'merg' odata cu natura (simt cutremurele de exemplu) omul e complet rupt de asa ceva [ca animal ma refer]. Are nevoie de senzori, si tot habarnist ramane si luat prin surprindere, si vulnerabil. Ce ne-am face daca doua zile n-ar mai merge pompele de filtrare a apei ? Vai de noi :( ne laudam ca suntem cei mai puternici, dar oare nu suntem mai fragili?
Si in toata aceasta balta de infumurare, unde sa mai gasesti fericire ? Gasesti peste tot egouri satisfacute... si plastic.
-
păi tocmai tehnologia ne face fragili şi neîndemânatici. nu zic, e bine şi e comod să ai totul la botul calului. din nefericire prin multe din acţiunile noastre ne îndepărtăm de natură şi o mai şi stricăm. şi iar pornim de la întrebarea: cine este de vină? grupul sau individul?
este normal să îmi fac barcă dacă vreau să trec un râu. nu mă ud şi nici nu obosesc innotând. ca să nu mai spun dacă ar fi frig cum ar fi...e adevărat, dacă e furtună, nu pot traversa cu barca. dar nici licenţă de scafandru nu am, ca să o iau pe sub apă.
sunt om şi am fost născut pe pământ, ci nu în apă sau în aer. deci nu ma adaptez. că mi-ar trebui generaţii.
şi da, sunt şiret. că sunt inteligent, doar de, sunt om. mă prostesc atunci când aruc o pungă din plastic pe iarbă.
şi da, sunt habarnist pentru că nu mai am instinct. l-am pierdut după ce mi-am înţeles şi satisfăcut nevoile primare. ce să fac? de, evoluţia asta...
8)
-
că sunt inteligent, doar de, sunt om.
8)
Am vazut si animale inteligente, cred ca nu asta ne diferentiaza de ele :D
Nu e destul sa fii destept daca nu esti si intelept. Destepti sunt si pestii care se aduna in bancuri sa aiba mai multe sanse impotriva rapitorilor, nu e doar instinct de conservare!
Intelepciune, in schimb...n-am vazut la animale, ce-i drept, cel mai adesea lipseste si oamenilor.
-
părerea mea:
animalele nu sunt inteligente, implicit nici deştepte. ele au instincte.
oamenii se nasc cu inteligenţă.
-
părerea mea:
oamenii se nasc cu inteligenţă.
Pe pariu ca nu toti? :D
E adevarat ca la animale primeaza instinctele, iar oamenii si le-au cam pierdut, insa pana la a afirma ca ele nu sunt inteligente e cale lunga.
Daca nu poseda inteligenta, de unde capacitatea lor de a invata? oare delfinii care participa la actiuni de salvare, au invatat asta prin conditionarea pavloviana?
Cel putin animalele, "in prostia lor" nu-si distrug habitatul, dar a devenit meseria noastra de baza sa-l distrugem pe-al nostru iar dupa aceea sa ne plangem ca...s-a stricat :(
-
Degeaba reusesti sa faci o barca si poti trece raul. Nu esti cu nimic mai bun decat un peste. Pestele poate in continuare sa treaca raul, indiferent cat de involburat e, sau indiferent cat de frig. Omul insa e ipocrit. Se crede superior, cand de fapt este foarte lenes. In loc sa se adapteze... face o barca.
Mai, lenes nu e acela care face o barca ci spre exemplu eu, care n-as facea-o. :whistling: Cauta lemne, adu cuie, bate-le. Nu ai cu ce. Cauta ciocan. Gaseste pe la prieteni. imprumuta-l, cere-l, roaga-te, implora, jura-te ca-l aduci inapoi... :P Cumpara.
Fiind vorba de o barca, cum bati scandurile in cuie fara sa le gauresti? :D
Sa zicem ca reusesti, dar la urma mai trebuie sa si vaslesti :bounce:, nu gluma. Asta se cheama lene? Daca da :woot:, atunci eu sigur nu sufar de ea. Ce bine :happydance:, aveam o teama!
Acum, ca tot am lamurit treaba cu lenea si mi s-a luat o piatra de pe inima, hai sa vedem cum e cu adaptarea.
Pestele poate in continuare sa treaca raul, indiferent cat de involburat e, sau indiferent cat de frig.
Sa mori tu, ca pestele trece raul?! :woot: De ce ar facea-o? Poate ca sa caute rame, dar este el, in cazul acesta, cu ceva mai bun decat o gaina? :rofl:
-
Sa mori tu, ca pestele trece raul?! :woot: De ce ar facea-o? Poate ca sa caute rame, dar este el, in cazul acesta, cu ceva mai bun decat o gaina? :rofl:
Hai sa citim cu atentie! Iulian a spus ca pestele POATE trece raul, nu ca o face :D El nici nu are de ce sa treaca raul, nu-i trebuie rame, a aflat ca in conformitate cu normele ue, nu mai are voie sa se dea la rame ci numai la boilesuri, expandat, eventual sa dea din coada dupa ceva voblere ;). Deci nu intentioneaza sa intre pe teritorii care nu-i apartin. Constatam astfel ca si pestele este lenes, nu se adapteaza la viata pe uscat.
Intrebarea mea este: Pestele, nefiind infumurat si egoist, este el fericit? :D
-
Vorbind aici de peste, om si gaini, as gasi un exemplu de adaptare: omul, cu gandul la puicute, uneori a devenit peste. :cool1: Si ca sa raspund la intrebarea ta, in aceasta situatie cred nu numai ca pestele e fericit dar putem vedea cum el se gandeste si la fericirea altora. :laugh:
-
:offtopic: ai cam luat-o razna ...
-
pleosc, pleosc, doua palme din scurt. :laugh:
on topic atunci: da, pestele modest si altruist e fericit. De ce? Fiindca a intrat in ue, dupa cum zici. Asta ar trebui sa-i fie de ajuns. E bine? :D
-
:offtopic: doua palme scurt si de la mine! :laugh: :laugh:
Bun venit pe forum! Sper sa te simti bine langa noi si sa te citim cat mai des. Fara sa lezezi totusi bunul nostru simt :whip:, dar poti sa atentezi oricat la simtul nostru al umorului in continuare, te asigur ca de-asta avem :happydance:
Cat despre pestele asta al lui Iulian... ce sa se adapteze omul? Oricat ar incerca om ramane si nu poate deveni mai peste. Dar totusi raul il poate trece cu barca, fie ea "plastic" asa cum zice Iulian. :D
-
Tu,"SANCHI",scrii serios?sau numai de ,sanchi?
-
Cand glumesc, nu-i bine. :bop:
Cand scriu serios, iese prost. :boxed:
Sunt pierduuuut...!!! :boresp:
On topic: ori ma adaptez, ori trebuie sa gasesc iute o smecherie. Am gasiiiiit....!
:-*
(Cine ar mai lovi o fata?)
-
:laugh: :laugh: recunosc eu am zambit la tot ce ai scris. Oare sa ma simt vinovata de neseriozitate? :D
-
Vorbind aici de peste, om si gaini, as gasi un exemplu de adaptare: omul, cu gandul la puicute, uneori a devenit peste. :cool1: Si ca sa raspund la intrebarea ta, in aceasta situatie cred nu numai ca pestele e fericit dar putem vedea cum el se gandeste si la fericirea altora. :laugh:
deci nu eşti normal! :rofl:
pe bune! vai cât râd!
iar inda a fost munumentală "ai cam luat-o razna ..."
lăsând peştii şi puicuţele, delfinii şi alte fiinţe, omul nu este prin natura lui un ipocrit. în baza tuturor cunoştinţelor şi experienţelor pe care le are, caută să-şi facă viaţa mai uşoară (aici nu intrăm noi femeile, cele care purtăm tocuri de 10 cm). cred că iulian era într-un moment de plictiseală majora atunci când a deschis acest topic. şi eu îl întreb: iuliane, draga mea ;), de ce să mă chinui să socotesc în minte 298644 : 367, când am calculator la telefon?
nu caut defectele în om (ele mă dor de multe ori şi mă fac să zâmbesc amar), încerc să-i caut calitatea. şi să-mi fac viaţa mai uşoara. :)
-
Ma enerveaza stadiul in care a ajuns topicul >:( e neplacut pentru mine. O sa fac pe neintelesul si sa sustin ca poate n-am fost eu in stare sa redau ideea.
-
adică ce dragă, eu nu ţi-am răspuns la obiect? ::)
chiar am fost foarte serioasă. şi nu am scris cât îmi propusesem. am sintetizat. pentru minţi luminate. ;)
-
Evident ca tu sareai prima :P
-
Omul, desi superior tuturor animalelor - n-are rost sa fim modesti! - este totusi depasit de peste la inot, de maimuta la catarat, de ghepard la alergare, de privighetoare la cantat, samd. Nu mai vorbesc aici de victoria pasarii la zborul lin. La cel razant si in picaj le dam prin praf insa! Chiar si furnica ridica greutati de cateva ori mai mari decat a ei! Mai mult decat ea noi nu putem decat bea.
Omul nu este insa depasit de situatie caci le este superior tuturor prin inteligenta. Adaptarea lui acolo unde nu are incotro se face gasind o solutie. Nu trebuie sa astepte sa-i creasca inotatoare ci si-a confectionat deja o pereche. La scufundari adanci a vazut ca ochii ii ies din cap ca la melc, toracele i se aplatizeaza ca la pesti iar sangele ii tasneste din corp ca cerneala din caracatita. Asemanarile sunt magulitoare dar senzatia e naspa! Asa ca a facut submarinul. Pentru zbor a inventat avionul, scara pentru urcat, cutitul pentru taiat, proteza pentru mestecat sau manelele pentru cantatul dupa ureche.
Focul exista dintotdeauna, dar cu toate acestea pana la om nimeni nu a incercat ouale fierte. Apoi, trecute printr-un jet de apa rece aflam ca se cojesc mai usor. Galbenusul crud frecat impreuna cu mustarul si uleiul dublu rafinat a dat delicioasa maioneza. Facuta cu mixerul timpul se scurteaza incredibil de mult iar de aici pana la "fast food" n-a fost decat un pas.
Sigur, unele inventii sunt bune, altele rele, iar despre destul de multe parerile sunt impartite. Spre exemplu lama de ras: noi barbatii o incadram la "aparate de tortura" dar femeile nu se pot dispensa de ea. In ceea ce le priveste si noi suntem de acord.
Asta e adaptarea noastra: cate-o smecherie care sa ne scoata din greu. Nu putem avea niciodata solzi ca pestii, nici aripi ca pasarile si, de cand cu lama de ras, nici par ca ursii. Dar ne batem cu elefantii la greutate, cu taurii la coarne si cu serpii la tutun. Pentru toate astea n-am prins inca smecheria.
-
:offtopic:
samd. Nu mai vorbesc aici de victoria pasarii la zborul lin. La cel razant si in picaj le dam prin praf insa!
te contrazic! nu le dăm prin praf. pentru asta s-au inventat accidentele. dar ca toate cele nenaturale omului, zborul şi cerul aparţin păsărilor. noi doar ne amăgim că am cucerit eterul. şi, ca toate lucrurile firii, câteodată pământul îşi cere ofranda. iar noi ne plângem semenii care s-au întors în praf, din cer... :(
-
Mai oameni buni, fiti mai relaxati! Cititi si cu alti ochi.
-
chiar nu ai idee ce relaxată sunt. ;)
aviaţia este un domeniu mai mult decât drag mie...nu am putut să mă abţin. :D
-
Sanchi, bun venit tie si zambetului tau!
Chestia asta cu pestele... e nastrusnica. Sunt multe cugetari in sensul adevarat al cuvantului si altele care suna doar bine.
Ca un inginer ce ma aflu spun: nu esti sigur mai peste trecand raul cu barcuta! Pentru ca atunci cand primul pamantean si-a facut barca nu a facut-o studiind pestii :D Nu acelasi lucru se poate spune despre... mai pasare construind un avion. Pentru ca acolo s-a plecat de la zborul pasarilor.
Deci suna bine, e corecta dar dupa mine reprezinta doar o imbinare de idei.
:laugh: Vedeti ce se intampla cand intervine tehnica in literatura? Dar mai bine sa redevenim visatori. Aducerea noastra la realitate ne-ar lipsi de toate cele frumoase din lume
-
Sa incerc sa lamuresc metafora din spatele "citatului" din topic (de fapt e inventie proprie :-[ )
Inainte sa scriu topicul, am avut cumva sentimentul unei puternice diferente intre artificialitate si autenticitate. Multi se straduie sa fie seducatori, putini sunt Carry Grant. Multi se chinuie in monotonia de zi cu zi dar afirma ca le e bine, si putini sunt cei care se simt cu adevarat bine in pielea lor. Multi scriu poezii, dar putini sunt Eminescu. Samd.
Talentul mi se pare ca este adevarata esenta umana. Oricat ai invata, oricat ai acumula, oricate diplome ar dovedi scoala, un om fara talent este mai rupt de viata, de tumult. Majoritatea copiaza comportamente spunand ca sunt originali.
Si o alta chestie - cu o mica paranteza nelegata de om: majoritatea animalelor care apeleaza la trucuri, sunt de obicei cele vanate; un leu (sau un animal de prada) se foloseste de instinctele puternice si fizicul pe masura; doar cand cei slabi trebuie sa se foloseasca de siretlicuri ca sa se salveze.
Si ma intriga cum de omul, folosindu-se de siretlicuri, a reusit totusi sa devina cel mai puternic. Probabil nu iau in calcul toate variantele, si de aceea am dilema asta, nu stiu ce sa zic..
E o superioritate in viclenia mintii, un calcul la rece. Premeditarea este cel mai puternic atu al omului. Te gandesti cum sa fie capcana, pentru ca soarecele sa pice in ea. Nu te pui niciodata direct fata in fata cu soarecele [la naiba, si e o fiinta inferioara din toate punctele de vedere]. Dar dupa ce te gandesti bine si premeditezi, reusesti sa faci cursa perfecta.
Ca o paranteza, citeam pe net zilele trecute de o cursa de soareci care da si SMS daca a prins ceva (are senzori in ea, si o cartela GSM).
As putea zice ca un animal de prada este un talentat din punct de vedere fizic, sau nu supravietuieste. Un animal vanat este talentat la siretlicuri, sau nu supravietuieste.
Si daca omul isi face barca sa treaca raul, este mai peste ? :)
Ma rog, nici mie nu mi-e foarte clara exact successiunea ideilor, a vrut sa fie un soi de inceput, topicul acesta.
-
Intr-adevar ideile se suprapun si e greu sa distingem firul limpede pe care sa-l urmeze discutia.
"Talentul mi se pare ca este adevarata esenta umana."
Iata cum intelegem ca omul nu poate fi doar "mai putin peste" ci si "mai putin om", in cazul in care e lipsit de talent. Asa cum spui, Iulian, cei mai multi duc lipsa si atunci copiaza. Dar avand in vedere dimensiunea fenomenului, de ce n-ar fi imitarea, atunci, adevarata esenta umana? Stiu, in acest caz i-am exclude pe cei cu adevarat originali si dilema ar ramane.
Fiindca talentul nu se dobandeste prin educatie ci cu el te nasti ori nu, totusi fara a se transmite ereditar, ma gandesc la cantecul pasarii care nu mai poate fi numit talent. Toate privighetorile canta la fel, pana la urma. Asa se nasc. De aceea, talentul poate fi considerat un atribut exclusiv al umanitatii, dar n-as zice ca e insasi esenta acesteia.
Adevarata esenta umana, dupa mine - si nu sunt deloc original cand afirm asta :) - este ratiunea. Asta ne diferentiaza de celelalte vietuitoare. Cred ca nu lipsa talentului te rupe de viata ci lipsa ratiunii. Doar in atare situatie as zice ca omul nu mai este om. As incheia acum acest subiect si as trece la urmatoarea idee pusa in joc:
"Ma intriga cum de omul, folosindu-se de siretlicuri, a reusit totusi sa devina cel mai puternic." Vis-a-vis de animale.
Cineva a remarcat ca un caine spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala tu esti Seful." Pe de alta parte, o pisica spune: "Ma mangai, imi dai de mancare, ma adapostesti, ma iubesti, fara indoiala eu sunt Seful."
Un scriitor american, Bob Sjogren, povesteste intr-o carte:
"Ne iubim cainele si pisica, insa am observat ca sunt foarte diferiti.
Cand Jazzy (cainele) se indreapta spre mine, da din coada plina de entuziasm. Intr-o nanosecunda iti poti da seama ca e bucuroasa si dornica sa ma vada. Apoi o scarpin dupa ureche si o frec sub barbie. Iti place la nebunie. Ceea ce, judecand dupa viteza cozii, e evident.
Cand Simba (pisica) se apropie de mine, este cu totul alta poveste. Total contrar lui Jazzy, Simba de-abia de-mi arunca o privire. Poate (sau nu) isi freaca botul de piciorul meu (felul ei de a ma marca). Dar chiar daca face asta, se va duce sa marcheze si piciorul scaunului pe care stau. Imi spun in sinea mea: "Nu sunt pentru tine decat o mobila cu sange cald, asa-i?" Da, modul lor de a saluta este completamente diferit.
O mare deosebire se regasete, de asemenea, in felul lor de a iesi din casa. Cand Jazzy vrea sa iasa, sare la usa bucatariei si latra, instiintandu-te ca vrea afara. Odata usa deschisa, o zbugheste la fuga in curte.
Cand Simba vrea sa iasa, sta la fereastra langa usa de la intrare. Acesta e semnalul ca trebuie sa dam drumul afara pisicii. Prin urmare, ma duc la usa din fata, o deschid si dau la o parte si usa de plasa. Ce face Simba? Nimic. Sta pur si simplu in locul ei si se uita afara (fiind perfect constienta ca usa e deschisa). Dupa ce priveste o vreme cu ochii pierduti afara, se uita inauntru apoi, ca si cum ar spune: "Sunt sigura, oare, ca vreau sa ies?" Se uita din nou afara si, din cand in cand isi linge labuta.
Ei bine, rabdarea nu este unul din punctele mele forte, de aceea o strig pe nume, scot sunete cu buzele tuguiate si mai astept un pic. Din nou simba se uita pe fereastra, dupa care se uita la usa deschisa, iarasi afara si iarasi inauntru. Va repeta aceasta procedura de cateva ori. in final, nepresata de vreo urgenta, va pasi precauta spre usa si, agale, isi va croi drum spre vasta lume de afara ce ise deschide in fata. Iar pe traseu, isi face timp pentru a marca usa.
Insa chiar inainte de a face ultimul pas catre noua ei destinatie, se opreste si se aseaza. Dupa care se uita inauntru, apoi afara, din nou inauntru, iar apoi se uita in sus la mine. In tot acest timp, tin usa deschisa si astept. (Retineti, rabdarea nu est unul din punctele mele forte.) In cele din urma devin atat de iritat incat sfarsesc prin a-i da un picior pe usa afara (cu tandrete, bineinteles.)
Confirm adevarul celor auzite de la altii: cainii au stapani, iar pisicile au suita."
Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare? :)
M-am lungit mai mult decat anticipam asa ca voi incheia. Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?
Gata, am fugit!
-
Eu zic ca omul s-a adaptat. Chiar foarte bine dupa parerea mea! Pana si bunica are telefon mobil. Nu e cumva mai greu sa te adaptezi la viteza cu care evolueaza tehnica in ziua de azi, decat orice altceva? Si da, ne-am adaptat si la statutul de societate de consum. Din pacate. Dar asta este. Aruncam plastic pe unde apucam (era sa fac crize asta-vara in Delta, apropo de pet-uri de plastic...). Trebuie neaparat sa ne adaptam biologic la ceva? OK, se va intîmpla si asta. Uite, copiii din ziua de azi nu mai au masele de minte, si nu vor mai avea :D De ce? pentru ca nu mai au nevoie. Pentru ca nu mai vînam prada si nu ne mai chinuim sa mestecam carnea aia de pe un bivol de 7 ani. Crestem porcul in cocina, ii dam mîncare si il sacrificam cînd carnea inca este frageda. Eu zic ca ne-am adaptat bine.
Plus: daca vedem pe Discovery sau Animal Planet un animal oarecare, care isi construieste locul de dormit, il admiram. Uau, ce tare e! Dar noi? Uite ce departe s-a ajuns si in domeniul constructiilor! Avem pereti izolati fonic si termic! Asta oare nu se pune? De ce sa ma invat sa dorm in frig, daca pot sa-mi fac un loc cald?
Noi zicem ca la animalele salbatice nu se pierde instinctul de vînator, chiar daca sunt in captivitate si hranite. Hmm... de cîte sute de generatii nu mai e omul nevoit sa vîneze? Daca facem asta cu o oarecare specie de animale, chiar credeti ca nu se va adapta la statutul de ne-vînator? A fi comod inseamna adaptare.
Nu sînt mîndra de faptul ca semenii mei distrug natura si pamîntul, dar stiti voi: nimic nu tine la nesfîrsit. Iar pamîntul asta are o vîrsta frumoasa. Doar pentru faptul ca peste citeva mii de ani (imi dau si eu cu presupusul, nu sunt prea citita in domeniu) Terra nu va mai fi asa cum o cunoastem noi acum, nu inseamna ca va fi mai rau sau mai bine. Asta vor decide cei care o vor popula atunci. La fel cum noi toti dealtfel consideram probabil ca e mai bine sa traim in ziua de azi, decit pe vremea neandertalienilor.
-
Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?
Va intrebam eu treaba asta la un moment dat, dar stiati ca greutatea tuturor furnicilor de pe pamant este mai mare decat greutatea tuturor oamenilor? 8) Nu va simtiti "inferiori"? Acceptati infrangerea? ;D Credeti ca ne putem adapta noii situatii? Se impun masuri urgente si o mobilizare generala. Astept solutii.
-
Prima propunere: eu zic sa ne apucam cu totii sa mancam junk food, sa ne ingrasam cat putem sa depasim nenorocitele de furnici! :bounce: Daca nici dupa o asemenea mobilizare generala nu restabilim echilibrul si demnitatea pierdute, propun sa ne facem un musuroi imens desi, conform teoriei lui Iulian, nu vom deveni mai furnici. Totusi le-am putea face un pic in ciuda, asa... :happydance:
-
In imaginatia mea incerc sa vizualizez cam cu cate furnici odata as putea sa ma dau in balansoar? :laugh: Propun, in isteria generala, sa se desfiinteze kilogramul si sa urmarim doar cate furnici cantareste fiecare.
Intrevad in plus si eu doua posibilitati pentru iesirea din impas. Una ar fi cresterea numarului de furnicari (Myrmecophaga jubata pentru necunoscatoari ;D) in incubatoare si apoi in crescatorii, pentru masacrarea ticaloaselor. Problema ar fi atunci cand furnicarii s-ar inmulti fara numar si ar ajunge ei la o greutate mai mare ca a noastra. Ce mai crestem atunci? ;D
A doua varianta, e una smechereasca iar Iulian se astepta la asta. :D Sa schimbam stirea, in asa fel incat sa sune pozitiv: "Stiati ca greutatea oamenilor de pe Terra nu e nici pe departe cat greutatea furnicilor?" Mi se va parea justificat atunci privind la furnici, sa consideram ca talia noastra este si mai subtire. :bounce: Asta da o veste buna. Sigur n-a stiati!
Puteti veni si cu alte propuneri, daca problema va furnica.
-
Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare? :)
Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?
Mi-am tot sfarmat mintea vreo doua zile sa dau un raspuns dar nu l-am gasit. Cred ca nimeni nu l-a gasit. Si cum seful trebuie sa existe l-au inventat pe Dumnezeu :)
-
Paradoxal, cine este deci Seful? Care e ala mai tare? :)
Daca aducem la olalta toate vietuitoarele, daca nu omul, atunci cine ar putea fi "Seful" si de ce? Care ar putea fi nominalizarile unui juriu foarte onest? Ce-ar cantarii mai greu: ratiunea, puterea, marimea, talentul...? Ce s-ar cere de la un "Sef"?
Ii mai lasam sa se intrebe cine-i seful? spuse virusul zambind cu subinteles bacteriei de alaturi :D
-
tot n-aţi terminat cu "cine-i şeful"?
-
Pai daca se spune ca suntem animale gregare...
aia nu e turma daca nu are un... stii tu... hai sa-i zicem sef :D
mie oricum inca nu mi-e clar cine e
-
eu. eu sunt şeful. şi voi...turmele...mă urmaţi. am zis!
-
tot n-aţi terminat cu "cine-i şeful"?
Apropos de asta...daca tineti minte... "the aristocats"
Wait a minute...I'm the Leader...I say "That's The End"
(http://www.treaba.ro/theend.jpg)
-
Iulian, ce te face sa crezi ca ar vrea cineva sa fie mai peste? Nu cred ca asta e motivul pentru avantul "nerusinat" al tehnicii, de care faci vinovata rasa umana. ::)
Daca vrei sa acuzi omul de ceva poti cel mult sa-l acuzi ca vrea sa aiba pestele.
Ce povestesti tu, daca ar fi vorba de o incununare a lui "a fi", ar deveni chiar un motiv de lauda (presupunand ca am putea sa rezistam tentatiei de blabare a ingamfarii anumitor ::) oameni). Dar probabil ca te refereai mai degraba la motivatia lui "a avea", pe care ne-o cultivam cu scrupulozitate de ceva vreme incoace...dar asta tot nu justifica suparea cuiva care nu are nimic de-a face cu atari porniri, asa ca tine :P
-
ok, m-a luat valul.
uit catodata cu cata usurinta si cu ce nerusinata (un adjectiv pe care mi-l asum acum) franchete ma pot lega de un cuvant.
Lasand exaltarile lingvistice la o parte, ai dreptate ca pe undeva, in ceea ce ne-am obisnuit sa consideram a fi mersul firesc al lucrurilor, intervine o urma de nedreptate. Daca scopul scuza mijloacele uneori, macar sa stim sa ne definim scopul..Ori, printre atatea si atatea descoperiri si cuceriri stiintifice, devine dificil, chiar si pentru o minte agera (sau poate mai ales pentru ea) sa mai vada granita dintre umanitate si ipocrizie.
Cred ca nu intamplator mintile agere de pe forum care ti-au raspuns la apel au tins sa adopte un ton comic. Cam asta e atitudinea care urmeaza perplexitatii din fata acceptarii unei nedreptati ca si o stare de fapt.
Spunea cineva ca prefera sa vada ceea ce e bun si frumos in activitatea omului contemporan. Si eu cred ca, de unde ma aflu, asta e cel mai intelept lucru pe care pot sa-l fac.