Mă-ndrept spre Éden... draga mea, nu plânge....(sonet -replică la 'dreptul de a regreta... ' de Rudolph Kuttesch)
Text semnat de Rudy Valentino
Sabinutzei
În labirintul crucilor de fum
N-aud foşnind mătăsuri... nici dantele
Nu-ntrezăresc...străin mă simt de ele.
Prin crăpături de gând, mai cade scrum.
Schimonosite răgete, prin piele,
Ţâşnesc şi lasă urme de dum dum.
Ajută-mă!Iubirea mi-e olum,
Iar zeul de seviciu,-n caravele,
Îşi poartă plictiselile, stingher.
Genunchii-ţi desfrunziţi, cu dalţi de sânge,
Cândva, ciopleam prin ochii lui Homer.
Atâta am... o dragoste... mi-ajunge.
Şi cu speranţa prinsă la rever
Mă-ndrept spre Éden... draga mea, nu plânge...
Poezia de la care s-a pornit:
-aud în labirintul viu al crucilor de fum, foşnind mătăsuri,
dantele albe, cuvinte parfumate,
prin crăpături de gând, prelinse răgete schimonosite,
lacrimi,
dureri abandonate,
sus – jos,
noroaie,
fapte,
fapte…
……………………………………………………
cică uliului i s-ar preda lecţia faptică despre zbor…
melcului i s-ar cânta cu voci sopran, de împrumut:
„melc, melc,
codobelc…”
arcuitului curcubeu i s-ar preda lecţia despre dispersia luminii…
luminii…lecţia despre clipirea zgomotoasă a întunericului…
doar cubului i se predă, la nesfârşit, lecţia despre cub:
„ se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu …”
…omului mereu şi mereu, peste capetele înnegrite ale îngerilor,
despre…omenie?
………………………………………………………………….
- ajută-mă, Te rog, să inspir prin toţi porii trupului meu uimit,
sfârşitul acestei lecţii scrijelite nevăzut, hârş, hârş…
pe tabla neagră, agăţată strâmb
de genunchii desfrunziţi
ai zeului de serviciu…
de Rudolph Kuttesch